Translated from German to Romanian - www.onlinedoctranslator.

com

Securitatea înșelătoare vine în Trecerea la un dispozitiv de asigurare

detrimentul atenției. Trecerea de la un semi-automat nu este dificilă, deoarece
dispozitiv de asigurare semi-automat la abilitățile de asigurare care au fost deja
metoda HMS sau Tuber este învățate pot fi folosite în continuare.
–
nefavorabilă, deoarece abilitățile cruciale
de asigurare (atenție sută la sută etc.)
trebuie reînvățate.

Asigurările moi necesită ca asiguratorul Pardon Nu Greşeală cu referinta la

– să meargă activ cu corpul. Principiul mâinii de frână și poziția mâinii de
frână.

În general, operațiunea este mai Efectul de frânare trebuie să se

– complexă, în special plata frânghiei. potrivească cu puterea mâinii și cu
natura frânghiei.

3.6.3 Surse de eroare ale GriGri

GriGri este cel mai vechi și cel mai utilizat dispozitiv de asigurare semi-automat de
pe piață. Un sondaj al DAV și al Universității Sportive din Köln, citat din Semmel &
Hellberg (2010, p. 67) a arătat că dintre 1038 de alpiniști de interior și exterior din
Germania, 92% dintre cei chestionați au folosit un dispozitiv de asigurare dinamică
și doar 8% au folosit un semi -dispozitiv de asigurare automat. Dintre acești 8%,
totuși, 7% au folosit un GriGri și doar 1% un cinch. Deoarece GriGri este numărul
unu dintre mașinile semi-automate, aș dori să vă atrag atenția asupra surselor de
eroare ale lui GriGri. Acestea sunt deja bine cunoscute și, prin urmare, pot fi bine
controlate.

Următoarele surse de eroare se bazează pe informațiile lui Larcher (1999, pp. 10-11):

Sursa erorii 1: Introducerea frânghiei greșite

După studierea instrucțiunilor de utilizare, un desen suplimentar de pe dispozitivul

de asigurare indică modul în care trebuie introdusă corect frânghia. Pericolul de a
introduce frânghia greșită este că acest accident nu trebuie observat imediat. Dar
cel mai târziu când cățărătorul cade, el/ea ar cădea necontrolat la pământ. Acest
pericol poate fi prevenit printr-o verificare conștiincioasă a partenerului.

- 52 -
Sursa de eroare 2: Asigurătorul blochează sistemul de frânare automată

Când conduceți în cățărare sportivă, este necesar să eliberați rapid frânghia, astfel
încât cățărătorul principal să nu fie împiedicat să blocheze tragerile. În acest caz
însă, GriGri se blochează imediat. Dispozitivul de asigurare nu poate face distincția
între o cădere în care frânghia este ruptă rapid și o plată rapidă. Din acest motiv,
mulți asigurători depășesc acest mecanism prin închiderea și ținând GriGri într-o
mână. Dacă se întâmplă o cădere de plumb în acest moment, oamenii uită adesea
să-și ia mâna de pe dispozitivul de asigurare, astfel încât mecanismul de blocare să
poată prinde. Această sursă de eroare poate fi contracarată doar fixând GriGri în
lateral cu mâna, astfel încât dispozitivul de asigurare să fie imediat smuls din mână
în cazul unei căderi din cauza tragerii sacadate.

Sursa de eroare 3: Scurgere necorespunzătoare

La coborâre, mecanismul de blocare al GriGri este eliberat prin tragerea unei

pârghii. Această pârghie este folosită doar pentru a debloca mecanismul de blocare
și nu pentru a controla viteza de coborâre. Viteza cu care este coborât partenerul
este controlată de mâna de frânare, adică mâna care acţionează frânghia care vine.

3.6.4 Ce dispozitiv de asigurare ar trebui folosit în școală?23

În școli și când lucrați cu copii, tineri și începători, se pune adesea întrebarea cu ce

dispozitiv de siguranță să începeți. „Echipa didactică ÖAV recomandă Tuberul ca
dispozitiv central de siguranță în zona cățărării sportive în trasee cu o singură
coardă” (Gauster, 2005, p. 60). Dar există mulți factori diferiți care intervin în
alegerea dispozitivului de asigurare potrivit pentru elev. Înainte ca profesorul să
decidă asupra unui anumit dispozitiv de asigurare, ar trebui să se confrunte cu
câteva întrebări:
- Cu ce grupă de vârstă lucrez?
- Este vorba de școala elementară, de liceu, de școală inferioră sau de elevi de școală

superioară?

- În ce stare (rigide, blană, groase, subțiri, vechi, noi) sunt frânghiile mele de cățărat?

- Ce tipuri de tuberculi sunt disponibile pentru mine?

23Acest capitol urmează prezentările lui Gauster (2005, pp. 60 & 61).

- 53 -
Dacă copiii care urmează să fie predați sunt foarte mici, până la școala a 2-a elementară,
atunci dispozitivul de siguranță în catarg ar trebui predat și învățat ca primă metodă de
siguranță. Elevii de această vârstă sunt ușor distrași, neatenți și încă foarte lipsiți de
experiență. Interacțiunea mâinilor mici, a frânghiilor groase și a dispozitivelor mari de
asigurare fac manevrarea unui tubercul și mai dificilă. Avantajul unui dispozitiv de siguranță
cu jumătate de catarg este frecarea mare a frânghiei. Această combinație, puterea de
frânare mai mare și greutatea redusă a studenților, face ca asigurarea semi-castrului să fie
mai iertatoare față de erorile de asigurare decât dispozitivele de asigurare cu efect de
frânare redus (de exemplu, tuberculi fără fante/caneluri).

Când lucrați cu elevi de la Hauptschule sau de la școala inferioară, până acum a fost obișnuit să se predea mai întâi siguranța cu un tubercul. Avantajul se găsește într-o învățare

rapidă a manevrării ușoare prin trecerea ușoară a frânghiei. Copiii înțeleg deja cum funcționează un tubercul și învață mânerele la fel de repede ca și adulții. În plus, o metodă

de bază universală ar trebui învățată la începutul antrenamentului de alpinism. De îndată ce siguranța tuberculilor a fost stăpânită, este posibilă trecerea la dispozitive de

siguranță semiautomate (GriGri, Smart), deși trebuie subliniat că aceste dispozitive pot fi folosite în clasă numai după antrenament intensiv. Când utilizați un GriGris, asigurați-

vă că că studenții cu mâini mai mici stăpânesc cu adevărat funcționarea și manipularea acestui dispozitiv de asigurare. În caz contrar, Smart ar trebui să fie folosit. Deoarece

sporturile școlare implică aproape exclusiv cățărarea cu frânghie, utilizarea dispozitivelor de asigurare semiautomate este foarte recomandată, deoarece nu este necesară nicio

frânghie pentru cățăratul cu coarda. În plus, ținerea elevului așezat în frânghie cu un GriGri este mult mai puțin obositoare decât în cazul dispozitivelor de asigurare dinamice,

care necesită o putere puternică a mâinii. Datorită efectului său de frânare, GriGri iartă și erorile de asigurare (renunțarea mâinii de frânare, neatenție), care ar putea duce la

răni grave cu un dispozitiv de asigurare dinamic. Deoarece sporturile școlare implică aproape exclusiv cățărarea cu frânghie, utilizarea dispozitivelor de asigurare semiautomate

este foarte recomandată, deoarece nu este necesară nicio frânghie pentru cățăratul cu coarda. În plus, ținerea elevului așezat în frânghie cu un GriGri este mult mai puțin

obositoare decât în cazul dispozitivelor de asigurare dinamice, care necesită o putere puternică a mâinii. Datorită efectului său de frânare, GriGri iartă și erorile de asigurare

