MESAJUL UNUI TEXT DRAMATIC

Mesajul unei opere literare dramatice reprezintă o sinteză a viziunii dramaturgului

asupra vieții și a lumii pe care o prezintă prin intermediul personajelor, al conflictului
dramatic și al indicațiilor scenice, îmbinând ideea textuală cu gesturile, mimica
personajelor sau jocul scenic.
Fragmentul de text dramatic, selectat din opera X, de Y, transmite emoția (cui?, în ce
moment?), reieșind din secvența…(care?)
Mesajul se construiește pe baza temei…(care?), iar conflictul dramatic, redat prin
discuțiile dintre personaje (care?), valorifică emoțiile (cui și în ce moment?), așa cum
sugerează secvența: (dai exemplu) și X (personajul) își manifestă (bucuria/
tristețea/nervozitatea) în/la întâlnirea/discuția/revederea etc. cu (cu alt personaj-
specifici).
Mesajul textual este completat de indicațiile pe care autorul le oferă în indicațiile
scenice cu scopul de a orienta jocul actoricesc și de a oferi expresivitatea datorită
fiecărei replici. Emoția lui X este redată prin indicația/indicațiile scenic/e (exemplu),
sugerând astfel …(ce anume?)
Așadar, textul fragmentar dramatic reușește să transmită un mesaj profund, folosind
ideile prezente în replici, cât și în indicațiile scenice, determinându-l pe cititor să
reflecteze asupra unor aspecte importante pentru el (care?).

Model-rezolvare-mesajul textului dramatic

CORINA (îl privește lung, fără să-și fi revenit complet): Ciudat om ești dumneata, domnule
Bogoiu! Nu mi-aș fi închipuit.
BOGOIU: Nimeni nu-și închipuie, domnișoară. Din fericire. Altfel n-ar mai fi chip de trăit.
Bunăoară la minister… Știi dumneata câți țipă la mine? Bogoiu, unde-i dosaru’ cutare?
Bogoiu-n sus, Bogoiu-n jos. Ei țipă și eu tac. De unde să știe ei că, în timp ce caută dosarul
care s-a pierdut, eu sunt în insulele Azore?
CORINA: Călătorești mult…
BOGOIU: Tot timpul. O iau prin Mediterana, dau în Atlantic, trec în Pacific. Numa-n
Oceanul Înghețat de Nord n-am fost încă.
CORINA: De ce?
BOGOIU: Ei, e greu. Frig, furtuni… Și nici n-am echipaj ca lumea. Dar odată și odată o să
mă duc și p-acolo. Aștept condiții atmosferice.
CORINA: Te interesează condițiile atmosferice?
BOGOIU: Ei, știi că-mi placi? Auzi vorbă… Cum n-o să mă intereseze? Păi asta-i
principalul. Nu plec niciodată orbește la drum. Îmi iau mai întâi toate măsurile. Am un
prieten la Institutul meteorologic, știi, casa aia galbenă, cu un etaj, din Calea Dorobanți, la
numărul 1. În fiecare zi la prânz, când ies de la minister, mă urc în autobuz, drept acolo mă
duc… Mă așteaptă în poarta. Băiat de treabă.
CORINA: E și el marinar?
BOGOIU: Nu. E astronom. Da’ lucrează la Institutul meteorologic. E la arhivă. Mâncăm
împreuna la același birt. Ei acolo, la institut, știu tot ce se-ntâmplă pe tot pământul. Cum bate
vântul, cum vin norii, cum se mișcă stelele… Cum plouă pe Mediterană, ei au și aflat. Când
se apropie ciclonul în Pacific, când vine hula în Atlantic, când se înseninează pe oceanul
Indian… De la prietenul acesta aflu eu în fiecare zi tot ce-mi trebuie. Cum e azi la prânz, el
îmi dă situația, și până mâine la prânz sunt liniștit. Rar se întâmplă să mă prindă pe mine
furtuna în larg… Dar ce-i cu dumneatale? Ai rămas pe gânduri…
CORINA: Nuu… Te ascultam. (Tace o secundă și apoi brusc:) Cunoști bine Mediterana?
BOGOIU: Auzi, colo, dacă o cunosc?! Ca pe buzunarul meu.
CORINA: Știi unde vine Civita Vecchia?
BOGOIU: Ei bravo, mi-ai plăcut! Cum să nu știu? (Îi arată cu mâna pe o hartă imaginară.)
Păi, uite, aicea e Genova, aicea Neapole, și între ele două, la cotitură, e Civita Vecchia.
CORINA (a urmărit degetul lui și acum a rămas gânditoare, privind mereu spre punctul unde
„este” Civita Vecchia).
BOGOIU (cu discreție, ca și cum n-ar voi s-o trezească dintr-un somn): Domnișoară
Corina... Mi se pare că și dumneata navighezi…
CORINA (tace, ușor semn din cap că da).
BOGOIU: Și… nu navighezi singură…
CORINA (dă din cap că nu).
BOGOIU: Ești cu un domn… cu un prieten… (Surâde cu subînțeles.) Dar nu trebuie să fii
necăjită. Știi, pe Mediterană, și mai ales aici, pe lângă coastă… Nu sunt furtuni.
CORINA: Păcat că nu sunt. Ar merita să fie.
(Jocul de-a vacanța, de Mihail Sebastian)

Mesajul unei opere literare dramatice reprezintă o sinteză a viziunii

dramaturgului asupra vieții și a lumii pe care o prezintă prin intermediul
personajelor, al conflictului dramatic și al indicațiilor scenice, îmbinând
ideea textuală cu gesturile, mimica personajelor sau jocul scenic.
Fragmentul de text dramatic, selectat din opera ,,Jocul de-a vacanța’’, de
Mihail Sebastian, transmite emoția lui Bogoiu, atunci când îi povestește Corinei
despre ceea ce îl pasionează: ,,O iau prin Mediterană, dau în Atlantic, trec în
Pacific’’.
Mesajul se construiește pe baza temei, călătoriei, iar conflictul dramatic,
redat prin discuțiile dintre personajele Corina și Bogoiu, valorifică emoțiile de
entuziasm ale celui din urmă atunci când îi povestește femeii: ,,Dar odată și
odată am să mă duc și p-acolo’’. Bogoiu își manifestă cunoștințele atunci când îi
răspunde întrebărilor Corinei, desprinzându-se de stresul acumulat la locul de
muncă.
Mesajul textual este completat de indicațiile pe care autorul le oferă în
indicațiile scenice cu scopul de a orienta jocul actoricesc și de a oferi
expresivitatea datorită fiecărei replici. Corina se simte visătoare, melancolică
și își dorește ca viața ei să fie la fel de plină de aventuri ca a lui Bogoiu: ,,Tace o
secundă și apoi brusc’’, ,,rămâne gânditoare’’, în timp ce Bogoiu se simte
superior și atotștiutor, idee susținută de replicile sale: ,,Auzi, colo, dacă o
cunosc?’’/ ,,Cum să nu știu?’’, dar și curios de emoția pe care i-a stârnit-o
Corinei: ,,Dar ce-i cu dumneatale? Ai rămas pe gânduri…’’
Așadar, textul fragmentar dramatic reușește să transmită un mesaj
profund, folosind ideile prezente în replici, cât și în indicațiile scenice,
determinându-l pe cititor să reflecteze asupra unor aspecte importante
pentru el și călătoria rămâne o formă de cunoaștere pentru fiecare dintre
noi.
II. Mesajul textului narativ ,,Iapa lui Vodă’’, Mihail Sadoveanu

