CUPRINS

1.AGROCHIMIA ùTIINğĂ INTERDISCIPLINARĂ.............................................................. 8

1.1. Obiectul agrochimiei............................................................................................................................... 8
1.2. Legile generale ale sporirii sau menĠinerii stării de fertilitate................................................................. 8
2.BAZELE AGROCHIMICE ALE FERTILIZĂRII ÎN RAPORT CU CERINğELE
PLANTELOR....................................................................................................................... 14
2.1. Asimilarea elementelor nutritive. Fotosinteza úi respiraĠia..................................................................... 14
2.2. CompoziĠia chimică a plantelor în legătură cu cerinĠele lor faĠă de elementele nutritive...................... 21
2.3. Clasificarea elementelor nutritive .......................................................................................................... 23
2.3.1. Clasificarea elementelor după rol................................................................................................... 23
2.3.2. Clasificarea elementelor după ponderea lor în plantă................................................................... 23
2.4. Formele elementelor nutritive asimilate de către plantă......................................................................... 25
2.5. Rolul elementelor nutritive în viaĠa plantelor......................................................................................... 28
2.6. Starile de aprovizionare a plantelor cu elemente nutritive...................................................................... 41
2.7.CerinĠele plantelor în substanĠe nutritive în raport cu vârsta úi fazele de vegetaĠie................................. 43
2.8. Consumul de elemente nutritive la plantele cultivate............................................................................ 44
2.9. AbsorbĠia radiculară a elementelor nutritive........................................................................................... 46
2.10. InteracĠiunea ionilor din mediu nutritiv.............................................................................................. 52
3.SOLUL CA MEDIU NATURAL DE NUTRIğIE ùI DE APLICARE A
ÎNGRĂùĂMINTELOR..................................................................................................... 55
3.1. Componentele solul................................................................................................................................ 55
3.1.1. Faza solidă a solului...................................................................................................................... 55
3.1.2. Faza lichidă a solului..................................................................................................................... 64
3.1.3. Faza gazosă a solului..................................................................................................................... 66
3.2.Formele elementelor nutritive din sol úi accesibilitatea lor pentru plante................................................ 66
3.3 Procesele de reĠinere din sol..................................................................................................................... 72
3.3.1. Capacitatea de reĠinere mecanică................................................................................................... 72
3.3.2. Capacitatea de reĠinere fizică – adsorbĠia apolară.......................................................................... 72
3.3.3. Capacitatea de reĠinere fizico-chimică (polară) cu schimb............................................................ 73
3.3.4. Capacitatea de reĠinere chimică fără schimb - chemosorbĠia........................................................ 76
3.3.5. Capacitatea de reĠinere biologică................................................................................................... 77
3.4 Fertilitatea, însuúirea principală úi fundamentală a solului...................................................................... 80
3.5. Principalele însuúiri agrochimice ale solului ce caracterizează starea de fertilitate a solului................ 81
3.5.1. ReacĠia solului úi semnificaĠia ei agrochimică.............................................................................. 81
3.5.1.1.Corectarea reacĠiei acide a solurilor. Calcularea dozei de amendament........................... 86
3.5.1.2.Corectarea compoziĠiei ionice a solurilor saline úi alcalice. Calcularea dozei
de amendament.................................................................................................................. 97
3.5.2. Capacitatea de tamponarea a solului úi semnificaĠia ei agrochimică............................................ 110
3.5.3. Fenomenele de oxido-reducere din sol úi importanĠa lor în aplicarea îngrăúămintelor................ 113
3.6. Biodinamica substanĠelor nutritive din sol úi starea de fertilitate........................................................... 118
4. ÎNGRĂùĂMINTELE CA MIJLOC DE SPORIRE A FERTILITĂğII SOLULUI ùI
PRODUCğIEI AGRICOLE........................................................................................................... 127
4.1. DefiniĠia úi clasificarea îngrăúămintelor.................................................................................................. 127
4.2. ProducĠia úi consumul de îngrăúăminte în lume úi în Ġara noastră.......................................................... 128
4.3. ProprietăĠile fizice úi chimice ce condiĠionează calitatea îngrăúămintelor.............................................. 129
4.4. Îngrăúămintele chimice cu azot............................................................................................................... 131
4.5. Îngrăúămintele chimice cu fosfor............................................................................................................ 135
4.6. Îngrăúămintele chimice cu potasiu.......................................................................................................... 139
4.7. Îngrăúămintele chimice cu elemente de ordin secundar (sulf, magneziu)............................................... 142
4.8. Îngrăúămintele chimice cu microelemente.............................................................................................. 143
4.9 Îngrăúămintele complexe úi mixte cu două, trei úi mai multe elemente.................................................. 146
4.9.1. Sortiment, caracteristici agrochimice........................................................................................... 146
4.9.2. CondiĠii de utilizare...................................................................................................................... 150
4.10.Păstrarea îngrăúămintelor chimice........................................................................................................ 150
4.10.1.Depozitul de îngrăúăminte.......................................................................................................... 150
4.10.2.Pregătirea îngrăúămintelor chimice înainte de aplicare............................................................... 151

ϲ


 4.10.3.Reguli de amestecare a îngrăúămintelor...................................................................................... 151
4.11.Îngrăúăminte organice naturale............................................................................................................. 154
4.11.1. ImportanĠa lor în contextul crizei energetice.............................................................................. 154
4.11.2. Clasificare................................................................................................................................... 154
4.11.3.Gunoiul de grajd. CompoziĠia chimică, mod de păstrare úi aplicare.......................................... 154
4.11.4.Tulbureală (Gülle)..................................................................................................................... 160
4.11.5.MraniĠa........................................................................................................................................ 161
4.11.6.Mustul de gunoi de grajd, gunoiul artificial, paiele, turba, gunoiul de păsări. CompoziĠia
chimică, mod de păstrare úi aplicare....................................................................................... 161
4.11.7.Composturi speciale. Îngrăúăminte verzi. Îngrăúăminte cu substanĠe humice. Amestecuri
organominerale. Materiile reziduale ale oraúelor, nămoluri, ape uzate..................................... 163
5.CONTROLUL STĂRII DE FERTILITATE PRIN METODE AGROCHIMICE..................... 168
5.1. Testarea stării de fertilitate după analiza chimică a plantei.................................................................... 172
5.2. Testarea stării de fertilitate după analiza chimică a solului.................................................................... 173
5.3. Controlul stării actuale de fertilitate........................................................................................................ 175
5.4. Bazele teoretice úi practice ale cartării agrochimice. Elaborarea planurilor de fertilizare...................... 175
6. STABILIREA DOZELOR OPTIME DE ÎNGRĂùĂMINTE. METODE DIRECTE,
INTERMEDIARE ùI INDIRECTE DE CALCUL A DOZELOR............................................... 178
6.1.Stabilirea dozelor de îngrăúăminte după indicii agrochimici úi bilanĠul elementelor nutritive………. 180
6.2.Stabilirea dozelor de îngrăúăminte în raport cu indicii agrochimici, potenĠialul genetic úi factorii de
mediu............................................................................................................................................................. 182
6.3. Stabilirea dozelor de îngrăúăminte chimice pentru culturi de câmp úi legume în funcĠie de indicii
agrochimici ai solului…………………………………………………………………………………. 184
6.4. Calculul dozelor de îngrăúăminte chimice, la culturile în câmp, necesare pentru ridicarea la un nivel
optim al conĠinutului de elemente nutritive din sol…………………………………………………… 185
6.5.Calculul dozelor de îngrăúăminte chimice, necesare pentru ridicarea la un nivel optim al conĠinutului
de elemente nutritive din substrat………………………………………………………………………. 186
6.6. Stabilirea dozelor de îngrăúăminte organice…………………………………………………………... 187
6.7. Stabilirea Dozelor Optime Experimentale, DOExp, pentru plantaĠii viticole úi pomicole, pentru
culturile de legume în câmp………………………………………………………………………… 189
7. FERTILIZAREA MINERALĂ ùI ORGANICĂ LA PRINCIPALELE CULTURI
HORTICOLE. CALCUL DE DOZE............................................................................................. 191
7.1. Principiile de bază ale aplicării îngrăúămintelor la plantele legumicole................................................. 191
7.2. Principiile de bază ale aplicării îngrăúămintelor în plantaĠiile pomicole................................................ 197
7.3. Principiile de bază ale aplicării îngrăúămintelor în plantaĠiile viticole................................................... 208
7.4. Principiile de bază ale aplicării îngrăúămintelor la plantele ornamentale............................................... 211
8. FERTILIZAREA PLANTELOR HORTICOLE CULTIVATE PE MEDII ARTIFICIALE..... 218
9.IMPACTUL CHIMIZĂRII INTENSIVE ASUPRA MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR.
POLUAREA SOLULUI, APELOR, AERULUI ùI RECOLTELOR. RISCURILE POLUĂRII
CU ÎNGRĂùĂMINTE. LEGISLAğIA ÎN VIGOARE PRIVIND APLICAREA
ÎNGRĂùĂMINTELOR MINERALE ùI ORGANICE................................................................. 220
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ...................................................................................................... 225

ϳ


1.AGROCHIMIA ùTIINğĂ INTERDISCIPLINARĂ

1.1. Obiectul agrochimiei

Agrochimia este o útiinĠă interdisciplinară care se ocupă cu controlul úi diagnoza stării de
fertilitate a solului úi a stării de nutriĠie a plantelor, prin analiza chimică a solului úi a plantei.
Are ca mijloace de intervenĠie pentru menĠinerea sau sporirea fertilităĠii, îngrăúămintele úi
amendamentele, a căror folosire trebuie să ducă la sporirea cantitativă úi calitativă a producĠiei
vegetale, la dirijarea proceselor fiziologice úi biochimice de formare a producĠiei úi rezistenĠei
plantelor fără degradarea mediului înconjurător.
Agrochimia tratează problemele nutriĠiei plantelor într-un sistem integrat cu mediul
ambiant incluzând sistemul sol, sistemul plantă, îngrăúămintele úi microorganismele.

Agrochimia este útiinĠa care se ocupă cu studiul circuitului substanĠelor nutritive în

mediul de creútere úi de dezvoltare a plantelor agricole, în vederea stabilirii măsurilor de
sporire a producĠiei úi de îmbunătăĠire a calităĠii produselor. Agrochimia studiază:
Ö Dinamica elementelor nutritive în mediul de creútere úi dezvoltare a plantelor;
Ö Bazele agrochimice în raport cu rolul elementelor nutritive úi cu cerinĠelele plantelor
în legătură cu aplicarea îngrăúămintelor;
Ö ProprietăĠile solului în legătură cu aplicarea îngrăúămintelor, legile acĠiunii reciproce
dintre plante, sol, microorganisme úi îngrăúăminte. Principalele însuúiri agrochimice
ale solului: reacĠia solului în funcĠie de pH, fenomenele de oxido-reducere care au loc
în sol, capacitatea de tamponare a solului, importanĠa adsorbĠiei ionice, tipurile de
reĠinere a elementelor nutritive în sol;
Ö Biodinamica elementelor nutritive în sol;
Ö Corectarea compoziĠiei ionice a solului, ameliorarea solurilor acide úi alcaline,
indicatori agrochimici de apreciere a necesităĠii de amendare, calculul dozelor de
amendamente, efectul amendării asupra proprietăĠilor solului;
Ö Principalele produse utilizate ca îngrăúăminte chimice úi organice – mijloace de
sporire a producĠiei;
Ö Controlul stării de fertilitate prin metode agrochimice de analiză de plantă úi sol;
Ö Principiile raĠionale ale calculării dozelor de îngrăúăminte úi sistemul de fertilizare;
Ö Pesticidele utilizate în agricultură;
Ö Efectul chimizării asupra mediului înconjurător, identificarea posibilelor surse úi
cauze ale poluării mediului.

1.2. Legile generale ale sporirii sau menĠinerii stării de fertilitate

Cercetările întreprinse în experienĠe au permis verificarea úi fundamentarea unor
observaĠii, ipoteze úi teorii, acumularea datelor din experienĠe de lungă durată a permis
stabilirea unor relaĠii de intercondiĠionarea a factorilor de vegetaĠie care influenĠează creúterea
plantelor. Determinarea regularităĠilor au permis formularea unor principii úi legi ale
fertilităĠii.

1.Legea egalei importanĠe a factorilor de vegetaĠie este intuită în lucrările lui Ion
Ionescu de la Brad (1818-1891), dar úi de cercetătorul rus Wiliams (1863-1939), care a avut
contribuĠii notabile în útiinĠele solului.
Această lege este fomulată în 1940 de către Prianiúnikov astfel: toĠi factorii de
vegetaĠie sunt la fel de necesari úi prin aceasta, importanĠi în egală măsură, indiferent de
ϴ


raportul cantitativ cu care fiecare intervine în procesul de creútere úi dezvoltare a
plantelor, iar neglijarea unuia dintre ei poate să aibă consecinĠe negative asupra creúterii úi
dezvoltării plantelor, precum úi a recoltelor finale (D.Davidescu, 1992). Aprovizionarea cu
elemente nutritive este o cerinĠă satisfăcută cu mai multă uúurinĠă comparativ cu alt factor de
vegetaĠie, dar asta nu înseamna că o nutriĠie corespunzătoare poate fi suficienĠă pentru
creúterea úi dezvoltarea plantelor. În egală măsură trebuiesc asiguraĠi úi ceilalĠi factori precum
lumină, apă, căldură etc.

2. Legea nesubstituirii factorilor de vegetaĠie

Este formulată astfel: nici unul din factorii de viaĠă ai plantelor nu poate fi înlocuit
printr-un alt factor.
Acesta formularea releva rolul specific al fiecărul element nutritiv în metabolismul
plantei. Rol care nu poate fi substituit aúa cum spune formularea legii dată în 1940 de către
Prianiúnikov insuficienĠa unuia din factorii de vegetaĠie nu poate fi compensată prin aplicarea
în exces a altora.

3.Legea interdependenĠei úi condiĠionării reciproce a factorilor de vegetaĠie

EnunĠată astfel: toĠi factorii de vegetaĠie sunt în interdependenĠă unul cu altul úi
condiĠionare reciprocă. IntervenĠiile unilaterale asupra unui factor poate să aibă consecinĠe
nefavorabile asupra creúterii úi dezvoltării plantelor úi recoltei finale prin intercondiĠionarea cu
ceilalĠi factori de vegetaĠie. (D.Davidescu, 1992). Un exemplu poate fi efectul pozitiv asupra
mobilităĠii ionului fosfat prin aplicarea îngrăúămintelor cu fosfor pe un sol bogat în materie
organică comparativ cu efectul mai puĠin favorabil privind mobilitatea fosfatului pe un sol
sărac în materie organică.

4. Legea completării ( restituirii ) elementelor nutritive uúor accesibile luate cu

recolta
Legea o fost enunĠată de Boussingault (1802-1887) ca lege a restituirii elementelor
nutritive luate cu recolta, în special pentru restabilirea echilibrului nutriĠiei cu azot.
Elementele nutritive, în forma lor accesibila plantelor, extrase odată cu recolta necesită
completarea prin aplicarea de îngrăúăminte. În cazul completării trebuie avute în vedere:
• elementele uúor accesibile care se ridică odată cu recolta;
• cele care se pierd prin levigare (nitraĠi);
• cele care trec în forme greu asimilabile (fosfor, bor), ca urmare a modificării
unor însuúiri fizico-chimice (pH, capacitate tampon, etc.).
Legea, de fapt, enunĠă necesitatea menĠinerii unei anumite stări de fertilitate, a unui
anumit raport între ionii din soluĠie corespunzător potenĠialului genetic al soiurilor cultivate.
Prin aplicarea îngrăúămintelor trebuie să se restituie în forme uúor accesibile elementele
nutritive, atât cele ridicate odată cu recolta, cât úi cele care s-au imobilizat sau au fost levigate.
(Davidescu V,2000) .

5. Legea minimului úi a maximului

Există minim atunci când definim maximul, úi invers. A fost formulată ca două legi
separate, legea minimului, enunĠată de către von Liebig, în 1840, regăsită pentru prima oară în
lucrările lui Sprengel úi a maximului enunĠată de către Wolny .

5a). Legea minimului formulată de Hellriegel (1831-1895) arată că " dacă unul din
factorii de vegetaĠie (apă, hrană, lumină, temperatură) lipseúte, atunci recolta este egală
cu zero ".

ϵ


 ConĠinutul unui element aflat insuficient în mediu de nutriĠie determină mărimea
recoltei, chiar dacă se măresc dozele de îngrăúăminte din celelalte elemente nutritive recolta
se poate plafona.
Reprezentarea grafica a legii minimului formulată de Liebig

Fig.1 Legea minimului a lui von Liebig în reprezentarea lui Freiherr von Dobeneck, 1903,
cada recoltei cu doage inegale are o capacitate pentru apă limitată de doaga cea mai scurtă
(după Loveland Products - INC, 2008)

Mărimea recoltei este determinată de factorul care se găseúte în cea mai mică cantitate
faĠă de nevoile plantelor.

5b). Legea maximului formulată de E. Wollny este enunĠată atfel: " dacă una din
condiĠiile de viaĠă (apă, lumină, căldură, hrană) există în mod natural în cantitate
maximă, atunci recolta este zero". Atunci când unul din factorii de vegetaĠie se află în
maxim efectul este la fel de nefavorabil ca úi atunci când se găseúte în cantitate minimă, atât
excesul cât úi carenĠa unui element afectează nutriĠia, dar úi asimilarea corespunzătoare a
celorlalte elemente nutritive. Între legea minimului úi legea maximului există o strânsă
corelaĠie, întrucât atunci când unul dintre elemente se află în maxim implicit altele rămân în
minim.

6. Legea echilibrului nutritiv sau legea optimului formulată de G. Liebscher, în

1885, astfel: pe solurile cu textură mijlocie plantele utilizează factorul de vegetaĠie aflat în
minim cu atât mai mult cu cât ceilalĠi factori sunt mai apropiaĠi nivelului optim (după Rusu
ú.a., 2005).
Raportul optim între elementele nutritive asigură o recoltă mai mare chiar dacă unul
din factorii de vegetaĠie se afla în minim. Dezechilibrele produse de concentraĠii neechilibrate
între elementele nutritive pot provoca tulburări în metabolismul plantei manifestate prin
scăderea recoltei, sensibilizarea la atacurile agenĠilor patogeni.

7. Legea echilibrului dintre diferite organe ale plantelor este formulată astfel: între
diferitele organe ale unei plante trebuie să existe raporturi ponderale bine determinate,
pentru a obĠine o recoltă maximă din punct de vedere cantitativ úi calitativ, corespunzător
cu potenĠialul genetic de producĠie (Davidescu ú.a., 1992).

ϭϬ


 Valoarea tehnico-economică a recoltei este dată de diferite părĠi sau organe ale plantei
la care se adaugă úi aspectul calitativ care priveúte conĠinutul în proteine, hidraĠi de carbon,
lipide, vitamine, săruri minerale etc.
Între partea aeriană úi sistemul radicular trebuie să existe un anumit raport pentru a
realiza producĠia maximă. Raportul trebuie să fie în favoarea sistemului radicular sau a
părĠilor vegetative aeriene în funcĠie de consecinĠele directe asupra calităĠii úi cantităĠii părĠii
comercializabile.
Acest echilibru se poate stabili pe mai multe căi úi se referă la cantităĠile úi raportul
dintre îngrăúămintele folosite (N, P, K).

8. Legea fertilităĠii crescânde a solului

O seamă de cercetări (Wiliams, 1938, Prianiúnicov, 1948, úi alĠii) au demonstrat că în
cazul aplicării raĠionale a îngrăúămintelor, atunci când toĠi factorii de vegetaĠie sunt în optim,
recolta poate creúte relativ continuu, fără ca solul să sufere. Utilizarea unei tehnologii
superioare, dar úi a unui potenĠial genetic superior al plantei duce la creúterea relativ continua
a recoltei prin amplificarea coeficientului de bioconversie energetică a îngrăúămintelor, prin
sporirea dozelor. Această lege vine în contradicĠie cu legea fertilităĠii descrescânde a solului,
conform căreia fiecare intervenĠie succesivă úi echivalentă (a doua doză de îngrăúământ) are
totdeauna un efect mai mic decât intervenĠia precedentă (prima doză) (Davidescu V, 2000).

9. Legea ierarhizării factorilor de vegetaĠie limitativi ai producĠiei úi prioritatea de

intervenĠie în caz de restricĠie a unora din factorii de vegetaĠie enunĠată de David Davidescu
úi Velicica Davidescu, în 1984, reprezintă un nou concept, o nouă lege în condiĠiile unei
agriculturi intensive, poate fi formulată astfel: "în caz de restricĠii a unor factori de
vegetaĠie (apa, hrana, lumina, temperatura etc.) se crează o anumită ierarhizare a
importanĠei lor pentru creúterea úi dezvoltarea plantelor, corespunzător evoluĠiei
filogenetice úi a condiĠiilor mediului ambiant“ (D. Davidescu, 1984). Această lege a
ierarhizării factorilor de vegetaĠie nu se suprapune nici cu legea egalei importanĠe a factorilor
de vegetaĠie úi nici cu cea a minimului, chimizarea fiind o componentă principală în
agricultura intensivă, unde acĠionează îndeosebi legea ierarhizării factorilor de vegetaĠie.
(David Davidescu ú.a., 1992).

Fig. 2 Ierarhizarea factorilor de vegetaĠie (după David úi Velicica Davidescu, 1984)

Primul factor restrictiv al producĠiei în agricultura intensivă îl constituie apa, atunci

când se face abstracĠie de temperatură úi intensitatea luminoasă. În caz de deficit de apă, nici
ceilalĠi factori de vegetaĠie, care pot fi în optim, nu acĠionează.
Al doilea factor restrictiv îl constitue substanĠele nutritive, pe care planta le ia din
sol sau din îngrăúămintele adăugate.

ϭϭ


 Dacă planta are apă în cantitate îndestulătoare, dar nu are hrană suficientă, ea se
adaptează în ceea ce priveúte producĠia la restricĠiile impuse de acest factor úi nu atinge
potenĠialul genetic de producĠie.
In al treilea rând, ca factor restrictiv al realizării de producĠii ridicate urmează
însuúirile fizice úi hidrofizice ale solului. Un sol cu însuúiri fizice nefavorabile (compact,
nedrenat, neaerat) nu permite valorificarea apei úi a îngrăúămintelor, chiar dacă acestea se
găsesc în cantităĠi corespunzătoare.
In al patrulea rând, se situează ca factor restrictiv al realizării producĠiilor mari
"capacitatea (potenĠialul) productivă a soiului" sau a varietăĠii hibride.
In al cincilea rând se situează combaterea buruienilor úi dăunătorilor (Davidescu
D., Velicica Davidescu, 1992).