(renunțarea mâinii de frânare, neatenție), care ar putea duce la răni grave cu un dispozitiv de asigurare dinamic. Deoarece sporturile școlare implică aproape exclusiv cățărarea

cu frânghie, utilizarea dispozitivelor de asigurare semiautomate este foarte recomandată, deoarece nu este necesară nicio frânghie pentru cățăratul cu coarda. În plus, ținerea

elevului așezat în frânghie cu un GriGri este mult mai puțin obositoare decât în cazul dispozitivelor de asigurare dinamice, care necesită o putere puternică a mâinii. Datorită

efectului său de frânare, GriGri iartă și erorile de asigurare (renunțarea mâinii de frânare, neatenție), care ar putea duce la răni grave cu un dispozitiv de asigurare dinamic. În

plus, ținerea elevului așezat în frânghie cu un GriGri este mult mai puțin obositoare decât în cazul dispozitivelor de asigurare dinamice, care necesită o putere puternică a

mâinii. Datorită efectului său de frânare, GriGri iartă și erorile de asigurare (renunțarea mâinii de frânare, neatenție), care ar putea duce la răni grave cu un dispozitiv de

asigurare dinamic. În plus, ținerea elevului așezat în frânghie cu un GriGri este mult mai puțin obositoare decât în cazul dispozitivelor de asigurare dinamice, care necesită o

putere puternică a mâinii. Datorită efectului său de frânare, GriGri iartă și erorile de asigurare (renunțarea mâinii de frânare, neatenție), care ar putea duce la răni grave cu un

dispozitiv de asigurare dinamic.

- 54 -
3.7 set expres

Un set de tragere rapidă, cunoscut și sub denumirea de tragere rapidă în jargonul

de alpinism, este folosit la cățărare ca o asigurare intermediară pe trasee și
reprezintă un punct de legătură cu un punct de fixare fix (șurub, pană de prindere).
fiecare cu un snapper curbat și unul drept (snapgate) (Fig. 17a), care sunt conectate
printr-o sling cusut/express sling. Poarta dreaptă se fixează pe cârlig, în timp ce
poarta curbată facilitează atașarea frânghiei. În cazul snappers, se face o distincție și
între snappers de sârmă
egate) (Fig. 17b). Din acest motiv,
e o inerție mai mare și permite rocii să au 011, p. 18)
G se deschidă mai puțin ușor. (Ea

W Lecții de cățărare în sălile de alpinism o n, se gaseste deja fix, uten acolo.

v retragere rapidă la clienții individuali și Pentru alpinismul sportiv în ro ne
f seturi de retragere rapidă sunt echipat cu remorcă, alpiniștii
t indispensabile, deoarece există doar cârlige înșiși sunt solicitați doar în
adică retragerile lor trebuie să se esssets.
T blocheze. Ar trebui urcat, la fel și ke

A b

Fig. 17:un set de remorcare cu fixare dreaptă și curbată; b set de remorcare cu clemă de sârmă
snapper (eu.blackdiamondequipment.com/, oD a; eu.blackdiamondequipment.com/, oD b)

3.8 Slinguri, snururi, magneziu

Deoarece partea practică a acestei teze de diplomă se limitează la cățăratul cu

frânghie și cățăratul cu plumb în escalada sportivă, iar praștile și corzile sunt folosite
aproape exclusiv în trasee cu mai multe pasuri pentru rappel și ca protecție
intermediară (slinguri bucle sau corzi în jurul aflorințelor stâncoase și a copacilor).
sau în clepsidre), designul acestor echipamente va fi explicat destul de scurt.
Slingurile cu bandă sunt, de asemenea, folosite în traseele cu mai multe frânghii în
construcția de asigurări.

- 55 -
Slingurile și snururile din chingă (Fig. 18a,b,c) sunt fabricate din poliamidă (Nylon),
polietilenă (Dyneema) sau Aramidă (Kevlar) și sunt disponibile în diferite lățimi,
lungimi și diametre. Slingurile cu panglică nu se mai înnodează în zilele noastre și ar
trebui folosite doar curele cusute industrial. (Iarna, 2012, p. 26)

A b c

Fig. 18: asling lung; b sling scurt; c Snururi accesorii de diferite lungimi, lățimi și diametre
(www.bergfuchs.at, oD; www.bergzeit.de, oD a; www.bergzeit.de, oD b)

Magneziul sau creta se aplică pe mâini atunci când urcăm pentru a absorbi
transpirația și pentru a îmbunătăți aderența. Magneziul este oferit sub formă de
pulbere de magneziu, bile de cretă sau sub formă lichidă. Așa-numita „cretare” ar
trebui făcută cu moderație, deoarece pulberea fină de magneziu duce la niveluri
ridicate de praf fin în sălile de alpinism și este adesea doar un ritual inutil, care
întrerupe și fluxul de mișcare, dar poate și pregăti mental alpinist. pentru mișcările
următoare. De preferință, trebuie folosite bile de cretă sau cretă lichidă pentru a
evita mânerele murdare și murdare. (Johnston & Halldén, 1995, p. 71; Winter, 2012,
p. 28)

3.9 Echipament special de alpinism

Pentru a fi complet, la acest punct sunt menționate alte echipamente speciale de

alpinism, care sunt necesare doar pentru traseele alpine și nu pentru sporturile
școlare sau partea practică a prezentei lucrări:

calai, numit și dopuri, roci, nuci sau hexentrics, șidispozitive de prindere, cum ar fi
Friends, sunt folosite ca copii de rezervă temporare mobile care pot fi eliminate din
nou imediat după utilizare. Slipurile sunt plasate în fisuri de stâncă care se
îngustează și în găurile de eroziune unde se înclină și ating o valoare de reținere
foarte mare. Siguranța aici depinde de potrivirea stâncii și a panei. Spre deosebire
de pene, camele se mențin și în fisuri perfect paralele. (Albert, 2012, pp. 103-105)

- 56 -
cârlig normalsunt si o forma de protectie intermediara in traseele alpine si se
realizeaza cu ajutorul aFelshammerslovit în crăpăturile stâncii.
Pentru turele de alpinism se recomanda folosirea unuiarucsac de alpinismcu un volum
maxim de 45 de litri și o greutate maximă de 1000 de grame.La cumpărare, asigurați-vă
că aveți bretele de umăr bine căptușite și o centură de șold care nu este prea
voluminoasă, deoarece acest lucru ar putea bloca accesul liber la buclele de echipament
de pe cățărare. valorifica. (Pohl, 1996, p. 88)

3.10 Propunere materială pentru școli

Pentru escalada in sala de catarare sau in sala de sport a scolii este indicata
achizitionarea echipamentului de baza pentru 12 elevi. Aceasta ar trebui să includă:
- 12 hamuri de alpinism (centuri de talie reglabile cu 4 bucle de viteză)

- 6 corzi simple (50-70 m) 20

- carabiniere (carabiniere HMS)

- 8 dispozitive de asigurare (Tuber)

- 15-20 de perechi de pantofi de alpinism (la alegerea pantofilor de alpinism

este important sa alegeti marimi diferite. Intrucat purtarea sosetelor este
recomandata din motive de igiena la inchirierea pantofilor de catarat, pantofii
de catarat nu trebuie sa fie prea stramti. Tipul de pantofi de catarat trebuie sa
fie ales din motive, optează pentru chiloți sau pantofi cu velcro pentru a
economisi timp.)
- 4-5 tampoane de blocare

- Curele și corzile de panglică, după cum este necesar

Pentru urcarea obisnuita in stânci, recomandam si achizitionarea a cel putin 20 de

remorcari si 12 casti (ideal reglabile). Deoarece achiziționarea materialului este o
investiție foarte costisitoare, ar putea fi căutată și cooperarea cu cluburile alpine
locale sau sălile de alpinism, deoarece acestea au de obicei un stoc mare de
materiale. Elevii ar trebui încurajați să-și cumpere propriul echipament de alpinism.
Acest lucru le permite să facă alpinism sportiv în timpul liber în afara școlii.

