Opera literară ,,Izvorul nopții” scrisă de Lucian Blaga prezintă
caracteristicile unui text liric, deoarece poetul își prezintă, în mod direct, cele mai adânci stări sufletești si emoții, prin intermediul vocii eului liric și al limbajului expresiv. Un prim argument pentru a evidenția caracterul liric îl constituie faptul că tema creației literare este iubirea. Prezența eului liric, ca instanță a comunicării poetice, este proiectată în discurs prin indici morfologici la persoana I, singular (,,stau” , ,,îmi pare”, ,,mea” sau la persoana a II-a ( forme pronominale: ,, ți-”, ,,tăi” și forme verbale ,,ți-s”,,,așa-s”). Discursul este de tipul monolog liric. În altă ordine de idei, poetul își exprimă sentimentele de iubire.,admirație,uimire,serenitate și chiar adorație , în mod direct, iar subiectivitatea reiese și din valorificarea resurselor expresive ale limbii. Poetul este capabil să transfigureze realitatea exterioară prin propria viziune, cu scopul de a exprima metamorfozele ființei. Figura de stil predominantă este metafore:,,Izvorul”, ,,lumina mea” însă nu lipsesc epitetele ,,ochii tăi adânci “sau comparații:,,ți-s ochii așa de negri încât…că ochii tai..sunt izvorul din care …”.Prin intermediul verbului ,,imi pare” la mod indicativ timp prezent se construiiește versul al patru-lea,subliniind importanța pe care eul poetic il acorda sentimentelor si senzațiilor.Comparatia ,,ți-s ochii asa de negri..ca ochii tai sunt izvorul din care tainic..” ,eul liric subliniaza profunzimea iubirii.Descrierea, ca tipar textual dominant, atestă apartenența acestei opere la genul liric. Nu în ultimul rând, elementele de versificație care imprimă discursului liric o muzicalitate aparte, o tonalitate în acord cu trăirile poetului, textul fiind compus din versuri libere fapt care conferă poeziei o anumită simetrie. Așadar, datorită faptului că autorul prezintă sentimente de iubire și admirație prin intermediul eului liric, al descrierii iubitei sale.aparține genului liric.