Translated from English to Romanian - www.onlinedoctranslator.

com

Vedeți discuțiile, statisticile și profilurile de autori pentru această publicație la:https://www.researchgate.net/publication/280528446

Alpinism terapeutic: o posibilitate de intervenție pentru copiii cu paralizie

cerebrală

ArticolînActa Fisiátrica · iulie 2015

DOI: 10.5935/0104-7795.20150008

CITAȚII CITEȘTE

6 1.464

6 autori, inclusiv:

Natália Cristina de Oliveira Fábio Marcon Alfieri

Centro Universitário Adventista din São Paulo Centro Universitário Adventista din São Paulo

132PUBLICAȚII317CITAȚII 151PUBLICAȚII1.011CITAȚII

VEZI PROFIL VEZI PROFIL

Leslie Andrews Portes

Centro Universitário Adventista din São Paulo

104PUBLICAȚII448CITAȚII

VEZI PROFIL

Unii dintre autorii acestei publicații lucrează și la aceste proiecte conexe:

Stil de viață, fitness și creștere și dezvoltareVizualizați proiectul

Recuperarea ritmului cardiac în viață lungăVizualizați proiectul

Tot conținutul care urmează acestei pagini a fost încărcat deNatália Cristina de Oliveirala 28 iulie 2015.

Utilizatorul a solicitat îmbunătățirea fișierului descărcat.

 Alpinism terapeutic: o posibilitate de intervenție pentru
copiii cu paralizie cerebrală

Huayna Gabriel Barrios Koch1, Gabriela de Oliveira Peixoto2, Rita Helena Duarte Dias Labronici3,
Natália Cristina de Oliveira Vargas e Silva4, Fabio Marcon Alfieri5, Leslie Andrews Portes6
REVIZUIESTE ARTICOLUL

ABSTRACT
Alpinismul terapeutic, o adaptare a cățărării sportive, poate promova îmbunătățirea coordonării motorii,
echilibrului și rezistenței musculare.Obiectiv:Scopul acestui studiu a fost de a evalua efectele acestei
intervenții asupra forței mânerului, controlului postural, mobilității funcționale și controlului spasticității la
copiii cu paralizie cerebrală.Metodă:Studiu de serie de caz cu 7 pacienți cu vârsta medie de 9,6 ± 3,7 ani,
care au participat la ședințe de alpinism terapeutic de 1 oră de două ori pe săptămână. Rezultate:După 19
ședințe, a existat o creștere a forței de prindere a mâinii drepte (p=0,022) și îmbunătățirea echilibrului static
și a mersului (p=0,007). Mobilitatea funcțională s-a îmbunătățit, de asemenea, semnificativ (p=0,014). Scorul
pe scala modificată Ashworth a arătat un control eficient al spasticității, deși diferența nu a atins
semnificație statistică.Concluzie:Alpinismul terapeutic a îmbunătățit puterea mânerului, controlul postural
și mobilitatea funcțională a pacienților.

Kinetoterapeut, Policlínica do Centro Universitário

1
Cuvinte cheie:Copil, paralizie cerebrală, modalități de kinetoterapie
Adventista de São Paulo - UNASP.
2 Kinetoterapeut.
3Cercetător, profesor, Faculdade de Medicina do ABC -
FMABC, Universidade Federal de São Carlos - UFSCar,
Universidade Cidade de São Paulo - UNICID.
4Profesor, Master Profesional în Promovarea

Sănătății, Centro Universitário Adventista de São

Paulo - UNASP.
5Coordonator al cursului de master în

promovarea sănătății, Centro Universitário

Adventista de São Paulo - UNASP.
6Profesor, Master Profesional în Promovarea

Sănătății, Centro Universitário Adventista de São

Paulo - UNASP.

Adresa poștală:
Centro Universitário Adventista de São Paulo - UNASP
Fabio Marcon Alfieri
Estrada de Itapecerica, 5859
São Paulo - SP
CEP 05858-000
E-mail: fabioalfieri@usp.br

Primit la 24 noiembrie 2014.

Acceptat la 19 martie 2015.