10. Legea autoreglării biologice a culturilor agricole

CerinĠele înscrise în codul genetic al plantei trebuiesc satisfăcute prin tehnologia de
cultură, altfel, planta citeúte condiĠiile vitrege úi se reprogramează la condiĠiile minime numai
pentru perpetuarea speciei. S-a formulat următoarea lege a autoreglării biologice:
Când prin tehnologia de cultură unei comunităĠi de plante nu i se asigură cerinĠele faĠă
de factorii de mediu înscrise în codul genetic, privitoare la aprovizionarea cu apă, hrană,
aer, bioxid de carbon, lumină, căldură, densitate, spaĠiu de nutriĠie, atunci această
comunitate de plante, care prin sensorii biologici sesizează condiĠiile ce le are la
dispoziĠie prin factorii naturali sau prin tehnologia de cultură aplicată, îúi autoreglează
prin procese de conexiune în mod etapizat, creúterea, dezvoltarea, fotosinteza,
transpiraĠia, indicele foliar, recolta, la condiĠiile existente astfel încât să-úi asigure
perpetuarea speciei, chiar dacă face un singur bob.(Davidescu D. úi Velicica Davidescu ,
1988).

11. Legea moderării acĠiunilor

EnunĠată de către Le Chatelier, legea lui Van't Hoff, legea moderării acĠiunilor spune
că toate modificările în intensitate ale unui factor care condiĠionează echilibrul unui
sistem, favorizează o reacĠie care se opune la această modificare. Cu alte cuvinte, toate
acĠiunile exercitate asupra unui sistem tind să producă o reacĠie care se opune variaĠiei
produse de factorii în cauză, astfel încât acĠiunea se manifestă din ce în ce mai moderat sau se
anulează.
Legea moderării acĠiunilor întreprinse asupra factorilor de vegetaĠie, se manifestă
mai puternic în tehnologiile culturilor intensive.

12.Unitatea legilor útiinĠifice ale sporirii úi menĠinerii fertilităĠii solului

Toate aceste principii, legi sau legităĠi privind caracterizarea stării de fertilitate
alcătuiesc un tot unitar. Recolta ridicată se obĠine prin intervenĠii simultane úi complexe
asupra factorilor de vegetaĠie, nu se poate interveni unilateral, iar problemele trebuie rezolvate
în ansamblul lor prin intervenĠii corespunzătoare.

Rezumat
Legile generale ale sporirii sau menĠinerii stării de fertilitate
1.Legea egalei importanĠe a factorilor de vegetaĠie
2. Legea nesubstituirii factorilor de vegetaĠie
3.Legea interdependenĠei úi condiĠionării reciproce a factorilor de vegetaĠie
4. Legea completării (restituirii) elementelor nutritive uúor accesibile luate cu recolta
5. Legea minimului úi a maximului.
5a). Legea minimului
5b). Legea maximului
ϭϮ


6. Legea echilibrului nutritiv sau legea optimului
7. Legea echilibrului dintre diferite organe ale plantelor
8. Legea fertilităĠii crescânde a solului.
9. Legea ierarhizării factorilor de vegetaĠie limitativi ai producĠiei úi prioritatea de intervenĠie în caz de
restricĠie a unora din factorii de vegetaĠie
10. Legea autoreglării biologice a culturilor agricole
11. Legea moderării acĠiunilor
12.Unitatea legilor útiinĠifice ale sporirii úi menĠinerii fertilităĠii solului.

ϭϯ


2. BAZELE AGROCHIMICE ALE FERTILIZĂRII ÎN RAPORT
CU CERINğELE PLANTELOR

2.1. Asimilarea elementelor nutritive. Fotosinteza úi respiraĠia

2.1.1. Fotosinteza plantelor. Plantele superioare sunt organisme autotrofe care îúi
produc singure substanĠele necesare creúterii úi dezvoltării lor din compuúii minerali.
Cel mai bine pot fi descrise procesele care au loc în plantă prin compararea acesteia cu
un laborator în care are loc metabolizarea substanĠelor absorbite. Planta este fabrica în care
energia solară este folosită pentru transformarea CO2 din atmosferă, în prezenĠa apei, în
compuúi organici (substanĠă uscată). Principalul obiectiv al cultivatorului este cum să
managerieze acesta fabrică pentru a maximiza producĠia cantitativ úi calitativ.
Planta transformă energia luminoasă în biomasă prin procesul de fotosinteză. Planta
are nevoie de lumină suficientă, temperatură optimă, apă, CO2, oxigen úi substanĠe minerale.
Deci planta consumă:
Ö Energie luminoasă
Ö Energie calorică
Ö Apă
Ö Elemente nutritive
Factorii de vegetaĠie se pot restrânge în două grupe: factori climatici úi factori de
nutriĠie.
Factorii climatici asigură asimilarea elementelor nutritive sub influenĠa energiei
luminoase, plantele realizează cel mai important proces din lumea vie - FOTOSINTEZA.
Acesta este un proces de conversie a energiei luminoase în energie chimică, înmagazinată în
moleculele produúilor sintetizaĠi.
Fotosinteza este procesul de fixare a dioxidului de carbon din atmosferă de către
plantele verzi (cu clorofilă), în prezenĠa radiaĠiilor solare, cu eliminare de oxigen úi formare de
compuúi organici (glucide, lipide, proteine) foarte variaĠi.
EcuaĠia generală a acestui proces este:

6 CO2 + 12 H20 ——lumină—————> C6H12O2 (glucoză) + 6O2

Fotosinteza are mai multe etape: faza luminoasă úi faza obscură (de întuneric),
fotosinteza fiind un sistem oxido-reducător.
Fotosinteza este un proces complex în cadrul căruia putem distinge două tipuri de
reacĠii:
a) “reacĠii de lumina” care sunt direct dependente de lumină úi asigură procesul
fotochimic prin care energia luminoasă este convertită într-un compus bogat în energie (ATP)
úi un reducător primar (NADPH2);
b) “reacĠii de întuneric”, corespunzătoare fazei biochimice (metabolice) în cadrul
căreia au loc reducere CO2 până la nivelul hidraĠilor de carbon.
Procesul fotochimic nu este posibil decât prin intervenĠia pigmenĠilor asimilatori. Deci
esenĠa fotosintezei constă în transformarea unei forme de energie într-o altă formă de energie,
formă ce poate fi utilizată deopotrivă de către organismele fotosintetizatoare úi de către
celelalte vieĠuitoare existente.
În sistemul redox H2O prin fotoliză este descompusă cu ajutorul energiei solare.
Sistemul redox care are loc este următorul:
1. donor de H+

ϭϰ


 lumina + - -
H2O H + e + [OH ]
-
2[OH ] H2O + 1/2 O2

2. acceptor de H+
+ -
CO2 + 2H - e (HCOH) + H2O
Plantele în procesul de asimilare a substanĠelor úi transformare în diferiĠi compuúi
organici au nevoie de aflux permanent de energie, comportându-se din acest punct de vedere
ca niúte acumulatori care asimilează úi transformă energia luminoasă în produúi de sinteză,
deci în energie chimică.
Energie luminoasă produúi de sinteză energie chimică

transferã
Clorofila b captează energia solară clorofilei a2, cu rol de rezervor de
energie.
Energia se acumulează în organism în sisteme speciale care o pot apoi transforma prin
reacĠii de oxido-reducere.
Transferul de energie úi elementele nutritive. Orice sinteză se face cu consum de
energie. Energia necesară proceselor metabolice ale organismelor vegetale vii se obĠine în
principal din două surse:

1. din compuúii fosforului bogaĠi în energie (ATP, NADPH), care prin hidroliză
enzimatică controlată eliberează între 7000-13000 de calorii pe moleculă. Transferul
se face în timpul transfosforilării.
În aceste reacĠii P joacă un rol important prin participarea în reacĠiile de fosforilare,
formând compuúi, precum gluco-fosfaĠii, ATP (adenozintrifosfat), ADP
(adenozindifosfat).

CHO CHO

(CHOH) 4 + H3PO4 (CHOH) 4 O + H2O

CH2OH CH2 O P OH

OH

Fig.3 Compuúi ai fosforului bogaĠi în energie ADP, ATP

ϭϱ


 2. alte elemente, componente ale unor enzime sau activatori ai unor sisteme
enzimatice. Numeroase elemente nutritive (Fe, Cu, Mn, Mg) participă la procesele de
biosinteză, unele sub forma de cofactor în alcătuirea unor enzime (K, Na, Ca, Cl, P),
iar altele participă la realizarea stării de echilibru din celulă, necesară în desfăúurarea
normală a proceselor metabolice (K, Ca, Cl) sau la transportul úi depunerea
substanĠelor de rezervă (K, P). (după Davidescu, 1992).

InfluenĠa factorilor externi asupra fotosintezei

a) InfluenĠa luminii
Lumina poate influenĠa fotosinteza prin intensitatea, calitatea úi durata ei. Fotosinteza
nu este însă un fenomen de sensibilizare a protoplasmei, ci un fenomen fotochimic de
transformare a energiei. Astfel, N. Salageanu determinând fotosinteza la aceeaúi frunză úi la
intensităĠi din ce în ce mai slabe de lumina a constatat faptul că fotosinteza are loc până la cele
mai mici intensităĠi ale luminii. Cunoaúterea valorii punctului de compensaĠie prezinta o mare
importanĠă deoarece sub acest nivel respiraĠia predomină asupra asimilaĠiei, plantele nu mai
produc substanĠe organice, iar organismul trăieúte din rezervele sale. SupravieĠuirea úi
creúterea plantelor nu sunt posibile decât prin iluminarea câteva ore pe zi deasupra punctului
de compensaĠie.
În fotosinteză numai o cantitate mică de radiaĠii solare este utilizată (Heller 1969), 1%
sunt folosite în fotosinteză, restul de 10% sunt reflectate, 17% sunt radiaĠii termice, 27% sunt
transmise, 45% sunt folosite în transpiraĠie.
Din energia luminoasă ajunsă pe suprafaĠa cultivată cerealele folosesc pentru
fotosinteza 0,16%, cartofii 0,2 %, culturile intensive 0,3-0,4%. Energia luminoasă are
influenĠă în procesele de respiraĠie, transpiraĠie, fructificare, fotoperiodism, germinaĠie,
utilizarea elementelor nutritive.
Valorificarea mai bună a energiei luminoase se poate face prin alegerea plantelor de
cultură potrivit condiĠiilor ecologice date, îmbunătăĠirii condiĠiilor de nutriĠie, prin alegerea
perioadei de semănat, orientarea rândurilor, stabilirea densităĠii etc.
Intensitatea luminoasă constituie un factor de bază care influenĠează biosinteza
hidraĠilor de carbon, ca úi cel de absorbĠie a elementelor nutritive. Cercetările arată că
intensitatea fotosintezei este maximă la lumina spectrală roúie (620-740 nm), urmată de cea
albastră (450-500 nm). Sinteza glucidelor este maximă în lumina roúie, iar a proteinelor în
cea albastră. (D. Davidescu úi Velicica Davidescu, 1992).
Plantele se mai clasifică în plante de zi lungă úi plante de zi scurtă, plante iubitoare de
lumină úi plante de semiumbră sau umbră. Intensitatea luminoasă puternică (la orele 13-14)
cât úi cea scăzută încetinesc intensitatea fotosintezei, ceea ce se reflectă úi asupra absorbĠiei
elementelor nutritive din sol. Fiecare specie are nevoie de un anumit număr de ore de lumină,
de o anumită lungime a zilei (fotoperiodism), cultivarea plantelor în zone necorespunzătoare,
greúite din acest punct de vedere poate compromite recolta.

b) InfluenĠa concentraĠiei dioxidului de carbon

Aerul este sursa de CO2 necesar în desfăúurarea procesului de respiraĠie. AeraĠia
trebuie asigurată la nivelul rădăcinii. ConcentraĠia CO2 în sere intensifică fotosinteza úi
măreúte producĠia. Pentru plantele terestre concentraĠia de CO2 este unul dintre cei trei factori
limitativi puúi în evidenĠă de către F.Blackman. Exceptând iluminările foarte slabe (sub 1000
lucúi) úi temperaturile scăzute (sub 5°C), cantitatea de CO2 din atmosferă (0,03%) este
puternic limitată; nivelul optim al concentraĠiei de CO2 se situează către 0,1%, iar la
concentraĠii mai mari de 2-5%, CO2 devine toxic. N.Sălăgeanu a constatat că frunzele
ϭϲ


 plantelor crescute în umbră au fotosinteza cea mai intensă la concentraĠii de 0,5 – 1% CO2,
iar cele crescute în plin soare, la 2-3% CO2.

Fig. 4 Ciclul CO2

(după Loveland Products, INC)

c) InfluenĠa temperaturii
Ca úi în cazul altor procese metabolice, se constată un efect pozitiv al temperaturii
asupra fotosintezei pâna la 30ºC, după care se constată o acĠiune depresivă, urmată de
încetarea procesului către 45ºC. Intensitatea fotosintezei creúte odată cu temperatura,
atingând nivelul optim la 30-35ºC apoi coboară rapid către zero la temperaturi de 40-45ºC.
Partea fotochimică a fotosintezei este independentă de temperatură, în vreme ce partea
biochimică, enzimatică este strict dependentă de temperatură.
În raport cu specia, maximul fotosintezei se situează la temperaturi cuprinse între 20-
30°C, iar procesul de respiraĠie e mai intens la circa 40°C.
Cu toate acestea există printre plante o mare varietate úi capacitate de adaptare la
temperaturile extreme. Temperaturile minimă, optimă úi maximă a fotosintezei nu sunt fixe, ci
diferă de la o specie la alta úi după provenienĠa plantelor. Astfel, cartoful, adaptat la regiuni
mai reci are optimul fotosintezei la 30ºC, iar frunzele de tomate úi castraveĠi, plante de
proveninĠă sudică au optimul în jur de 40ºC.

d) InfluenĠa concentraĠiei oxigenului

La lumină intensa fotosinteza scade o dată cu creúterea concentraĠiei O2 peste valorile
normale de 21% din atmosferă. La plantele superioare terestre, prima observaĠie referitoare la
efectul oxigenului asupra fotosintezei a fost efectuate de McAlister la frunzele de grâu.
Oxigenul din atmosfera terestră normală exercită un puternic efect inhibitor asupra
fotosintezei unor plante superioare terestre (grâu, secară, orz etc.). La toate aceste plante s-a
constatat că la concentraĠia normală a oxigenului din atmosferă fotosinteza este micúorata cu
40-50%.

InfluenĠa factorilor de nutriĠie asupra fotosintezei

a) Apa este principala sursă de hidrogen în fotosinteză úi mediul de transport al
elementelor nutritive, este substratul schimburilor vitale de substanĠe din plante, asigură
turgescenĠa celulelor, menĠine echilibrul mecanic al diferitelor organe, menĠine o temperatură
convenabilă în plantă. Pentru sinteza unui kg de substanĠă uscată (s.u.) se utilizează 500 litri

ϭϳ


apă, pentru 0,12 t/ha s.u. sunt necesari 5000-6000 m3 apă de irigaĠie sau 500-600 mm
precipitaĠii.

b) InfluenĠa nutriĠiei asupra fotosintezei este dată de elemente precum, N, P, K, S, Ca,

Mg, Fe, Mn, Cu. Solul este sursa principală de elemente nutritive prin completare cu
îngrăúăminte. Sistemul de nutriĠie dezechilibrat duce la consum iraĠional de energie. De
exemplu, azotul aplicat în exces determină creúteri luxuriante úi deci un dezechilibru între
masa vegetativă úi fructificare. Un raport armonios de elemente nutritive scade consumul de
apă cu 20-30%. N úi P creează dezechilibru úi consum mare prin transpiraĠie. K micúorează
transpiraĠia cu 26%, MgCl2 cu 40-50%. De aceea, e necesară cunoaúterea particularităĠilor de
nutriĠie a fiecărei specii de plante.

2.1.2. RespiraĠia plantelor

Este procesul fiziologic în care substanĠele organice sunt descompuse în celule vii pe
cale enzimatică, prin reacĠii de oxido-reducere cu eliberare de energie chimică. Este un proces
de mare însemnătate în viaĠa plantelor deoarece furnizează energia necesară reacĠiilor de
sinteză a proteinelor, grăsimilor, de absorbĠie a elementelor nutritive din sol. SubstanĠele
organice de rezervă sunt folosite potrivit cerinĠelor celulei pentru energie. RespiraĠia este de 2
feluri: aerobă- aerobioza úi anaerobă- anaerobioza.
RespiraĠia aerobă este specifică plantelor superioare úi unor plante inferiore care sunt
adaptate să respire în prezenĠa oxigenului molecular.
RespiraĠia anaerobă este specifică speciilor de plante anaerobionte (microorganisme
de fermentaĠie care sunt capabile să respire în absenĠa oxigenului molecular).

Mecanismul respiraĠiei
În procesul de respiraĠie se consumă cantităĠi mici de substanĠe organice de rezervă
care se găsesc în plante. În afară de amidon în celulele plantelor se găsesc numeroase
substanĠe organice complexe care se consumă în proporĠii diferite. Prioritate prezintă
glucidele, lipidele úi mai târziu proteinele. RespiraĠia este un proces de oxido-reducere care se
realizează cu sau fără oxigenul atmosferic.

InfluenĠa factorilor interni úi externi asupra respiraĠiei

Factorii interni:
• vârsta plantelor - la plantele tinere respiraĠia decurge mai intens decât la plantele mai
în vârstă;
• organul úi Ġesutul vegetativ - la plantele în stare de viaĠă activă respiraĠia este redusă
(la rădăcină), însă prezintă o intensitate mai mare la tulpină úi frunze;
• cantitatea de rezerve naturale;
• activatorii úi inhibitorii enzimelor respiratorii (Fe, Cu, Mn, Zn, Co, care prezintă rol de
coenzimă úi măresc intensitatea respiraĠiei celulare).
Dintre factorii externi care influenĠează procesul de respiraĠie amintim: temperatura,
lumina, umiditatea din sol úi aer, concentraĠia în oxigen úi CO2 din mediu, diversele substanĠe
minerale din sol (nitraĠii, sulfaĠii, sărurile de amoniu úi potasiu) úi acĠiunea unor substanĠe
chimice (ierbicide, insecticide, fungicide, diverúi inhibitori úi îngrăúăminte chimice úi organice
folosite în agricultură).
Formarea materiei organice este rezultatul, pe de o parte al fotosintezei, iar pe de altă
parte al procesului de respiraĠie. ProducĠia de masă netă rezultată este dată de diferenĠa dintre
cele două procese:

ϭϴ


 FOTOSINTEZĂ (F) – RESPIRAğIE (R) = g MASĂ VERDE (MV)

Rezumat
2.1.1. Fotosinteza plantelor
Factorii de vegetaĠie se pot restrânge în două grupe: factori climatici úi factori de nutriĠie.
InfluenĠa factorilor externi asupra fotosintezei
a) InfluenĠa luminii
b) InfluenĠa concentraĠiei dioxidului de carbon
c) InfluenĠa temperaturii
d) InfluenĠa concentraĠiei oxigenului
InfluenĠa factorilor de nutriĠie asupra fotosintezei
a) Apa
b) InfluenĠa nutriĠiei
2.1.2. RespiraĠia plantelor
RespiraĠia aerobă
RespiraĠia anaerobă
InfluenĠa factorilor interni úi externi asupra respiraĠiei
Factori interni
Factori externi

Teste de autocontrol
1. Intensitatea fotosintezei este maximă la: Lumină specrală albastră a
Lumină specrală roúie b
Lumina specrală violet c
Nu depinde de specrul luminos d
2. Sinteza glucidelor este maximă la: Lumina specrală roúie a
Lumină spectrală violet b
Lumină spectrală albastră c
Nu depinde de specrul luminos d
3. Sinteza proteinelor este maximă la: Lumina specrală roúie a
Lumină spectrală galbenă b
Lumină spectrală albastră c
Nu depinde de specrul luminos d
4. Prin fotosinteză plantele transformă: Energie chimică în energie luminoasă a
Energie chimică în produúi de sinteză b
Energie luminoasă în energie chimică c
Energie luminoasă în energie calorică d
5. În timpul fotosintezei în plantă au loc reacĠii cu Carboxilare a
eliberare de energie, acestea sunt reacĠii de: Hidroxilare b
Halogenare c
Fosforilare d

ϭϵ


2.2. CompoziĠia chimică a plantelor în legătură cu cerinĠele lor faĠă de
elementele nutritive
2.2.1.CompoziĠia chimică a plantelor
Pentru fundamentarea teoretică a măsurilor de fertilizare aplicate în scopul sporirii
cantitative úi calitative a recoltelor, se impune cunoaúterea naturii substanĠelor, conĠinutului în
elemente nutritive, rolul lor în viaĠa plantelor, mecanismul de pătrundere al elementelor etc.
Planta verde conĠine în medie 85% apă, după îndepărtarea apei prin uscare se obĠine
substanĠa uscată, ceea ce reprezintă aproximativ 45% carbon úi 45% oxigen, combinaĠiiele
dintre C úi O reprezintă aproximativ 90% din biomasa plantei. Hidrogenul este cel de al treilea
element în ierarhie, cu un continut de 6,03% raportat la s.u. Este interesant faptul că
elementele esenĠiale în metabolismul de creútere al plantei reprezintă combinaĠii ce nu
depăsesc 4% din greutatea totală a substanĠei uscate a plantei.

Fig. 5 ConcentaĠia determinată în s.u. a 16 elemente nutritive esenĠiale din plantă

(după Loveland Products, INC)

SubstanĠele care alcătuiesc compoziĠia plantelor sunt:

1. Apa care este componentul principal, cantitatea de apa din organismul vegetal variază
între 80-95%, în raport cu vârsta, cu starea fiziologică, cu intensitatea metabolismului
etc., úi cu regiunea geografică. În general, Ġesuturile tinere conĠin o cantitate de apa
mai mare decât cele batrâne (5-25%). Apa se găseúte repartizată în organismele
vegetale atât extracelular cât úi intracelular sub două stări: lichidă úi gazoasă. Apa
lichidă în Ġesuturile plantelor se găseúte sub trei forme:
• apa legată, de constituĠie, integrată în diferiĠi compuúi;
• apa liberă sau soluĠia intracelulară, care are rol de solvent úi mediu de reacĠie
pentru substanĠe;
• apa biostructurală aflată în biostructura materiei vii vegetale (Rusu ú.a., 2005).
Există mai multe forme de apă în sol: apa de constituĠie, apa higroscopică, capilară,
peliculară úi gravitaĠională.
2. Compuúi organici, între 5-11%, cantităĠile pe care le conĠin diferă nu numai de la o
specie la alta, ci chiar la aceeaúi plantă, în raport cu soiul, zona în care sunt cultivate,
metodele de cultură folosite, aplicarea îngrăúămintelor. În compoziĠia plantelor
cultivate intră:
¾ SubstanĠe organice fără azot :
o glucide care pot fi monoglucidele (glucoza, manoza, fructoza, sorboza),
oligoglucide (maltoză, celobioză, lactoză, zaharoză, trehaloză);
o poliglucide (celuloza úi hemiceluloza, amidonul, glicogenul), substanĠele
pectice;

ϮϬ


 o lipidele simple – gliceride, steride úi ceride, complexe (lipoide) – se găsesc
în plante în proporĠie de 1-2 % sub formă de glicero-fosfolipide,
sfingolipide, glicolipide, gluco-sulfolipide úi lipoproteine.
¾ SubstanĠe organice cu azot :
o aminoacizii, cele mai simple substanĠe organice cu azot care se pot forma
direct în procesul de fotosinteză;
o proteinele simple úi peptide care conĠin 2-30 aminoacizi;
o proteinele complexe fosfoproteidele, glucoproteidele, nucleoproteidele úi
cromoproteidele. Dintre diferitele substanĠe proteice, în plante se mai
găsesc : albumina, globulina, prolaminele.
¾ Alte substanĠe organice:
o pigmenĠi (clorofila, carorenoide, antocianine), uleiurile eterice, răúinile,
alcaloizii, taninurile, enzime, vitamine úi substanĠe de creútere,
substanĠe cu caracter antibiotic
3. Compuúi anorganici, săruri într-un conĠinut ce variază între 0,1-14% : nitraĠi, nitriĠi,
cloruri, sulfaĠi, fosfaĠi etc.
4. Ioni liberi organici úi anorganici: RCOO-, (COO)22-, K+, Ca2+, Mg2+, Fe2+ etc.
SubstanĠele din sol, cele aplicate ca îngrăúăminte influenĠează sinteza acestor compuúi.