- 57 -
4 Alpinism sportiv la școală

4.1 Strângeți cureaua

Scopul fiecărui cadru didactic va fi ca elevii să învețe cum să pună hamul de cățărat
rapid și, mai ales, independent și corect. Flecken și Heise-Flecken (2008, p. 18) oferă
câteva sfaturi utile despre cum să puneți corect centura de șold:

Elevii ar trebui să țină hamul cu ambele mâini în fața lor și corpul astfel încât

- ambele bucle pentru picioare atârnă una lângă cealaltă fără a fi răsucite, benzile

- elastice de la bucle pentru picioare sunt îndreptate spre spate,

- bucla de frânghie (conexiunea dintre bucla pentru picioare și centura de talie) este îndreptată

spre față,

- la hamurile cu bucle pentru picior reglabile, cataramele piciorului sunt orientate

spre exterior, adică se află în afara podului de picior.

Centura de șold este trasă ca niște pantaloni și fixată în talie prin strângerea
centurii, astfel încât să fie împiedicată în mod fiabil să alunece din centură. Trebuie
avut grijă să vă asigurați că centura nu este prea jos. Termenul de „centa de talie”
este regretabil pentru că centura nu trebuie să stea pe șolduri, ci deasupra oaselor
pelviene de pe talie. După cum sa explicat deja mai detaliat în capitolul 3.2, există
două tipuri diferite de sisteme de cataramă. Sistemul de cataramă cu spate filetat
adăpostește sursa de eroare că spatele filet poate fi uitat. Dacă sunt folosite hamuri
cu bucle reglabile pentru picioare, asigurați-vă că sunt înfiletate înapoi și că
cataramele sunt strânse. Ar trebui să existe încă loc pentru o palmă între bucla
pentru picior și picior. (Petele și

4.2 Frânghie în sus

Legarea înseamnă conectarea în siguranță a frânghiei de cățărat la ham de cățărat.

Există o diferență în cățăratul pe frânghieLegați cu carabiniere siintegrare directă
folosind diferite noduri.

- 58 -
Frânghie cu praștii în formă de opt și carabiniere (numai pentru alpinism cu frânghie)

În multe săli de alpinism, frânghiile fixe sunt deja atașate la stațiile de frânghie
superioare fixe. Aceasta înseamnă că există deja o cifră de opt noduri în frânghii,
fiecare cu două carabiniere cu șurub atașate opus, care sunt atașate de inelul de
frânghie al hamului de cățărare (Fig. 19). Din acest motiv, integrarea directă nu este
posibilă aici. Rope-up cu carabiniere economisește mult timp, mai ales în grupuri
mari, cum ar fi o clasă de școală, deoarece nu fiecare elev trebuie să-și facă propriul
nod.

Atunci când strânge cu carabiniere, Schubert (2001, p. 18) se referă la școala

generală de gândire, care afirmă că atunci când frânghie în stațiile de frânghie de
vârf, întotdeaunadouă carabinieretrebuie atârnat în paralel și în direcții opuse.
Carabinierele trebuie sa fie cel putin carabiniere cu mecanism de blocare24act. În
același timp, Schubert acceptă atașarea unei carabiniere obișnuite dacă nu este
disponibilă o a doua carabinieră cu prindere de siguranță. De asemenea, Schubert
constată că atunci când se utilizează carabiniera Petzl „Ball-Lock” cu mecanism de
blocare sau DMM „Belay Master” cu dispozitivul de prindere de siguranță25
nu trebuie atașată nicio a doua carabină, deoarece aceste carabiniere singure ar
oferi suficientă siguranță. Totodată, Schubert menționează că o doctrină trebuie
formulată simplu și diferențierile trebuie evitate din lipsă de claritate și, prin urmare,
recomandă folosirea a două carabiniere cu sistem de blocare, deoarece astfel ar
preveni și accidentele cauzate de spargerea carabinierelor. .

Fig. 19:Frânghie cu carabiniere

Alpinism cu frânghie (Winter, 2012, p. 31)

24Vezi capitolul 3.5.

25Vezi capitolul 3.5.

- 59 -
Integrare directă

Când se leagă direct, frânghia este legată direct de hamul de alpinism fără
carabinieră. Conform consensului generalpoate sate legați direct de alpinism cu
prope, în timp ce o faceți în alpinism de plumbtrebuie sa. Spre deosebire de
frânghia cu carabiniere, frânghia de cățărat este conectată la bucla de șold și bara
buclelor pentru picioare și merge paralel cu inelul de frânghie. Deoarece carabiniera
nu este un factor de risc, legarea directă pare a fi o conexiune ideală între un ham
de alpinism și o frânghie de cățărat și, prin urmare, ar trebui învățată de fiecare
începător. Cu integrare directă, două noduri speciale, cel a fixat cifra opt noduriiar
dublulnod castron,stabilit.

În zona entry-level,a fixat cifra opt noduriaplicat pentru că este ușor de învățat și
rapid de pus. În plus, aspectul său este mult mai ușor de controlat decât cel al
nodului dublu bullin. Flecken & Heise-Flecken (2008, pp. 26-27 & 30-31) descriu un
program special conceput pentru copiimod de așezarenodul dublu cu opt pentru
dreptaci:

1. În primul rând, se măsoară lungimea de aproximativ un braț a frânghiei. Pentru

copii, măsurați de la vârful degetelor până la umărul brațului opus (Fig. 20a).

2. Mâna stângă ține un „cap de păpușă”, capătul frânghiei este în mâna dreaptă (Fig.
20b).
3. Păpușa are dureri în gât, așa că se pune o eșarfă în jurul gâtului trecând mâna
dreaptă între corp și mâna stângă în sensul acelor de ceasornic în jurul capului
păpușii (Fig. 20c,d).
4. Deoarece păpușa încă plânge, i se pune o suzetă în gură, adică capătul frânghiei
este introdus în capul păpușii din față (Fig. 20e, f).

5. Prima parte a nodului cu cifra opt este completă (Fig. 20g).

- 60 -
 A b c

adică e f G

Fig. 20:Cum să așezați nodul în formă de opt pentru copii (Flecken & Heise-Flecken 2008, pp. 26-27)

Următoarea metodă prezintă modul în care este așezat nodul în formă de opt
pentru școlari mai mari și adulți:

1. Coarda este ținută cu mâna stângă în fața corpului, astfel încât aproximativ 1 m
din capătul liber al frânghiei să atârnă în jos la dreapta mâinii (Fig. 21a).
2. Mâna dreaptă apucă ambele fire de frânghie la aproximativ 10 cm sub mâna
stângă (Fig. 21b).
3. Bucla rezultată este răsucită de două ori cu mâna stângă cu 180° în sens
invers acelor de ceasornic în jurul axei verticale (Fig. 21c, d).
4. Mâna dreaptă apucă capătul liber al frânghiei și îl trage înapoi prin bucla
din față (Fig. 21e).
5. Prima parte a nodului cu cifra opt este completă (Fig. 21f).

A b c adică e f

Fig. 21: Cum să așezați nodul în formă de opt pentru studenții mai mari sau adulți
(înregistrări proprii, 2013)

- 61 -
Capătul de frânghie al primei părți terminate a nodului în formă de opt este acum
tras prin buclele taliei și picioarelor paralele cu inelul de asigurare până când nodul
în formă de opt este lângă ham. Acum capătul frânghiei este trasat exact paralel cu
cursul frânghiei figurii de opt nod (Fig. 22): „Începând cu frânghia care vine de la
centură, capătul frânghiei trece de-a lungul întregului nod ca un tren pe șine până
când iese din nou pe cealaltă parte” ( Flecken & Heise-Flecken, 2008, pp. 30-31).
Nodul este apoi strâns astfel încât capătul frânghiei să iasă la cel puțin o lungime de
mână din nod. Dacă nu este cazul, întregul nod trebuie deschis și legat din nou.

