1.

Oboseala și forța musculară

Oboseala musculară este determinată de o stare de contracție prelungită și susținută a
mușchiului. Ea se datorează și este proporțională cu rata epuizării glicogenului muscular la
care contribuie și scăderea pH-ului intracelular, prin acumularea de acid lactic, inhibând
unele enzime. Se consideră că partea cea mai mare a oboselii musculare rezultă din incapaci-
tatea proceselor contractile și metabolice ale fibrei musculare de a realiza în continuare același
lucru mecanic. În plus, după o activitate musculară prelungită poate avea loc o diminuare a
transmiterii semnalelor nervoase la nivelul joncțiunii neuromusculare (placa motorie)ceea ce are
ca efect, în continuare, diminuarea contracției musculare cu alungirea fazei de relaxare.
Uneori, mușchiul obosit intră în contractură dureroasă (crampe musculare). Practicarea
unui efort fizic intens după o perioadă mai îndelungată de inactivitate este urmată la 2 - 48 de
ore de apariția unor dureri persistente, uneori foarte puternice la nivelul grupelor musculare
solicitate, fenomen numit febră musculară. Aceasta se atenuează sau chiar dispare la reluarea
aceluiași tip de efort.
Prevenirea instalării precoce a oboselii și scăderi forței musculare se poate realiza prin
gradarea progresivă a activității fizice, respectându-se curba capacității de efort pe parcursul
zilei și săptămânii.
Activitatea fizică intensă trebuie să alterneze cu pauze
obligatorii pentru refacerea capacității de efort.
Excesele trebuie evitate, prevenindu-se astfel întinderile și rupturile
musculare.

2. Întinderi și rupturi musculare

Contracția excesivă a unui mușchi poate duce la întinderea sau
chiar la ruperea sa, precum și a țesutului conjunctiv adiacent (din jur).
Zona afectată este tumefiată (umflată).

3. Distrofiile musculare
Cunoscute și sub denumirea de miopatii, reprezintă un grup de
afecțiuni musculare ereditare/genetice, cu severitate diferită,
progresive (care se agravează în timp), care se diferențiază clinic prin
distribuția selectivă a grupei musculare afectate. Afectează în special
băieții.
În cazul acestor maladii de natură degenerativă (boli în care
structura și funcțiile unui țesut sau organ se pierd treptat) țesutul
muscular striat scheletic este înlocuit succesiv cu țesutul sclero-
adipos. Prin retracțiile tendinoase, care pot însoți afecțiunile
musculare, se ajunge la deformări mai mult sau mai puțin accentuate
ale trunchiului și membrelor.
Miopatiile pot apărea la vârsta preșcolară, la pubertate sau în
jurul vârstei de 20 de ani și rar la peste 32 de ani.
Cea mai răspândită este distrofia musculară Duchenne.
Distrofia fascioscapulohumerală
Atrofia musculară BECKER