2.2.2. CompoziĠia chimică caracteristică a plantelor

Fiecare specie de plante are o compoziĠie chimică caracteristică diferenĠiată în raport

cu specia, organul, vârsta, de aceea este necesară cunoaúterea compoziĠiei elementare a
plantelor. Pentru aceasta, după uscarea plantei în etuvă (105°C) se elimină apa úi rezultă
substanĠa uscată (5-25%) alcătuită din compuúi minerali úi organici. Prin calcinarea substanĠei
uscate la 450- 550° C produúii organici sunt transformaĠi în CO2, SO2, NH3, H2O, care se
volatilizează úi rămâne reziduu mineral – cenuúa. ConĠinutul de cenuúă al plantelor variază cu
specia, vârsta, organul, condiĠiile de mediu.
Cenuúa plantelor cultivate conĠine peste 60 de elemente, are caracter bazic (elementele
se combină cu O rezultând K2O, Na2O, CaO, MgO care în soluĠie dau baze). Cenuúa conĠine
cationi de K+, Ca2+, Mg2+, Fe2+, Mn2+, Cu2+, Zn2+, Na+, Al3+ úi anioni HPO42-, Cl-, SO42-,
H2BO3-.

2.2.3. Legătura dintre compoziĠia plantelor úi cea a scoarĠei terestre

În plantă elementele dominante sunt în număr de 17: C, H, O, N, P, K, Na, Ca, Mg, S,
Fe, Mn, Cu, Zn, Mo, B, Cl úi reprezintă 99,95% din totalul elementelor minerale, iar
frecvenĠa acestora în scoarĠa terestră este de 87% (D. Davidescu, 1992).
Printr-o analiză asupra procentelor în care se găsesc elementele în plantă putem spune
că C, H, O intră în proporĠie de 90%, N, P, K, S pe care plantele le iau din sol intră în
proporĠie de 4,4%, Na, Ca, Mg, Cl, Si reprezintă 2,7%, iar microelementele (Mn, Cu, Zn, Mo,
B) intră în cantitatea 0,2-0,3%.
Deci elementele N, P, K, S, Na, Ca, Mg, Cl, Si care reprezintă 7,4% (4,4 + 2,7 + 0,3)
asimilate numai din sol au un rol tot atât de important ca úi cele 3 (C, H, O) care reprezintă
aproximativ 90%.
Majoritatea elementelor sunt constituenĠi atât ai litosferei cât úi ai plantelor, nivelul de
reprezentare este însă diferit din punct de vedere cantitativ, absorbĠia elementelor din sol fiind
un proces selectiv caracteristic fiecărei specii de plante.
DiferenĠele între conĠinuturile în elemente nutritive sunt foarte mari, conĠinuturile
relative în N úi Mo din plantă se află într-un raport de 10 000:1. Planta are nevoie de circa 40
de ori mai mult Mg decât Fe. Acest lucru indică diferenĠa semnificativă asupra ponderii
Ϯϭ


elementelor nutritive în plantă, fiind úi unul dintre criteriile de clasificare a elementelor
nutritve.

2.3. Clasificarea elementelor nutritive

2.3.1. Clasificarea elementelor după rol

Pornind de la rolul úi de la importanĠa elementelor în procesele de creútere úi

dezvoltare, ele pot fi clasificate în: elemente esenĠiale, elemente utile úi alte elemente.
Elementele esenĠiale sunt absolut necesare pentru procesele de creútere úi reproducere
a plantelor.
Elementele esenĠiale sunt:
Ö Macroelemente primare: C, H, O, N, P, K
Ö Macroelemente secundare: S, Ca, Mg se găsesc în sol în cantitate relativ
suficiente, se folosesc îngrăúăminte când lipsesc formele asimilabile.
Ö Microelemente: Fe, Mn, B, Zn, Cu, Mo, Co sunt tot esenĠiale, se folosesc din
îngrăúăminte în cantitate mai mică.
Elemente utile (Na, Al, Li, Si, Br, I, Se) prezenĠa lor produce efecte favorabile creúterii
plantelor, absenĠa nu produce efect negativ sesizabil.
Alte elemente existenĠa lor în plantă nu exercită nici un rol cunoscut până în prezent în
procesele biologice.

2.3.2. Clasificarea elementelor după ponderea lor în plantă

Plecând de la conĠinutul mediu al plantelor în elemente, după ponderea lor în plantă

acestea se calsifica astfel (după Davidescu V., 2000):
Ö Macroelemente n.10-2 – n.101 % s.u.
„ Primare: C, H, O, N, P, K
„ Secundare: S, Ca, Mg
Macroelementele considerate esenĠiale trebuie să îndeplinească următoarele condiĠii:
- să se găsească în plantă în cantităĠi mai mari de 10-2;
- să aibă rol direct în procesele de nutriĠie creútere úi dezvoltare;
- absenĠa lor din mediul nutritiv să impiedice dezvoltarea părĠilor vegetative a
organelor de reproducere úi încheierea ciclului vital;
- carenĠa să fie specifică úi să poată fi corectată numai prin introducerea în mediul
nutritiv a unor săruri ce conĠin elementul respectiv (zeci de kg/ha);
- carenĠa accentuată să provoace tulburări metabolice, citologice, histologice,
anatomopatologice.
Ö Microelemente n.10-6 – n.10-2 % s.u.
„ Fe, B, Cu, Zn, Mn, Mo, Cl
Microelementele considerate esenĠiale trebuie să îndeplinească, la rândul lor
următoarele condiĠii:
- conĠinutul în plantă să nu depăúească 0,01% socotit la substanĠa uscată;
- să aibă o acĠiune strict specifică úi directă;
- lipsa sau insuficienĠa să împiedice îndeplinirea ciclului vegetal;
- carenĠa să poată fi corectată prin cantităĠi ce nu depăúesc 10 kg/ha socotit din
substanĠa activă;
- să manifeste acĠiune toxică dacă se depăúeúte un anumit prag optim;
- insuficienĠa lor în mediul nutritiv să provoace tulburări metabolice, citologice,
histologice sau morfologice care duc la scăderea recoltei.
ϮϮ


 Ö Ultramicroelemente n.10-12- n.10-6 % s.u.
„ Rb, Sn, Ni, Pb
Sunt incluse elementele care prezintă radioactivitate, cu efect în stimularea creúterii úi
dezvoltării plantelor, se aplică în doze foarte mici.

2.4. Formele elementelor nutritive asimilate de către plantă

Plantele preiau elementele nutritive din sol sub formă ionică úi într-o măsură foarte
mică sub formă moleculară (C sub formă de CO2, B sub formă de acid boric etc.). În tabelul 1
sunt date formele sub care nutrienĠii sunt preluaĠi din sol de către plantă, precum úi ponderea
acestora în % úi ppm din s.u.
Tabelul 1
Formele elementelor nutritive asimilate de către plantă

MACROELEMENTE

SIMBOLUL ConcentraĠia elementelor

Element Forma sub care este preluat din sol de către plantă
CHIMIC % din s.u.

Carbon C CO2 45
Hidrogen H H2O 6
Oxigen O H2O , O2 45
Azot N NH4+ , NO3- 1-5
Fosfor P H2PO4- , HPO42- 0,1-0,5
Potasiu K K+ 0,5-0,8
2+
Calciu Ca Ca 0.2-1
Magneziu Mg Mg2+ 0,1-0,4
Sulf S SO42- 0,05-0,4
MICROELEMENTE
SIMBOLUL ConcentraĠia elementelor
Element Forma sub care este preluat din sol de către plantă
CHIMIC ppm din s.u.
Fier Fe Fe2+, Fe3+ 25-300
Mangan Mn Mn2+ 50
Bor B H3BO3, H2BO3- 15-75
Zinc Zn Zn2+, Zn(OH)2 20
+ 2+
Cupru Cu Cu , Cu 4-30
Molibden Mo MoO42- 0,1- 5
Clor Cl Cl- 100-2000
2+
Nichel Ni Ni 0,5
Alte elemente esenĠiale pentru plante
Siliciu Si Si(OH)4 0,1
Sodiu Na Na+ 0,01
Cobalt Co Co2+ urme
Vanadiu V V+ urme

Ϯϯ


Rezumat
2.2.1.CompoziĠia chimică a plantelor
1.Apa
2.Compuúi organici
a. SubstanĠe organice fără azot: glucide, poliglucide, lipide,
b. SubstanĠe organice cu azot: aminoacizi, proteine
c. Alte substanĠe organice: pigmenĠi, uleiurile eterice, răúinile, alcaloizii, taninurile, enzime,
vitamine úi substanĠe de creútere, substanĠe cu caracter antibiotic
3.Compuúi anorganici: nitraĠi, nitriĠi, cloruri, sulfaĠi, fosfaĠi etc.
4. Ioni liberi organici úi anorganici: RCOO-, (COO)22-, K+, Ca2+, Mg2+, Fe2+ etc.
2.2.2. CompoziĠia chimică caracteristică a plantelor
Cenuúa plantelor cultivate conĠine peste 60 de elemente, conĠine cationi de K+, Ca2+, Mg2+, Fe2+, Mn2+, Cu2+,
Zn2+, Na+, Al3+ úi anioni HPO42-, Cl-, SO42-, H2BO3-.
2.2.3. Legătura dintre compoziĠia plantelor úi cea a scoarĠei terestre
În plantă elementele dominante sunt în număr de 17: C, H, O, N, P, K, Na, Ca, Mg, S, Fe, Mn, Cu, Zn, Mo, B, Cl
úi reprezintă 99,95%.
În litosferă dintre elementele predominante pot fi considerate 15 elemente, care reprezintă 99,32% din scoarĠa
terestră, de neînlocuit pentru plante sunt: O, C, H, N, P, K, Ca, Mg, Fe, S, iar indispensabile: Mn, Cu, Zn, Mo, B.
Elementele N, P, K, S, Na, Ca, Mg, Cl, Si care reprezintă 7,4% (4,4 + 2,7 + 0,3) asimilate numai din sol au un rol
tot atât de important ca úi cele 3 (C, H, O) care reprezintă aproximativ 90%.
2.3. Clasificarea elementelor nutritive
2.3.1. Clasificarea elementelor după rol: esenĠiale, utile, alte elemente
2.3.2. Clasificarea elementelor după ponderea lor în plantă
Macroelemente n.10-2 – n.101 % s.u.
Primare: C, H, O, N, P, K
Secundare: S, Ca, Mg
Microelemente n.10-6 – n.10-2 % s.u.
Fe, B, Cu, Zn, Mn, Mo, Cl
Ultramicroelemente n.10-12- n.10-6 % s.u.
Rb, Sn, Ni, Pb
2.4. Formele elementelor nutritive asimilate de către plantă
Plantele preiau elementele nutritive din sol sub formă ionică úi într-o măsură foarte mică sub formă moleculară.

Teste de autocontrol
6. Elementele cu ponderea cea mai mare în H Mn Co Mg a
compoziĠia chimică a plantei sunt: Mn Zn Cu B Co Mo b
CHONPK c
S Ca Mg d
7. Elementele dominante în scoarĠa terestră sunt: O Si Al Ee Ca Mg Na K H a
Mn S P Cl b
Si Rb Cl Se c
Rb Li Be Cu Ni Ti d
8. Elementele dominante în plantă C, O, H, N, P, 87% a
K, Fe, Si, Na, Ca, Mg, S se găsesc în scoarĠa 66,7% b
terestră în proporĠie de: 99,95% c
99,32% d
9. După ponderea în compoziĠia chimică a plantei n.10-11-n.10-7 %s.u. a
macroelementele se găsesc în concentraĠie de: n.10-5-n.10-3 %s.u. b
n.10-2-n.101 %s.u. c
n.10-12-n.10-6 %s.u. d
10. După ponderea în compoziĠia chimică a plantei n.10-2-n.101 %s.u. a
microelementele se găsesc în concentraĠie de: n.10-5-n.10-3 %s.u. b
n.10-11-n.10-5 %s.u. c
n.10-12-n.10-6 %s.u. d
11. După ponderea în compoziĠia chimică a plantei n.10-2-n.101 %s.u. a
ultramicroelementele se găsesc în concentraĠie n.10-5-n.10-3 %s.u. b

Ϯϰ


 de: n.10-7-n.10-4 %s.u. c
n.10-12-n.10-6 %s.u. d
12. Manifestările exterioare ale deranjamentelor de Modificări fizice a
nutriĠie sunt precedate de: Modificarea coloraĠiei b
Modificarea compoziĠiei chimice c
Modificare taliei plantei d
13. Manifestările exterioare ale deranjamentelor de Modificări anatomice úi histologice ale celulei a
nutriĠie sunt precedate de: Răsucirea frunzelor b
Pătarea frunzelor c
Piticirea plantelor d
14. Plantele asimilează cu precădere din sol formele Fe2+ a
de fier: Fe3+ b
Fe din compuúi chelaĠi c
Fe2O3 d
15. Plantele asimilează cu precădere din sol forma Cu+ a
de cupru: Cu2+ b
CuS c
Cu2S d
16. Plantele asimilează cu precădere din sol forma Mo2O3 a
de molibden: MoO42- b
HMoO4- c
H2MoO4 d

Ϯϱ


2.5. Rolul elementelor nutritive în viaĠa plantelor.
CunoútiinĠele privind proprietăĠile úi funcĠiile nutritenĠilor plantei ajută în elaborarea unui management eficient pentru creúterea
úi dezvoltarea plantei. Elementele nutritive din soluĠia solului, direct accesibile, sunt preluate de către rădăcinile plantei, transportate în
frunze úi folosite în funcĠie de rolul pe care îl joacă fiecare element în metabolismul plantei.

FuncĠiile, mobilitatea în plantă úi simptome ale deficienĠelor sau toxicităĠii elementelor nutritive
(după Mengel, 1978 citat de D. Davidescu ú.a., 1984, Rusu ú.a., 2005, Amberger, 1974, citat de D.Davidescu ú.a., 1988)
FuncĠie în plantă
¾ rol plastic
¾ constituent al clorofilei (pigmentul
verde din frunze)
¾ intră în constituĠia tuturor proteinelor
¾ favorizează înmulĠirea celulelor
¾ determină randamentul recoltelor
¾ elementul conducător al procesului de
creútere
¾ constituent esenĠial al citoplasmei
Azot, N
Mobilitate în plantă
¾ 2-4% din s.u
¾ absorbit de plante prin fixare atmosferică
simbiotic de către leguminoase sau
nesimbiotic, iar din sol este absorbit sub
formă de ion nitrat (NO3-) úi ion amoniu
(NH4+).
¾ N absorbit este transportat prin xilem (în
tulpină) către frunză sub formă de ion
nitrat, sau poate fi redus în zona
radiculară úi transportat apoi în formă
organică, de aminoacizi sau amide.
¾ N este mobil în plantă astfel că poate fi
translocat din funzele bătrâne în cele
tinere pentru a fi înmagazinat în seminĠe
sau fructe.
¾ Formele organice ale N în seva din
floem sunt reprezentate prin amide,
aminoacizi úi ureide.
Tabelul 2
Simptome ale
deficienĠelor toxicităĠii
¾ efect asupra ratei de creútere. ¾ se exteriorizează prin
¾ plantele rămân mici, creúterea luxuriantă a
¾ constituĠia lor este firavă, frunzelor, care capătă o
¾ ramificarea este slabă, coloraĠie verde închis
¾ suprafaĠa frunzelor este mică. albastru metalizat.
¾ provoacă îngălbenirea sau ¾ perioada de vegetaĠie a
clorozarea frunzelor plantelor se prelungeúte úi
¾ îngălbenirea apare de obicei este întârziată ajungerea la
pe frunzele de la bază în timp maturitate a recoltei.
ce frunzele din vărf rămân ¾ concentraĠii ridicate în
verzi datorită faptului că NH4+ pot fi toxice pentru
acestea primesc N prin creúterea plantei, în special
translocare de la funzele atunci când soluĠia solului
bătrâne este alcalină.
¾ decolorarea începe de la ¾ excesul de N-NO3- se
vârful limbului si înaintează manifestă prin etiolarea
sub forma literei V. frunzelor, pierderea
¾ În cazul unei deficienĠe tugescenĠei, arsuri úi
severe, frunzele se brunifică úi necroze marginale ale
mor. acestora.
¾ recolta úi conĠinutul în
proteină este redus.

Ϯϴ



FuncĠie în plantă
¾ este esenĠial pentru creúterea plantelor,
¾ în diviziunea celulară,
¾ în dezvoltarea sistemului radicular,
¾ în fructificare úi formarea seminĠelor,
¾ în coacerea timpurie.
¾ este constituent în diferiĠi compuúi
precum uleiuri úi aminoacizi,
¾ este responsabil cu înmagazinarea
energiei úi transportul acesteia în
celulă fiind component în
adenozindifosfat (ADP) úi
adenozintrifosfat (ATP).
¾ intră în componenĠa fosfolipidelor, are
rol în metabolismul glucidelor.
FuncĠie în plantă
¾ joacă un rol important în reglarea ¾
regimul hidric în celulă, cu rol în
activitatea deschiderii stomatelor.
¾ rol în sinteza úi depunerea glucidelor.

Fosfor, P
Mobilitate în plantă
¾ se găseúte în cantităĠi mai mici în
comparaĠie cu N úi K, într-un raport al
concentraĠie de 1:5 până la 1:10 faĠă de
conĠinutul de N în plantă raportat la s.u.
¾ este absorbit ca ion o-fosfat, fie ca
H2PO4- ori ca HPO42-, în funcĠie de pH-
ul solului.
¾ dacă pH solului creúte, proporĠia în
forma H2PO4- scade iar forma HPO42-
creúte.
¾ P este foarte mobil în plantă (nu ca în
sol) el circulă atât prin xilem cât úi prin
floem.
¾ Atunci când planta suferă de insuficienĠa
în P, acesta este translocat foarte uúor
din frunzele mature către Ġesuturile
tinere.
Potasiu, K
Mobilitate în plantă
potasiul este cel de-al doilea element ¾ Simptomele generale ale
nutritiv ca abundenĠă după N, este de 4-6
ori mai abundent decât macronutrienĠi
precum P, Ca, Mg úi S.
Ϯϵ
Simptome ale
deficienĠelor toxicităĠii
¾ creúterea plantei este afectată ¾ cantităĠi ridicate de P în
de insuficienĠa în P, plantă pot produce
¾ prin întârzierea creúterii, simptome de toxicitate,
ramificarea este stânjenită, manifestate prin margini
sistemul radicular nu se apoase ale Ġesuturilor
dezvoltă, frunzei, care în timp se
¾ iar coacerea este întârziată. necrozează.
¾ Plantele afectate de carenĠa în ¾ în cazuri severe de
fosfor prezintă o pigmentare toxicitate în P rezultă
(antocian) roúie violacee a moartea plantei.
frunzelor úi tulpinilor. ¾ excesul de P induce
¾ Simptomele deficienĠei apar carenĠe secundare în Zn .
de obicei pe frunzele bătrâne.
¾ Apare o coloraĠie verde-
albăstruie-violacee spre
roúiatică care pot conduce
către nuanĠe de bronz úi roúu.
¾ InsuficienĠa în fosfat în
cloroplaste reduce procesul de
fotosinteză.
¾ Datorită faptului că sinteza
acidului ribonucleic (ARN)
este redusă, sinteza
proteinelor este de asemenea
redusă.
Simptome ale
deficienĠelor toxicităĠii
¾ Este un fenomen rar
deficienĠei în K se manifestă întâlnit, se manifestă mai
prin cloroze de-a lungul ales prin dezechilibrele
marginilor frunzei, urmate de determinate în nutriĠia cu
¾ K este responsabil cu activarea a peste ¾
60 de enzime, implicat în procesul de
fotosinteză úi în transportul úi stocarea
substanĠelor în organele de rezervă
(seminĠe, tuberculi, rădăcini úi fructe)
úi conferă rezistenĠă la boli, dăunători
úi la păstrare.
FuncĠie în plantă
¾ Ca face parte din arhitectura pereĠilor
úi membranelor celulare.
¾ calciu este prezent în membrana
pectică dă rezistenĠa Ġesuturilor,
implicat în maturarea fructelor.
¾ este implicat în diviziunea celulară, în
creúterea în lungime a rădăcinii, în
activarea sau inhibarea unor enzime.
¾ menĠine echilibrul acido-bazic în
celulă, prin neutralizarea acizilor
organici aflaĠi în exces, dovada fiind
cantităĠile de oxalat de clciu acumulat
în celulele mature.
¾ are un rol foarte importatnt în
detoxifierea organismului plantei de

K este absorbit sub formă de cation
monovalent K+ úi se deplaseaza prin
floem în plantă.
Calciu, Ca
Mobilitate în plantă
¾ Calciu alături de Mg, P úi S face parte
din grupul macronutrienĠilor cu aceeaúi
pondere în plantă.
¾ este absorbit de către rădăcinile plantei
sub formă de cation bivalent Ca2+.
¾ spre deosebire de ceilaĠi ioni, calciu este
mai puĠin mobil în plantă sau chiar
imobil în floem.
¾ problemele generate de deficienĠa în Ca
sunt de cele mai multe ori datorate
inabilităĠii Ca de a fi transportat prin
floem.
¾ fructele sunt aprovizionate cu Ca+ în
special în urma procesului de
transpiraĠie, care translocă Ca2+ direct
ϯϬ
răsucirea úi brunificare Ca úi Mg.
vârfului.
¾ deficienĠa în K este localizată
pe frunzele de la bază, mai
bătrâne datorită mobilităĠii
mari a K în plantă.
¾ plantele afectate sunt oprite
din creútere, cu internodii
scurte; tulpina este firavă úi
predispusă căderii; rezistenĠa
la boli úi dăunători scăzută;
recoltă slabă, de calitate
scăzută.
¾ slaba dezvoltare a plantelor
duce úi la o rată ridicată a
respiraĠiei, ceea ce însemnă
consum mare de apă pe
unitate de s.u. produsă.
Simptome ale
deficienĠelor toxicităĠii
¾ deficinenĠa în Ca se manifestă ¾ excesul de calciu
foarte diferit. declanúează carenĠe de K
¾ frunzele devin mici, úi Mg la culturi,
distorsionate, iau formă de ¾ conĠinuturi mari de CaCO3
cupă, încreĠite úi au culoare activ în sol pot impiedica
verde închis, asimilarea Fe cu apariĠia în
¾ apare cloroza marginală a plantă a clorozei ferice sau
frunzelor, înnegrirea, ferocalcice frecvent
¾ încreĠirea úi necroza frunzelor semnalată la piersic úi viĠa
apicale (varză, salată), de vie.
¾ aspect marmorat al frunzelor
(tomate),
¾ avortarea florilor,
¾ amăreala merelor bitter pit,
¾ dezvoltarea incompletă a
 alĠi ioni úi radicali care iau naútere în
procesele de metabolism.
din soluĠia solului seminĠelor,
¾ dacă seva ce circulă prin xilem are un ¾ putrezirea vârfurilor apicale
conĠinut scăzut în Ca2+ sau intensitatea (tomate, ardei),
transpiraĠiei este scăzută se creează ¾ înnegrirea inimii (conopidă),
condiĠii favorabile pentru aprovizionarea ¾ cilindrarea frunzelor
inadecvată a fructelor cu Ca. terminale (grâu, orz)
¾ ¾ creúterea încetează, plantele
se răsucesc úi în caz de
deficienĠă severă mor.