Fig. 22: Procedura de înfilare înapoi a nodului cu

cifra opt (Perwitzschky, 2009, p. 37)

Thenoduri duble bullineste puțin mai complex de legat decât nodul cu cifra opt și
aspectul său nu este atât de ușor de verificat pentru corectitudine. Avantajul acestui nod
devine evident doar după o cădere puternică, deoarece este relativ ușor de deschis.
Deoarece acest nod de frânghie nu este relevant pentru această lucrare, se face referire
la literatura de specialitate relevantă pentru modul de așezare.

4.3 Alpinism cu frânghie

Urcarea cu frânghie este cea mai sigură modalitate de a urca, deoarece frânghia de
care atârnă cățărătorul vine întotdeauna de sus. Cu toprope, frânghia de cățărare
este întotdeauna agățată într-o deviere, cu ambele capete ale frânghiei atârnând
până la pământ. Urcarea în acest fel exclude complet căderile lungi și dure. Dacă
mânerele sunt eliberate, cățărătorul se așează pur și simplu ușor pe frânghie. Având
o rezervă mare de siguranță, alpinismul cu frânghie este perfect pentru începători
să învețe să cațără. În plus, frânghia de sus este o metodă bună pentru a-i învăța pe
neprofesioniști cum să folosească materialul și tehnicile de bază. (Johnston &
Halldén, 1995, p. 9)

- 62 -
4.3.1 Introducerea frânghiei de alpinism în dispozitivul de asigurare

După ce a pus hamul de cățărare și a pus frânghia corect pe alpinist, primul lucru pe
care trebuie să-l facă asiguratorul este să introducă frânghia de alpinism în dispozitivul
de asigurare. După cum sa menționat deja în capitolul 3.6.4, decizia cu privire la
dispozitivul de backup care trebuie utilizat pentru backup depinde de mulți factori.
Deoarece partea practică a acestei lucrări se referă la elevii unei școli superioare AHS,
asigurarea cu tuberculul este predată în acest moment din diverse motive ca metodă de
asigurare universală (Naturfreunde, n.d., p. 22):

- Manevrarea învățată cu ajutorul tuberculului poate fi transferată la toate celelalte dispozitive

de asigurare

- frânghia poate fi plătită foarte uşor

- tuberculul are un efect bun de frânare şi
- nu există formare craniană.

După cum se poate vedea din Fig. 23, frânghia de cățărare este introdusă în tubercul astfel:

frânghia de frânare trebuie să treacă dincolo de canelurile de frânare ale tuberculului, astfel

încât frânghia de ghidare (coarda care vine de la cățărător) să fie pe partea fără caneluri a

tuberculul. Acum frânghia de cățărare este prinsă în carabinier împreună cu clema de sârmă

acoperită cu plastic a tuberculului, iar aceasta este prinsă în inelul cu o singură frânghie al

hamului de cățărat. Canelurile de frânare ale tuberculului trebuie să fie îndreptate în jos, iar

încuietoarea carabinei trebuie să fie îndreptată spre stânga pentru dreptaci.

Fig. 23:Introducerea frânghiei în tubercul (Winter, 2012, p. 39)

După ce capătul frânghiei a fost legat și a fost efectuată verificarea standardizată a

partenerului, poate începe cățărarea pe frânghie.

- 63 -
4.3.2 Recuperați frânghia

Deși nu există căderi lungi la top-roping, prioritatea maximă pentru asigurator este
să oprească o cădere în orice caz. Asigurarea ideală pentru frânghie este să nu
exercite prea multă tragere de frânghie asupra alpinistului și nici să nu provoace o
prelungire inutilă a căderii printr-o frânghie slăbită excesivă.

Pentru a evita o posibilă funcționare incorectă a dispozitivului de asigurare, este

esențial să cunoașteți și să stăpâniți toate aspectele legate de asigurarea
partenerului. Atunci când asigură alpinist la frânghia de sus, asiguratorul trebuie să
fie capabil să tragă și să coboare frânghia. Manipularea necesară a dispozitivului de
asigurare trebuie să fie automatizată pentru a reține în mod fiabil o posibilă cădere.
Pentru a face acest lucru, asiguratorul ia o poziție de pas ușor, cu piciorul din partea
mâinii de frânare fiind în spate. Mâna de ghidare este poziționată chiar deasupra
dispozitivului de asigurare, mâna de frânare ține coarda de frână lateral de coapsă.
În timpul cățăratorului, în fața punctului de frânghie al asigurătorului se formează o
frânghie slăbită, care trebuie prinsă imediat.

- În primul rând, asiguratorul își asumă poziția de pornire: mâna de ghidare pe

frânghia de ghidare, cu mult deasupra dispozitivului de asigurare, mâna de frânare
pe frânghia de frână chiar sub dispozitivul de asigurare (Fig. 24a).

- Coarda este trasă în diagonală în sus prin dispozitivul de asigurare cu mâna

de frânare (Fig. 24b).
- Mâna de frânare ghidează rapid cablul de frână înapoi în jos (Fig. 24c).
- Mâna de frânare alunecă în sus pe mânerul tunelului de pe cablul de frână până la dispozitivul de

asigurare, cealaltă mână alunecă din nou mult în sus pe cablul de ghidare (Fig. 24d).

- Atenție: Cu mânerul de tunel, mâna de frânare este slăbită, astfel încât să poată aluneca în jos, nu

deschisă! Degetul mare și degetul arătător rămân întotdeauna în contact (Fig. 24e).

- 64 -
 A b c adică e

Fig. 24:Secvența mișcărilor la preluarea frânghiei (Gauster & Hack, 2011, p. 68)

4.3.3 Eliberarea și eliberarea

Când cățărătorul a ajuns la sfârșitul traseului de alpinism, acesta îl anunță pe

asigurator că este gata să se coboare cu comanda tare și clară de frânghie
„Închidere!”. Procesul de coborâre folosind un tubercul arată astfel:

- Primul lucru de făcut este să vă asumați poziția de bază (Fig. 25a). Apoi
- frânghia este trasă cât mai mult posibil, astfel încât să fie trasă foarte întinsă.
Mâna de ghidare apucă și cablul de frână, astfel încât ambele mâini să țină
cablul de frână blocat (Fig. 25b-d).
- Asigurătorul își comunică disponibilitatea pentru procesul de coborâre prin comanda de

frânghie „Ok, este închis!”.

- Drept urmare, cățărătorul dă drumul prizelor și se așează pe frânghie. El/ea

presupune un spate ușor rotunjit și ambele mâini sunt ținute la lățimea
umerilor, la nivelul bărbiei, în fața feței. Picioarele sunt usor incalcate, cu
genunchii la nivelul soldului. Adică picioarele nu atârnă în jos, ci sunt sprijinite
pe perete (Fig. 26).
- Odată ce cățărătorul și-a asumat poziția de coborâre, comanda de frânghie
„Jos!” îi spune asigurătorului că poate începe procesul de coborâre.

- Pentru ca partenerul să fie coborât, asiguratorul trebuie să cedeze tragerii

cablului. Ea lasă frânghia să alunece încet și într-un mod controlat cu ambele
mâini, care controlează și viteza de coborâre (Fig. 25e).

- Procesul de coborâre este complet atunci când alpinist are ambele picioare
ferm pe sol.

- 65 -
 A b c adică e

Fig. 25:Proces de coborâre cu Tuber (Gauster & Hack, 2011, p. 70)

Fig. 26:Poziția de bază a alpiniștilor

persoana la scurgere
(Gauster & Hack, 2011, p. 81)

Notă metodologică
Potrivit Gauster (2005, p. 66), este important ca elevii să învețe cum să asigure sigur
și, în special, în siguranță, ca exercițiile descrise anterior, cum ar fi strângerea
curelei, așezarea figurii de opt noduri și introducerea frânghia în tubercul, precum și
exercițiile preliminare de tragere a frânghiei și de scurgere trebuie să fie practicate
pe o perioadă suficient de lungă. Numai când toți elevii au însușit aceste exerciții
pregătitoare pot trece la exercițiul următor.