Mesajul unei opere literare reprezintă împletirea ideilor, a sentimentelor

și a semnificațiilor exprimate cu ajutorul mijloacelor artistice, prin care
scriitorul își invită cititorul să pătrundă dincolo de țesătura textuală a
operei sale, în căutarea sensurilor ascunse.
Opera literară ,, Iapa lui Vodă’’, de Mihail Sadoveanu, este un text
narativ, care are la bază un mesaj inedit, care se construiește în jurul emoției
generate de comisul Ioniță în momentul în care îi impresionează pe cei prezenți
la han cu povestea pe care o relatează și se află în strânsă legătură/concordanță
cu tema operei: setea de dreptate și de adevăr.
Mesajul este sugerat de conținutul de idei al textului. Astfel, în trecut,
comisul Ioniţă se află la hanul celeilalte Ancuţe şi tocmai se pregătește de
plecare, când coboară la han un boier. Îl cinstește pe acesta cu vin, iar comisul îi
povesteşte că este în drum spre Vodă ca să soluţioneze o pricină de pământuri
moştenită din bătrâni. Totodată, fără înconjur, comisul îi spune boierului că,
dacă nici Vodă nu îi face dreptate, atunci să poftească Măria Sa să-i pupe iapa
nu departe de coadă. Acesta ajunge la Iaşi, dar răzeşul constată cu stupoare că
boierul cu care a vorbit este însuşi Vodă, însă nu îşi ia cuvântul înapoi, deşi este
puţin înfricoşat. Lui Vodă îi place atitudinea răzeşului şi îi rezolvă pricina. Şi
comisul concluzionează despre calul său că trebuie privit cu consideraţie,
deoarece este moştenire de la iapa lui Vodă.
Naratorul subiectiv, martor și personaj evocă emoțiile intense ale
comisului Ioniță în momentul în care relatează întâmplarea prin care trece la
han, dar și la Iași în fața lui Vodă când își dă seama că este boierul cu care a
discutat în trecut iar sugestive sunt secvențele: ,,Atuncea mi-a năvălit sângele în
ochi și mi s-au împăienjenit vederile. Dar am strâns din măsele și mi-am ținut
firea’’, ,,Pe loc am înțeles că trebuie să închid ochii și să fiu înfricoșat.’’.
Mesajul textual este caracterizat de subiectivitate, având în vedere faptul
că naratorul se află în ipostaza de martor și prezintă trăirile personajului
Ioniță comisul: ,,părea că râde cu tristeță’’, ,,Comisul Ioniță zâmbi fără veselie’’.
Modul în care este construit personajul pune în valoare mesajul artistic
al autorului. În acest fragment de text, personajul Comisul Ioniță este conturat
prin intermediul emoțiilor care se ivesc atunci când încearcă să relateze cu
exactitate povestea de la han și momentul întâlnirii cu Vodă. Trăirile pe care
acesta le are semnifică bucuria de a împărtăși cu cei dragi sentimentele pe care
le-a avut în trecut, dar și valorile lui aparte, precum: cinstea, omenia, setea de
dreptate, bucuria și frumusețea interioară: ,,ș-am venit la Vodă, însetat după
dreptate ca cerbul după apa de izvor’’.
Naratorul, instanța comunicării specifică tiparului narativ, pune în
lumină admirația față de comisul însetat de a i se face dreptate în ceea ce
privește pământurile și neînțelegerile cu neamurile lui.
 De asemenea, limbajul artistic are un rol important în relevarea
mesajului textului. Printre acestea se remarcă figurile de stil caracteristice
textului narativ. Între acestea recunoaştem repetiţii: „Îl chema Ioniţă comisul.
Dumnealui comisul avea o pungă”, „Încalic, îmi plesnesc căciula pe-o ureche şi
mă duc, nici nu-mi pasă... De dus însă nu se ducea”. Enumeraţii sunt de găsit în
tot cuprinsul povestirii: „Mi-am aplecat mai adânc fruntea, am întins mâna, am
apucat poala hainei ş-am dus-o la buze”, „În cuprinsul lui se puteau oploşi
oameni, vite şi căruţe” etc. Aceste figuri de stil sunt totodată sprijinitoare ale
oralităţii povestirii.
Deşi este un text epic, Iapa lui Vodă prezintă şi figuri de stil lirice care dau
povestirii o aură deosebită. Avem aşadar epitete: „toamnă aurie”, „ploi
năpraznice”, comparaţii: „au fost vorbe ce au zburat ca şi frunzele de toamnă”,
„rânji înspre noi ca un demon”, metafore: „oameni care acuma-s oale şi ulcele”
etc. Inversiunea este un mod de creare a superlativului absolut popular: „care
îmi era drag foarte” care, alături de aliteraţii („stătea stâlp acolo”, „balaur negru
în nouri”) şi asonanţe („patru parale în poala Ancuţei”...), dau o muzicalitate
deosebită textului.
Așadar, opera literară ,,Iapa lui Vodă’’, de Mihail Sadoveanu, pune în
lumină setea de dreptate, întrucât are menirea de a reliefa o valoare morală
aparte, impresionând prin ideile exprimate de către personaje și prin
mesajul profund, astfel încât fiecare cititor este invitat să reflecteze asupra
unor aspecte importante pentru el, cum ar fi să nu renunțe niciodată pentru
a afla adevărul.
CARACTERIZAREA PERSONAJULUI DINTR-UN TIPAR DRAMATIC

Personajul este elementul esențial al construcției dramatice prin

intervențiile, prin dialogurile și prin monologurile interpretate de actori, pe
baza cărora se conturează conflictul care declanșează subiectul dramatic.
Caracterizarea acestuia se realizează gradat de-a lungul actelor și al
scenelor, atât în mod direct, prin indicațiile scenice sau din perspectiva
altor personaje, cât și în mod indirect, prin limbaj, prin gesturi, prin
mimică, prin mișcarea scenică sau relația cu ceilalți actanți.
X este unul dintre personajele, care participă la acțiunea textului
fragmentar ,,Y’’, el fiind... și este surprins în momentul în care (care este
momentul/la ce acțiune participă?)
Trăsătura dominantă a lui X o constituie... și reiese din...(secvența de
unde reiese).
Conflictul dramatic în care este implicat este exterior/interior,
superficial și se declanșează în momentul în care…(ce conflict există și între
cine și cine), fiind și cauza opoziției, a confruntării de gânduri și de idei.
Dialogul este tiparul principal, devenind o modalitate de caracterizare
indirectă a personajului. X este, în egală măsură,
ironic/indiferent/superficial/puțin dispus la conflict… .
Indicațiile scenice reprezintă o modalitate aparte de relevare a
trăsăturilor elocvente pentru modul în care dramaturgul a intenționat să
creeze personajul, care prinde viață prin interpretarea actorului în fața
publicului. Acestuia îi este surprinsă vestimentația...(ex.) gestica…(ex.) sau
mișcarea acestuia...(ex.) SAU elemente paraverbale (râs/plâns).
Felul în care relaționează cu (alt personaj) este definitoriu pentru
portretul moral al personajului dramatic, deoarece intră într-un conflict
(de care) (exemplu de unde reiese).
Dintre trăsăturile evidențiate de către autor în conturarea personajului
X, admir…( numesc o valoare morală pe care o identific la personaj),
valoare morală cu care mă identific, cu care rezonez și pe care o consider
esențială și în devenirea mea ca om.
X este un personaj ale cărui trăsături fizice și morale sunt bine
evidențiate în fragment, portretul său fiind emblematic pentru categoria
umană reprezentată de tipul omului ...
MODEL CARACTERIZARE PERSONAJ DRAMATIC