FuncĠie în plantă
¾ Mg ocupă centrul moleculei de
clorofilă, asfel este vital în procesul de
fotosinteză.
¾ este asociat cu activarea unor enzime,
favorizeză absorbĠia úi translocarea
fosforului,
¾ este implicat în transferul de energie
fiind implicat în mai multe reacĠii de
fosforilare, menĠine echilibrul acido-
bazic al celulei, favorizează producĠia
de proteine, metabolismul
carbohidraĠilor.
Magneziu, Mg
Mobilitate în plantă Simptome ale
deficienĠelor
¾ Mg face parte din acelaĠi grup cu Ca, P, ¾ un simptom tipic al
úi S dacă ne referim la abundenĠa lui în deficienĠei în Mg este cloroza
plantă. între nervuri a frunzelor
¾ plantele preiau Mg sub formă de Mg2+. bătrâne, cloroze
¾ Mg este un nutrient mobil în plantă. internervurale longitudinale,
¾ Datorită faptului că Mg este uúor nervurile rămân verzi iar între
translocat din organele bătrâne către cele acestea mezofilul se
tinere ale plantei, simptomele deficienĠei îngălbeneúte sau poate avea
apar în organele bătrâne ale plantei. aspect marmorat.
¾ dacă deficienĠa este severă,
Ġesuturile frunzelor capătă
culoare galben-uniform, apoi
se brunifică úi se necrozează.
¾ frunzele sunt mici úi se rup
uúor, sunt fragile.
¾ ramurile se rup uúor iar
frunzele cad timpuriu.
¾ varietatea manifestării
simptomelor diferă în funcĠie
de specie.
toxicităĠii
¾ este rar întâlnit pe solurile
saline cu conĠinut ridicat în
sărurile acestui element, în
acest context poate fi
considerat la fel de toxic
ca úi Na úi mult mai toxic
decât Ca, datorită
fenomenului de
antagonism cationic
Ca/Mg.
¾ toxicitatea magneziului
poate fi prevenită prin
aplicarea unor
amendamente cu calciu.

ϯϭ



FuncĠie în plantă
¾ S intră în compoziĠia aminoacizilor
esentiali cisteină, cistină, metionină.
¾ este esenĠial în sinteza proteinelor.
¾ S este implicat în formarea clorofilei úi
în activarea unor enzime.
¾ este parte a unor vitamine ca biotina úi
tiamina (B1) úi este necesar în
formarea unor uleiuri din plantele de
muútar, a unor legături sulfhidrice
existente în ceapă úi în diverse uleiuri.

Sulf, S
Mobilitate în plantă
¾ Sulful este necesar plantelor în cantităĠi
comparabile cu cele de P.
¾ cantitatea totală normală în Ġesutul
vegetal este de 0,12-0,35% iar, raportul
între Ntotal/Stotal este în jur de 15.
¾ rădăcinile plantei absoarb S sub formă
de ion sulfat (SO42-)
¾ planta absorbe S din atmosferă sub
formă de SO2 în concentraĠii foarte mici.
¾ S circulă în plantă ca anion sulfat (SO42-
), mobilitatea S este mică neputând fi
translocat atunci când este prezent în
compuúi de structură.
¾ există mobilitate úi translocare a S către
frunzele tinere doar când acesta se
găseúte sub formă de sulfat.
ϯϮ
Simptome ale
deficienĠelor
¾ În multe cazuri manifestările
simptomelor de deficienĠă în
S seamănă cu cele în N.
¾ spre deosebire de simptomele
deficienĠei în N, la S
manifestarea apare pe
frunzele tinere din partea
superioară a plantei, ajunse la
maturitate úi rămân prezente
chiar după aplicarea
îngrăúămintelor cu N.
¾ culoarea limbului úi a
nervurilor devine verde-
gălbuie, culoarea galbenă nu
este aúa de accentuată ca în
cazul carenĠei în N.
¾ nervurile frunzelor, în special
din partea superioară, capătă
uneori o culoare mai deschisă
decît Ġesuturile învecinate
¾ plantele cu deficienĠă în S
sunt mici úi firave cu tulpina
scurtă úi fragilă.
¾ creúterea este întârziată, iar
maturitatea la cereale este
întârziată.
¾ insuficienĠa sulfului afectează
accesibilitatea molibdenului,
element esenĠial în fixarea
biologică a azotului.
¾ numărul nodozităĠilor la
leguminoase este mic úi
implicit fixarea N atmosferic
toxicităĠii
¾ excesul S poate provoca în
condiĠii reducătoare
puternice cantităĠi mari de
acid sulfhidric (H2S).
¾ plantele sunt sensibile la
concentarĠii mari de SO2 în
atmosferă, astfel se
consideră concentraĠii
normale în SO2, valori
cuprinse între 0,1-0,2 mg
SO2/m3, apar efecte toxice
la valori care depăúesc
concentraĠia de 0,6 mg
SO2/m3.
¾ simptomele toxicităĠii în S
se manifestă prin pete
necrotice pe frunze, care
apoi se întind pe întreaga
suprafaĠă a limbului
frunzei.

FuncĠie în plantă
¾ are rol în sinteza clorofilei, ¾
carbohidraĠilor, respiraĠia celulei,
reducerea chimică a nitratului úi
sulfatului úi în asimilarea N.
¾ Fe are rol în sinteza auxinelor, care ¾
în caz de carenĠă în fier nu se mai
formează ceea ce are ca efect
încetinirea sau oprirea creúterii
rădăcinilor.

este redusă.
¾ fructele nu ajung la maturitate
úi rămân de culoare verde
deschis.
¾ formarea uleiurilor în seminĠe
este redusă în cazul unei
deficienĠe în S, iar producĠia
scade.
¾ carenĠa în sulf duce la
scăderea aminoacizilor din
cereale.
Fier, Fe
Mobilitate în plantă Simptome ale
deficienĠelor toxicităĠii
este absorbit de către rădăcinile plantei ¾ se manifesta pe frunzele ¾ frunzele sunt acoperite
sub forma de Fe2+ úi foarte puĠin sub tinere. iniĠial cu spoturi maronii
formă de chelaĠi cu Fe. ¾ de multe ori simptomele care cu timpul capătă o
¾ Fe absorbit este imobil în floem. seamănă cu cele în Mn, atât culoare maro uniformă.
dintre micronutrienĠi, Fe se găseúte în lipsa Mn cât úi a Fe scade ¾ excesul în fier se manifestă
cantitatea cea mai mare, aproximativ producerea clorofilei. pe soluri acide úi exces de
100 ppm raportat la s.u. ¾ îngălbenirea suprafeĠei dintre umiditate unde conĠinutul
nervurile frunzei cauzată de în Fe solubil poate creúte
lipsa fierului este numită de la 0,1 la 50-100 ppm
cloroză ferică. doar în câteva săptămâni.
¾ în caz de deficienĠă severă
frunzele devin albicioase prin
piederea clorofilei.
¾ nu întotdeauna cloroza are
drept cauză insuficienĠa în
Fe2+, ci poate fi o carenĠă
indusă de prezenĠa în exces a
CaCO3 în sol, de un
dezechilibru provocat de N úi
P în exces.
ϯϯ

FuncĠie în plantă
¾ este cunoscut faptul că este activator al ¾
unor enzime úi are funcĠia de
catalizator în unele reacĠii.
¾ este esenĠial în ruperea moleculei de
apă în procesul de fotosinteză, implicat
în sinteza proteinelor úi lipidelor.
¾ este important în metabolismul N úi în
asimilarea CO2.
FuncĠie în plantă
¾ Zn este necesar, direct sau indirect, ¾
activării mai multor sisteme
enzimatice, are rol protector pentru
auxine (activează sinteza triptofanului,
produs intermediar în obĠinerea
auxinei)
¾ este implicat în sinteza proteinelor, în
formarea seminĠelor úi în atingerea
maturării.
¾ Zn este promotor în sinteza ARN
¾ Zn participă la formarea ATP, iar în
caz de carenĠă în Zn se acumulează
fosforul anorganic, cu o slabă formare

Mangan, Mn
Mobilitate în plantă
este absorbit de către plantă sub formă ¾
de cation bivalent Mn2+.
¾ la fel ca úi Fe este imobilizat în floem.
Zinc, Zn
Mobilitate în plantă
Zincul este preluat de către plantă sub
formă de cation bivalent Zn2+, absorbĠia
considerată pasivă a fost de curând
indicată ca fiind activă, dependentă
energetic.
¾ mobilitatea Zn este mică, apare în
special în Ġesuturile tinere ale plantei,
totuúi Zn nu se leagă sub formă de
liganzi stabili în lichidul din xilem aúa
cum se întâmplă în cazul Cu úi Fe.
ϯϰ
Simptome ale
deficienĠelor toxicităĠii
simptomele deficienĠei în Mn ¾ se manifestă prin pete brun
sunt asemănătoare cu cele ale închis (MnO2) în special
Fe úi Mg, în sensul că duc la pe frunzele bătrâne.
apariĠia clorozei pe suprafaĠa ¾ simptome cauzate de
dintre nervurile frunzelor, cu toxicitatea în Mn sunt:
deosebirea că în cazul Mn necrozarea cartofilor,
simptomele sunt vizibile pe necrozarea scoarĠei
frunzele tinere în timp ce în pomilor fructiferi, în
cazul deficienĠei în Mg speacial a mărului.
acestea apar pe frunzele
bătrâne.
¾ la legume se manifestă pe
frunzele tinere prin pete între
nervurile frunzei
asemănătoare carenĠei în Mg.
Simptome ale
deficienĠelor toxicităĠii
¾ oprirea din creútere a plantei, ¾ excesul de Zn este foarte
¾ decolorarea în verde-deschis, toxic úi va cauza o moarte
îngălbenirea urmată de albire. rapidă.
¾ în cazul pomilor fructiferi ¾ se manifestă prin
ramificarea este compromisă, încetinirea creúterii
frunzele mici fiind un alt sistemului radicular.
simptom al deficienĠei în Zn, ¾ se consideră toxic atunci
¾ internodiile sunt scurte, când se depăúeúte în Ġesut
¾ înflorirea, fructificarea úi un conĠinut de 200 ppm
maturarea pot fi întârziate. Zn.
¾ ramificarea fiind îngreunată
frunzele cad prematur.
¾ deficientele apar ca o cloroza
 a ATP. în zonele intervenale ale
¾ Zn est implicat în reducerea nitraĠilor, frunzelor noi producând o
în caz de carenĠă în Zn scade aparenĠă de benzi.
activitatea ribonucleazei, în plantă se ¾ marginile frunzelor sunt
acumulează nitraĠi, amide, acizi adesea distorsionate úi
organici, care nu pot fi oxidaĠi. încreĠite.
¾ Zn este blocat de un pH
ridicat.
¾ poate produce úi "rosetting",
aspectul de tufă al plantelor,
tulpina are ritm de creútere
scăzut astfel încât frunzele
terminale apar îngrămădite.
Cupru, Cu
FuncĠie în plantă Mobilitate în plantă Simptome ale
deficienĠelor toxicităĠii
¾ are rol în metabolismul vegetal, ¾ Cuprul este absorbit de plantă sub formă ¾ sunt vizibile prin decolorare, ¾ excesul în Cu induce
¾ este implicat în formarea clorofilei, de Cu2+. răsucire úi albirea vârfurilor deficienĠa în Fe úi implicit
¾ 70% din cuprul total din frunze este ¾ mobilitatea Cu în plantă este mică úi frunzei. cloroza ferică ca
localizat în proteinele complexe din depinde foarte mult de forma în care se ¾ la pomii fructiferi se cunoaúte manifestare a insuficienĠei
cloroplaste, ceea ce arată că este găseúte în plantă. aúa numita boală exanthema în Fe.
necesar în fotosinteză, exteriorizată prin coajă
¾ este component al unor metaloproteine rugoasă, frunze albite úi
¾ constituent al unor enzime ca fructificare slabă.
citocromoxidaza. ¾ la mazăre, se produce
¾ are rol în procesele de oxidoreducere, îngălbenirea suprafeĠei dintre
¾ participă la formarea ligninei, la nervurile frunzei
metabolismul ¾ la citrice frunzele se pătează,
¾ este necesar în fixarea simbiotică a N. afectând ramurile tinere.

Bor, B
FuncĠie în plantă Mobilitate în plantă Simptome ale
deficienĠelor toxicităĠii
¾ Rolul B este de a realiza integritatea ¾ Borul este absorbit de către plante sub ¾ apar târziu în vegetaĠie, ¾ apar pe fondul aplicărilor

ϯϱ


 membranei celulare úi dezvoltarea
pereĠilor celulari, care afectează
permeabilitatea, diviziunea celulară.
¾ B este unul din micronutrienĠii vitali în
formarea úi dezvoltarea fructelor úi
seminĠelor.
¾ Anumite funcĠii ale borului în plante
sunt similare cu cele ale N, P, K, Ca úi
Zn. B are rol în asimilarea N.
¾ borul influenĠeaza absorbĠia calciului
úi echilibrul nutritiv al acestuia în
plante.
¾ este vital pentru zonele din plante cu o
creútere intensivă, cum ar fi vârfurile
rădăcinilor, frunzele nou aparute úi în
dezvoltarea mugurilor.
¾ îmbunătăĠeste transportul zaharurilor
din frunze în fructe úi tuberculi.
¾ este esenĠial în furnizarea zaharurilor
necesare creúterii rădăcinilor úi pentru
dezvoltarea normală a nodozităĠilor
leguminoaselor.
¾ ajută la creúterea producĠiei de flori, la
lungirea úi germinarea tuburilor cu
polen. E
¾ ste cunoscut pentru proprietăĠile
antifungice, studiile arătând că sfecla
de zahăr tratată cu bor este mult mai
puĠin sensibilă la infecĠia cu
Sclerotium rolfsii decât plantele
netratate.
FuncĠie în plantă
¾ Mo este implicat în unele sisteme ¾
enzimatice, în special în activarea

formă de acid boric nedisociat (H3BO3)
sau sub formă de ion borat H2BO3-.
¾ cea mai mare cantitate de B este preluată
odată cu apa de către rădăcini.
¾ B se absoarbe foarte rapid úi dacă este în ¾
exces se acumulează în mugurii
terminali úi în părĠile tinere aflate în
creútere.
¾ seceta limitează disponibilitatea borului
din cauza reducerii transportului de apă
în sol, mijlocul principal prin care borul
este transportat spre rădăcini.
¾ deficienĠa în B apare de obicei în ¾
rădăcinile tinere, în lăstarii úi frunzele
tinere.
¾ la unele specii, nivelurile deficienĠei de
bor pot fi de 3-4 ori mai mari în frunzele
tinere faĠă de cele bătrâne.
¾ provoacă putregaiul cenuúiu
¾ deficienĠele apar în principal
Molibden, Mo
Mobilitate în plantă
Molibdenul este absorbit sub formă de ¾
anion MoO42-.
ϯϲ
moment în care nu mai pot fi excesive a îngrăúămintelor
corectate, consecinĠa fiind cu B, în zone aride sau
compromiterea unei bune semiaride, acolo unde apa
părti a recoltei. de irigare are un conĠinut
apare atunci cand nivelul ridicat în B (mai mare de
borului în frunze este sub 20 1-2 ppmB).
ppm. ¾ îngălbenirea vârfului
¾ carenĠa în bor provoacă frunzei, urmată de
distrugera apexului terminal necrozare graduată a
al tulpinii principale, ceea ce vârfurilor úi a marginilor
duce la dezvoltarea lăstarilor care se întinde până la
secundari. nervura principală.
la sfecla de zahăr simptomele ¾ fFrunzele se usucă úi pot
carenĠei apar târziu în sezon, cădea timpuriu.
la baza coletului, peĠiolul
frunzelor din rozetă se
brunifică, brunificarea
avansează în rădăcină,
atacând Ġesutul úi producând
aúa numita putrezire a inimii
sfeclei de zahăr. Aceste
rădăcini au conĠinut scăzut de
zaharoză.
la conopidă.
la pomii fructiferi la fructe
(pătarea cafenie a caiselor),
însă pot afecta úi ramurile
tinere care se usucă.
Simptome ale
deficienĠelor toxicităĠii
în legume poate fi asociată cu ¾ un conĠinut mai mare de 5
deficienĠa în N datorită rolului ppm Mo în s.u. în furaje
 nitrat reductazei, unde este necesar ¾ mobilitatea Mo este considerată a fi acestuia în fixarea N. este considetat toxic pentru
pentru reducerea nitratului úi a moderată, sugerată de altfel de ¾ poate cauza arsuri úi răsucirea hrana animalelor fiind
nitrogenazei implicate în fixarea conĠinutul relativ mare al seminĠelor úi sau rularea marginilor frunzei, asociat cu producerea bolii
biologică a N. de apariĠie a simptomelor de carenĠă pe ¾ îngălbenirea úi oprirea din numită otrăvirea cu
¾ Mo este implicat direct în sinteza frunzele mature úi bătrâne. creútere a plantelor. molibden.
proteinelor úi în fixarea N de către ¾ apariĠia petelor galbene de pe
leguminoase. citrice,
¾ clorozarea úi apoi albirea
marginilor frunzelor la
plantele tinere de conopidă,
aúa numita whiptail,
manifestate în special pe
soluri acide cu pH sub 5,5.
Cobalt, Co
FuncĠie în plantă Mobilitate în plantă Simptome ale
deficienĠelor toxicităĠii
¾ este esenĠial pentru fixarea N de către ¾ Co este absorbit sub formă de cation ¾ deficienĠa împiedică fixarea ¾ in caz de exces apar pete
organisme. bivalent Co2+ azotului simbiotic úi brune, necroze pe frunze.
¾ intră în componenĠa vitaminei B12. nesimbiotic.
¾ conĠinuturi între 20 úi 40 ppb
sunt considerate pentru
legume ca fiind limita
apariĠiei simptomelor de
deficienĠă în Co.
¾ conĠinuturi sub 5 ppm în
furaje provoacă acobaltoza la
animale

ϯϳ


Rezumat
2.5. Rolul elementelor nutritive în viaĠa plantelor.
FuncĠiile, mobilitatea în plantă úi simptome ale deficienĠelor sau toxicităĠii elementelor nutritive
Macroelemente: N, P, K (primare), Ca, Mg, S (secundare)
Microelemente: Fe, Mn, Zn, Cu, B, Mo, Co

Teste de autocontrol
17. DeficienĠa de azot în plante apare cu precădere ConĠinut redus de humus a
pe solurile: Cu structură bună b
Cu textură nisipoasă c
Cu conĠinut ridicat în azot d
18. Excesul de azot la plante apare în cazul: CondiĠiilor anaerobe din sol a
Aplicarea unei agrotehnici optime b
Fertilizării abundente cu azot c
Regim hidric abundent d
19. DeficienĠa în fosfor în plante apare cu precădere Aprovizionare slabă cu fosfor mobil a
pe soluri cu: ConĠinut scăzut în Fe mobil b
ConĠinut ridicat în humus c
ConĠinut ridicat în apă d
20. DeficienĠa în fosfor în plante apare cu precădere ConĠinut scăzut în Fe mobil a
pe soluri cu: Cu conĠinut ridicat în microelemente b
Exces de CaCO3 úi săruri solubile c
Cu conĠinut ridicat în materie organică d
21. CarenĠa în fosfor se manifestă la plante: La conĠinut scăzut în Al mobil în sol a
În perioadele reci cu temperaturi scăzute b
În perioadele caniculare c
În prezenĠa fosforului mobil în sol d
22. DeficienĠa în potasiu se manifestă în plante pe AbundenĠă în ultramicroelemente a
solurile cu: AbundenĠă în microelemente b
Aprovizionarea slabă cu K mobil c
ConĠinut ridicat în materie organică d
23. Excesul de potasiu la plante se manifestă în Fertilizării masive cu potasiu a
cazul: Fertilizării cu microelemente b
Soluri cu conĠinut ridicat de Na schimbabil c
Solurilor sărace în argile úi humus d
24. Plantele absorb cu precădere forma de azot: Amidică a
Nitrică b
Amoniacală c
Amoniacală úi nitrică d
25. La pH 5,7 ce formă de azot este absorbită cu Nitric a
precădere de către plante ? Amoniacal b
Amidică c
Amoniacal úi nitric d
26. Ionii de NO3- sunt absorbiĠi mai rapid úi intens Puternic bazic a
în plantă în mediu: Alcalin b
Acid c
Neutru d

ϯϴ


 27. Ambele forme de azot (NH4+ úi NO3-) sunt Moderat acid a
absorbite în plantă în mod egal la pH: Neutru b
Moderat alcalin c
Puternic alcalin d
28. Plantele absorb cu precădere forma de fosfor: H2PO4- a
HPO42- b
PO43- c
Toate în egală măsură d
29. Plantele absorb cu precădere forma de potasiu: Sub formă de carbonaĠi a
Elementară, K b
Ionică, K+ c
Sub formă de oxid, K2O d
30. Plantele asimilează cu precădere sulful sub H2S (hidrogen sulfurat) a
formă de: SO42- (sulfaĠi) b
SO3 (trioxid de sulf) c
SO32- (sulfiĠi) d
31. Azotul joacă rol în metabolismul plantelor în: Sinteza proteinelor a
Reglează regimul hidric b
Sinteza auxinelor c
Participă la formarea organelor de reproducere d
32. Fosforul joacă rol în metabolismul plantelor în: RezistenĠa la păstrare a
Creúterea masei vegetative b
Transportul úi înmagazinarea energiei în plantă c
RezistenĠa la boli úi dăunători d
33. Potasiul joacă rol în metabolismul plantelor în: Reglarea regimului hidric în plantă a
Transmiterea informaĠiei genetice b
Formarea organelor de reproducere c
Sinteza fosfolipidelor d
34. Azotul joacă rol în metabolismul plantelor în: Creúterea masei vegetative a
Măreúte rezistenĠa la secetă b
RezistenĠa la păstrare c
Activează sisteme enzimatice d
35. Fosforul joacă rol în metabolismul plantelor în: Reglarea regimul hidric în plantă a
Dezvoltarea sistemului radicular b
Creúterea cantitativă a seminĠelor úi fructelor c
Nu intră în constituĠia compuúilor organici d
36. Potasiul joacă rol în metabolismul plantelor în: Sinteza hidraĠilor de carbon a
Rol plastic în alcătuirea Ġesuturilor b
Transmite informaĠia genetică c
Intră în componenĠa acizilor nucleici d
37. Calciul joacă rol în plantă în: Sinteza proteinelor a
Sinteza glucidelor b
Diviziunea celulară c
Sinteza pigmenĠilor antocianici d
38. Magneziul joacă rol în plantă în: Împiedică formarea clorofilei a
Favorizează absorbĠia úi translocarea fosforului b
Favorizează absorbĠia úi translocarea potasiului c
Împiedică formarea compuúilor ce d
înmagazinează energie

ϯϵ


 39. Sulful joacă rol în plantă în: Sinteza unor aminoacizi esenĠiali a
Sinteza lipidelor b
Sinteza auxinelor c
Sinteza glucidelor d
40. Rolul fierului în plantă Sinteza proteinelor a
Sinteza ATP-ADP b
Sinteza auxinelor c
Sinteza lipidelor d
41. Rolul manganului în plantă Ruperea moleculei de apă în procesul de a
fotosinteză
Înmagazinarea energiei în plantă b
Reglează regimul hidric în plantă c
Reglează regimul termic în plantă d
42. Rolul zincului în plantă Activează sinteza cisteinei a
Activează sinteza triptofanului b
Activează sinteza cistinei c
Activează sinteza metioninei d
Acumularea proteinelor d
43. Rolul borului în plantă Creúterea vegetativă a
Dezvoltă pereĠii celulari b
Sinteza proteinelor c
Asimilarea fosforului în plantă d

ϰϬ


2.6. Starile de aprovizionare a plantelor cu elemente nutritive
Cercetările întreprinse au arătat că există o dependenĠă a creúterii plantelor, în sens de
recoltă, biomasă obĠinută úi concentraĠia în elemente nutritive în plantele cultivate. Această
dependenĠă este ilustrată de curba lui Prevost úi Ollangnier 1954. Se pot deosebi următoarele
stări ale gradului de aprovizionare cu elemente nutritive: carenĠă, insuficienĠă, limita inferioară a
stării normale numită nivel critic, starea normală, abundenĠă, exces úi toxicitate.