DOI: 10.5935/0104-7795.20150008

35
Acta Fisiatr.2015;22(1):35-38
INTRODUCERE
Paralizia cerebrală (PC) este un
conglomerat de tulburări permanente în
dezvoltarea motoriei și a posturii care provoacă
limitări de mișcare care sunt atribuite unei
tulburări neprogresive în creierul în curs de
dezvoltare fetal sau infantil.1Tulburările motorii
PC sunt frecvent însoțite de tulburări senzoriale,
de percepție, cognitive, comportamentale și de
comunicare, împreună cu epilepsie și probleme
musculo-scheletice secundare.1
În țările dezvoltate, incidența estimată a
PC este de un copil la fiecare o mie de
născuți vii. Cu toate acestea, în țările
subdezvoltate precum Brazilia, incidența
estimată este mult mai mare din cauza
îngrijirii precare acordate femeilor
însărcinate și nou-născuților acestora.2
Varietatea descrierilor clinice sub umbrela
CP este largă în ceea ce privește tipul,
severitatea, distribuția corporală a limitării
motorii primare, a restricțiilor neurologice și
comportamentale asociate, precum și a
deficitelor funcționale.3
Datorită modificărilor motorii, mersului,
echilibrului și mișcării, reabilitarea este
necesară și foarte importantă pentru a
îmbunătăți performanța activităților din viața de
zi cu zi (ADL), și astfel depășirea limitărilor și
asigurarea autonomiei.4,5Există multe școli de
gândire privind reabilitarea copiilor cu PC
pentru membrele superioare5cât şi pentru
membrele inferioare.4Multe resurse pot fi
utilizate în această afecțiune clinică, cum ar fi
întinderea, întărirea, toxina botulină, bicicletele
staționare, utilizarea ortezelor și terapia de
mișcare indusă de constrângeri, printre altele.4,5
O altă resursă probabilă de utilizat este
alpinismul terapeutic.
Escalada terapeutică este o adaptare a
resurselor și mișcărilor folosite în alpinismul
sportiv. Această terapie a fost folosită pentru
prima dată în anii 1980 în Statele Unite
pentru a trata dependenții de droguri,
explorându-le instinctul de supraviețuire și
contribuind la gestionarea problemei lor. În
anii 1980 și 90, în zona reabilitării a fost
introdus alpinismul terapeutic. În țări
precum Germania, Austria și Elveția, această
terapie a fost utilizată cu succes cu copii,
adulți și vârstnici pentru reabilitarea
ortopedică și neurologică.6
Alpinismul terapeutic a fost, de asemenea,
folosit pentru a crește flexibilitatea, stabilitatea și
puterea persoanelor cu scleroză multiplă.7Acest
Koch HGB, Peixoto GO, Labronici RHDD, Silva NCOV, Alfieri FM, Portes LA
Alpinism terapeutic: o posibilitate de intervenție pentru copiii cu paralizie cerebrală
activitatea poate crește puterea mușchilor din
trunchi și poate îmbunătăți echilibrul muscular.8
Un avantaj al acestui tip de terapie este că
este mai interesant decât alte tipuri de
exerciții fizice, ceea ce duce la niveluri mai
ridicate de aderență.9În plus, experiențele
pozitive cu alpinismul terapeutic pot crește
încrederea și autoeficacitatea, contribuind la
bunăstarea psihologică.9
Unii autori au evaluat deja efectele alpinismului
terapeutic asupra creșterii coordonării motorii brute și
asupra reducerii spasticității pacienților pediatrici după
leziuni cerebrale traumatice sau accident vascular
cerebral.10De asemenea, s-a observat că îmbunătățește
echilibrul, flexibilitatea, calitatea vieții și stima de sine
la persoanele cu scleroză multiplă.6Pentru pacienții cu
dureri de spate, se spunea că crește forța în mușchii
trunchiului.11Cu toate acestea, nu există dovezi în
literatura actuală cu privire la efectele cățărării
terapeutice asupra pacienților cu PC.
OBIECTIV
Acest studiu a căutat să evalueze influența
alpinismului terapeutic asupra forței mânerului,
controlului postural, mobilității funcționale și
controlului spasticității la copiii cu paralizie cerebrală.
METODĂ