Actul II, Scena V

NECUNOSCUTA, PROFESORUL
(Moment de tăcere. Se aude din depărtare un șuierat de locomotivă)
NECUNOSCUTA (tresărind ușor): Ce este asta?
PROFESORUL: Știu eu? Un tren. Un tren de noapte.
NECUNOSCUTA: Poate trenul meu... Când te gândești că dacă muream astă-noapte,
muream fără să văd Ursa
Mare.
PROFESORUL: Ar fi fost păcat.
NECUNOSCUTA: Atâția oameni trăiesc fără s-o vadă.
PROFESORUL: Li se pare că trăiesc.
(Un nou șuierat, parcă mai departe.) […].
PROFESORUL: Ești nenorocită în viață? Foarte nenorocită?
NECUNOSCUTA: Nenorocită?... Nu cred. Nu m-am gândit niciodată.
PROFESORUL: Atunci?
NECUNOSCUTA: Mă plictisesc. Mereu aceeași oameni, aceleași gesturi, aceleași cuvinte.
Uneori îmi vine să urlu
de plictiseală, de disperare. Pe urmă îmi trece. Uneori îmi vine o poftă nebună să trântesc
ușa, să plec, să fug. Pe
urmă îmi trece.
PROFESORUL: Totuși, astă-seară ai fugit […].
NECUNOSCUTA: Da... poate...dar de cel puțin de astă seară am văzut ceva nou. (Se întoarce
la fereastră) Ursa
Mare.
PROFESORUL: Ai dreptate. Ursa Mare e totdeauna nouă.
NECUNOSCUTA: Chiar și pentru dumneata, care o cunoști așa de bine?
PROFESORUL: Chiar și pentru mine... Sunt seri când e rece, depărtată, indiferentă... Și
atunci parcă simt toată
umilința, toată dizgrația de a locui pe o biată planetă mizerabilă, pe lângă care marile stele
trec fără s-o vadă.
NECUNOSCUTA: Fără s-o vadă?
PROFESORUL: Dar sunt alte seri, când o simt aici, la fereastră, vie, protectoare, atentă, așa
de atentă, încât dacă
aș striga mi se pare că m-ar auzi.
NECUNOSCUTA: Ar trebui să încerci... Cine știe?
PROFESORUL: Sunt seri când tot cerul mi se pare pustiu, cu stele reci, moarte, într-un
univers absurd, în care
numai noi, în marea noastră singurătate, ne zbatem pe o planetă de provincie, ca într-un târg
în care nu curge apa,
nu arde lumina și unde nu opresc trenurile rapide... Dar sunt seri când tot cerul foșnește de
viață... când pe ultima
stea, dacă asculți bine, auzi cum freamătă păduri și oceane – fantastice păduri și fantastice
oceane – seri în care
tot cerul e plin de semne și de chemări, ca și cum de pe o planetă pe alta, de pe o stea pe alta,
ființe care nu s-au
văzut niciodată, se caută, se presimt, se cheamă...
NECUNOSCUTA (încet, cu teamă): Și se găsesc?
PROFESORUL: Niciodată.
NECUNOSCUTA: De ce?
PROFESORUL: Pentru că nimeni n-a trecut niciodată de pe o stea pe alta.Pentru că nicio
stea nu se abate niciodată
din drumul ei [...].
NECUNOSCUTA: Crezi... crezi că sunt și oameni acolo?... Oameni ca noi...
PROFESORUL: Oameni, nu știu. Ca noi, nu cred. Dar poate ființe mai ușoare... mai
luminoase... mai plutitoare...
(Cu o schimbare de ton, privind-o). Când te-am văzut astăzi, seara, intrând acolo – în gara
aceea afumată – când
te-am văzut, albă, limpede, strălucitoare, am crezut o clipă că vii din altă lume.
NECUNOSCUTA: Poate că vin dintr-o altă lume [...].
PROFESORUL: Cum te cheamă?
NECUNOSCUTA: Mona
PROFESORUL: Mona! Ce nume frumos! Parcă ar fi un nume de stea... (Străbătut de un gând
revelator.) Dar e un
nume de stea [...]. (Mihail Sebastian, Steaua fără nume)

Personajul este elementul esențial al construcției dramatice prin intervențiile, prin

dialogurile și prin monologurile interpretate de actori, pe baza cărora se conturează
conflictul care declanșează subiectul dramatic. Caracterizarea acestuia se realizează
gradat de-a lungul actelor și al scenelor, atât în mod direct, prin indicațiile scenice sau
din perspectiva altor personaje, cât și în mod indirect, prin limbaj, prin gesturi, prin
mimică, prin mișcarea scenică sau relația cu ceilalți actanți.
Profesorul este unul dintre personajele, care participă la acțiunea textului
fragmentar ,,Steaua fără nume’’, de Mihail Sebastian, el fiind un bărbat pasionat de
astonomie și este surprins în momentul în care poartă un dialog cu o fată necunoscută cu și
despre anumite corpuri cerești de care se simte fascinat.
Trăsătura dominantă a Profesorului o constituie răbdarea și reiese din explicațiile
detaliate pe care i le oferă fetei: ,,cerul e plin de semne și de chemări, ca și cum de pe o
planetă pe alta, de pe o stea pe alta, ființe care nu s-au văzut niciodată, se caută, se cheamă’’
sau ,,pentru că nicio stea nu se abate niciodată din drumul ei’’.
Conflictul dramatic în care este implicat este exterior și se declanșează în momentul în
care fata devine din ce în ce mai curioasă și îl întreabă pe bărbat despre viziunea asupra
corpurilor cerești, reieșind și o confruntare de gânduri și de idei ce nu sunt asemănătoare.
Dialogul este tiparul principal, devenind o modalitate de caracterizare indirectă a
personajului. Profesorul este, în egală măsură, ironic: ,, Ești nenorocită în viață? Foarte
nenorocită?’’, implicat în a răspunde cât mai detaliat ,,auzi cum freamătă păduri și oceane-
fantastice păduri și fantastice oceane’’, având și emoție nostalgică atunci când detaliază, dar
este și un bun cunoscător al elementelor naturii ce îl înconjoară. Este încântat în momentul în
care află cum o cheamă pe necunoscută: ,,Mona! Ce nume frumos! Parcă ar fi un nume de
stea... Dar e un nume de stea (...)’’, având în vedere că acest prenume se leagă de pasiunea lui,
astronomia.
Indicațiile scenice reprezintă o modalitate aparte de relevare a trăsăturilor
elocvente pentru modul în care dramaturgul a intenționat să creeze personajul, care
prinde viață prin interpretarea actorului în fața publicului. Acestuia îi este surprinsă
tonalitatea vocii: ,,Cu o schimbare de ton, privind-o’’, dar și modul lui de gândire, care pare să
fie profund: ,,străbătut de un gând revelator’’.
Felul în care relaționează cu Mona este definitoriu pentru portretul moral al personajului
dramatic, deoarece intră într-un conflict exterior ,,Ce este asta?/Știu eu? Un tren. Un tren de
noapte/ Poate trenul meu...’’.
 Dintre trăsăturile evidențiate de către autor în conturarea personajului Profesorul,
admir generozitatea, valoare morală cu care mă identific, cu care rezonez și pe care o consider
esențială și în devenirea mea ca om.
Profesorul este un personaj ale cărui trăsături morale sunt bine evidențiate în fragment,
portretul său fiind emblematic pentru categoria umană reprezentată de tipul omului pasionat
de domeniul astronomiei și tipul omului inteligent și demn de urmat.