Fig. 6 Curba stărilor de nutriĠie la plantele cultivate (după Prevost úi Ollagnier)

stare normală

abundenĠă
insuficienĠă

exces

toxicitate
Creúterea (recolta)

Nivel critic
carenĠă

ConcentraĠia elementului în plantă

CarenĠă

InsuficienĠă

Stare normală (cu limita inferioară – nivel critic)

AbundenĠă sau aprovizionare de lux

Exces

Toxicitate

ϰϭ


 CarenĠa sau deficienĠa acută reprezintă efectul unei insuficienĠe accentuate sau a lipsei
din mediu nutritiv a unui element. Această stare de nutriĠie are influenĠă asupra creúterii úi
dezvoltării cu efecte negative în desfăúurarea normală a proceselor fiziologice úi biochimice.
Dereglarile proceselor biochimice úi fiziologice sunt ireversibile în caz de carenĠă.
DeficienĠa acută se exteriorizează sub forma unor simptome relativ specifice pe părĠile
vegetative (frunze, tulpini, fructe). Impropriu au fost denumite "boli" de nutriĠie sau boli
neparazitare, deúi nu sunt provocate de un agent patogen, deoarece anumite semne exterioare
provocate de carenĠe sunt asemănătoare cu unele cauzate de accidente climatice, agenĠi
fitopatogeni sau dăunători. (Davidescu V., 2000)
InsuficienĠa sau deficienĠa latentă este starea de nutriĠie în care organele vegetative sunt
aprovizionate nesatisfăcător cu un element, ceea ce afectează o dezvoltare normală úi în final
recolta. În cazul insuficienĠei numită úi carenĠă ascunsă, identificabilă numai prin analize
chimice, nu apar simptome vizibile ale deficienĠei, apar modificări care provoacă schimbări de
ordin fiziologic úi scăderea recoltei.
Nivelul critic este starea sau concentraĠia care marchează trecerea de la insuficienĠă la
starea normală, úi care se defineúte ca limita cea mai scăzută a concentraĠiei unui element la care
recolta începe să descrească (comparativ cu nivelul optim) (Ulrich, 1952).
Starea normală este dată de concentraĠia úi raportul echilibrat dintre principalele
elemente nutritive în cursul perioadei de vegetaĠie, care corespunde cu optimul de aprovizionare
cu elemente nutritive, úi care corelează cu o recoltă ridicată úi de calitate.

Fig. 7 DependenĠa creúterii plantelor úi a recoltei în funcĠie de aprovizionarea în elemente

nutritive (după Finck, 1992)
AbundenĠa denumită úi aprovizionare de lux sau consum de lux este starea de nutriĠie
în care concentraĠia într-un anumit element depăúeúte nivelul critic, fără a produce însă efecte
toxice, dar úi fără efect asupra sporirii producĠiei. GraniĠa între starea normală úi apovizionarea
de lux este greu de stabilit. Există úi efecte pozitive privind calitatea recoltei la cereale printr-un
conĠinut ridicat în proteine.
ϰϮ


 Excesul sau toxicitate ascunsă sau uúoară este starea de nutriĠie în care concentraĠia
unui element depăúeúte un anumit nivel, ceea ce produce tulburări fiziologice, histochimice úi
modifică raportul dintre partea vegetativă úi fructificare, simptomele nu sunt vizibile, creúterea
concentraĠiei nutrientului până la concentraĠia toxică critică duce la scădera recoltei ca efect al
surplusului de nutrient sau a substanĠelor toxice rezultate din dezechilibrul proceselor
biochimice. De exemplu, folosirea de doze mari de îngăúăminte cu azot duce la acumularea în
exces a azotului nitric la spanac, salată, hriúcă, care poate deveni dăunător úi pentru cei ce
consumă aceste produse (Davidescu V., 2000).
Toxicitatea reprezină aprovizionarea în exces, survine atunci când concentraĠia unui
anumit element provoacă în celule procese ireversibile care împiedică desfăúurarea
metabolismului normal, provocând moartea celulei. Simptomele toxicităĠii sunt vizibile, planta
este oprită din creútere, recolta este slabă úi de calitate scăzută, rezistenĠa plantelor la boli úi
dăunători scade, planta poate muri. Astfel de concentraĠii trebuiesc evitate indiferent de nutrient.

2.7. CerinĠele plantelor în substanĠe nutritive în raport cu vârsta úi fazele de

vegetaĠie
Ritmul de asimilare a elementelor din sol este influenĠat de factorii de mediu (apă,
temperatură, intensitate luminoasă), de raportul dintre ele (N: P: K: Ca: Mg) echilibrat sau
neechilibrat (exces, carenĠă).
În viaĠa plantelor distingem ciclul anual de vegetaĠie, iar în cadrul acestuia distingem
fazele de vegetaĠie (fenofazele). Din punct de vedere al vârstei distingem:
Vârsta ontogenetică – de la apariĠia din sămânĠă până la un moment dat; vârsta
facultativă la plantele ce se înmulĠesc pe cale vegetativă úi care începe din momentul detaúării
butaúului de pe planta mamă până la un moment dat. La plantele anuale ciclul de vegetaĠie
durează 1 an = ciclul anual úi el se suprapune cu fazele de vegetaĠie. La plantele perene ciclul de
vegetaĠie este multianual, fazele de vegetaĠie se repetă anual. În timpul ciclului de vegetaĠie
distingem perioadele de vârsta, perioada de creútere vegetativă în care se formează Ġesuturi noi,
N – prelungeúte vegetaĠia, perioada de fructificare necesită P, Zn, Cu, Mn, Mo, perioada de
maturitate úi declin în care se acumulează úi se depun substanĠele de rezervă, perioada necesită
P, K, B.
Din punct de vedere al nutriĠiei în cursul vegetaĠiei distingem o modificare a consumului de
elemente nutritive astfel:
Ö Perioade critice de nutriĠie sunt acelea cînd lipsa sau insuficienĠa sau raportul
nearmonios între elemente are repercusiuni asupra creúterii úi dezvoltării plantelor.
IntervenĠia pentru remediere nu aduce plantele la normal.
Ö Perioade de consum maxim sunt acelea în care plantele acumulează cea mai mare
cantitate de elemente nutritive într-un timp accelerat.
Ö Perioada eficienĠei maxime în care se sintetizează maximum de s.u. în substanĠele de
rezervă, în care aplicarea unui îngrăúământ prezintă eficienĠă maximă.
Ö Perioada descreúterii consumului are loc în fenofaza maturării fructelor, consumul
începe să scadă, devine redus.

ϰϯ


 La plantele cultivate, principalele fenofaze corespunzătoare diferitelor perioade
critice ale nutriĠiei sunt descrise în tabelul 3:
Tabelul 3
Perioadele critice de nutriĠie la diferite plante
(după Davidescu V., 2000)
Planta cultivată Principalele fenofaze corespunzătoare diferitelor perioade critice de nutriĠie
Grâu Răsărirea, apariĠia frunzei a treia (P), înfrăĠirea (N), intrarea în burduf (N)
(apariĠia primului nod) úi înspicarea (P úi K)
Porumb Răsărirea, apariĠia frunzei a treia (N úi P), apariĠia a 50% din numărul de frunze,
începutul apariĠiei paniculului, mătăsirea (N úi P);
Floarea soarelui Răsărirea, apariĠia primei perechi de frunze adevărate, începutul formării
inflorescenĠei, înflorirea;
Sfeclă de zahăr Răsărirea, apariĠia perechii, a 2-a úi a 3-a de frunze, începutul îngroúării rădăcinii
úi începutul depunerii intense a zahărului în rădăcină;
Cartof ApariĠia perechilor 2-4 de frunze, apariĠia inflorescenĠei úi începutul înfloririi;
Tomate ApariĠia primei frunze adevărate, începutul formării bobocilor florali, înflorirea,
începutul coacerii fructelor din primul etaj;
CastraveĠi Prima pereche de frunze adevărate, începutul formării bobocilor florali,
înflorirea, legarea;
Pomi roditori Desfacerea mugurilor úi începutul creúterii lăstarilor, creúterea intensă a lăstarilor,
înflorirea, legarea úi creúterea fructelor, încetinirea úi încetarea creúterii lăstarilor,
diferenĠierea mugurilor de rod din mugurii vegetativi, maturarea lemnului úi a
Ġesuturilor;
ViĠa de vie pe rod Plânsul, desfacerea mugurilor, creúterea intensă a lăstarilor, începutul înfloririi,
legarea boabelor, creúterea boabelor.

2.8. Consumul de elemente nutritive la plantele cultivate

Cantitatea de elemente nutritive extrase odată cu recolta diferă cu specia, soiul, volumul
recoltei, condiĠiile de mediu. Din acest punct de vedere, cerealele consumă în primul rând N,
apoi Ca, Mg úi K úi după aceea P, S, Zn, Mn; rădăcinoasele úi tuberculiferele au exigenĠe mai
mari faĠă de N úi K; leguminoasele pentru boabe au cerinĠe mai mari pentru N, úi apoi pentru
Ca. Plantele ce acumulează zaharuri (sfeclă de zahăr, vita de vie) au cerinĠe ridicate úi aproape
egale faĠă de N, K, după care, în ordine descrescândă se situează Ca, Mg, S, P, B; plantele
textile au exigenĠe mari faĠă de K urmat de Ca úi N; cele oleaginoase consumă în cantitate mare
K, după care se situează N; legumele au exigenĠe diferite, în raport cu partea care se
comercializează, frunzoasele în N úi K, bulboasele în K, apoi N, urmat de S úi P, vărzoasele în
N, K apoi în P, solano-fructoasele au exigenĠe în primul rând în K apoi în N úi după aceea în Ca,
P, Mg, S; gramineele furajere au cerinĠe mari faĠă de K, N, urmate de Ca, Mg úi de P, S
(Davidescu V., 2000).

ϰϰ


Rezumat
2.6. Starile de aprovizionare a plantelor cu elemente nutritive.
Curba stărilor de nutriĠie la plantele cultivate (după Prevost úi Ollagnier)
CarenĠă, insuficienĠă, stare normală (cu limita inferioară - nivel critic), abundenĠă (aprovizionare de lux), exces,
toxicitate
2.8. Consumul de elemente nutritive la plantele cultivate
Legumele au exigenĠe diferite, în raport cu partea care se comercializează, frunzoasele în N úi K, bulboasele în K,
apoi N, urmat de S úi P, vărzoasele în N, K apoi în P, solano-fructoasele au exigenĠe în primul rând în K apoi în N
úi după aceea în Ca, P, Mg, S;

Teste de autocontrol
44. Stările de nutriĠia se CarenĠă, insuficienĠă, starea normală, abundenĠă, exces, toxicitate a
ordoneză în funcĠie de Toxicitate, exces, abundenĠă, stare normală, insuficienĠă, carenĠă b
creúterea concentraĠiei AbundenĠă, exces, toxicitate, carenĠă, insuficienĠă, stare normală c
elementului în plantă Stare normală, insuficienĠă, carenĠă, abundenĠă, toxicitate d
astfel:
45. Fazele critice de Răsărire, mătăsit, apariĠia panicului a
nutriĠie la tomate sunt: Răsărire, apariĠia primei perechi de frunze adevărate, formarea capitolului b
Răsărirea, începutul îngroúării rădăcinii úi depunerea zahărului c
ApariĠia primei frunze adevărate, începutul formării bobocilor florali, d
înflorirea, începutul coacerii fructelor din primul etaj
46. Fazele critice de ApariĠia primei frunze adevărate, începutul formării bobocilor florali, a
nutriĠie la pomi roditori înflorirea, începutul coacerii fructelor din primul etaj;
sunt: Prima pereche de frunze adevărate, începutul formării bobocilor florali, b
înflorirea, legarea;
Desfacerea mugurilor úi începutul creúterii lăstarilor, creúterea intensă a c
lăstarilor, înflorirea, legarea úi creúterea fructelor, încetinirea úi încetarea
creúterii lăstarilor, diferenĠierea mugurilor de rod din mugurii vegetativi,
maturarea lemnului úi a Ġesuturilor
Răsărire, apariĠia primei perechi de frunze adevărate, formarea capitolului d

ϰϱ


2.9. AbsorbĠia radiculară a elementelor nutritive
AbsorbĠia nutrienĠilor de către plantă prin rădăcină reprezintă un proces complex, care se
desfăúoară la nivelul membranei celulare prin mecanismele absorbĠiei care au loc la un moment
dat cu consum de energie úi care intercondiĠionează cu:
• metabolismul plantei (fotosinteza, respiraĠia, formarea acizilor organici, a glucidelor úi a
proteinelor, activitatea enzimatică);
• factorii de mediu (lumină, temperatură, aprovizionarea cu apă);
• însuúirile solului (pH, textură, structură, capacitatea de schimb cationic, gradul de
saturaĠie în baze, conĠinutul în argilă úi humus etc.);
• tehnologia de cultură.

Sistemul de acĠiune rădăcină – sol – soluĠia solului reprezintă circuitul absorbĠiei radiculare
în interacĠiunea sa cu mediu nutritiv. Trebuie reĠinut că metabolismul substanĠelor minerale
cuprinde de fapt două faze úi anume: absorbĠia (asimilaĠia) úi desorbĠia (dezasimilaĠia), ca urmare
a acĠiunii reciproce dintre rădăcini, sol úi soluĠia solului (Davidescu V., 2000).

ABSORBğIE
⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯ ←⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯
↓ ↓ ⏐
sol ⎯⎯→ rădăcină ⎯⎯→ soluĠia solului
⏐ ←⎯⎯ ↓ ←⎯⎯ ↑
⎯⎯⎯⎯⎯→ DESORBğIE ⎯⎯⎯⎯
Fig. 8 AsimilaĠia úi dezasimilaĠia elementelor nutritive în sistemul rădăcină-sol-soluĠia
solului (după Davidescu V., 2000)

Plantele absorb elementele nutritive sub următoarele forme:

• substante minerale disociate sub formă de ioni minerali: anioni úi cationi;
• substanĠe minerale nedisociate, sub formă moleculară în cantitate foarte mică;
• compuúi organo-minerali sub formă de chelaĠi cu ion metalic central;
• compuúi organici (acizi humici, aminoacizi etc.).
Sistemul radicular, rolul său în relaĠia sol - plantă. Rădăcina are două funcĠii esenĠiale:
• FuncĠie mecanică
• FuncĠie de aprovizionare cu apă úi elemente nutritive
FuncĠia mecanică a rădăcinii. Constă în ancorarea plantei în sol în special cu ajutorul
rădăcinilor secundare laterale úi a celor lignificate. Fixarea plantei în sol prin sistemul radicular
este atât de puternică încât poate avea rol în fixarea unor terenuri úi combaterea eroziunii.
FuncĠia de aprovizionare este foarte importantă, se face pe seama rădăcinilor tinere, a
periúorilor absorbanĠi. FuncĠia de aprovizionare începe de la 5°C în sol până la 45 °C,
temperatura optimă de absorbĠie fiind de 25-30 °C. La unele plante perene această activitate nu
încetează nici iarna sub 5 °C.

ϰϲ


FuncĠia de aprovizionare a rădăcinii depinde de o serie de factori precum aeraĠia úi temperatura
solului, starea de aprovizionare cu apă úi elemente nutritive, capacitatea de schimb cationic a
rădăcinii care variază cu specia, la aceútia se adaugă o serie de factori care Ġin cont de
particularităĠile rădăcinii:
• Morfologia rădăcinii. Fiecare specie de plantă are o morfologie proprie. Răspândirea
sistemului radicular în sol e dependentă de specie, profilul solului, succesiunea
orizonturilor cu textură diferită, bogăĠia lor în elemente nutritive (sistemul de fertilizare).
• Masa radiculară. Variabilă cu specia, se exprimă în raport cu partea aeriană.
• SuprafaĠa radiculară. Are rol preponderent în absorbĠia apei úi a substanĠelor nutritive.
Activitatea suprafeĠei radiculare are loc pe seama periúorilor radiculari a căror lungime
variază determinând volumul de sol explorat. Fertilizarea are efect asupra dezvoltării
sistemului radicular.

Deplasarea elementelor nutritive către suprafaĠa rădăcinii se poate face prin:

a. Curgere liberă
Curgerea liberă reprezintă miúcarea apei din sol úi a nutrienĠilor dizolvaĠi în soluĠia
solului către rădăcină. DiferenĠa de presiune a apei din interiorul úi din exteriorul plantei este
dată de pierderea apei prin frunze (transpiraĠia). Acestă diferenĠă de presiune creată în rădăcină
este egalizată prin deplasarea fluxului de apă către rădăcină.
Curgerea liberă este importantă în accesibilitatea formelor solubile de macro- úi micro-
nutrienĠi în plantă.

Fig. 9 Deplasarea apei úi a elementelor nutritive prin curgere liberă

(după Loveland Products – INC, 2008)
b. Interceptare directă
Interceptarea directă a ionilor de către rădăcini se realizează odată cu creúterea rădăcinii,
aceasta intră în contact cu ionii reĠinuĠi prin sarcini electrostatice la suprafaĠa complexului argilo-
humic sau organo-mineral. Este important în acest proces ca nutrienĠii să aibă activitate ionică
scăzută. De exemplu, Cu úi Fe au activitate scăzută la un pH normal al rădăcinilor úi sunt găsiĠi
în cantitate mică în soluĠia solului în formă solubilă. Ei sunt reĠinuĠi prin sarcini electrice la
suprafaĠa complexului adsorbtiv. În acest caz, interceptarea directă se realizează odată cu
ϰϳ


creúterea rădăcinii, aceasta intră în contact cu ionii reĠinuĠi fizico-chimic la suprafaĠa coloizilor
solului.

Fig. 10 Interceptarea directă a ionilor de către rădăcini

(după Loveland Products – INC, 2008)
c. Difuzie
Difuzia constă în deplasarea ionilor de la o concentraĠie mai mare la o concentraĠie mai mică a
acestora în soluĠia solului. Difuzia este caracteristică úi se realizează în special pentru ionii cu
activitate energetică ridicată. Deplasarea prin difuzie este caracteristică pentru ionii de potasiu,
mangan, zinc úi într-o mai mică măsură pentru fier.

Fig. 11 Deplasarea ionilor prin difuzie

(după Loveland Products – INC, 2008)

ϰϴ


 NutrienĠii sunt absorbiĠi prin cele trei mecanisme descrise mai sus: interceptarea direct,
curgere directă úi difuzie, ionii fiind absorbiĠi, într-un procent diferit, în funcĠie de caracteristicile
ionului, de pH-ul solului, de tipul de reĠinere la suprafaĠa coloizilor, de solubilitatea úi forma sub
care se găsesc în soluĠia solului.

Tabelul 4
Aprovizionarea relativă (%) a rădăcinii cu nutrienĠi
(după diferiĠi autori citaĠi de Rusu, 2005 úi Davidescu D., 1992 )
Aprovizionarea relativă, %, a rădăcinii cu nutrienĠi

Nutrient Interceptarea ionilor Cugere liberă Difuzie

Azot 1 79 20

Fosfor 3 6 91

Potasiu 10 5 85

Calciu 28 72 -

Magneziu 13 87 -

Sulf 5 95 -

Mangan 15 5 80

Zinc 20 20 60

Fier 50 10 40

Cupru 70 20 10

Bor ? 65 ?