Acest studiu de serie de caz a fost compus
din opt pacienți cu PC, cu vârste cuprinse între 4
și 14 ani, prezentând clinic cu hemipareză. Ei au
fost invitați să participe la acest studiu de către
Departamentul de Neurologie al unei Policlinici
universitare din orașul São Paulo. Studiul a fost
aprobat de Comitetul de Cercetare Etică al
Centro Universitário Adventista de São Paulo
(UNASP-SP), sub numărul de protocol 020/2009.
Pacienții cu modificări cognitive severe și
epilepsie au fost excluși din studiu. Sedintele
terapeutice de o ora au avut loc de doua ori pe
saptamana, timp de trei luni consecutive.
Pacienții au fost evaluați orbește de către un
kinetoterapeut la începutul și la sfârșitul
intervenției, așa cum este descris mai jos.
Evaluarea rezistenței maxime a mânerului a
fost făcută cu un dinamometru (Jamar, Lafayette
Instruments, SUA). Testul a fost aplicat
participantului în timp ce stătea cu membrul de
testat întins și fără sprijin, înregistrându-se cel mai
bun rezultat din trei încercări.12
36
Evaluarea controlului postural a fost realizată
prin intermediul bateriei de teste Guralnik,13
care consta din trei itemi (echilibrul static, viteza
mersului și capacitatea de a se ridica de pe
scaun), fiecare clasat pe o scară de la 0 la 4
puncte, totalizând 12 puncte posibile, ceea ce
însemna că cu cât scorul este mai mare, cu atât
este mai bun. performanţa individului pentru
controlul postural. Bilanțul static a fost evaluat
în trei poziții diferite, de la cea mai simplă la cea
mai complexă. Pentru viteza de mers, fiecare
pacient a fost instruit să meargă o distanță de 4
metri în ritm normal, folosind orice sprijin cerut
în mod normal. Pentru a testa capacitatea de a
se ridica de pe scaun, participantului i sa cerut
să se ridice și să se așeze pe un scaun de cinci
ori consecutiv.
Mobilitatea funcțională a fost evaluată cu
testul Timed Up and Go (TUG).14Acest test constă în
măsurarea timpului (în secunde) necesar
pacientului pentru a se ridica de pe scaun (fără a-și
folosi brațele), a merge pe o distanță de 3 metri, a
se întoarce și a se întoarce.
Pentru a evalua spasticitatea, scala
Ashworth modificată (mAS)15a fost folosit
pentru a măsura rezistența la mișcarea unei
anumite articulații, printr-o scară care variază
de la 0 la 4 puncte.
Toți pacienții din acest studiu au fost supuși
programului de alpinism terapeutic pe un perete
de cățărat cu suporturi fixe, care a constat dintr-o
pistă definită pe peretele de cățărat până la o
înălțime care a permis săritul în siguranță de la
perete la sol. Spre deosebire de cățăratul pe
stâncă, escalada cu suporturi fixe este limitată la o
înălțime de 3 metri, unde picioarele nu depășesc 2
metri de sol, din cauza neutilizarii echipamentelor
de siguranță.16Pentru terapie, un perete de 2,5
metri înălțime și 3,8 metri în lățime (9,5 m2) a fost
folosit, cu spațiu pentru 200 de suporturi. Pentru
acest studiu au fost utilizate 77 de suporturi fixe,
toate cu dimensiuni mari pentru o prindere ușoară,
colorate pentru a oferi o bună percepție vizuală și
texturate pentru a reduce alunecarea.
Standardele de siguranță pentru
alpinism în școli16au fost observate și, în plus,
în timpul ședințelor, un kinetoterapeut a
rămas aproape de participant, ajutându-l cu
mișcările efectuate pe perete.
Sesiunile de o oră au fost dezvoltate pe
baza protocolului propus de Lazik et al.17Primele
10 minute au fost pentru încălzire (exerciții
respiratorii și generale de întindere). Prima fază
a antrenamentului a constat în 20 de minute de
exerciții de escaladă pe perete (descrise mai
jos), urmate de 10 minute de relaxare
Acta Fisiatr.2015;22(1):35-38 Koch HGB, Peixoto GO, Labronici RHDD, Silva NCOV, Alfieri FM, Portes LA
Alpinism terapeutic: o posibilitate de intervenție pentru copiii cu paralizie cerebrală