- 66 -
4.4 Verificare partener

După frânghie și înainte de urcare, trebuie întotdeauna efectuată o verificare a

partenerului. Verificarea partenerului ÖAV (Tab. 6) este o măsură standard și trebuie
efectuată în mod consecvent înainte de fiecare traseu, indiferent dacă este vorba de
frânghie de vârf sau de cățărare cu plumb și indiferent de partener, lungimea traseului
sau nivelul. de dificultate. Verificarea partenerului include verificarea atentă a anumitor
puncte pentru a evita accidentele. Ca urmare, anumite defecte, cum ar fi o frânghie
introdusă incorect în dispozitivul de asigurare, un nod de asigurare legat incomplet sau
o carabină de asigurare deschisă, pot fi găsite în avans ușor și fiabil și reparate imediat.
Verificarea partenerului nu este verificată doar prin privire, ci și prin întinderea
contactului. (Würtl, 2008, p. 37)

Tabelul 6:Verificare partener (Würtl, 2008, p. 37)

alpinist asiguratori
se face check-in se face check-in
asigurator alpinişti

Catarama curelei și cataramele pentru picioare ale partenerului

X X
sunt închise și, dacă este necesar, filetate înapoi

capătul frânghiei legat X X

Nodul de frânghie și punctul de frânghie ale partenerului sunt corecte X

Carabiniera partenerului dumneavoastră este strânsă și frânghia este poziționată

X
corect în dispozitivul de asigurare

4.5 Alpinism cu plumb

Dacă elevii au dobândit abilități de bază și suficiente de siguranță și de cățărare în

timpul cățărării cu prope, este posibil să se intre în principiul cățărării cu plumb în
unitățile de predare ulterioare.

În cățăratul cu plumb, frânghia de cățărat nu este atașată la nicio deviere. Alpinistul

ghidează frânghia de cățărat în sus de la sol și trebuie să atașeze independent toate
dispozitivele intermediare de siguranță pentru a asigura siguranța. În același timp,
frânghia de cățărare este prinsă în snapperul liber al remiței. În plus, frânghia
trebuie să fie agățată într-o deviere în partea de sus sau la capătul traseului. Numai
atunci poate fi efectuat procesul de scurgere.

- 67 -
Alpinismul cu plumb crește cerințele fizice și psihologice ale alpiniștilor și
asigurătorilor. Principiul conducerii trebuie clasificat ca fiind mai periculos decât cel
al frânghiei de vârf, deoarece persoana care conduce poate cădea departe și greu în
același timp. Dacă cățărătorul cade peste ultima asigurare intermediară de pe un
traseu, el/ea poate cădea cu câțiva metri înainte de a începe tensiunea frânghiei.

4.5.1 Plătiți frânghie

Spre deosebire de asigurarea cu frânghie de vârf, unde asigurarea constă în principal în tragerea

de frânghie, frânghia de cățărat este în general întotdeauna eliberată la asigurarea unui plumb.

Există două aspecte importante de luat în considerare atunci când alegeți asigurarea de plumb

ideală. În primul rând, ar trebui să fie oferită doar suficientă frânghie, astfel încât alpinistul să nu

fie împiedicat de o tragere a frânghiei de jos și, în cel mai rău caz, să cadă. În același timp, ar

trebui evitată formarea inutilă de frânghie slăbită din cauza plății prea multor frânghii.

Manipularea plății frânghiei cu ajutorul unui tubercul se face după cum urmează (Fig. 27):

- În primul rând, asiguratorul ia poziția de bază.

- Pentru a scoate frânghia din tubercul, mâna de ghidare trage frânghia în sus și
înainte, departe de dispozitivul de asigurare.

- În același timp, mâna de frânare împinge cablul de frână în sus în dispozitivul de

asigurare de jos și din spate.

- Pentru ca o frânghie nouă să fie plătită, poziția de pornire trebuie reluată. Pentru
a face acest lucru, mâna de conducere ajunge înapoi în poziția din fața
tuberculului și mâna de frânare alunecă înapoi în poziția de bază folosind
mânerul de tunel, prin care cablul de frânare rămâne întotdeauna închis.

Fig. 27: plătiți frânghia folosind un tubercul (Winter, 2012, p. 46)

- 68 -
4.5.2 Atașați dispozitivele intermediare de siguranță și frânghia de cățărat26

Dacă un cățărător ajunge la un cârlig în timpul cățărării, o remorcă rapidă (setul

expres) este atârnată de bucla de material a hamului de alpinism și agățată în cârlig.
Numai atunci frânghia de cățărare poate fi agățată în snapperul liber (cârlig normal)
al setului expres. Acest proces este denumit și clichet sau K(C)lipping. În sălile de
alpinism, seturile de remorcare sunt deja preinstalate în trasee, astfel încât frânghia
trebuie doar atașată.
Când prindeți un set expres, trebuie respectate următoarele puncte. Deoarece primii
câțiva metri ai unei urcări de plumb sunt întotdeauna neasigurați, prima repriză rapidă
ar trebui atașată cât mai curând posibil. Toate celelalte trageri ar trebui să fie atașate
numai atunci când cârligul se află la înălțimea pieptului sau șoldului alpinistului. Acest
lucru crește siguranța, deoarece atunci când se blochează deasupra înălțimii pieptului, o
cantitate excesivă de frânghie trebuie să fie trasă în sus, ceea ce poate crește
semnificativ înălțimea de cădere. O excepție de la această regulă se aplică blocării din
poziții sigure de blocare.
Când agățați cârligul, este important să folosiți poarta corectă pentru cârlig. În general, prinderile unei reprize rapide diferă

unele de altele, diferența fiind în forma consolelor. Suportul drept trebuie folosit întotdeauna pentru cârlig, în timp ce frânghia

de alpinism este atârnată în suportul curbat. În general, cele două carabiniere de pe o redirecționare rapidă diferă și prin aceea

că o carabină este cusută ferm în remiză, în timp ce cealaltă este liberă să se miște. În general, indiferent de carabiniere care se

află în slings, snapper-ul care se poate mișca liber este întotdeauna atârnat în cârlig. În plus, atunci când atașați o remorcare

rapidă, trebuie remarcat faptul că snapperul pentru frânghie nu trebuie să se afle direct pe peretele de cățărat, ci trebuie să

atârne liber. Acest lucru previne deschiderea carabinierului de la sine, de exemplu, lovind peretele. Următorul traseu al traseului

de alpinism ar trebui, de asemenea, luat în considerare la blocare. În principiu, suporturile snapperului nu ar trebui să fie pe

partea de cățărare, deoarece în caz de cădere există posibilitatea ca frânghia să se desprindă de carabinier. Dacă un traseu duce

la stânga deasupra unei asigurări intermediare, de exemplu, ambele deschideri de fixare de pe tragerile ar trebui să fie

îndreptate spre dreapta. Principiul se aplică întotdeauna că suporturile carabinerilor sunt întotdeauna îndreptate împotriva

direcției de urcare. întrucât în caz de cădere există posibilitatea ca frânghia să se desprindă singură de carabinier. Dacă un

traseu duce la stânga deasupra unei asigurări intermediare, de exemplu, ambele deschideri de fixare de pe tragerile ar trebui să

fie îndreptate spre dreapta. Principiul se aplică întotdeauna că suporturile carabinerilor sunt întotdeauna îndreptate împotriva

direcției de urcare. întrucât în caz de cădere există posibilitatea ca frânghia să se desprindă singură de carabinier. Dacă un

traseu duce la stânga deasupra unei asigurări intermediare, de exemplu, ambele deschideri de fixare de pe tragerile ar trebui să

fie îndreptate spre dreapta. Principiul se aplică întotdeauna că suporturile carabinerilor sunt întotdeauna îndreptate împotriva

direcției de urcare.

26Acest capitol urmează descrierile lui Heise-Flecken & Flecken (2012, p. 34 și urm.).