Molibden 5 95 -

În general elementele care sunt mai puĠin mobile úi absorbĠia lor depinde de interceptare
úi/sau difuzie trebuie să se găsească în apropierea rădăcinilor, în rizosferă,. Elementele care sunt
absorbite prin difuzie sunt predispuse la pierdere prin levigare, disponibilitatea lor este limitată în
cazul solului uscat.
Mecanisme de transport úi absorbĠie în plante. AbsorbĠia are 3 faze:

1. AbsorbĠia pasivă
2. Pătrunderea prin membrană
3. AbsorbĠia activă

1. AbsorbĠia pasivă se face fără consum de energie. PereĠii epidermei celulelor rădăcinii conĠin
substanĠe pectice úi fibre de natură celulozică. La partea interioară a membranei, la limita cu
ϰϵ


plasmalema, substanĠele pectice úi fibrele celulozice sunt metabolic inactive. FaĠă de săruri
componentele membranei se comportă diferit: în mediu apos substanĠele pectice se comportă ca
un sistem Donnan (mediu de difuzie), iar fibrele celulozice se comportă ca un burete. Se
constituie spaĠiul liber aparent care are un volum de 8-10% din totalul celulelor radiculare.
AbsorbĠia pasivă constă în trecerea ionilor din soluĠia solului, din vecinătatea periúorilor
radiculari, în spaĠiul liber aparent. Se face pe 3 căi, descrise mai sus, la deplasarea elementelor
nutritive către rădăcinile plantei:
• Curgere liberă sol-rădăcină;
• Interceptarea ionilor de către rădăcină în timpul creúterii;
• Difuziune ionilor sol-rădăcină.
Difuziunea ionilor depinde de: mobilitatea ionilor, concentraĠia ionilor, umiditatea solului,
capacitatea de reĠinere a solului. Difuziunea se face de la concentraĠie ridicată spre zone cu
concentraĠie scăzută. TranspiraĠia plantei influenĠează concentraĠia, determinând diferenĠe de
presiune. Concluzionând, absorbĠia pasivă constă în difuziunea ionilor din soluĠia din
vecinătatea periúorilor radiculari în spaĠiul liber aparent (Arnon, 1975). Are loc fără cheltuială
de energie din partea plantei, este influenĠată de concentraĠia ionilor din soluĠie úi de
interacĠiunea dintre ioni.
Gradientul hidrostatic úi cel osmotic al sucului celular sunt consideraĠi factori pasivi,
transportul ionilor úi al moleculelor de apă realizându-se ca urmare a diferenĠei de
presiune úi de concentraĠie ce rezultă în urma procesului de transpiraĠie sau a unor reacĠii
chimice.

2. Pătrunderea prin membrană este datorată particularităĠilor de structură a membranei

celulare úi capacităĠii de reĠinere úi schimb a rădăcinii. Membrana celulară are o structură
bistratificată formată din două clase de compuúi, lipide úi protide, cu diferite aranjamente, care
fac ca fiecare specie de plante să aibă o membrană specifică.
• Lipidele sunt molecule liniare, bipolare, cu un capăt hidrofil úi altul hidrofob.
• Protidele au configuraĠie globulară, în funcĠie de aminoacizii constituenĠi lasă libere
sarcini + sau – .
Între lipidele úi proteinele din membrană există o interacĠiune dată atât de caracterul
forĠelor hidrofobe, care predomină la capătul nepolar al moleculelor, dar úi de aranjamentele
bistratificate dintre proteine úi lipide.
Capacitatea de reĠinere úi schimb cationic a suprafeĠei radiculare. SuprafaĠa membranei
are o sarcină electrică negativă care-i dă o anumită capacitate de reĠinere úi de schimb cationic
(tabelul 5), diferă cu specia.

ϱϬ


 Tabelul 5
Capacitatea de schimb cationic a suprafeĠei radiculare la diferite plante
(după diferiĠi autori citaĠi de Davidescu V., 2000).

Planta me/100 g s.u. Planta me/100 g s.u.

Cereale 9 - 26 Leguminoase 40 -70
Grâu 9 Tomate 35
Orz 12 Pomi 50 - 60
Porumb 17 ViĠa de vie 60 - 70
Ovaz 23 Solanacee 30 - 40
Rădăcinoase 50 Cartofi 38
Această capacitate de schimb cationic nu este la fel pe tot parcursul rădăcinii; este mai
puternică în zona de creútere a rădăcinii, acolo unde apar periúorii radiculari.
Rădăcina absoarbe apă úi elemente nutritive úi elimină elemente (ioni încărcaĠi pozitiv
H+, ioni încărcaĠi negativ Cl-) úi substanĠe organice. AbsorbĠia ionilor are loc pe bază de schimb.
• În schimbul ionilor de H+ eliminaĠi de citoplasmă se absorb cationi (Ca2+, Mg2+, K+,
NH4+), când are loc úi o scădere a potenĠialului electric al membranei;
• În schimbul ionilor de OH- eliminaĠi de plantă se absorb anioni (NO3-, PO43-) când are loc
úi o creútere a potenĠialului electric.
Măsurarea potenĠialului electric al membranei celulare a rădăcinii permite aprecierea echilibrului
anioni-cationi, absorbĠia neechilibrată indică aplicarea neraĠională a îngrăúămintelor.

3. AbsorbĠia activă. Se realizează cu consum energetic, pe baza unor procese metabolice úi a

schimbului de ioni. Ionii pătrunúi prin membrana celulară sunt preluaĠi de molecule
transportoare specializate, care sunt produúi intermediari în procesul de respiraĠie-fotosinteză
(aminoacizi, fosfatide, peptide). Aceste molecule dau cu ionii un complex,
ION-TRANSPORTOR
care datorită potenĠialului bioenergetic, pe care îl posedă, este capabil să traverseze membrana,
pătrunzând în citoplasmă unde are loc desfacerea în părĠile componente. ION-ul este preluat de
un alt compus cu rol de transportor, iar TRANSPORTOR-ul se întoarce spre suprafaĠa
plasmalemei pentru a prelua alĠi ioni.
Acest transport se face cu consum de energie ce rezultă din reacĠiile de fosforilare oxidativă úi
din metabolismul glucidic.
AbsorbĠia selectivă úi viteza de pătrundere a elementelor. Elementele nutritive sunt absorbite
sub formă de ioni NO3-, K+, Ca2+, Mg2+, hidroxizi NH4OH, Fe(OH)3, chelaĠi, complecúi organici.
Se absorb selectiv, iar viteza de pătrundere prin membrană diferă în funcĠie de natura ionilor
(Heller, 1977):
Cationi: NH4+ > K+ >Mg2+ > Ca2+ > Na+
Anioni: NO3- > Cl- > SO42- > H2PO4-
Viteza de pătrundere a anionilor e mai mică decât a cationilor ceea ce permite păstrarea
echilibrului acido- bazic (H+/OH-).

ϱϭ


Factori cu rol în asimilarea elementelor de către plantă:
• Temperatura în procesele de respiraĠie úi transpiraĠia. Între 24 - 35°C asimilarea ionilor
este optimă, cu excepĠia Ca2+;
• ConcentraĠia soluĠiei solului, care intensifică asimilarea N > K > P; concentraĠia ridicată
măreúte presiunea osmotică a soluĠiei îngreunând absorbĠia apei;
• InfluenĠa pH-ului
Ö pH = 5 favorizează asimilarea K+, Fe2+, Mn2+, Zn2+, SO42-
Ö pH = 6 favorizează asimilarea NO3-
Ö pH = 6,5 favorizează asimilarea H2PO4-
Ö pH = 7 favorizează asimilarea Ca2+, Mg2+
Ö pH= 7-8 favorizează asimilarea NH4+, MoO4-
• Vârsta plantei influenĠează asimilarea, la tinereĠe viteza e mai mare;
• Tehnica de aplicare a îngrăúămintelor influenĠează asimilarea ionilor, ionii NO3- úi NH4+
au mobilitate mare, iar K+ úi H2PO4- se deplasează mai greu în sol, de aceea
îngrăúămintele cu K úi P se aplică mai aproape de rădăcina plantei.

2.10. InteracĠiunea ionilor din mediu nutritiv

Efectul fiziologic al elementelor nutritive nu trebuie judecat unilateral ci în cadrul
interacĠiunii dintre elemente, această interacĠiune se manifestă atât în plantă, la nivel subcelular
cât úi în soluĠia solului. Procesul de interacĠiune a ionilor este influenĠat de fotosinteză,
respiraĠie, temperatură, sinteza úi translocarea substanĠelor.
După natura chimică ionii sunt anioni úi cationi, în stare liberă sau legată.
După raportul în care ionii nutritivi se găsesc în soluĠia nutritivă sau în plasma celulară
acĠiunea lor e diferită.
AcĠiunea de interacĠionare a ionilor
A. AcĠiune de însumare a efectului fiecărui element în parte, astfel că efectul final este egal cu
totalul rezultat din acĠiunea fiecărui element în parte.
ΣEfectElemente = EfectN + EfectP +…+ EfectElement
B. AcĠiune de sinergism, de intensificare a acĠiunii pozitive sau toxice a unui element datorită
prezenĠei simultane a altui element, efectul pozitiv sau negativ total depăúind suma efectelor
componentelor luate separat.
EfectTotalAcĠiune > ΣEfectComponentSeparat
C. AcĠiune de antagonism, de micúorare a efectului fiziologic (în special negativ) al ionilor din
amestecul nutritiv sau din sucul celular datorită prezenĠei simultane a anumitor ioni úi a
raportului dintre ei, efectul final al acĠiunii fiziologice fiind mai mic decât efectul fiecărui
component luat separat.
EfectTotalAcĠiune < ΣEfectComponentSeparat
În aplicarea îngrăúămintelor această acĠiune are o deosebită importanĠă. Doze neechilibrate pot
duce la deprecierea recoltei.

ϱϮ


Efectele de antagonism manifestate între ioni sunt:
NO3- cu K/ Ca/ Mo/ Cu/ S
NH4+ cu K /Ca/ Mg
H2PO4- cu Zn/ Fe/ Al/ Ca/ S
K cu Mg/ B/ Fe/ Ca
Ca cu H/ Na/ Fe/ Mg
Mg cu Na/ Fe
S cu Fe/ Ca
B cu Ca/ Mo
Mn cu Mo/ Mg/ Fe
Co cu Fe
Zn cu Ca/ Fe
Cu cu Fe/ Mn
Antagonismul se manifestă úi în raport cu pH.
pH 5 - 6 antagonism accentuat între Ca/Fe, Ca/Mn, Ca/Al
pH 6 - 8 antagonism accentuat între Ca/Fe, Ca/K

pH 7,5 antagonism accentuat între Ca/K, Ca/Na

Rezumat
2.9. AbsorbĠia radiculară a elementelor nutritive
Sistemul de acĠiune rădăcină – sol – soluĠia solului
Sistemul radicular, rolul său în relaĠia sol - plantă
FuncĠia mecanică
FuncĠia de aprovizionare cu apă úi elemente nutritive
Deplasarea elementelor nutritive către suprafaĠa rădăcinii
a. Curgere liberă
b. Interceptare directă
c. Difuzie
Mecanisme de transport úi absorbĠie în plante
1. AbsorbĠia pasivă
2. Pătrunderea prin membrană
3. AbsorbĠia activă
AcĠiunea de interacĠionare a ionilor
A. AcĠiune de însumare
ΣEfectElemente = EfectN + EfectP +…+ EfectElement
B. AcĠiune de sinergism
EfectTotalAcĠiune > ΣEfectComponentSeparat
C. AcĠiune de antagonism
EfectTotalAcĠiune < ΣEfectComponentSeparat

ϱϯ


Teste de autocontrol
47. Plantele absorb din sol în cantitatea cea mai SubstanĠe minerale nedisociate, moleculară a
mare elementele sub formă: Ioni (anioni úi cationi) b
Compuúi organo-minerali (chelaĠi) c
Compuúi organici (acizi humici, aminoacizi) d
48. Deplasarea elementelor nutritive către suprafaĠa Numai prin curgere liberă a
rădăcinii se poate face prin: Prin interceptare directă úi difuzie b
Curgere liberă, interceptare directă, difuzie c
Numai prin difuzie d
49. AbsorbĠia pasivă se face: Cu consum de energie a
Fără consum de energie b
Cu consum de energie prin difuzie c
Cu consum de energie prin interceptare directă d
50. Pătrunderea prin membrană se face astfel: În schimbul ionilor de OH- eliminaĠi se absorb a
ioni de K+
În schimbul ionilor de H+ eliminaĠi se absorb b
cationi
În schimbul ionilor de H+ eliminaĠi se absorb c
anioni
În schimbul ionilor de OH- eliminaĠi se absorb d
cationi
51. AbsorbĠia activă are loc: Fără consum de energie a
Fără consum de energie prin difuzie b
Cu consum energetic c
Fără consum de energie prin molecule d
transportoare specializate
52. AbsorbĠia activă a elementelor nutritive este pH 7-8 favorizează asimilarea NO3- a
influenĠată de pH astfel: pH 6 favorizează asimilarea NH4+, MoO4- b
pH 5 favorizează asimilarea K+, Fe2+, Mn2+, c
Zn2+, SO42-
pH 8 favorizează asimilarea H2PO4- d
53. AcĠiunea de sinergism a ionilor din mediu Efectul final este egal cu totalul rezultat din a
nutritiv reprezintă: acĠiunea fiecărui element în parte
Efectul pozitiv sau negativ total depăúeúte suma b
efectelor componentelor luate separat
Efectul final al acĠiunii este mai mic decât efectul c
fiecărui component luat separat
Toate variantele sunt adevărate d

ϱϰ


3. SOLUL CA MEDIU NATURAL DE NUTRIğIE ùI DE
APLICARE A ÎNGRĂùĂMINTELOR
3.1. Componentele solul
Solul reprezintă pentru plantele cultivate un suport pentru creúterea sistemului radicular
cu anumite însuúiri (permeabilitate, aeraĠie, porozitate etc.), un rezervor de substanĠe nutritive úi
un intermediar prin care se aplică îngrăúămintele úi amendamentele.
Solul - un sistem polidispers (în stare umedă se comportă ca un sistem coloidal) – este
alcătuit în mod schematic din:
• Faza solidă – 50% (minerală 45% úi organică 5%)
• Faza lichidă – soluĠia solului (25%)
• Faza gazoasă (25%)
Aceste componente se interpătrund, se influenĠează reciproc, devin mediul natural de creútere úi
dezvoltare al plantelor.
Faza solidă reprezintă suportul úi principala sursă de elemente nutritive, faza lichidă un
agent fizico-chimic, de transport al elementelor nutritive, iar faza gazoasă un mediu ce
favorizează activitatea biologică din sol úi procesele de trecere a elementelor nutritive în forme
accesibile plantelor.

3.1.1. Faza solidă a solului

Componenta minerală a solului este alcătuită din minerale primare úi secundare (argile,
oxizi úi hidroxizi de Fe, Al, Mn, Si), precum úi din diferite săruri.
În structura bistratificată (1:1) straturile de tetraedri úi octaedri se repetă regulat; în
structura tristratificată (2:1) succesiunea straturilor este: strat tetraedri-strat octaedri-strat
tetraedri (fig.12).

Fig. 12 Aranjamentele tetraedrilor úi octaedrilor în structura bistratificată (sus) úi

tristratificată (jos) a mineralelor argiloase
ϱϱ


 Siliciul, legat în coordinare tetraedrică de patru atomi de oxigen, asigură patru sarcini
negative libere. Catenele de tetraedri sau octaedri se dispun spaĠial sub formă stratificată sau de
pachete, cu sarcini negative permanente pe suprafeĠele exterioare sau între structurile stratificate,
sarcini care sunt satisfăcute de cationi încărcaĠi pozitiv, ce se reĠin în acest mod din soluĠia
solului. Particula de silice [SiO2]n în coordinare tetraedrică este electric neutră. Prin înlocuirea
unei părĠi din siliciu cu ioni de aluminiu, structura particulei se schimbă, luând forma [(SiO2)n-1
AlO2]. Sarcinile negative ale unei astfel de particule sunt neutralizate prin reĠinerea cationilor din
soluĠia solului, particula devenind astfel purtătoarea capacităĠii de schimb, în timp ce particula de
SiO2 rămâne neutră. Participarea diferiĠilor ioni în acest proces depinde în mare măsură de raza
ionică.

Fig. 13 Mineral dioctaedric tristratificat cu formula: M2(Al3Mg)(Si7Al)O20 (OH)4

(M = cationi monovalenĠi între straturi)
(Scheffer - Schachtschabel, 1970)
Particulele argiloase cele mai importante au structură bistratificată (caolinit 1:1) úi
tristratificată (montmorillonit 2:1). În aceste minerale Si poate fi substituit de Al ceea ce duce la
creúterea valenĠelor nesaturate ale anionului complex silico-alumino-oxigenat, a căror sarcini se
compensează cu cationii elementelor Na, Ca, Mg.
Datorită structurii complexe a reĠelei cristaline partea coloidală a solului capătă
însuúiri diferite de schimb a cationilor. Capacitatea de schimb e legată de: sarcina negativă úi
înlocuirile izomorfe în structura silicaĠilor.
Daca la o coordinare tetraedrică neutră[SiO2]n se înlocuieúte Si cu Al particula capătă
sarcină negativă [(SiO2)n-1AlO2]- .
Înlocuiri izomorfe în argile de tip montmorillonit pun în evidenĠa însuúiri acidoide cu
reĠinere de cationi:
….O3Si2O2HOAl2OHO2Si2O3… neutră
[O3Si2O2HOAlMgOHO2Si2O3]- (Al înlocuit)
[O3Si2O2HOAl2OHO2SiAlO2]- (Si inlocuit)

ϱϲ


 Înlocuiri izomorfe în argile de tip caolinit pun în evidenĠă însuúiri bazoide cu reĠinere de
anioni:
(OH)2Al2(OH)2O2Si2O3 electroneutră
[(OH)2Al2OHO2Si2O3]+ +OH- electropozitivă
Clasificarea mineralelor argiloase stratificate se face după tipul lor (compoziĠia chimică
variază chiar în interiorul aceluiaúi tip) (tabelul 6), modul de ocupare a spaĠiilor dintre structuri úi
sarcina electrică negativă a unei unităĠi. (Newmann,1987).
Tabelul 6
CompoziĠia chimică a unor minerale argiloase
Mineral SiO2 Al2O3 Fe2O3 TiO2 CaO MgO K2O Na2O
(% greutate)
Caolinit 45-48 38-40 0-0,2 0-0,3 - - - -
Smectit 42-45 0-28 0-30 0-0,5 0-3 0-2,5 0-0,5 0-3
Illit 50-56 18-31 2-5 0-0,8 0-2 1-4 4-7 0-1
Vermiculit 33-37 7-18 3-12 0-0,6 0-2 20-28 0-2 0-0,4
Chlorit 22-35 12-24 0-15 - 0-2 12-34 0-1 0-1

Hidroxizii de fier, aluminiu úi siliciu sunt compuúii amorfi din faza solidă a solului,
aceútia se găsesc sub formă de gel sau precipitat, nelegaĠi de siliciul din reĠeaua cristalină úi
posedă însuúiri bazoide contribuind la reducerea capacităĠii de schimb cationic.
Hidroxizii de Fe úi Al au caracter amfoter, reacĠionează ca un acid în mediu bazic úi ca o
bază în mediu acid:
[Fe(OH)3]n ĺ [Fen(OH)3n-1]+ + OH-
[Fe(OH)3]n ĺ [FenO(OH)3n-1]- + H+

[Al(OH)3]n ĺ [Aln(OH)3n-1]+ + OH-

[Al(OH)3]n ĺ [AlnO(OH)3n-1]- + H+
Hidroxizii de fier úi de aluminiu participă la capacitatea de schimb cationic a solului.
Componenta anorganică (aluminosilicaĠii) împreună cu cea organică formează complexul argilo-
humic sau complexul adsorbtiv al solului.

Componenta organică a solului. NoĠiunea de sol este indisolubil legată de conĠinutul

acestuia în materie organică. Materia organică constituie una din principalele componente ale
ecosistemului terestru, atât ca sursă de elemente nutritive pentru plantele de cultură, cât úi prin
modul în care influenĠează proprietăĠile fizico-chimice úi activitatea microbiologică a solului.
SubstanĠa organică provine din acumularea în timp a resturilor vegetale úi animale, aflate în
diferite grade de descompunere.
Materia organică din sol de origine vegetală úi animală suferă un proces de humificare
care are 3 faze:
1) IniĠială de descompunere biochimică, în care predomină procese de oxidare úi hidroliză,
etapă în care se formează radicali fenolici úi chinonici, care sunt unităĠi structurale ale
substanĠelor humice;
2) Condensarea unităĠilor structurale cu diverúi compuúi organici care conĠin N;
ϱϳ


 3) Descompunere úi sinteză prin acĠiunea unor microorganisme heterotrofe úi saprofite,
rezultând CO2, NH3, H2O úi diferiĠi compuúi úi ioni, procesul fiind cunoscut sub
denumirea de mineralizarea substanĠei organice din sol.
În urma acestor transformări rezultă numeroase substanĠe, ca:
1. SubstanĠe HUMICE, stabile cu greutate moleculară mare, (acizi fulvici, humici, humine),
cu însuúiri specifice coloidale care formează humusul stabil.
Acizii componenĠi ai humusului se pot uni cu :
• Cationi bivalenĠi formând HUMUS STABIL SATURAT – insolubil în apă
• Ioni monovalenĠi formând HUMUS NESATURAT – solubil în apă.
2. SubstanĠele NEHUMICE rezultate alcătuiesc humusul nutritiv.
Materia organică se clasifică din punct de vedere:
a. chimic:
• substanĠe humice (acizi humici solubili în soluĠii alcaline, precipită în acizi
minerali úi acizii fulvici solubili în soluĠii alcaline, humine insolubile în hidroxid
de sodiu)
• substanĠe nehumice
b. funcĠional:
• humus stabil,
• humus nutritiv
c. morfogenetic:
• humus brut (mor) este tipul cel mai imperfect de humus pentru mediu aerat,
compoziĠia este formată din resturi organice nemărunĠite, are reacĠie puternic
acidă cu conĠinut scăzut în azot.
• moder, format în mediu aerat, este un intermediar între mullul necalcic forestier
úi humusul brut cu resturi vegetale nedescompuse, cu compuúi cu grad mic de
polimerizare.
• mull, format în mediu aerat, există mullul calcic, saturat cu calciu, cu conĠinut în
acizi huminici puternic polimerizaĠi, se formează în zonele de stepă úi silvostepă,
dar úi în zone forestiere cu substrat calcaros, există úi mullul necalcic cu reacĠie
acidă format pe soluri ce nu conĠin calcare úi marne, cu conĠinut slab în acizi
humici úi moderat polimerizaĠi.
• turba se formează în mediu neaerat, descompunerea este incompletă se formează
doar produúi intermediari humificării.