(activități și jocuri recreative pentru reducerea Tabelul 1.Caracteristicile antropometrice ale copiilor cu paralizie cerebrală
frecvenței cardiace și respiratorii și pentru GMFCS E&R of
Topografie
Vârstă Gen Înălţime Greutate IMC
pacientii (ani) (F/M) (m) (kg) (kg/m2)
reglarea tonusului muscular). După aceea,
pacienții au intrat într-o a doua fază de 10 (II) Hemipareza (L) 7 F 1.21 35,0 23.9

minute cu aceleași exerciții ca în prima fază. (II) Hemipareza (R) 14 F 1.45 42,0 20,0
Sesiunea s-a încheiat cu 10 minute de relaxare. (eu) DIHM 12 M 1.41 31.6 15.9
În limitele și capacitățile fiecărui participant, (II) Dipareza 13 F 1,55 45.4 18.9
exercițiile au fost efectuate pe orizontală,
(eu) Dipareza 7 M 1.19 19.0 13.4
diagonală și verticală. Intervenția a inclus
(III) Dipareza 10 M 1.42 34.4 17.1
exerciții statice de câteva secunde, exerciții
pentru atingerea suporturilor, cățărare cu flexia (eu) Dipareza 4 M 1.08 16.8 14.4

maximă a membrelor superioare și inferioare Media ± SD 9,6 ± 3,7 3/4 1,33 ± 0,17 32,0 ± 10,8 17,7 ± 3,6

urmate de extensia maximă a membrelor, și GMFCS E&R (nivelurile I-IV): Sistemul de clasificare a funcției motorului brut (GMFCS) extins și revizuit; DIHM: mișcări diparetice involuntare ale mâinii; IMC: indicele de
masă corporală
circuite dezvoltate cu utilizarea benzii de
mascare sau chiar limitarea culorii suporturilor.
pentru a fi folosit pe poteca de alpinism. Masa 2.Aspecte funcționale ale copiilor cu paralizie cerebrală înainte și după intervenția cu alpinism
terapeutic
Pentru analiza statistică a fost folosit
programul GraphPad Prism 5.0 Inainte de După Diferență % p
(www.graphpad.com) pentru Windows. Datele Mâner R (kg) 9,4 ± 6,2 11,5 ± 6,5 22.3 0,022
pacienților au fost comparate prin testul Wilcoxon, Mâner L (kg) 9,9 ± 6,4 10,6 ± 6,5 7.1 0,416
cu un nivel de semnificație definit la 5%. Scorul Guralnik 6,6 ± 3,2 9,0 ± 3,4 36.4 0,035

remorcher(e) 13,05 ± 5,39 9,24 ± 2,58 29.2 0,016

mAS 2,714 ± 0,488 2,286 ± 0,488 - 15,5 0,146

REZULTATE
Mânerul R/L: vârful rezistenței mânerului drept/stâng; Kg: kilogram; TUG: cronometrat&go; s: secunde; mAS: Scala Ashworth modificată