CARACTERIZARE PERSONAJ TEXT EPIC

Personajul literar, ,,ființă de hârtie specifică lumii ficțiunii"( Roland Barthes ) este rotița, care
pune în funcțiune întreg mecanismul narativ, el constituind o modalitate de evidențiere a
viziunii despre lume a autorului.
Personajul X ocupă locul central în fragmentul selectat din opera literară Y, de Z , având în
vedere faptul că este prezent pe tot parcursul acțiunii, (iar celelalte personaje gravitează în
jurul său-dacă apar și alte personaje în text și dacă intră în contact cu acestea).
X este personaj principal, individual, surprins într-un moment reprezentativ-detaliez!!!!!
Portretul său este realizat prin îmbinarea mijloacelor de caracterizare directă, realizată de
narator sau de alte personaje, autocaracterizare, cu mijloacele de caracterizare indirectă prin
fapte, vorbe, limbaj și atitudinea față de ceilalți.
Încă de la începutul fragmentului, naratorul obiectiv/subiectiv îi precizează statutul social și
alte informații din mediul în care provine. (precizare, dacă este menționat)
Portretul fizic este realizat, în mod direct, de către narator și se constituie din câteva detalii
semnificative: PARTICULARIZEZ LA FRAGMENT! Naratorul folosește epitete de
caracterizare pentru a realiza un … De asemenea, aspectul său …SE VOR ANALIZA
TOATE ELEMENTELE PORTRETULUI FIZIC ȘI SE VA PUNE ÎN LUMINĂ
SEMNIFICAȚIA LOR!
(Dacă portretul fizic lipsește vom formula astfel: Portretul fizic lipsește, întrucât naratorul
obiectiv/subiectiv a dorit să îi evidențieze o trăsătură de carácter-care este aceasta?)
Portretul moral este complex, fiind realizat mai ales prin mijloace indirecte. Astfel, din faptele
sale reiese că este o persoană …, dar și sigură pe sine, fapt evidențiat în momentul în care
/CÂND …. În plus, este …
Trăsătura sa dominantă de caracter este …, idee susținută de secvența: DAU CITAT, DE
ASEMENEA, /În egală măsură, …. dă dovadă că este …, fapt sugerat prin … SE VOR
ANALIZA TOATE ELEMENTELE PORTRETULUI MORAL ȘI SE VA PUNE ÎN
LUMINĂ SEMNIFICAȚIA LOR!
Dintre trăsăturile evidențiate de către autor în conturarea personajului X, admir…( numesc o
valoare morală pe care o identific la personaj), valoare morală cu care mă identific, cu care
rezonez și pe care o consider esențială și în devenirea mea ca om.
Așadar, personajul X , din fragmentul epic Z, de Q, este semnificativ pentru tipologia pe care
o întruchipează, cea a …
MESAJ TEXT LIRIC

Mesajul unei opere literare reprezintă împletirea ideilor, a

sentimentelor și a semnificațiilor exprimate cu ajutorul mijloacelor
artistice, prin care poetul își invită cititorul să pătrundă dincolo de țesătura
textuală a operei sale, în căutarea sensurilor ascunse.
Opera literară ,,Martie'', de Otilia Cazimie, este o creație lirică, ce are ca
temă natura, surprinsă odată cu venirea primăverii.
Mesajul desprins din acest text este acela că oricine este fascinat de
frumusețea naturii, creându-se o conexiune inedită dintre om și aceasta: ,,Mi-e
sufletul împrăștiat în toată firea...’’.
Mesajul este sugerat de conținutul de idei al textului liric. Poeta se simte
încântată, fericită, vrăjită datorită spectacolului primăvăratic din natură. Vocea
ficțională se află în dublă ipostază de contemplator și de îndrăgostită și își face
simțită prezența, la nivelul textului, printr-o serie de indici morfologici, precum
adjectivul pronominal posesiv ,,(visurile) noastre’’, și pronumele la persoana
I ,,mi-’’ și ,,noi, dar și la persoana a II-a ,,-ți’’, fiind un lirism de tip confesiv și
adresativ, întrucât poeta ne îndeamnă să reflectăm la a încerca să ne bucurăm de
clipe aparte în natură.
Elementele componente peisajului
sunt: ,,rândunica’’, ,,iarba’’, ,,trandafiri’’, ,,corole’’, ,,floarea’’ și ,,liliecii’’, cu
care vocea ficțională se găsește într-o strânsă și perfectă legătură.
Perspectiva poetei reiese din atitudinea vocii ficționale, care oferă o cheie
de interpretare în ceea ce privește mesajul textului liric ,,Mi-e sufletul
împrăștiat în toată firea.../Sub ochii umezi care-mi caută privirea''. Implicându-
se afectiv, sentimentele sunt de încântare, de bucurie, de împlinire, de
recunoștință, având în vedere faptul că elementele naturii prind viață odată cu
venirea primăverii și sub privirile îndrăgostiților.
În plus, modul în care poeta își transmite trăirile este inedit, mai ales că, la
nivelul textului, se regăsesc mărci ale afectivității, substantivul în cazul
vocativ ,,iubite’’ și punctele de suspensie, care accentuează starea de
contemplare și de fericire pe care poeta le simte pe deplin în mijlocul naturii.
De asemenea, limbajul artistic are un rol important în relevarea
mesajului textului, întrucât poeta are menirea de a impresiona prin
autenticitatea/măiestria resurselor expresive folosite.
Astfel, epitetul în inversiune,,adânca strălucire’’ sugerează prosperitatea și
aducerea la viață a întregii naturi odată cu sosirea primăverii; imaginea
auditivă ,,fiorii care tremură-n natură’’, devenită personificare ilustrează bucurie
și încântare pentru schimbarea atmosferei în natură;
enumerația ,,boboci...ciorchine’’ exprimă încântarea descoperită în momentul
contemplării în mijlocul naturii; comparația ,,se-mbată ca o floare pe tulpină’’
profilează conexiunea perfectă a elementelor naturii și o prevestire a bucuriei
pentru sosirea primăverii, dar accentuează readucerea la viață a unor elemente
din acest spectru, regăsirea cu noul și exuberanța pentru acest spectacol
descoperit și trăit de poetă alături de iubit, ce este transpus în artă, idee potențată
de metafora ,,E-atâta primăvară-n noi, iubite!’’.
Opera literară ,,Martie’’, de Otilia Cazimir, pune în lumină ideea că
fiecare dintre noi poate fi dominat de sentimente de fascinție, de extaz, de
împlinire emoțională, generate de sosirea unui anotimp, iar cititorul devine
sensibilizat de măiestria cu care sunt îmbinate figurile de stil, astfel, creându-se
un tablou mirific de primăvară.