Materia organică este formată din resturi organice proaspete de origine vegetală úi
animală úi humus. Humusul este componenta principală a materiei organice din sol. Reprezintă
un amestec de substanĠe macromoleculare rezultat prin descompunerea resturilor vegetale,
urmată de sinteză în acizi humici úi humine.
SubstanĠele humice. Sunt o grupare de compuúi cu caracteristici comune (solubile în
NH4OH sau NaOH, cu HCl precipită), structura compuúilor este complexă úi eterogenă.
SubstanĠele humice conĠin, alături de fragmente mai mari sau mai mici de lignină, proteine úi
zaharuri, o serie de compuúi hidroxilici, acizi policarboxilici aromatici, chinone, heterocicli cu N

ϱϴ


úi O, aminoacizi. UnităĠile structurale sunt legate între ele prin diverse tipuri de legături : -O, -
NH-, -N=, -CH2-, -C-O-, -S-S-, úi lanĠuri de atomi de carbon de diferite lungimi.
Moleculele conĠin câteva grupe reactive reprezentative:
• Gruparea carboxilică –COOH, caracteristică acizilor organici, prin ionizare (-COO-)
particula se încarcă electronegativ, atrage un alt ion.
R-COOH ĺ R-COO- + H+
• Gruparea fenolică C6H5-OH, prin disociere se încarcă negativ (C6H5-O-).
• Gruparea aminică –NH2, poate accepta un proton devenind particulă încărcată pozitiv (-
NH3+); poate reacĠiona cu gruparea carboxil formând legături peptidice, caracteristice
lanĠurilor de aminoacizi care formează protidele.
Particulele de humus se pot combina cu particulele argiloase formând particule complexe organo
– minerale (complexul argilo-humic).
ConĠinutul în humus al solurilor influenĠează capacitatea de reĠinere úi schimb cationic.
ConĠinutul solurilor în materie organică variază între 2-6%, cantitatea de materie
organică din sol determină fertilitatea, variază în raport de: factorii climatici (temperatură,
umiditate), factorii de vegetaĠie, tehnologia culturii (irigată, neirigată), folosirea îngrăúămintelor
organice, procesul de solificare.

Tabelul 7
Caracterizarea fertilităĠii solului după conĠinutul în humus, %, al stratului arabil
(Davidescu, 1999)
Caracterizarea fertilităĠii Culturi de câmp Culturi în sere, solarii

Sol cu textura Sol nisipos Sol cu textura Sol nisipos

luto-argilos luto-argilos
Foarte scăzută < 1% < 0,5% < 2% < 1%
Scăzută 1,1-2% 0,6-1% 2,1-4% 1,1-2%
Mijlocie 2,1-4% 1,1-2% 4,1-6% 2,1-3%
Ridicată 4,1-6% 2,1-3% 6,1-8% 3,1-4%
Foarte ridicată 6,1-8% 3,1-4% > 8,1 % > 4,1%

Materia organică indice al fertilităĠii. Există un indice de fertilitate stabilit de

Nieschlag (1965) care ia în consideraĠie raportul dintre rezerva totală de N úi de C úi conĠinutul
în argilă
(100 ⋅ % N t )2 Nt
IndiceFertilitate = + 4% A = 3333N t ⋅ + 4% A
3 ⋅ %Ct Ct

Aprecierea fertilităĠii solurilor în funcĠie de raportul C/N

Gradul de fertilitate al unui sol se apreciază úi după raportul C/N (substanĠe
celulozice/substanĠe proteice). C/N arată viteza de descompunere în sol a acestor două grupe de
ϱϵ


substanĠe. Fertilitatea este cu atât mai mare cu cât raportul C/N este mai mic, cu cât raportul C/N
e mai apropiat de 10-12 resturile organice se descompun mai uúor.
Raportul C/N este o măsură a stării de fertilitate a solului (Davidescu,1992). El este mai
mic în sol decât în plantă, deoarece în procesul de humificare úi mineralizare oxidarea carbonului
este mai rapidă úi se degajă mult CO2. Raportul C/N este mai mic cu cât conĠinutul de azot din
materia organică este mai mare úi mineralizarea mai avansată. Raportul C/N variază 7 ÷15 pentru
acizii humici úi între 20÷200 pentru acizii fulvici.
Cernescu (1941) a stabilit pentru solurile din România următoarele variaĠii ale raportului
C/N:
¾ Cernoziomuri 12,5 ÷13,5
¾ Cernoziomuri levigate 14 ÷15
¾ Soluri brune de pădure 12,5 ÷14
¾ Podzoluri secundare 15,5 ÷ 16

O caracteristică generală a solurilor, fertilitatea, după valoarea raportului C/N este dată în
tabelul 8 .
Tabelul 8
Caracterizarea fertilităĠii solurilor după raportul C/N
(D.Davidescu úi Velicica Davidescu, 1999)
Raportul C/N Limite Starea de fertilitate
Foarte ridicat >23 Foarte scăzută
Ridicat 15-22 Scăzută
Mijlociu (normal) 12-14 Mijlocie (normală)
Scăzut 9-11 Ridicată
Foarte scăzut <8 Foarte ridicată

Raportul dintre humus(H%) úi azot total (N%) poate servi ca indicator al stării de fertilitate.
Tabelul 9
Raportul humus/azot (H/N) indicator al stării de fertilitate
(D.Davidescu, 1992)
H% Nevoia de îngrăúăminte cu N Nevoia de îngrăúăminte organice
N% (gunoi de grajd)
< 20 Scăzută Ridicată
§ 20 Moderată Moderată

> 20 Ridicată Scăzută

Rolul materiei organice din sol. Materia organică e foarte variată din punct de vedere
cantitativ úi calitativ:
• constituie o sursă de elemente nutritive;
• componentă care influenĠează însuúirile fizice úi fizico-chimice a solului;
• constituie material energetic necesar microflorei din sol, care la rândul ei influenĠează
direcĠia proceselor biochimice din sol úi mobilitatea unor elemente nutritive.
ϲϬ


 Însuúirile agrochimice ale materiei organice. Materia organică din sol (sub formă de
humus) úi cea introdusă ca îngrăúăminte organice, care se transformă úi ea în timp în humus,
conferă solului fertilitatea prin faptul că:
a) Este sursă de elemente nutritive, prin procesul de descompunere úi de mineralizare, în
mod continuu úi treptat, solul úi soluĠia solului se îmbogăĠesc cu substanĠe nutritive uúor
accesibile plantelor.
b) SubstanĠele organice măresc capacitatea de adsorbĠie a solului úi împiedică de la
spălare o serie de substanĠe uúor asimilabile, mărind astfel rezerva de substanĠe nutritive
uúor asimilabile.
c) Are importanĠă în structura solului prin cimentarea úi coagularea particulelor
elementare din sol.
d) Asigură permeabilitate pentru aer úi apă datorită faptului că substanĠele organice
coloidale participă ca un ciment la formarea agregatelor stabile, influenĠează favorabil
asupra regimului de apă, aer úi nutriĠia plantelor.
e) Întrucât în procesul de mineralizare al substanĠelor organice din sol se eliberează o mare
cantitate de CO2 úi acizi organici, se intensifică procesul de alterare chimică úi de
eliberare a substanĠelor nutritive sub forme uúor accesibile
f) Ameliorarea însuúirilor fizice ale solului duc la îmbunătăĠirea nutriĠiei plantelor. Astfel,
prin faptul că substanĠele humice înconjoară ca o pojghiĠă particulele de argilă din
solurile grele, le micúorează coeziunea úi puterea de aderenĠă. La solurile uúor luto-
nisipoase ajută la legarea particulelor primare úi creează condiĠii mai bune pentru
creúterea sistemului radicular (după Davidescu V. 2000).
g) Materia organică are însuúirea de a regla prin culoare (închisă), într-o oarecare măsură,
regimul termic al solului. În timpul răcoros încălzeúte, iar în timpul verii când sunt
variaĠii bruúte de căldură, reduce amplitudinea variaĠiilor de temperatură din sol. Prin
aceasta influenĠează în mod indirect úi condiĠiile de nutriĠie ale plantelor.
h) Împreună cu partea minerală formează complexul adsorbtiv, complexul argilo-humic.
i) Materia organică pune la dispoziĠia microflorei solului substanĠele necesare, influenĠând,
în raport cu alĠi factori, compoziĠia acesteia úi direcĠia proceselor biochimice din sol
(Davidescu V., 2000).
Capacitatea materiei organice de a reĠine ioni. Materia organică are capacitate de
schimb cationic ridicată prin prezenĠa grupărilor acide.
ReĠinerea ionilor în mareria organică se face sub diferite forme: ioni precipitaĠi în
compuúi organici greu solubili, ioni în complecúi organo-metalici de tip chelat sau nu, ioni
adsorbiĠi de coloizi organici, ioni organici solubili în apă, accesibili pentru plantă.
Solul, prin materia organică, pe care o conĠine, este un rezervor de compuúi de tip chelat,
care împiedică temporar de la spălare o serie de microelelemente.
BilanĠul materiei organice. Viteza de mineralizare a materiei organice depinde de natura
materiei organice, condiĠiile de mediu úi cele fizico-chimice din sol.
Echilibrul dintre humificare úi mineralizare, după Welte, 1963 citat de Rusu ú.a., 2005,
se poate evalua cu relaĠia:
A0 = Km (A + H0)

ϲϭ


În care,
A reprezintă raportul anual de materie organică, t s.u./ha;
H0 reprezintă rezerva totală de humus din sol, t/ha;
Km reprezintă coeficientul mediu de descompunere – mineralizare (0,3-0,7 pentru materia
organică proaspătă úi 0,01-0,02 pentru humusul stabil).
Cantitatea de materie organică necesară a fi introdusă anual în sol pentru menĠinerea
nivelului existent este de 1/20 din conĠinutul de materie organică din sol.
Când materia organică este bogată în N pierderile sunt mai mici, adăugarea
îngrăúămintelor cu N intensifică faza iniĠială de descompunere a resturilor de miriúte úi paie din
sol. Pe solurile cu conĠinut scăzut de fosfor aplicarea îngrăúămintelor fosfatice intensifică
descompunerea materiei organice, scăderea conĠinutului de C prin intensificarea proceselor
microbiologice. Descompunerea materiei organice are loc în ritm diferit funcĠie úi de
componentele resturilor organice.
Pentru alcătuirea unui bilanĠ humic cu scopul de a urmări menĠinerea sau sporirea
fertilităĠii trebuie cunoscute intrările úi ieúirile.
Pierderile de materiei organice prin mineralizare nu trebuie să depăúească ceea ce se
realizează prin aportul materiei organice nou introdusă în sol.

Coeficient de CO2
MO HUMUS Coeficient de NH3
descompunere mineralizare
PROASPĂTĂ H2O
izohumic humus

Rezerva de humus în sol se poate evalua cu formula,

Rezervă humus t/ha =H.h.Gv
Unde,
H= humus, %
h= grosimea stratului arabil, cm
Gv = greutatea volumetrică a solului, g/cm3
ÎnmulĠind rezerva de humus cu coeficientul de mineralizare anuală a humusului care
diferă în funcĠie de textura solului se determină pierderile anuale de humus, care sunt mult mai
mari decât intrările odată cu aportul de materie organică din deúeurile vegetale introduse de
cultura în asolament.
Pentru întocmirea bilanĠului humic este necesar să se ia în considerare pierderile anuale
de humus prin mineralizare. In zona temperată, în care se află úi Ġara noastră, se pierde prin
mineralizare 0,8-3% din materia organică (humus) din sol, mai mult pe solurile uúoare nisipoase
úi mai puĠin pe cele grele argiloase. Pentru compensare se adaugă îngrăúământ organic (gunoi de
grajd) (Davidescu D., 1981, Davidescu V., 2000).

Pe baza acestor parametri se poate face un calcul al bilanĠului humic.

De exemplu (după Davidescu V., 2000):
Intr-o fermă legumicolă cu o rotaĠie simplă: tomate - rădăcinoase - tuberculifere:
conĠinutul solului în humus 2,1%
conĠinutul solului în argilă 15,0%
ϲϮ


 greutatea volumetrică a solului (GV) 1,2
coeficientul de mineralizare al humusului 1,4%
În acest caz, cantitatea de materie organică la hectar pe adâncimea de 30 cm va fi:

0,30m x 1,2(GV) x 10 000 m2 = 3600 t greutatea stratului arabil pe adâncimea de 30 cm.

3600 t × 2,1 = 75,6 t/ ha materie organică (humus)
100
La un coeficient de mineralizare anuală al humusului de 1,4% rezultă o pierdere anuală:
75,6 ×1,4 = 1,058 t
100
ğinând seama de intrările anuale de materie organică úi cantitatea de humus ce rezultă
din acestea:
- tomate : deúeuri vegetale 5 t/ha respectiv 250 kg / ha humus
- rădăcinoase + tuberculifere: deúeuri vegetale 5 t/ha respectiv 110 kg/ha humus
- în medie la hectar intrările reprezintă 360 kg/ha humus.
FaĠă de pierederea anuală prin mineralizare, care a fost de 1058 kg, rezultă un deficit de:
1058 kg - 360 kg = 698 kg pierderi de humus
Pentru menĠinerea echilibrului, această pierdere poate fi compensată cu o doză anuală de
10 t/ha gunoi de grajd fermentat sau 30t/ha gunoi de grajd fermentat aplicat la 3-4 ani odată.

Tabelul 10
Coeficientul de mineralizare a humusului în raport cu textura solului
(după Davidescu D., 1981, Davidescu V., 2000)
Solul Coeficient de mineralizare anuală, %
Nisipos 2,5-3
(1,2% m.o., sub 10% argilă)
Luto-nisipos 1,8-2,5
(1,8% m.o., 10-15% argilă)
Luto-argilos 1,3-1,8
(2,5% m.o., 15-30% argilă)
Argilos 0,8-1,3
(3% m.o., peste 30% argilă)
Sol calcaros 0,5-0,8
(3,5 - 4% m.o.)

Nu toate resturile organice vegetale sau animale care se introduc în sol au acelaúi grad úi
viteză de descompunere úi în final nu dau toate aceeaúi cantitate de humus.
În tabelul 11 se arată ce cantităĠi medii de humus se pot obĠine din diferite materii
organice proaspete introduse în sol, care provin de fapt din deúeuri ce se află în fiecare
exploataĠie agricolă.

ϲϯ


 Tabelul 11
Cantitatea de humus ce rezultă din materia organică proaspătă introdusă în sol
(după Davidescu D., 1992, citat de Mocanu, 2003)
Coeficientul (c) de Cantitatea ce se Humus1
Materii organice descompunere introduce sau este SubstanĠa stabil ce
c/100 lăsată în sol uscată rezultă
t/ha % kg/ha
Gunoi de grajd proaspăt 0,3 (0,2-0,4) 30 25 2250
Gunoi de grajd fermentat 0,4 (0,3-0,5) 30 25 3000
3
Tulbureală (Gulle) 0,5 (0,4-0,6) 20 m 13 1300
Frunze úi colete de sfeclă 0,06(0,04-0,08) 5(s.u.) 70 210
Miriúte după leguminoase 0,12(0,10-0,15) 6(s.u.) 80 570
Solanacee deúeuri vegetale 0,10(0,8-0,12 5(s.u.) 50 250
ViĠă de vie-frunze 0,12(0,10-0,15) 5(s.u.) 70 420
Livezi-frunze 0,12(0,10-0,15) 4(s.u.) 70 330
Vărzoase 0,12(0,10-0,15) 5(s.u.) 70 100
Cereale-miriúte 0,15-0,25 4(s.u.) 70 420
Lucernă-întoarsă 0,15(0,12-0,15) 6(s.u.) 30 280
Ingrăúăminte verzi 0,08 6(s.u.) 25 480
Paie 0,10 5(s.u.) 85 425
Coceni de porumb 0,11 8(s.u.) 80 704

InfluenĠa materiei organice asupra recoltei. FluctuaĠiile recoltelor de la an la an se pun

frecvent pe seama condiĠiilor climatice dar nu trebuie neglijaĠi factorii energetici care acĠionează
asupra descompunerii úi sintezei materiei organice din sol. Procesele microbiologice influenĠate
de condiĠiile climatice duc la apariĠia unor compuúi organici asimilabili de către plante. Aceste
substanĠe organice au un potenĠial energetic mai ridicat decât ionii minerali rezultaĠi din
descompunere. Reprezintă o formă superioară de energie ce serveúte plantelor la aprecierea
calitativă a recoltei. (ex. N –aminoacizi, amine, amide)

3.1.2. Faza lichidă a solului

Faza lichidă este o componentă foarte mobilă, dinamică, formată din apa ce pătrunde în
spaĠiile capilare úi care conĠine dizolvate substanĠe minerale, organice, precum úi cantităĠi de O2,

1
Exemplu: Dacă după recoltarea leguminoaselor rămâne miriúte 6t/ha cu 80% substanĠă uscată ce se introduce în
sol, va rezulta următoarea cantitate de humus.
6000 80 . 0,12 = 576 kg humus
100

ϲϰ


CO2 úi alte gaze. Faza lichidă în deplasarea ei în sol interacĠionează cu faza solidă úi se
îmbogăĠeúte cu elemente minerale. Ea este principala sursă prin intermediul căreia plantele
absorb elementele nutritive din faza solidă a solului. Apa prin acĠiunea reciprocă cu gazele úi
faza solidă a solului se îmbogăĠeúte cu ioni minerali, acizi, baze úi substanĠe organice uúor
solubile, aflate în stare de dispersie ionică, moleculară sau coloidală. Apa din sol se poate
prezenta sub diferite forme, dintre care unele sunt uúor accesibile plantelor, iar altele mai puĠin
sau deloc.
Din punct de vedere agrochimic interesează formele accsesibile plantelor. Prin faptul că
faza lichidă a solului nu se poate extrage în totalitate, se distinge o parte care poate fi extrasă,
denumită în mod obiúnuit soluĠia solului sau soluĠia solului liberă - extractibilă, úi o parte care
nu poate fi extrasă (fiind reĠinută de forĠele moleculare) decât prin procedee speciale
(centrifugare, acĠiunea vidului, presiune mare, înlocuire cu alte lichide etc.) numită úi soluĠia
solului legată - neextractibilă.
În practică, din cauza greutăĠii extragerii soluĠiei solului úi a metodelor care nu permit
obĠinerea ei nemodificată, pentru caracterizarea agrochimică a fazei lichide se foloseúte
extractul în apă, o metodă convenĠională care nu caracterizează adevărata fază lichidă a solului.
Din punct de vedere chimic, faza lichidă a solului este alcătuită din substanĠe în stare de
dispersare ionică, moleculară sau coloidală, de natură minerală sau organică, precum úi din gaze.
Din punct de vedere agrochimic soluĠia solului se caracterizează prin:
– compoziĠia chimică;
– concentraĠia sărurilor úi raportul dintre diferiĠi ioni;
– pH.
Sub raport chimic faza lichidă a solului e alcătuită din:
– Componenta minerală, cationi: H+, K+, Na+, Ca2+, Mg2+, NH4+, în mai mică
măsură Fe2+ úi Al3+ úi anioni: OH-, Cl-, NO3-, HCO3-, SO42-, H2PO4-, HPO42-,
precum úi din hidroxizi de fier úi aluminiu úi silice coloidală. ConcentraĠia medie
a fazei lichide variază foarte mult de la un sol la altul, de la o zonă la alta, în
medie fiind cuprinsă între 40 úi 100 me/l. Dintre cationi, calciul este de regulă în
cantitatea cea mai mare.
– Componenta organică este reprezentată mai ales de părĠile solubile sau coloidal-
dispersabile ale humusului, produse de metabolism ale microorganismelor, unele
secreĠii ale rădăcinilor (acid malic, zaharuri solubile, acid sulfuric etc.), substanĠe
organice rezultate în procesul de humificare.
– Gazele sunt o altă componentă a fazei lichide, reprezentate de O2 úi CO2 cu rol în
procesele de alterare úi solubilizare. Bioxidul de carbon provine atât din
descompunerea materiei organice, cât úi din respiraĠia rădăcinilor.
Toate aceste componente (solide, lichide úi gazoase) au un caracter dinamic, datorită
activităĠii microbiologice úi a condiĠiilor mediului exterior (temperatură, umiditate, vegetaĠie,
aplicarea de îngrăúăminte, amendamente) din care cauză în cursul perioadei de vegetaĠie
conĠinutul soluĠiei solului sau al extractului în apă în diferiĠi componenĠi variază foarte mult.
Prin adăugarea de îngrăúăminte concentraĠia solului se modifică fie în sensul echilibrării,
fie în cel al dezechilibrării. Astfel, pe solul neutru excesul de Ca reduce absorbĠia Fe, B, ionul
NH4+ reduce absorbĠia Ca, Mg, K, iar P reduce absorbĠia Zn.

ϲϱ


3.1.3. Faza gazoasă a solului
Faza gazoasă a solului este alcătuită din aerul din sol care ocupă spaĠiul lacunar care nu
este ocupat de apă. Sub raport cantitativ între faza gazoasă úi cea lichidă există un raport
antagonic. Aerul din sol provine din aerul atmosferic în cea mai mare parte, o mică parte din
aerul din sol se găseúte dizolvat úi în faza lichidă a solului. Faza gazoasă a solului se poate forma
parĠial direct în sol fiind alcătuită de o serie de gaze care rezultă din descompunerea materiei
organice sau în urma respiraĠiei microorganicmelor sau rădăcinilor plantelor: CO2, CH4, NH3,
H2S.
Sub aspect cantitativ între aerul din sol úi aerul atmosferic există o serie de deosebiri
semnificative care implică anumite componente. Comparativ cu aerul atmosferic (21% O2, 78%
N2 úi 0,03% CO2), aerul din sol este mai bogat în CO2 úi N2 úi mai redus în O2 (19% O2, 79% N2
úi 0,9% CO2).
Faza gazoasă favorizează activitatea biologică din sol úi procesele de trecere a
elementelor nutritive în forme accesibile plantelor. Gazele din sol sunt într-un schimb permanent
cu atmosfera. Solul degajă aer îmbogăĠit cu CO2 úi primeúte în schimb aer bogat în O2. Schimbul
are loc prin difuziune, în principal, úi curgere liberă. Datorită presiunii parĠiale mai mari a CO2
în aerul din sol úi a O2 în atmosfera de deasupra solului se produce un curent de deplasare a CO2
din sol în atmosferă úi a O2 din atmosferă în sol. Prin curgere liberă, schimbul se datoreúte
oscilaĠiilor de temperatură, intensităĠii vântului, scăderii sau creúterii umidităĠii solului
(Davidescu V, 2000).

3.2.Formele elementelor nutritive din sol úi accesibilitatea lor pentru plante

Elementele nutritive se află în sol în patru stări diferite :
a) Forme totale fixate în mineralele primare (cristalizate sau amorfe), în cea mai mare
parte sub forme greu solubile în apă úi greu accesibile pentru plante;
b) Forme potenĠial asimilabile fixate în forme neschimbabile în compuúi minerali cu
solubilitate diferită úi accesibilitate redusă pentru plante;
c) Forme schimbabile reĠinute la suprafaĠa particulelor coloidale ale solului, de unde
pot trece prin schimb în soluĠia solului úi devin uúor accesibile;
d) Forme solubile dizolvate în faza lichidă a solului, unde se află în dispersie ionică,
moleculară sau coloidală úi de unde pot fi luate de către plante.
Acelaúi element poate fi întâlnit în toate cele patru stări, însă în raporturi diferite de la un
sol la altul.
Cele mai multe dintre elementele nutritive se găsesc sub formă neschimbabilă în
mineralele primare úi secundare. Principalele elemente conĠinute în cantităĠi mai mari sunt: Si,
Al, Ca, Mg, K, Fe, Na, P. Acestea nu pot fi absorbite direct de plante, ci numai după trecerea lor
în faza lichidă, în urma proceselor de dezagregare úi alterare. Ionii eliberaĠi prin alterare o parte
sunt reĠinuĠi prin procese de adsorbĠie de partea coloidală a solului, sau se recombină cu alĠi ioni
úi precipită. Intensitatea alterării mineralelor primare úi secundare depinde în primul rând de
temperatură, umiditate úi pH. (Davidescu V, 2000).