- 69 -
Coarda de cățărare este apoi atârnată în snapperul inferior al remiței. Ce mână este
folosită pentru acest proces depinde de situația specifică de alpinism. Când agățați,
asigurați-vă că frânghia se îndepărtează întotdeauna de perete prin carabinier până
la cățărătorul de plumb (Fig. 28). Acordarea atenției cursului frânghiei este un punct
important, deoarece în cazul unei căderi, atașarea incorectă poate duce la
desfășurarea frânghiei de alpinism și astfel la înălțimi periculoase de cădere.
Fig. 28De
: frânghie-
curs (Sojer,
asemenea, ar trebui să evitați să vă puneți picioarele între frânghie și perete,
2005, p. 54)
deoarece acest lucru poate duce la căderi cu capul. O poziție stabilă și sigură a
corpului în care o mână poate fi îndepărtată cu ușurință de pe perete este o cerință
de bază pentru atașarea frânghiei fără riscuri.

La atașarea frânghiei de cățărare la remorcă se face distincție între patru situații:

prinderea cu mâna stângă sau dreapta, cu snaperul carabinierei îndreptat spre
stânga sau dreapta. Când prindeți frânghia, există diferite metode de a apuca
frânghia, de a o trage în sus și apoi de a o atârna în carabinier. Puteți folosi fie toată
mâna, fie degetul mijlociu pentru a nota (Gauster & Hack, 2011, p. 90).

Următoarea serie de imagini (Fig. 29) arată cum poate fi folosit degetul mijlociu pentru
crestare (Perwitzschky, 2009, p. 60):

- Pentru a stabiliza carabiniera, puneți degetul mijlociu în deschidere și trageți

ușor carabiniera în jos.
- În același timp, țineți frânghia cu degetul mare și arătător și apăsați frânghia
de snapper cu degetul mare, astfel încât să se deschidă, astfel încât frânghia
să poată fi atașată.

Fig. 29:Mâner cu degetul mijlociu (Perwitzschky, 2009, p. 60)

- 70 -
Secvența mișcărilor la blocarea cu întreaga mână (Fig. 30) este următoarea
(Perwitzschky, 2009, p. 60):
- Coarda este trasă în sus cu degetele arătător și mijlociu.

- Pentru a stabiliza carabiniera, aceasta se tine lateral cu degetul mare.

- Apoi degetul arătător apasă frânghia atât de tare pe poartă încât se deschide,
astfel încât frânghia să poată fi atașată.

Fig. 30:Mâner cu o mână întreagă (Perwitzschky, 2009, p. 60)

4.5.3 Căderi27

La cădere, se face o distincție între a doua ascensiune sau toprope și căderile de plumb. Dacă

asigurarea partenerului se desfășoară în mod optim, cățărătorul se așează lejer pe frânghie doar

atunci când a doua cățărare sau căderea la propă, deoarece aceasta se întinde constant de sus.

Înălțimea căderii rezultă din întinderea frânghiei și este în mod normal sigură. În funcție de

alungirea frânghiei, căderea unui alpinist de plumb poate, în cazuri extreme, să se ridice la mai

mult de două ori lungimea frânghiei utilizată.

De îndată ce elevii urcă, nu poate fi exclusă o cădere de plumb. Prin urmare, ținerea
corectă a căderii și căderii este deja predată paralel cu alpinismul de plumb. Scopul
este alpinismul cu plumb sigur, fără teamă, care poate fi atins prin învățarea și
stăpânirea tehnicii corecte de cădere și îmbunătățirea forței mentale. Riscul de
accidentare la cădere în calitate de alpinist principal poate fi menținut foarte scăzut
dacă atât alpinist, cât și asiguratorul reacţionează corect la situaţia de cădere.

27Acest capitol urmărește reprezentările lui Gauster & Hack (2011, pp. 96-97); Sojers (2005, p. 41); Winters (2000,
pp. 92-93) & Winters (2012, pp. 49-51).

- 71 -
Antrenamentul de toamnă trebuie efectuat întotdeauna la momentul didactic potrivit.
Adică, după ce studenții au învățat deja cum să atașeze corect tragerile și au făcut
primele încercări ușoare de urcare cu plumb. Antrenamentul de toamnă nu ar trebui să
aibă loc niciodată înainte de prima încercare de conducere și, de asemenea, niciodată la
limita de performanță individuală a persoanei care practică. „În cazul copiilor, trebuie
avută în vedere o evaluare imatură a riscurilor și o rezistență limitată a corpului, astfel
încât antrenamentul simplificat de cădere să aibă loc cel mai devreme de la vârsta de 13
ani și sub cele mai înalte aspecte de siguranță” (Winter, 2000, p. 92).

Pentru a învăța cum să sari de pe perete, antrenamentul de cădere se efectuează pe

un perete vertical sau ușor în deasupra, fără călcâi sau elemente de prindere
proeminente. Un perete care depășește prea mult nu va aduce niciun succes în
exercițiu, deoarece nu este necesară amortizarea. Alegerea unui teren prea plat
adăpostește și riscul de răni. Înainte ca persoana care cade să cadă în funie, cablul
de frână este prevăzut cu un nod alunecant, astfel încât cablul de frână să nu poată
aluneca accidental. Înainte ca persoana care cade să dea drumul, asiguratorul este
avertizat. La cădere, greșeala de a sări departe de perete trebuie evitată cu orice
preț, deoarece acest lucru poate duce la răni în zona antepiciorului sau a gleznei.
Când cazi, nu apuca niciodată retragerile rapide, întrucât există un risc acut de
rănire. În plus, ar trebui să evitați să apucați frânghia de cățărat în timpul căderii,
deoarece mâinile sunt necesare pentru a vă amortiza pe perete și, prin urmare, ar
trebui să fie ținute la înălțimea umerilor gata de prindere. Impactul asupra peretelui
este absorbit de picioare și mâini. Poziția persoanei care căde este aceeași ca la
coborâre, ceea ce a fost deja explicat în capitolul 4.3.3.

În cazul căderii plumbului, asiguratorul trebuie să respecte și următoarele

recomandări. Cea mai importantă sarcină este de a evita căderea la pământ. În plus,
trebuie să se acorde întotdeauna toată atenția activității de siguranță pentru a putea
reacționa corect în caz de cădere. Mâna de frânare prinde întotdeauna cablul de
frână și poate fi întărită de mâna de conducere. Dacă asiguratorul este mai ușor
decât persoana care cade, fiți pregătit să fiți ridicat la o anumită distanță în aer.
Trebuie avut grijă atunci când lucrați cu studenții cărora le place antrenamentul de
toamnă. Din cauza adrenalinei, au tendința de a exagera, iar riscul de rănire crește
inutil.

- 72 -
4.6 Greșeli frecvente în alpinismul sportiv

Următoarele greșeli frecvente enumerate la alpinism au scopul de a arăta

profesorilor de educație fizică posibilele pericole potențiale și, în același timp,
servesc la identificarea din timp a situațiilor periculoase pentru a le evita.
Următoarele informații se bazează pe declarațiile lui Greier & Scherer (2011, p. 4).

1. Dispozitivele de asigurare sunt introduse incorect și/sau operate incorect Dacă este

folosită incorect sau dacă frânghia este introdusă incorect, dispozitivul de asigurare își

pierde în mare măsură efectul de frânare. Prin urmare, trebuie efectuată întotdeauna o

verificare conștiincioasă a partenerului.

2. Poziția incorectă a mâinii la asigurare

Pentru a obține efectul de frânare complet al unui dispozitiv de asigurare,

este absolut necesară o poziție corectă a mâinii, adică mâna de frânare
trebuie întotdeauna ținută apăsată. Recuperarea frânghiei este o excepție.

3. Urcarea cu frânghie în mijlocul feței la remiză

Un set expres în sine nu reprezintă un sistem de siguranță redundant, prin urmare,
cel puțin două puncte de siguranță trebuie atașate la aceeași înălțime.

4. Legați centura de siguranță cu o carabină cu șurub

La legarea hamului de catarare cu o singura carabina cu surub, aceasta din urma
poate fi supusa cu usurinta la sarcini transversale, care prezinta un risc
considerabil de rupere.