Rezumatul
Reguli: citiți textul cu mare atenție și recitiți, având în vedere faptul că pot fi
detalii care vă scapă. Citiți pe fragmente și notați pe ciornă ideile principale. La
80-120 de cuvinte TREBUIE să avem cam 8 idei principale. La final, punem
ideile principale cap la cap și construim rezumatul.
De asemenea, nu avem introducere: fără ,,în text se prezintă'' sau ,,este vorba''
sau cuvinte precum: ,,autorul'', ,,naratorul'', ,,textul'', ci identificați subiectul
(băiatul/fata/femeia, numele personajului și ce face el/ea) Folosim prezentul și
perfectul compus, nu dăm citate, substantive în vocativ. Evităm gerunziul și
infinitivul, înlocuindu-le cu cele două timpuri verbale menționate. Folosim doar
persoana a III-a. Evitați verbele ,,a zice'', ,,a spus''. Nu oferim detalii, nu
caracterizăm personajele, ci doar evenimentele esențiale. Dacă apar arhaisme,
regionalisme, folosim formele lor literare. Respectăm ordinea cronologică a
evenimentelor. Nu avem introducere și nici concluzie/încheiere.
Caracterizarea de personaj
Exprimarea să fie simplă și clară.
Respectarea celor patru ,,liniuțe''.
Primul paragraf: trebuie să aveți o introducere: ,,În fragmentul selectat din
opera...X este personaj principal, individual (feminin/masculin). Portretul ei/lui
se constituie atât din mijloace directe de caracterizare, cât și din mijloace
indirecte.''
Al doilea paragraf: precizarea a două date de identificare (nume, orfană, copilă,
tânără, bătrână, hangiță, cârciumar, -vârsta/ocupația/mijloacele economice) ,,În
ceea ce privește DATELE DE IDENTIFICARE a personajului, remarcăm
NUMELE/SITUAȚIA EI FAMILIALĂ ȘI PORTRETUL FIZIC. (se dezvoltă
fiecare aspect, în câte o propoziție)
Al treilea paragraf: Portretul moral al....evidențiază (2-3 trăsături pe care le
dezvoltați după ce enumerați).
Al patrulea paragraf: Un mijloc de caracterizare important în construirea
personajului îl reprezintă caracterizarea indirectă, trăsăturile
fetei/băiatului/bătrânei, fiind desprinse din: faptele/atitudinea ei etc..
(Exemplificați concret și menționați trăsătura/trăsătuile: are curajul de a-i
înfrunta pe bandiți-/pricepută COMENTAȚI SECVENȚA din care pot reieși
mai multe trăsături.)
Un alt mijloc de caracterizare este caracterizarea directă realizată de narator/de
celelalte personaje, prin descrierea...(mentionați secvența și dați citatul
comentați pe scurt)
Al cincilea paragraf: O valoare importantă pentru X în care mă regăsesc și eu
este....(onestitatea/cinstea/bunătatea) de unde reiese? Pentru mine, (valoarea)
înseamnă (să apreciez munca celorlalți/să fiu bun cu cei din jurul meu/să ajut cât
de mult pot.)
Concluzia: În concluzie. X este un personaj remarcabil/aparte/excepțional, care
m-a impresionat prin trăsăturile ei/lui de caracter și prin valorile în care crede.

NARAȚIUNEA
,,Cu bucurie în suflet/cu emoție/ cu tristețe…(evidențiați trăirea pe care o aveți
încă de la început), îmi amintesc și acum de o zi/de o excursie/de o tabără la…
(locul) etc de care m-am bucurat enorm (când), împreună cu…
Cauza-este foarte importantă; să se precizeze cauza de la care se declanșează
acțiunea. Ajuns acolo, un lucru/un zgomot/un sunet etc. mi-a atras atenția. Să fi
fost posibil așa ceva ?
Desfășurarea acțiunii (prezintă întâmplarea cronologic, pune accentul pe o
singură întâmplare!)
Nu uita să inserezi secvențele menționate (fiecare va avea paragraful ei)
Punctul culminant (momentul de maximă tensiune) Îl puteți introduce cu o
interogație sau cu un conector care să capteze atenția ,,deodată’’,,nu-mi venea să
cred’’
Deznodământul (rezolvarea situatiei) A fost o zi excepțională/aparte/
îngrozitoare din care am învățat că... (ce ai deprins/ce ai învățat?)

JURNALUL
În partea dreaptă, sus, data, iar în mijlocul foii, formula: ,,dragă jurnalule,’’
Puteți începe cu o formulă specifică acestuia din care să reiasă legătura dintre
tine și jurnal: ,, Te rog să mă scuzi că nu ți-am mai scris în ultima perioadă, însă
am fost tare ocupat cu pregătirea pentru examenul de final de clasa a VIII-a.
Nici nu o să îți vină să crezi ce mi s-a putut întâmpla. Îți aduci aminte că îți
povesteam cândva....(ce anume? Faci legătura cu întâmplarea pe care i-o prezinți
jurnalului)
Respecți firul narativ ca la narațiune, nu uita să introduci secvențele cerute.
Încheierea trebuie să arate strânsa voastră legătură. ,,Acum permite-mi să mă
retrag, întrucât mă simt tare obosit și vreau să mă odihnesc, dar promit că voi
reveni și cu alte noutăți mult mai rapid.
În partea dreaptă jos, precizezi ,,al tău confident’’ (formulă de încheiere)
SCRISOAREA
În partea dreaptă, sus, data și localitatea, iar în mijlocul foii, formula ,,dragii mei
bunici, draga mea prietenă, dragă, mamă’’,)
Puteți începe cu o formulă aparte din care să reiasă apropierea dintre tine și
persoana căreia îi scrii: ,,Sunt tare bucuros să îți scriu, nici nu îți imaginezi cât
de mult îmi lipsești, însă până la revederea noastră, permite-mi să-ți povestesc ce
mi s-a putut întâmpla în ultima vreme...’’(relatezi întâmplarea în ordinea
cronologică. ) Nu uita să inserezi tiparele cerute.
Concluzia, sper că ai înțeles și aștept cu nerăbdare răspunsul/părerea/impresia ta.
În partea dreaptă jos ,,cu drag, X, fii atent la prenumele pe care îl precizează
cerința.

E-MAIL
De la: narcis456@abc.ro
Către: andrei@abc.ro.
Subiectul: ...
Dragă x,
Îți împărtășesc cu emoție experiența pe care am trăit-o...(respecți tiparul narativ)
La final, în partea dreaptă (,,Te salut, Cu respect, Y)

TEXTUL ARGUMENTATIV
Atenție la conectori!
Poți începe cu o definiție a temei din punctul tău de vedere.
A fi campion înseamnă a lupta într-o întrecere și a câștiga locul întâi, însă poate
însemna, în sens figurat, un apărător principal al unei idei, al unei cauze.
În opinia mea, a deveni campion are legătură cu locul unde te-ai născut, având
în vedere faptul că... (dai două argumente încă din ipoteză)
În primul rând, (idee generală, care îți face legătura cu textul) De pildă, așa
cum reiese din textul-suport (titlul acestuia)...
În al doilea rând, (idee generală, care să facă legătura cu exemplul din viața
personală/culturală) De exemplu, ...
În concluzie, a deveni campion, reiei ipoteza într-o formă schimbată...