Din cei opt pacienți care au început cu studiul,

unul a fost exclus din acesta pentru că a ratat două
sesiuni de alpinism terapeutic. Vârsta medie a celor
șapte pacienți care au finalizat studiul a fost de 9,6
± 3,7 ani. Caracteristicile antropometrice și de
coordonare motorie brută sunt prezentate în
Tabelul 1. După cum este descris în Tabelul 1, trei
pacienți au prezentat nivelul I în GMFCS E&R, trei
au prezentat nivelul II și un participant a prezentat
nivelul III.
După intervenția terapeutică, pacienții au
prezentat o îmbunătățire a rezistenței de
vârf a mânerului (Tabelul 2). Escalada
terapeutică a dus la o creștere a forței de
22,3% pentru mâna dreaptă (p=0,022). Deși a
existat o creștere a rezistenței medii a mâinii
stângi (9,85 ± 6,36 kg în evaluarea inițială și
10,64 ± 6,47 kg în evaluarea finală), acest
rezultat nu a arătat semnificație statistică.
În ceea ce privește controlul postural care
evaluează echilibrul static, mersul și forța
musculară, a existat o creștere semnificativă a
scorului pentru bateria de teste Guralnik (Tabelul
2). Înainte de acest studiu, pacienții prezentau un
scor mediu de 6,6 ± 3,2 care a devenit 9,0 ± 3,3
după intervenție, ceea ce a reprezentat o creștere
de 36,4% (p=0,035). Rezultatul TUG (Tabelul 2) arată
că pacienții și-au îmbunătățit mobilitatea
funcțională, reducând timpul mediu pentru
efectuarea testului de agilitate cu 29,2% (p=0,016).
În ceea ce privește spasticitatea (Tabelul 2),
rezultatele mAS au arătat o îmbunătățire de 15,5%,
deși fără semnificație statistică (p=0,149).
DISCUŢIE pacienților să reînvețe mișcările, ceea ce încalcă
comportamentul compensator care poate
Obiectivul acestui studiu a fost de a destabiliza pacientul pe peretele de cățărat.
evalua influența alpinismului terapeutic ca Copilul începe, cu stimularea corecției posturale
resursă terapeutică pentru copiii cu paralizie rămânând pe punctele de sprijin ale urcușului,
cerebrală. Rezultatele au arătat îmbunătățiri să aibă un control mai bun al echilibrului.
în forța mânerului, controlul postural, Această îmbunătățire a controlului trunchiului
mobilitatea funcțională și controlul legat de controlul postural poate să fi facilitat
spasticității acestor copii. îmbunătățirea execuției activităților membrelor
În studiul de față, pe parcursul progresiei superioare, întrucât poziționarea trunchiului
ședințelor, s-a observat o îmbunătățire poate influența funcția acestor membre.5
adaptativă a mișcărilor, ceea ce a condus la o Mobilitatea, care este în general compromisă
mai bună execuție a exercițiilor în escalada la persoanele cu paralizie cerebrală,18este extrem
terapeutică. Câștigarea forței este foarte de important pentru că permite indivizilor să se
importantă pentru acești pacienți, pentru că deplaseze și să-și poziționeze corpul în mod
probabil încep să desfășoare activități din viața independent pentru a efectua activitățile vieții de zi
de zi cu zi (de exemplu: ținerea unui pahar, cu zi.19Prin urmare, îmbunătățirea observată în
deschiderea unei uși etc.) cu mai multă această variabilă a fost ceva care a avut un impact
siguranță și siguranță. Pe măsură ce au câștigat pozitiv asupra vieții acestor pacienți.
puterea de mâner, participanții au devenit mai Oportunitățile de reabilitare cu activități motivante
independenți pe peretele de cățărat și treptat sunt foarte importante pentru dezvoltarea motrică a
capabili să execute exerciții mai complexe. copiilor cu PC.20În consecință, alpinismul este o
O altă funcție importantă pentru acești pacienți, modalitate eficientă de a schimba viziunea pacientului
care a fost îmbunătățită și prin intervenție, a fost asupra terapiei convenționale, deoarece multe exerciții
controlul postural. Această îmbunătățire a rezultatelor standard sunt îngreunate de lipsa de cooperare a
testului TUG, precum și a bateriei de teste Guralnik s-ar pacientului. Un exemplu în acest sens este creșterea
putea să fi avut loc din cauza peretelui de alpinism care probabilă a forței la nivelul membrelor inferioare
cere ca organismul să se adapteze continuu la dobândită prin antrenament muscular care nu are
schimbările de spațiu care au avut loc în timpul efect negativ asupra tonusului muscular și este de fapt
exercițiului. În acest fel, escalada terapeutică le benefic pentru copil.4Activitățile care au ajutat la
stimulează puternic menținerea