5. Belayer este distras sau nefocalizat

Începătorii în special nu sunt adesea conștienți de responsabilitatea pe care o
poartă pentru alpinist în calitate de asigurator. Lipsa de concentrare poate duce
rapid la situații care pun viața în pericol.

6. Nodul nu este terminat

Un nod de frânghie incomplet nu garantează siguranța atunci când lanțul de
siguranță este încărcat. Prin urmare, trebuie efectuată întotdeauna o verificare
conștiincioasă a partenerului.

- 73 -
7. Căderea într-o frânghie de toprope care este prea slăbită sau o frânghie slăbită când conduceți

Aproape de sol (până la a 3-a remorcă în avans), trebuie avută o grijă

deosebită la asigurare, deoarece aici pot apărea căderi periculoase.

8. Două frânghii într-o deviere

Frecarea frânghiei poate provoca încălzirea frânghiei de cățărat și, în cel mai
rău caz, topirea.

9. La coborâre, frânghia este prea scurtă

Mai ales atunci când urcați cu plumb pe stânci naturale, trebuie să vă

asigurați că puteți fi coborât din nou la pământ pe traseul selectat cu frânghia
disponibilă.

- 74 -
5 tehnica de alpinism

Când vine vorba de alpinism sportiv, colegii spun adesea că nu au suficientă forță
pentru a stăpâni traseul de alpinism. În unele cazuri, acest lucru este adevărat, dar
în mare parte eșecul se datorează unei tehnici imature de alpinism. Tehnica de
alpinism înseamnă abilitatea sau capacitatea specială de a rezolva o problemă de
mișcare sau o sarcină de mișcare în siguranță și eficient prin acțiune fizică țintită
conform unui model ideal (Flecken & Heise-Flecken, 2008, p. 62).

Scopul fiecărui alpinist este să dobândească tehnica perfectă de alpinism sau să

dobândească mai multe modele de mișcare, astfel încât un traseu să poată fi urcat
fără să cadă cu efortul mai mic rezultat. Tiparele de mișcare sunt rafinate în fiecare
unitate prin antrenamentul de aderență și lovire și ajută la a face față diferitelor
zone de cățărare, pe măsură ce memoria mișcării se extinde într-un mod țintit. Cu
cât sunt disponibile mai multe modele de mișcare, cu atât mai repede poate fi
rezolvată problema. (Gauster & Hack, 2011, p. 116)

Deoarece nu se utilizează echipament sportiv standardizat în alpinism și mișcările

nu sunt prescrise de un set oficial de reguli (de exemplu, gimnastica cu aparate),
este dificil să se definească o mișcare ideală. trasee de escalada si
- toate au o unicitate, astfel încât nicio secvență de mișcare identică nu poate fi
recunoscută atunci când sunt stăpânite. Din acest motiv, mișcarea ideală în alpinism
este descrisă cu ajutorul opțiunilor de mișcare economică, care duc la o soluție la
problema mișcării în alpinism. (Iarna, 2001, p. 30-31)

Când predați tehnica de alpinism, este important ca profesorii să poată arăta și

demonstra ei înșiși mișcările de alpinism. Cu această metodă de predare deductivă,
copiii și școlarii, în special, învață foarte repede diferitele elemente tehnice ale
alpinismului. Instructorul de alpinism i se impune cerințe mari. Pentru că face
diferența în ce măsură profesorul însuși este alpinist și cât de înalt este nivelul său
de performanță.

- 75 -
Atunci când explicați tehnica, nu este suficient să cunoașteți suficient despre toate
aspectele ascensiunii economice sau ale tehnicii de cățărare dacă aceasta poate fi
demonstrată doar într-o măsură limitată și cu cerințe coordonatoare mari. Un
instructor de alpinism trebuie să aibă deja toate elementele tehnicii de bază de
alpinism stocate sub formă de engrame, astfel încât acestea să poată fi apelate
imediat la lecțiile de cățărare pe teme specifice. Acest lucru permite cadrelor
didactice să-i învețe în orice moment pe elevi să folosească corect o anumită tehnică
de alpinism, arătându-le cum să stăpânească o secțiune dificilă de alpinism folosind
o metodă economică de alpinism.

Metoda inductivă poate fi folosită și mai târziu. Cursanților li se oferă o mare

posibilitate de independență și autonomie pentru a câștiga experiență și a învăța
modele de mișcare. Rezolvând în mod independent exerciții/sarcini de alpinism,
cursanții dobândesc experiența inițială a unei anumite secvențe de mișcare.
(Gauster & Hack, 2011, p. 117)

5.1 Structura mișcării de urcare28

Fiecare secvență de mișcare a mișcărilor sportive poate fi împărțită în anumite faze

de mișcare. Caracteristicile mișcării economice sunt împărțite în aceste structuri de
fază. Aceste faze de mișcare îi ajută profesorului să explice în ce fază de urcare sau
în ce moment elevul trebuie să efectueze ce mișcare. Mișcarea de urcare este
împărțită într-o fază pregătitoare, principală și finală.

faza de pregatire
În faza de pregătire, mișcarea necesară de alpinism ar trebui recunoscută și planificată în
cele din urmă pe baza experienței personale de alpinism. Aceasta înseamnă că prinderea
țintă este îndreptată și mâinile și picioarele sunt plasate astfel încât o mână să poată fi
eliberată pentru a ajunge la prinderea țintă.

28Acest capitol urmărește prezentările lui Hoffmann (2013, p. 104).

- 76 -
faza principala

Odată găsită această poziție de pornire stabilă, centrul de greutate al corpului este
deplasat în faza principală prin presiunea de la picioare și tragerea de brațe și în
același timp accelerat în direcția prinderii țintei pentru a putea fi prins. Dacă această
mișcare este continuată cu impuls, aceasta este denumită „cățărare dinamică”.
Mișcarea dinamică este utilizată în principal pe terenuri mai abrupte. Dacă se poate
stabiliza corpul prin tensiunea corpului în așa fel încât să se poată zăbovi în poziție
atunci când se ajunge mai departe, aceasta caracterizează „cățărarea statică”.

stadiu final

În faza finală, prinderea țintă este atinsă și încărcată. Corpul trebuie să fie stabilizat
în noua situație prin tensiunea corpului. Doar atunci când noua poziție a corpului
este stabilă, tensiunea poate fi eliberată cât mai mult posibil.

5.2 Escalada economică

Alpinismul este un sport solicitant, care este deosebit de epuizant în zona

extremităților superioare. Prin urmare, atunci când învățați tehnica de alpinism,
primul lucru de făcut estePrincipiile alpinismului economicFiind învățat. Următoarele
aspecte ale unei ascensiuni economice urmează reprezentările lui Gauster & Hack
(2011, pp. 125-126).

"Ușă deschisă"

Pentru a realiza o urcare economică, trebuie avut grijă întotdeauna să evitați

fenomenul „ușii deschise”, cu condiția ca mânerele și treptele disponibile să permită
acest lucru. Alpinistul nu se poate poziționa stabil pe un perete, deoarece centrul lor
de greutate nu este deasupra suprafeței în picioare și sub mâna care ține.29situat,
aceasta duce la un cuplu în jurul axei longitudinale a corpului. În acest caz,
cățărătorul trebuie să contracareze acest cuplu cu multă forță a brațului și tensiune
corporală, astfel încât el/ea să nu cadă din perete.

29Mâna care ține este mâna care rămâne pe prindere în timpul unei mișcări de cățărare.

- 77 -
Alpinism cu brațul întins
Un alt punct important este cățăratul cu brațul întins.Dacă brațele sunt îndoite sau
întinse atunci când urcăm, depinde în mare măsură de panta peretelui. Pe teren plat
este posibil să îndoiți mai mult brațele, astfel încât centrul de greutate să poată fi
adus peste zona în picioare. În pereții verticali sau în surplus, se recomandă un stil
de cățărare cu brațele întinse, deoarece acest lucru economisește mai multă forță a
brațului. Mâinile sunt îndoite doar în timpul fazei principale și apoi se relaxează din
nou imediat prin asumarea unei poziții de braț întins.