Exerciții pentru rezolvarea itemului 6 sub. I A

1. Precizează, în două-trei enunțuri, o trăsătură a textului dramatic
identificată în fragmentul dat prin valorificarea cu o secvență potrivită.
O trăsătură a textului dramatic prezentă în fragmentul de mai sus o constituie
indicațiile scenice: ,,Profesorul: treizeci, treizeci și doi de ani. Îmbrăcat curat,
chiar îngrijit, dar modest.’’. De asemenea, ele evidențiază și atitudinea
personajului: ,,(cordial)’’
2. Precizează, în câte un enunț, două elemente de versificație identificate în
fragmentul dat prin valorificarea cu o secvență potrivită.
Două elemente de versificație identificate în fragmentul dat sunt: rima este
împerecheată, iar măsura este de 14 silabe.
3. Precizează, în două-trei enunțuri, o trăsătură a textului epic identificată în
fragmentul dat prin valorificarea cu o secvență potrivită.
O trăsătură a textului epic identificată în fragmentul dat o constituie prezența
personajelor, care participă la acțiune. Acestea sunt: Vulpe Nicoleta, Crăciun
Anamaria, Duță Corina și Căpățână Liliana.
4. Extrage, din strofele următoare, două figuri de stil diferite și numește-le.
Două figuri de stil diferite din strofele de mai sus sunt: personificarea: ,,noaptea
tremură subt lună’’ și epitetul ,,strălucitoarea dimineață’’.
5. Precizează, în două-trei enunțuri, o trăsătură a personajului Gena din
fragmentul următor, menționând mijlocul de caracterizare prin referire la o
secvență semnificativă.
O trăsătură a personajului Gena o constituie faptul că este politicoasă. Mijlocul
de caracterizare este indirect și reiese din gestul ei evidențiat în indicația
scenică. O secvență semnificativă o reprezintă: ,,Cu un gest de cochetărie
modestă își scoate șorțul’’.
6. Precizează, în două-trei enunțuri, o trăsătură a textului liric identificată în
fragmentul dat prin valorificarea cu o secvență potrivită.
O trăsătură a textului liric o constituie prezența limbajului expresiv, care este
evidențiat printr-o serie de figuri de stil. Astfel, la nivelul textului, se remarcă:
epitetul ,,vas necunoscut’’; personificarea ,,Valul vine cu urgie’’ și
comparația: ,,vine cu urgie.../Ca un dușman’’.
7. Precizează, în două-trei enunțuri, un rol pe care indicațiile autorului
(didascaliile) le au în fragmentul următor prin valorificarea unei secvențe
potrivite.
Un rol pe care indicațiile autorului (didascaliile) îl au este de a reda starea de
spirit a personajului: ,,parcă puțin neliniștit’’ și ,,dojenitor’’. Acestea orientează
mult mai bine personajul în reprezentarea scenică.

7. Interpretare figură de stil:

Întregul limbaj al poeziei frapează prin originalitate, dar de o expresivitate
aparte este (menționarea figurii de stil): ,,exemplu-secvență’’, ce sugerează,
(frumusețea, puritatea, gingășia, admirația față de un colț din natură, admirația
față de mamă, o caracteristică inedită a colțului din natură, umanizarea
elementului din natură, care capătă însușiri excepționale etc.)

8. Care este emoția transmisă prin textul 1...? Motivează-ți răspunsul, în 50

– 90 de cuvinte, valorificând textul 1.
Poezia ,,X’’, de Y este o veritabilă pledoarie pentru frumusețea naturii, aceea pe
care Goethe o definea drept ,,singura carte în care fila păstrează câte un adevăr’’.
Vocea ficțională își face simțită prezența, la nivelul textului liric, prin
intermediul mărcilor lexico-gramaticale: (verbe/pronume la persoana I-dai
exemple) și apare în ipostaza de: creator, contemplator, visător, romantic,
însingurat etc., transmițând sentimente de ...(fascinație, admirație, extaz,
împlinire, bucurie, tristețe etc.)
SAU
Deși vocea poetică nu se ipostaziază textual, emoția transmisă prin întregul
discurs liric este evidentă. În fața măreției naturii/a peisajului, omul se simte
copleșit. Această stare se îmbină cu fascinația și curiozitatea, tristețea,
dezamăgirea, punându-se astfel în evidență o temă inedită...(ex: comuniunea
omului cu natura, creația, iubirea, trecerea timpului). Din ipostaza
contemplatorului/însinguratului/romanticului/visătorului
fermecat/trist/dezamăgit de (de ce ar putea fi așa? De unde apare această
trăire?), autorul creează un tablou original, unic, inedit, excepțional, grație unui
limbaj artistic proaspăt și inedit. Efectul de mister/de fascinație, de uimire, de
exuberanță, de dezamăgire, de nostalgie etc. este sporit prin folosirea cuvintelor
din câmpul lexical (identifici câmpul lexical din
natură/iubire/creație/moarte/timp)-în timp ce vibrațiile interioare ale vocii
ficționale sunt traduse prin cuvinte, precum: (exemplu de verbe, cuvinte cheie,
care transmit o vibrație ieșită din comun).
9. Ideea acestui text mă trimite cu gândul la poezia ,,X’’ de Y.
Asemănarea o constituie relația poetului cu natura, aceasta fiind văzută ca sursă
de inspirație în ambele texte.
Deosebirea o reprezintă sentimentele dominante care se desprind din textele
lirice: din poezia X se remarcă entuziasmul și bucuria, în timp ce în poezia lui Z,
dominante sunt neliniștea și nostalgia.
SAU Ideea acestui text mă trimite cu gândul la poezia ,,Lacul’’, de Mihai
Eminescu, care pune în valoare măreția și frumusețea naturii.
O trăsătură comună a celor două texte ar putea fi chiar tipul peisajului descris:
peisaje din natură ce au în centrul lor apa, element primordial, simbol al vieții, al
regenerării și al purității.
O deosebire dintre cele două texte constă în ipostazierea textuală a eului creator.
În timp ce ,,X’’ lui Y este zugrăvit de un poet fascinat de grandoarea peisajului,
în ,,Lacul’’, de Mihai Eminescu, eul poetic apare în ipostaza îndrăgostitului,
pentru care peisajul acvatic reprezintă toposul feeric al împlinirii onirice a
iubirii.
Valorile culturale transmise de poezii: interesul pentru un anumit tip de peisaj,
interesul pentru estetic, respectul pentru un colț din natură, interesul față de
trecutul istoric, patriotism.
ATENȚIE LA SECVENȚA RELEVANTĂ=secvență care are o anumită
însemnătate, care este importantă pentru punerea în evidență a valorii culturale
alese.
Texte pe diferite teme pe care le puteți aborda:

Iubirea/Cunoașterea:
,,Izvorul nopții’’, de Lucian Blaga
Temele: iubirea, natura, cunoașterea
Valori culturale: eul liric, aflat în ipostaza de îndrăgostit își exprimă
sentimentele de admirație față de ochii iubitei, interesul pentru sentimentul
iubirii;
Valori morale: sinceritatea, aspirațiile înălțătoare ale îndrăgostitului,
amabilitatea, capacitatea de autodepășire.
Textul liric prezintă admirația poetului față de ființa dragă. El nu îi conturează
un portret, ci îi schițează doar o trăsătură: frumusețea ochilor ei negri, prin
intermediul unor epitete și a unor metafore. Negrul intens al ochilor iubitei
semnifică unul dintre marile mistere ale Universului, întrucât se identifică cu
cadrul nocturn care acoperă elementele naturii
Creația
,,Controverse’’, de Nina Cassian
Ideea acestui text mă trimite cu gândul la opera ,,Controverse’’, de Nina
Cassian, care pune în lumină condiția artistului în lume.
Asemănarea o constituie dorința vocii ficționale de a-și atinge țelul prin arta
poetică SAU condiția artisului și menirea lui în lume.
Deosebirea o reprezintă faptul că vocea ficțională în textul-suport are dorința de
a explora universuri necunoscute, în vreme ce în opera Ninei Cassian, poeta
dorește să schimbe limbajul literaturii noastre, aducând o notă de evoluție.
Copilăria
,,Copilăria mea’’, de Magda Isanos
Ideea acestui text mă trimite cu gândul la opera ,,Copilăria mea’’, de Magda
Isanos, care pune în lumină dorul de perioada inocenței.
O valoare culturală comună celor două texte o constituie interesul pentru
frumusețea copilăriei.
Primul text evidențiază admirația poetului pentru joc/copilărie și regretă că a
pierdut vârsta inocenței/și că o dată cu trecerea vremii, se observă anumite
schimbări.
Textul Magdei Isanos prezintă un dor aparte de trecut, de casa părintească și de
cei dragi, determinând-o pe poetă să scrie despre toate acestea pentru a rămâne
vii amintirile.
Trecerea ireversibilă/inexorabilă a timpului
,,Salcâmi’’, de A. E.Baconsky
Ideea acestui text mă trimite cu gândul la opera ,,Salcâmi’’, de A.E. Baconsky,
care pune în lumină regretul pentru trecerea ireversibilă a timpului.
O valoare culturală comună celor două texte o constituie interesul și dragostea
față de un element din natură, dar și prețuirea pentru trecut.
Primul text evidențiază admirația poetului pentru salcâmii cu care se simțea
înfrățit și curiozitatea de a afla, dacă acesția mai ,,trăiesc’’, amintindu-i vocii
ficționale de copilăria lui, având în vedere scurgerea anilor.
Textul X, de Y surprinde dorul/ regretul și nostalgia pentru trecerea inexorabilă
a timpului, reieșită din versurile...
Temele unui text liric: natura, iubirea, copilăria, timpul, creația, condiția
umană, condiția artistului, istoria etc.
Motivele literare sunt particularizări ale temei: luna, soarele, stelele, codrul,
teiul, lacul, izvorul, marea, toamna, amintirea, dorul, singurătatea, comuniunea
om-natură, călătoria, labirintul, visul, străinul.
Titlul unui text liric reprezintă: -un element paratextual, plasat înaintea textului
literar;
-un prag stilistic de pătrundere în lumea operei;
-o cheie de descifrare a conținutului poeziei;
-introduce tema sau motivul central;
-anticipează mesajul și semnificațiile poeziei.
Mesajul unei poezii reprezintă împletirea ideilor a sentimentelor și a
semnificațiilor care se regăsesc într-un text literar, transmise prin intermediul
limbajului artistic și expresiv.

Clasificarea figurilor de stil: definiții și exemple

I. Figuri de stil fonetice
1. Aliterația este figura de stil care constă în repetiția unei consoane sau a unui
grup de consoane, cu scopul obținerii unui efect imitativ, armonic.
Ex: „Vâjâind ca vijelia și ca plesnetul de ploaie”
2. Asonanța este figura de stil care constă în repetiția aceleiași/acelorași vocale
accentuate
în interiorul unui vers sau în mai multe versuri, pentru a se obține un efect
muzical, eufonic.
Ex: „Iată craiul, socru mare”
II. Figuri de stil semantice
1. Epitetul este figura de stil care constă în evidențierea însușirilor deosebite ale
obiectelor, ale ființelor sau ale fenomenelor în stare de a emoționa pe cititor.
a) epitet cromatic (evidențiază culori)
Ex: „flori albastre tremur ude”
b) epitete ornante (au grad mic de expresivitate)
Ex: „soarele rotund”
c) epitet cu rol personificator (atribuie o trăsătură specifică ființelor vii
obiectelor sau fenomenelor)
Ex: „codrii se zvârcoleau neputincioși”
d) epitet cu rol hiperbolizator (sugerează o exagerare)
Ex: „gigantică poart-o cupola pe frunte”
e) epitet cu rol metaforic
Ex: „feți frumoși cu păr de aur”
Obs: Epitetele pot fi exprimate prin adjective, substantive însoțite de prepoziții,
adverbe de mod și, rareori, verbe la moduri nepersonale.
2. Comparația este figura de stil care constă în evidențierea trăsăturilor a doi
termeni, în scop expresiv.
Ex: „ca un glob de aur luna strălucea”
Obs: Comparația are întotdeauna doi termeni (comparat și comparant), uniți cu
ajutorul prepozițiilor „ca”, „precum”, „cât”, „asemenea”, sau cu ajutorul
verbelor „a părea”, „a semăna” sau „a se asemăna”.
3. Personificarea este figura de stil care constă în atribuirea de trăsături specifice
ființelor vii obiectelor, fenomenelor, sau în atribuirea de trăsături specific umane
animalelor, păsărilor, insectelor etc.
Ex: „Doar izvoarele suspină
Pe când codrul negru tace”
Obs: Personificarea, spre deosebire de epitetul personificator, are obligatoriu în
componență un verb, de regulă, la mod personal.
4. Metafora este figura de stil care constă în înlocuirea unui termen cu sens
propriu cu unul cu sens figurat, mai expresiv, cei doi termeni având însușiri
comune.
Obs: Metafora mai este numită o comparație subînțeleasă, o comparație
prescurtată sau o comparație din care lipsește primul termen.
a) metafora explicită (sunt prezenți ambii termeni, atât cel cu sens propriu, cât și
cel cu sens figurat)
Ez: „Lună, tu, stăpâna mării, pe a lumii boltă luneci.”
b) metafora implicită (este prezent doar termenul cu sens figurat)
Ex: „Părea că printre nouri s-a fost deschis o poartă
Prin care trece alba regina nopții moartă”
5. Hiperbola este figura de stil care constă în exagerarea dimensiunilor unui
obiect, ale unei ființe sau ale unui fenomen, cu scopul obținerii unui efect
expresiv.
Ex: „În turbarea ei caniculară, arșița miezului înflăcărat al zilelor de Iuliu mușcă
cu dinți de foc de pretutindeni”
III. Figuri de stil sintactice
1. Enumerația este figura de stil care constă în înșiruirea mai multor termeni, cel
puțin doi.
Ex: „Aici stejarii, brazii si fagii trufași înalță capul lor spre cer.”
2. Repetiția este figura de stil care constă în repetarea unor cuvinte sau
construcții pentru a se obține un efect expresiv.
Ex: „Ziua ninge, noaptea ninge; dimineața ninge iar”
3. Inversiunea este figura de stil care constă în topica inversată a cuvintelor; de
obicei, inversiunea are în componență un adjectiv așezat în fața substantivului
pentru a se accentua trăsătura evidențiată de adjectiv.
Ex: „Vesela verde câmpie acu-i tristă, vestejită”
4. Antiteza este figura de stil care constă în folosirea alăturată a doi termeni cu
înțeles opus, pentru a se sublinia o anumită idee.
Ex: „Viață ori moarte, strigă toți”
5. Interogația retorică este figura de stil care constă în adresarea unei întrebări
unei persoane de la care nu se așteaptă răspuns.
Ex: „Cine-o să vie, trupul tău de-afară,
Să-l caute și în jur să sufle cald?”
6. Exclamația retorică este figura de stil care constă în exprimarea unor
sentimente de admirație, prețuire etc. în cadrul unor structuri exclamative.
Ex: „Cât te iubesc, frumoasa mea albină,
Că sarcina chemării te-a ucis!”
7. Invocația retorică este figura de stil care constă în adresarea unei chemări
unor persoane de la care nu se așteaptă răspuns.
Ex: „Priviți, mărețe umbre, Mihai, Ștefan, Corvine”