37
Acta Fisiatr.2015;22(1):35-38
posturile pe care le cer exercițiile de cățărare,
pe lângă îmbunătățirea controlului postural și a
mobilității, au oferit și o îmbunătățire discretă a
spasticității acestora.
În ceea ce privește spasticitatea, așteptările
noastre au fost îndeplinite cu reducerea rigidității
la pacienți. Înainte de tratament, pacienții au
prezentat un scor mediu mai mare de spasticitate
(2,71 ± 0,49), aducând dificultăți la mișcările pasive.
După alpinism terapeutic, spasticitatea a fost
redusă cu 15,5%. Această reducere, deși nu
semnificativă, a completat beneficiile pentru
pacienți, probabil datorită performanțelor
musculare mai bune. Este posibil ca aceste exerciții
să fi crescut numărul de unități motorii recrutate și
să fi îmbunătățit generarea de forță, reducând
astfel rigiditatea și păstrând elasticitatea
funcțională a mușchilor.21,22Singurul studiu care
menționează reducerea spasticității la copiii supuși
cățărării terapeutice nu a oferit date, ceea ce face
imposibilă compararea directă cu studiul de față.
Trebuie semnalat, totuși, că pacienții au
aderat în mod persistent la terapia de
alpinism. Nu doar că au venit asiduu la
ședințele terapeutice, dar și-au manifestat
interes pentru fiecare ședință.
Lipsa literaturii științifice despre alpinism
terapeutic și dimensiunea redusă a eșantionului
de față au limitat rezultatele studiului de față la
un grup foarte specific. Până în prezent, acesta
a fost singurul studiu pe care îl cunoaștem
despre care copiii evaluați cu PC au fost supuși
unei intervenții cu alpinism terapeutic. Cu toate
acestea, în ciuda dimensiunii eșantionului,
considerăm că rezultatele au fost promițătoare,
deoarece consolidează relevanța studiului de
față și încurajează noi studii cu scopul de a
evalua efectele cățărării terapeutice la acest tip
de pacient. Prin urmare, credem că studiile
randomizate care utilizează terapia
convențională și cățăratul terapeutic pot oferi
un sprijin mai mare pentru încorporarea acestei
resurse terapeutice în tratamentul copiilor cu
PC.
Vedeți statisticile publicației
Koch HGB, Peixoto GO, Labronici RHDD, Silva NCOV, Alfieri FM, Portes LA
Alpinism terapeutic: o posibilitate de intervenție pentru copiii cu paralizie cerebrală
CONCLUZIE 10. Nobile G, Meyer-Heim A, Niederberger P, Hahn S, Padden B,
Knecht B. Alpinism terapeutic în reabilitarea pediatrică: un
studiu pilot prospectiv cu copii după leziuni cerebrale
Alpinismul terapeutic a îmbunătățit puterea traumatice sau accident vascular cerebral. Swiss Med
mânerului, controlul postural și mobilitatea Wkly. 2006; 136;(Supp151):22.
funcțională a pacienților. Aceste rezultate arată că 11. Heitkamp HC, Mayer F, Böhm S. Efectele unui curs de alpinism
asupra mușchilor coloanei vertebrale în comparație cu
această modalitate terapeutică poate fi considerată
antrenamentul de forță izocinetică. Akt Rheumatol
o intervenție promițătoare pentru copiii cu PC. 1999;24:40-6. DOI: http://dx.doi.org/10.1055/s-2008-1043545
12. Bellace JV, Healy D, Besser MP, Byron T, Hohman L.
Validitatea atașamentului dinamometrului Jamar al
REFERINȚE sistemului de evaluare Dexter pentru evaluarea
rezistenței de prindere a mâinii la o populație normală. J
Hand Ther. 2000;13(1):46-51. DOI: http://dx.doi.org/
1. Rosenbaum P, Paneth N, Leviton A, Goldstein M, Bax
10.1016/ S0894-1130(00)80052-6
M, Damiano D, et al. Un raport: definiția și clasificarea
13. Guralnik JM, Simonsick EM, Ferrucci L, Glynn RJ, Berkman LF,
paraliziei cerebrale aprilie 2006. Dev Med Child
Blazer DG și colab. O baterie scurtă de performanță fizică
Neurol Suppl. 2007;109:8-14.
care evaluează funcția extremităților inferioare: asocierea