Prindere centrală
Prindere centrală este, de asemenea, un aspect al cățărării economice.Cu prindere
centrală, prinderea țintei dorită nu trebuie să fie prea mare, altfel corpul va fi
supraîntins la prinderea mânerului și există riscul de alunecare.

ținând timpul într-o mână

Pentru a economisi energie, timpul de reținere pe de o parte ar trebui să fie cât mai scurt posibil

atunci când urcăm. În măsura în care mânerele disponibile permit, ambele mâini ar trebui să fie

întotdeauna pe mâner, astfel încât fazele de tragere cu un singur braț să poată fi evitate sau

menținute cât mai scurte posibil.

5.3 Tehnici de bază de alpinism

Practic, cu fiecare mișcare de alpinism care se întâmplăA urca, celprindereasi

poziționarea corpuluipentru aplicare. Datorită acestei necesități, aceste tehnici sunt
denumite și tehnici de bază. Pentru mișcările individuale de cățărare sunt necesare
tehnici speciale de cățărare, în prezența unor prize speciale, trepte și structuri de
teren.

- 78 -
5.3.1 Tehnica cu piciorul sau piciorul

Un avantaj cheie al alpinismului este să înveți cum să-ți încarci în mod optim
picioarele, ceea ce duce la o reducere a forței brațelor. Profesorii ar trebui să acorde
o mare importanță tehnicii optime de picior, în special pentru începători, deoarece
aceasta este crucială pentru tehnicile de alpinism ulterioare (Schweinheim &
Schmied, 2012, p. 83). Alpinismul economic se realizează în principal printr-o tehnică
bună a piciorului. Pentru că cu cât stai mai bine, cu atât poți ajunge mai departe mai
relaxat și cu atât brațele tale sunt mai puțin încordate de tensiune. Deoarece
îmbunătățirea tehnicii piciorului duce la un stil de cățărat mai eficient, acest lucru
este discutat și înainte de capitolul „Tehnica de prindere”. (Flecks și Heise-Flecken,
2008, p.30. Pentru a sta în siguranță pe peretele de cățărare sau pe stânca de
cățărare, trebuie să vă asigurați întotdeauna că aveți postura corectă. Pe pereții mai
verticali, în schimb, sunt antrenate elemente precum încordarea prizelor în direcții
diferite, selectarea corectă a pașilor disponibili și poziția optimă a degetelor pe
diferite prinderi. (Schweinheim & Schmied, 2012, p. 79)

Coordonarea exactă ochi-picior este necesară pentru o tehnică a piciorului care

economisește energie. Privirea rămâne pe piciorul descărcat până când poate fi
așezat cu precizie și acuratețe pe o treaptă nouă. Apoi vă puteți muta greutatea
asupra lor. (Flecken & Heise-Flecken, 2008, p. 69)
Un picior prost pozitionat are ca rezultat un corp prost pozitionat. În acest caz,
tensiunea corporală necesară nu poate fi acumulată. La poziționarea piciorului, este
important ca piciorul să nu alunece de-a lungul peretelui pe treaptă. În plus,
genunchii trebuie mișcați lejer la pornire sau nu trebuie să rămână rigidi. (Gauster &
Hack, 2011, p. 138)
Când învață cățăratul sau tehnica piciorului, este de mare avantaj dacă profesorii arată
sau demonstrează mișcările sau sarcinile corecte. Mai mult, trebuie lucrată încă de la
început precizia cățărării elevilor, deoarece aceasta influențează execuția întregii mișcări
de cățărare. Antrenamentul pentru escalada sau tehnica pasului trebuie efectuat
întotdeauna cu încălțăminte adecvată (pantofi de cățărare). Pantofii de sport, nici
pantofii sau pantofii prea mari vor duce la o tehnică necorespunzătoare sau unilaterală
a piciorului. (Schweinheim & Schmied, 2012, pp. 82-83)

30Vezi capitolul următor.

- 79 -
Cu ce zonă de talpă a pantofului de alpinism începi?

La pas, trebuie remarcat faptul că acest lucru se face întotdeauna cu vârful

pantofilor de cățărare. Mai exact, în zona degetelor de la picioare, păși pe marginea
interioară sau exterioară a vârfului31. Prin urmare, călcâiul nu atinge niciodată
peretele (cu excepția unor tehnici speciale de lovire cu piciorul, cum ar fi cârligul
călcâiului sau cârligul degetului32). Când lucrați cu studenți mai tineri, exercițiul
Feeding the Mice este o modalitate excelentă de a îmbunătăți lucrul cu picioarele.
Soareci mici sunt desenați pe vârfurile pantofilor de cățărare cu magneziu. Gura
șoarecelui ar trebui să reprezinte zona care este folosită pentru a concura. Șoarecii
flămânzi sunt acum hrăniți cu bucățile de brânză (treptele zidului de cățărat).
(Gauster & Hack, 2011, pp. 129-130)

Concurente în dispute de frecare

Dacă forma de pas nu permite cățărătorului să stea pe marginea tălpii, se folosește

tehnica de pas „cățărare pe frecare”. Cu această tehnică, doar tălpile pantofilor de
alpinism oferă o frecare statică optimă pe perete. Treapta este încărcată cu vârful
piciorului pe perete și se încearcă să se aducă cât mai multă suprafață de talpă pe
suprafața treptei, astfel încât să aibă loc cea mai mare frecare posibilă. Aici este
important ca fesele să fie deplasate înapoi, astfel încât „forța care acționează
perpendicular pe suprafața benzii de rulare să fie mai mare decât forța care
acționează de-a lungul suprafețelor peretelui” (Gauster & Hack, 2011, p. 132). Dacă
te sprijini prea mult de perete, există riscul să aluneci.

Împingeți, stați și trageți de lovitură

Dacă piciorul este așezat pe o treaptă, există mai multe moduri de a pune greutate
pe el. Nu numai că poți să stai pe o treaptă sau să te împingi în timp ce urci, dar poți
și să trageți (Fig. 31). Acest lucru este posibil numai dacă zona degetului mare de la
picior este pe treaptă și se poate dezvolta suficientă tensiune corporală. Cu cât
terenul sau peretele de cățărat devine mai abrupt, cu atât este mai importantă
această muncă de tragere. (Gauster & Hack, 2011, p. 134)

31Toate formele de adidași nu permit pășirea în zona degetelor de la picioare.

32 Cu cârligul pentru călcâi, călcâiul este agățat de perete sau stâncă, cu cârligul pentru degete, degetele de la picioare sunt agățate.

- 80 -
 Fig. 31:Poziţionarea corectă a corpului şi
Direcția de încărcare a treptei când stați
și trageți (Gauster & Hack, 2011, p. 135)

schimbare de pas

O schimbare de pas are loc de obicei în pasaje cu câțiva pași și reprezintă o

schimbare a picioarelor pe o treaptă.O astfel de schimbare de pas poate fi realizată
în diferite moduri. Cele trei tehnici diferite de schimbare a pașilor sunt descrise de
Elsner & Haase (2000, p. 81) după cum urmează:

1.urcă: Cu această tehnică, piciorul de călcare este plasat lângă piciorul care poartă
greutăți pe treaptă, în timp ce piciorul care poartă greutăți se pliază în lateral.

2.Călcare intermediară pe frecare sau schimbare prin călcare pe o treaptă

intermediară: Pentru a face loc piciorului de pas, se loveste frecarea cu
piciorul care se afla pe treapta, astfel incat piciorul de pas sa poata fi asezat
pe treapta.
3.Sari imprejur: Săritul peste nu este posibil pe teren abrupt. Această tehnică
presupune trecerea rapidă de la un picior la altul. Saritura trebuie sa fie
foarte precisa, altfel exista riscul de alunecare.

- 81 -