Tipuri de cerințe pentru subiectul EN, itemul I. A. 6 (pentru textul narativ/

dramatic)
Prezintă/ Precizează/Menționează, în două-trei enunțuri..., ilustrând-o cu o
secvență din text:
a) o trăsătură a textului narativ
- prezența personajelor care participă la acțiune
- întâmplările sunt prezentate din perspectiva unui narator obiectiv/ subiectiv
care relatează la persoana a III-a/ I
- predomină tiparul textual narativ
- acțiunea este fixată în timp și spațiu
Exemplu de răspuns: O trăsătură a textului narativ , din fragmentul citat este
prezența personajelor care participă la acțiune. Așa cum reiese din secvența ,,...”,
personajele (numele acestora) discută/ acționează...(o idee despre implicarea
personajelor în acțiune)
b) o trăsătură a textului dramatic
- organizarea textului pe acte, scene/ tablouri
- predomină tiparul textual dialogat, organizat sub forma replicilor precedate de
numele personajelor
- replicile personajelor sunt susținute de mărci ale adresării directe (interjecții,
vocative, interogații, exclamații)
- autorul intervine în acțiune prin indicații scenice (didascalii), notate la
începutul actelor/ scenelor sau între paranteze, însoțind replicile.
Exemplu de răspuns: O trăsătură a textului dramatic din fragmentul citat este
prezența didascaliilor care însoțesc replicile personajelor. Astfel, în
secvența ,,...”, didascaliile oferă informații despre.....
c) rolul unei didascalii
- didascaliile reprezintă singurele intervenții ale autorului/dramaturgului în text
- indicațiile scenice sau didascaliile se referă la acțiunea personajelor, la decor,
gesturi, mimică (limbaj nonverbal), intonație (limbaj paraverbal), stări sufletești,
atmosferă etc. Atunci când se referă la personaje, didascaliile constituie o
modalitate de caracterizare directă/ indirectă.
Exemplu de răspuns: Didascaliile reprezintă singura intervenție directă a
autorului în textul dramatic, care oferă informații importante despre decor sau
jocul actorilor, facilitându-i cititorului înțelegerea textului. Astfel, din
indicația ,,...” se poate deduce starea sufletească/ acțiunea personajului...
care.....În acest caz, indicațiile scenice contribuie la caracterizarea directă/
indirectă a personajului.
d) o trăsătură a descrierii (de tip tablou/ de tip portret)
- frecvența grupului nominal substantiv-adjectiv
- obiectele și trăsăturile acestora sunt particularizate stilistic prin epitete și
comparații
- timpurile verbale specifice sunt, în general, prezent și imperfect
e) rolul reperelor temporale din text ( de exemplu: la început, mai apoi, de
dimineață, în acel sfârșit de decembrie, în ziua de Bobotează, la mijlocul verii
etc)
Exemplu de răspuns: Reperele temporale asigură înlănțuirea cronologică a
evenimentelor și legătura dintre secvențele textuale. De asemenea, reperele
temporale conferă caracter verosimil (=care pare real, posibil, conform cu
realitatea) evenimentelor prezentate. Astfel, în fragmentul citat, secvențele ,,....”
indică durata întâmplărilor/ rapiditatea cu care se desfășoară întâmplările narate
etc.
f) un rol al descrierii (vezi trăsăturile descrierii de la punctul d)
- conturează, în mod detaliat aspecte ale cadrului în care se petrece acțiunea
- creează impresia de verosimilitate a lumii ficționale
- contribuie la crearea atmosferei
- contribuie la prezentarea cadrului spațio-temporal
- în descriere sunt incluse, uneori, elemente cu valoare simbolică (apa, cerul,
florile, drumul, crucea, podul, pădurea etc)
g) tipul de narator
- naratorul este principala instanță în comunicarea narativă, ,,vocea” care
relatează întâmplările
- în funcție de gradul de implicare în acțiune, naratorul poate fi obiectiv
(relatează la persoana a III-a) sau subiectiv (relatează la persoana I).
- Naratorul obiectiv știe totul despre personajele și întâmplările relatate, are
acces la tot ce gândește, simte sau trăiește personajul
- Naratorul subiectiv este implicat ca personaj sau ca martor al întâmplărilor
relatate
Exemplu de răspuns: În fragmentul citat, evenimentele epice/ întâmplările sunt
relatate din perspectiva unui narator......Obiectivitatea/ subiectivitatea
perspectivei narative este evidențiată prin forme verbale și pronominale de
persoana ....., precum și prin...... (interjecții, substantive în vocativ etc, dacă este
perspectivă subiectivă)
h) O trăsătură fizică/ morală a personajului
- personajul reprezintă o instanță narativă prin intermediul căreia scriitorul își
exprimă în mod indirect ideile, concepțiile în opera literară (epică sau dramatică)
- caracterizarea personajului poate fi directă (de către narator, de către alte
personaje, autocaracterizare) sau indirectă (prin comportament, acțiuni, mediul
în care trăiește, limbaj, nume, relația cu alte personaje)
Exemplu de răspuns: În fragmentul citat, o trăsătură a personajului este .....,
evidențiată prin caracterizare ..... Astfel, în secvența ,,....” comportamentul/
limbajul/ acțiunile scot în evidență ...(+ o idee dedusă dn fragment)
i) tiparul textual, argumentându-ți , în două-trei enunțuri opțiunea/ precizând o
trăsătură a acestuia
• tiparul narativ
- utilizarea narațiunii ca mod de expunere predominant
- frecvența verbelor
- prezența reperelor spațio-temporale
• tiparul descriptiv
- utilizarea descrierii ca mod de expunere predominant
- frecvența grupului nominal substantiv-adjectiv
- limbajul artistic este expresiv, bogat în figuri de stil
- textul descriptiv (literar) are ca scop sensibilizarea cititorului în legătură cu
obiectul descrierii (induce sentimentul de liniște, împăcare sufletească, admirația
față de... etc)
• tiparul dialogat
- prezența mărcilor adresării directe (interogații, exclamații, vocative, interjecții,
verbe la modul imperativ)
- succesiunea replicilor marcate de linia de dialog (în textul narativ) sau de
numele personajelor ( în textul dramatic)
• tiparul explicativ
- oferă detalii suplimentare despre derularea acțiunii
- într-un text nonliterar, se remarcă prezența termenilor de specialitate dintr-un
anumit domeniu
- sunt prezente expresii/ cuvinte cu rol explicativ: de exemplu, adică, ceea ce
înseamnă...
- se folosește, în general, timpul prezent