2. Pato TR, Pato TR, Souza DR, Leite HP. Epidemiologia
cu dizabilitățile auto-raportate și predicția mortalității și
paralisiei cerebrale. Acta Fisiátr. 2002;9(2):71-6.
admiterea la azil de bătrâni.
3. Blair E. Epidemiologia paraliziilor cerebrale. Orthop
J Gerontol. 1994;49(2):M85-94. DOI: http://dx.doi. org/
Clin North Am. 2010;41(4):441-55. DOI: http://
10.1093/geronj/49.2.M85
dx.doi.org/10.1016/j.ocl.2010.06.004
14. Podsiadlo D, Richardson S. „Up & Go” cronometrat: un test de
4. Capucho PY, Carnier SADC, Souza P, Castro DC,
mobilitate funcțională de bază pentru persoanele în vârstă
Finocchio AP, Oliveira DM, et al. Paralizia
fragile. J Am Geriatr Soc. 1991;39(2):142-8. DOI: http://
cerebrală - membrii inferiori: reabilitarea. Acta
dx.doi.org/10.1111/j.1532-5415.1991.tb01616.x
Fisiatr 2012;19(2):114-22. DOI: http://dx.doi. org/
15. Bohannon RW, Smith MB. Fiabilitatea interrater a unei scale
10.5935/0104-7795.20120018
Ashworth modificate de spasticitate musculară. Phys Ther.
5. Arakaki VC, Cardoso MCC, Thinen NC, Imamura
M, Battistella, LR. Paralisia cerebrală- membri
1987;67(2):206-7.
superioare: reabilitação. Acta Fisiatr 2012; 19(2):
16. Winter S, Hinkel M. Sicher nach oben. Klettern in der Schule.
München: Bundesverband der Unfallkassen (Asigurarea
123-9. DOI: http://dx.doi.org/10.5935/0104-
Germană de Accident Social); 1999.
7795.20120019
17. Lazik D, Bernstädt W, Kittel R, Luther S. Therapeutisches
6. Kern C, Banik B, Bühlmeyer K, et al. Scleroza multiplă și
Klettern. Stuttgart: Thieme; 2008.
alpinism terapeutic: un studiu pilot intervențional pe
termen lung indică efecte benefice.
18. Kleiner AFR, Saraiva PM, Batistela RA, Pietrobon RS,
Gobbi LTB. Mobility functional em indivíduos com
În: Hoppeler H, Reilly T, Tsolakidis E, Gfeller L,
paralisia cerebral espástica de acordo com o tip ea
Klossner S, editori. Cartea de rezumate. ECSS
idade. Rev Port Cien Desp. 2008;8(3):406-13.
Lausanne 06: Al 11-lea Congres anual al Colegiului
19. Williams EN, Carroll SG, Reddihough DS, Phillips BA,
European de Științe Sportului; 5-8 iulie 2006;
Galea MP. Investigarea testului cronometrat „up &
Lausanne, Elveția. Disponibil de la: Baza de date
europeană a științei sportului (EDSS).
go” la copii. Dev Med Child Neurol. 2005;47(8):518-24.
DOI: http://dx.doi.org/10.1017/S0012162205001027
7. Fleissner H, Sternat D, Seiwald S, Kapp G, Kauder
20. Butterfield SA, Loovis EM. Influența vârstei, sexului,
B, Rauter R, și colab. Alpinismul terapeutic îmbunătățește
echilibrului și participării la sport asupra dezvoltării
independența, mobilitatea și echilibrul la pacienții
aruncării de către copiii din clasele K-8. Percept Mot
geriatrici. Euro J Ger. 2010;12(1):12-6.
Abilități. 1993;76(2):459-64. DOI: http://dx.doi.org/
8. Heitkamp HC, Wörner C, Horstmann T. Escalada sportivă
cu adolescenți: efect asupra forței musculare de
10.2466/ pms.1993.76.2.459
stabilizare a coloanei vertebrale. Sportverletz
21. Mayo NE, Korner-Bitensky NA, Becker R. Timpul de recuperare a funcției
independente post-accident vascular cerebral. Am J Phys
Sportschaden. 2005;19(1):28-32. DOI: http://
Med Rehabil. 1991;70(1):5-12. DOI: http://dx.doi. org/
dx.doi.org/10.1055/s-2005-857953
10.1097/00002060-199102000-00003
9. Buechter RB, Fechtelpeter D. Alpinism pentru prevenirea și
22. Ciobanesc RB. Exerciții și antrenament pentru optimizarea
tratarea problemelor de sănătate: o revizuire sistematică
a studiilor controlate randomizate. Ger Med Sci.
performanței motorii funcționale în accident vascular cerebral:
2011;9:1-9.
conducerea reorganizării neuronale? Plastul Neural.
2001;8(1-2):121- 9. DOI: http://dx.doi.org/10.1155/NP.2001.121
38