ϲϲ


Elementele nutritive din sol până ajung în forme accesibile plantelor trec prin următoarele forme:

Minerale Ioni Ioni Ioni în fază

primare úi ĺ neschimbabili, ĺ schimbabili ĺ ĺ Rădăcini
lichidă
secundare "fixaĠi"

Formele de azot accesibile plantelor. Pentru plantele cultivate, cu excepĠia plantelor

leguminoase, sursa principală de azot folosită în nutriĠie o constituie ionii de: amoniu NH4+,
nitric NO3- úi amidic NH2. Toate au aceeaúi valoare fiziologică. Utilizarea de către plantă a
azotului nitric sau amoniacal depinde de condiĠiile de sol (pH), prezenĠa altor ioni (Ca2+, Mg2+,
Na+, K+) de plantă (specie, vârstă), de concentraĠia în soluĠie a ionului (NO3- úi NH4+).
În general, în sol aprovizionarea cu NO3- este mai abundentă decât cu NH4+, care în mod
permanent are tendinĠa să treacă prin oxidare în NO3-. Plantele preferă în general un raport NO3- :
NH4+ în favoarea azotului nitric (excepĠie orezul).

Dinamica N în sol variază în raport cu clima, care influenĠează temperatura din sol cu
repercusiuni asupra activităĠii microorganismelor, tipul de sol – pe podzol cantităĠi mici, bacterii
nitrificatoare puĠine, pe cernoziom este invers. Primăvara timpuriu cantitatea de nitraĠi e scăzută,
atinge în aprilie un maxim, scade în perioada secetoasă úi atinge al doilea maxim în septembrie.
Primăvara predomină în sol azotul amoniacal.

Nitrati,

I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII

Fig. 14 Dinamica NO3- în sol

ϲϳ


 În raport cu cerinĠele plantelor prezenĠa nitraĠilor nu corespunde întotdeauna. Cerealele de
toamnă, primăvara la înfrăĠire au nevoie de nitraĠi. În livezile de pomi, primăvara úi vara se simte
nevoia de nitraĠi, toamna la coacerea lemnului necesarul e mai scăzut. Reglarea regimului de N
în sol, în raport cu cerinĠele plantelor e una din măsurile agrochimice.
Formele de fosfor accesibile plantelor. Formele cele mai asimilabile pentru plante sunt
sărurile acidului ortofosforic (H3PO4) solubile în apă sau acizi slabi. De fapt, fosforul este
asimilabil de plante sub formă de ioni H2PO4- úi HPO42-. Pentru refacerea rezervelor de fosfor
uúor asimilabile în stratul arabil nu există altă sursă importantă decât aplicarea îngrăúămintelor.
În sol se stabileúte un echilibru dinamic între diferitele forme de fosfor, care diferă de la
un sol la altul úi care face ca în soluĠia solului să se găsească în permanenĠă o cantitate de fosfor
asimilabil variind între 0,01 úi 0,2 mg/l P2O5. Prin aplicarea îngrăúămintele chimice úi organice
naturale se urmăreúte sporirea cantităĠilor de fosfor uúor asimilabil.
Dinamica P are fluctuaĠii mai scăzute. Dinamica este condiĠionată de:
• Aciditatea solului; formarea compuúilor cu caracter acid ca urmare a proceselor
biologice rezultate în urma nitrificării.
• În procesele biologice unele bacterii elimină o serie de enzime din diferiĠi compuúi
organici.
• Eliminarea CO2 din descompunerea materiei organice ajută la solubilizarea compuúilor
cu fosfor.
• Accesibilitatea fosforului în sol depinde de pH-ul acestuia, reacĠiile care duc la
retrogradarea fosforului úi trecerea lui în compuúi cu calciu la un pH > 7,3 úi în compuúi
cu fier úi aluminiu la un pH < 5,5. MenĠinerea pH-ului solului între 6 úi 7 duce la cea mai
mare disponibilizare a fosforului din sol (fig.15).

Fig. 15 Accesibilitatea fosforului în funcĠie de pH-ul solului

(după University of Minnesota, 2002)

ϲϴ


 Formele de potasiu accesibile plantelor. Compuúii potasiului din sol după
solubilitatea úi accesibilitatea lor pentru plante se pot grupa astfel:
• potasiu insolubil prezent în silicaĠi complecúi;
• potasiu interstratificat, solubil în acizi (potenĠial asimilabili) ca cel din: minerale
secundare (argile), unele minerale primare (illit, mica);
• potasiu adsorbit (schimbabil K+) reĠinut de complexul adsorbtiv al solului;
• potasiu prezent în soluĠia solului úi cel din compuúi solubili în apă (cloruri, sulfaĠi, nitraĠi,
carbonaĠi).
Între diferitele forme de potasiu din sol există un anumit echilibru dinamic. Potasiul
schimbabil úi cel din soluĠia solului úi din săruri solubile în apă sunt formele cele mai accesibile
pentru plante.
La noi în Ġară, conĠinutul solurilor în potasiu schimbabil este cuprins în medie între 5 úi
76 mg/100 g sol.
Ritmul în care rezerva de potasiu se reînnoieúte în soluĠia solului, pe baza hidrolizei
silicaĠilor, nu satisface întotdeauna nevoia plantelor de cultură, mai ales în condiĠiile de irigaĠie,
ca úi pentru unele plante care sunt mari consumatoare de potasiu (sfecla, viĠa de vie, pomii,
floarea-soarelui etc.). Reînnoirea rezervei asimilabile se face mai rapid pe solurile argiloase úi în
mai mică măsură pe cele nisipoase.
Dinamica K
Procesele chimice úi biologice favorizează trecerea formelor minerale úi organice în
soluĠia solului. CO2 dizolvat în apă măreúte solubilizarea substanĠelor chimice. Prin mijloace
agrotehnice úi agrochimice raĠionale trebuie să se intensifice transformarea substanĠelor greu
asimilabile în forme uúor asimilabile.

Rezumat
3.1. Componentele solul
3.1.1. Faza solidă – 50% (minerală 45% úi organică 5%)
Componenta minerală a solului
Componenta organică a solului
Materia organică se clasifică din punct de vedere:
a. chimic: substanĠe humice, substanĠe nehumice
b. funcĠional: humus stabil, humus nutritiv
c. morfogenetic: humus brut (mor), moder, mull, turba
Materia organică indice al fertilităĠii. Raportul C/N. Raportul H/N
Însuúirile agrochimice ale materiei organice
Componenta anorganică (aluminosilicaĠii) împreună cu cea organică formează complexul argilo-humic sau
complexul adsorbtiv al solului.
3.1.2. Faza lichidă – soluĠia solului (25%)
3.1.3. Faza gazoasă (25%)
3.2.Formele elementelor nutritive din sol úi accesibilitatea lor pentru plante
a) Forme totale în mineralele primare
b) Forme potenĠial asimilabile fixate în forme neschimbabile
c) Forme schimbabile reĠinute la suprafaĠa particulelor coloidale
d) Forme solubile dizolvate în faza lichidă a solului
Dinamica N, P, K în sol

ϲϵ


Teste de autocontrol
54. Ce reprezintă solul pentru plantele cultivate? Un suport în care sunt ancorate rădăcinile a
Întermediar prin care primeúte îngrăúămintele b
Toate răspunsurile sunt adevărate c
Rezervor de elemente nutritive d
55. Solul ca sistem polidispers este alcătuit din: Faza lichidă úi faza solidă a
Faza solidă úi faza gazoasă b
Toate răspunsurile sunt adevărate c
Faza solidă, lichidă úi gazoasă d
56. Partea coloială a solului capătă însuúiri de Structuri moleculare, electric neutre a silicaĠilor a
schimb datorită: PrezenĠei hidroxizilor de fier nedisociaĠi b
Sarcinilor electrice úi înlocuirilor izomorfe c
PrezenĠei hidroxizilor de aluminiu nedisociaĠi d
57. Care este faza iniĠială de descompunere a Procesele de oxidare úi reducere a
materiei organice în procesul humificării? Descompunerea biochimică, în care predomină b
procese de oxidare úi hidroliză
Condensarea unităĠilor structurale cu compuúi ce c
conĠin azot
Descompunerea úi sinteza prin acĠiunea d
microorganismelor
58. Care sunt limitele de variaĠie a materiei organice 2-6% a
în solurile din Ġara noastră? 0,12-0,18% b
15-16% c
0,40-0,60% d
59. La ce conĠinuturi ale humusului, %, în stratul 0,6-1% a
arabil este considerat solul cu fertilitate 1,1-2% b
mijlocie? 2,1-4% c
6,1-8% d
60. Care este valoarea fertilităĠii normale a unui sol 12-14 a
după raportul C/N? 15-22 b
9-11 c
23-25 d
61. Rolul materiei organice în sol: Cimentarea agregatelor stabile, reglează a
permeabilitatea pentru aer úi apă
Micúorează capacitatea de adsorbĠie a solului b
Favorizează levigarea elementelor nutritive c
Inhibă activitatea microorganismelor d
62. Rolul materiei organice în sol: În primăverile reci împiedică germinarea a
seminĠelor
Împiedică dezvoltarea sistemului radicular al b
plantelor pe solurile nisipoase
Reglează regimul termic al solului datorită c
culorii închise
Împiedică procesul de alterare chimică úi de d
eliberare a substanĠelor nutritive
63. Materia organică ca agent de chelatare fixează: Apa din sol a
Măreúte concentraĠia de CO2 din sol b
Ionii metalici din sol formează compuúi c

ϳϬ


 complecúi
Fomează compuúi cu structură peptidică d
64. Care este cantitatea de materie organică (M) 20t/ha a
necesară a fi întrodusă anual în sol pentru 1/20 din M b
menĠinerea nivelului existent? 10t/ha c
1/5 din M d
65. Faza lichidă din sol este reprezentată de: SoluĠia solului liberă úi legată a
SoluĠia solului liberă extractibilă b
SoluĠia solului liberă neextractibilă c
SoluĠia solului legată extractibilă d
66. Cantitatea în CO2 (ppm) , degajată în sol în 24 10-25 ppm a
de ore, care indică o stare de fertilitate mijlocie 100-120 ppm b
are valori cuprinse între: 31-60 ppm c
65-85 ppm d
67. Sunt accesibile pentru plante formele Forme totate a
elementelor din sol: Forme potenĠiel asimilabile b
Forme solubile úi schimbabile c
Forme totale úi potenĠial asimilabile d
68. Fertilitatea potenĠială a unui sol este dată de Forma solubilă a
prezenĠa formelor: Forma schimbabilă b
Forma potenĠial asimilabilă úi forma totală c
Forma solubilă úi schimbabilă d
69. Fertilitatea reală (actuală) a unui sol este dată de Solubilă a
prezenĠa formelor: Schimbabilă b
PotenĠial asimilabilă c
Totală d
70. Primăvara predomină în sol forma de azot: Nitrică a
Amoniacală b
Amidică c
Redusă sub formă de nitriĠi d
71. Originea azotului în sol este: În mineralele primare úi secundare din sol a
Secundară (materie organică) b
Primară (pe roca pe care s-a format) c
Minerală d
72. Originea fosforului în sol este: Primară (pe roca pe care s-a format) a
Din resturi vegetale b
Din materia organică c
Din humus d
73. Originea potasiului în sol este: Din precipitaĠii a
Organică b
Atmosferică c
Primară (pe roca pe care s-a format) d
74. Faza solidă a solului este alcătuită din: 25% parte minerală úi 25% parte organică a
25% parte minerală úi 10% parte organică b
45% parte minerală úi 5% parte organică c
5% parte minerală úi 45% parte organică d

ϳϭ


3.3. Procesele de reĠinere din sol
Faza solidă a solului, care reprezintă 50%, este alcătuită din 45% parte minerală úi 5%
parte organică, are din punct de vedere al prezenĠei în sol a elementelor nutritive úi în relaĠia cu
îngrăúămintele, pe care tehnologul le aplică, una din cele mai importante proprietăĠi, aceea de
reĠinere.
Capacitatea de reĠinere a solului este dată de totalitatea particulelor coloidale (minerale
úi organice) care formează complexul adsorbtiv [CA]. În raport cu natura particulelor coloidale,
înlocuirile izomorfe, suprafaĠa de ruptură, sarcinile complexului adsorbtiv pot fi pozitive sau
negative, deci, se vor reĠine anioni sau cationi din soluĠia intermicelară.
În sol se deosebesc 5 feluri de reĠinere (după GhedroiĠ):
• Capacitatea de reĠinere mecanică;
• Capacitatea de reĠinere fizică (apolară);
• Capacitatea de reĠinere fizico-chimică (polară cu schimb);
• Capacitatea de reĠinere chimică (fără schimb - chemosorbĠia);
• Capacitatea de reĠinere biologică.

3.3.1.Capacitatea de reĠinere mecanică

Capacitatea de reĠinere mecanică este însuúirea pe care o are solul, ca orice corp poros,
de a reĠine din apa care se infiltrează particulele aflate în suspensie, cu dimensiuni mai mari
decât deschiderea porilor solului. Această însuúire depinde de alcătuirea granulometrică a
solului, de structura úi de porozitatea lui. Datorită acestei însuúiri se reĠin în straturile superioare
diferite substanĠe fin dispersate, semidescompuse, ca plasma microorganismelor, care contribuie
la ridicarea fertilităĠii orizontului arabil.

3.3.2.Capacitatea de reĠinere fizică – adsorbĠia apolară

Capacitatea de reĠinere fizică (adsorbĠia apolară) este însuúirea solului de a reĠine prin
fenomene fizice, datorită energiei de suprafaĠă (tensiunea superficială), atât substanĠele gazoase,
cât úi pe cele dispersate molecular în apă, moleculele în sol fiind reĠinute prin forĠe de atracĠie
sau coeziune. În modul acesta se modifică concentraĠia soluĠiei solului úi alcătuirea ei calitativă.
Această însuúire, care se manifestă la limita de separaĠie dintre două faze (solidă-lichidă, solidă-
gazoasă, lichidă- gazoasă), tinde să micúoreze suprafaĠa de separare dintre faze datorită forĠelor
de atracĠie dintre molecule, forĠe care în interiorul particulei se echilibrează, iar în exterior rămân
nesatisfăcute.
Datorită tensiunii superficiale de la suprafaĠa particulelor de sol, apa este reĠinută sub
forma unei pelicule continue, în care se pot găsi dizolvate elemente nutritive.
Capacitatea de reĠinere fizică exercită influenĠă asupra repartizării substanĠelor nutritive
din sol sau a celor introduse prin îngrăúăminte, asupra capacităĠii de gonflare úi hidratare sau
altor însuúiri, precum úi asupra diferitelor gaze din sol (NH3, O2, H2, CH4, CO2, N2 etc.) sau
vapori (H2O).
ϳϮ


 3.3.3. Capacitatea de reĠinere fizico-chimică (polară) cu schimb

Capacitatea de reĠinere fizico-chimică cu schimb (adsorbĠia cu schimb cationic sau

adsorbĠia polară) este însuúirea solului de a schimba cationii din faza solidă a solului cu o
cantitate echivalentă de cationi din soluĠie.
ReĠinerea fizico-chimică se datoreúte în principal complexului adsorbtiv sau coloidal al
solului (GhedroiĠ). Se numeúte complex deoarece este alcătuit din partea minerală úi organică a
solului úi adsorbtiv fiindcă are capacitatea să reĠină prin schimb din soluĠia solului o serie de
cationi datorită suprafeĠelor mari de contact, a dispersiei coloidale úi a sarcinilor electrice.
Această însuúire este cu atât mai mare cu cât solurile au o alcătuire granulometrică mai fină,
conĠin mai ridicat în humus úi au raportul SiO2/Al2O3 mai mic.
ReĠinerea polară cu schimb este proprie complexului adsorbtiv al solului. Complexul
adsorbtiv, [C.A.], reprezintă totalitatea particulelor fin dispersate din faza solidă capabile să
schimbe cationii adsorbiĠi cu cei din soluĠie.
Prin reacĠia schimbului de cationi dintre soluĠia solului úi faza solidă, partea coloidală a
solului adsoarbe în primul rând cationii (Ca2+, Mg2+, K+, Na+, H+) din soluĠie, eliberând în
schimb alĠi ioni cu sarcini pozitive. O astfel de reacĠie se petrece în mod schematic astfel:
Pe un sol saturat cu baze:

K NH 4 NH 4 KCl
Ca C.A.
C.A. Mg
+ n NH 4Cl NH 4
+ CaCl 2 + (n-5)NH 4Cl
NH 4 NH 4
MgCl 2

Când complexul coloidal nu este saturat decât parĠial cu baze, iar restul cu ioni de hidrogen,
reacĠia se petrece astfel:

H NH4
C.A. Ca + n NH4Cl C.A. NH4
+ CaCl2 + 2HCl + (n-4)NH4Cl
H NH4 NH4

Indici de caracterizare a adsorbĠiei cu schimb cationic

Pentru caracterizarea însuúirilor de adsorbĠie cu schimb cationic se folosesc următorii
indicatori:
Suma cationilor (Ca2+, Mg2+, K+, Na+, NH4+) úi H+ adsorbiĠi (exprimaĠi în me/100g
material) capabili de schimb cu alĠi cationi din soluĠia solului se numeúte capacitatea totală de
schimb cationic (T).
ϳϯ


 Capacitatea de schimb cationic (T) rezultă prin însumarea sumei bazelor schimbabile
(SB) cu conĠinutul în hidrogen schimbabil (SH) sau cu aciditatea hidrolitică (Ah) rezultă astfel:
T (calculat în funcĠie de SH) = SB + SH
T (calculat în funcĠei de Ah) = SB + Ah
Suma bazelor schimbabile (SB) exprimată în me (Ca2+, Mg2+, K+, Na+)/100g sol
reprezintă suma cationilor determinaĠi prin percolarea până la epuizare cu o soluĠie neutră de
AcNH4, 1n.
ConĠinutul în hidrogen schimbabil (SH) al solului, sau aciditatea hidrolitică totală,
reprezintă cantitatea de ioni de hidrogen reĠinuĠi adsorbtiv, capabili de schimb. Ea se notează cu
SH úi se exprimă în me/ 100 g sol. Se mai poate deduce din următoarea relaĠie:
SH= T - SB
Aciditatea hidrolitică (Ah), exprimată în me/100g reprezintă aciditatea determinată prin
titrarea acidului rezultat prin tratarea solului cu soluĠie de AcNa 1n, pH= 8,3.
Gradul de saturaĠie cu baze (V) al solului se exprimă în procente úi reprezină în ce
măsură capacitatea de schimb cationic (T) este satisfăcută cu cationii bazici. Se calculează uúor,
dacă se cunoaúte suma bazelor schimbabile (SB) úi cantitatea de hidrogen adsorbit (SH). Gradul
de saturaĠie cu baze (V%) este dat de următoarea relaĠie:
V =(SB /T).100
Distingem astfel:
calculat în funcĠie de SH
calculat în funcĠie de Ah
V% úi T calculat cu Ah se foloseúte la stabilirea solurilor acide úi la calculul dozei de
amendament necesară neutralizării acidităĠii potenĠiale, V% úi T calculate cu SH sunt utile la
caracterizarea úi clasificarea pedologică a solurilor (Rusu ú.a., 2005).
După modul în care predomină în complexul adsorbtiv cationii bazici (Ca, Mg, K, Na,)
sau cei de hidrogen úi aluminiu solurile sunt saturate cu baze sau nesaturate. Pentru V < 50%
soluri sunt nefavorabile, pentru T = 20-40 me/100gsol úi V = 70-90% solurile sunt favorabile.
AdsorbĠia ionilor din soluĠie este în fond un schimb de cationi în cantităĠi echivalente
între faza solidă a solului úi cea lichidă, mai poartă denumirea de schimb de baze. Însuúirea
aceasta nu o are întreaga masă a solului, ci numai partea coloidală (argila, humusul etc).
Schimbul este condiĠionat de conĠinutul în coloizi minerali, argile úi compoziĠia lor chimică.
Capacitatea totală de adsorbĠie cu schimb cationic a solului depinde de natura argilelor (caolinit
3-15 me/100g, vermiculit 65-145 me/100g, montmorillonit 80 – 150me/100g).

Legile generale. Aceste legi cunoscute în mare parte încă de Way úi Thompson (1850)
au fost confirmate de experimentări ulterioare.
1. În schimbul cationic dintre un complex adsorbtiv úi soluĠia unei sări, pentru fiecare cation
intrat în complexul adsorbtiv trece din complex în soluĠie un alt cation de aceeaúi valenĠă
sau doi ori trei cationi cu valenĠa de două ori, respectiv de trei ori mai mică. Schimbul de
cationi are loc în cantităĠi echivalente.

ϳϰ


 Această echivalenĠă este evidenĠiată în reacĠia de schimb care are loc când se agită o
probă de sol cu o soluĠie de clorură de amoniu :

Ca2+ Mg2+ 2NH4+ 2NH4+

Na+ complex K+ + 10 NH4+ + 10 Cl- NH4+ complex
NH4+ +
H+ Al3+ NH4+ 3NH4+
+ Ca2+ + Mg2+ + K+ + Na+ + H+ + Al3+ + 10 Cl-
2. Anionul sării nu ia parte la schimb, nu este adsorbit de argilă. AdsorbĠia este deci polară.
ConcentraĠia soluĠiei în anioni rămâne constantă (ChiriĠă,1974).
3. Schimbul de ioni este un proces reversibil. O argilă saturată cu calciu poate schimba toĠi
ionii de Ca cu ioni de K úi apoi această argilă saturată cu potasiu poate schimba ionii de
K cu cei de Ca, revenind la starea iniĠială. Schimbul cationic are loc aproape
instantaneu, înlocuirea poate fi făcută cu un alt cation sau chiar cu cel cu care a făcut
schimbul – adsorbĠia reversibilă.

NH 4
Ca + 2NH 4 NO 3 C.A.
C.A. NH 4
+ Ca(NO 3 ) 2

NH 4
C.A. NH 4
+ Ca(NO 3 ) 2 C.A. Ca + 2NH 4 NO 3

4. În procesul schimbului de cationi se stabileúte un echilibru, numit echilibru de schimb.

Echilibrul dinamic ce se stabileúte între ionii adsorbiĠi úi soluĠia solului este un echilibru
chimic. Cantitatea de cationi adsorbită la realizarea echilibrului de schimb nu depinde de
concentraĠia soluĠiei în echivalenĠi-gram de sare folosită, ci de concentraĠia în ioni a
soluĠiei. Echilibrul de schimb poate fi modificat prin aplicarea îngrăúăminelor, activitatea
microorganismelor, eliminarea de CO2 etc.
5. Temperatura nu are influenĠe apreciabile asupra echilibrului final, însă intensitatea
schimbului depinde foarte mult de temperatură. Temperatura deplasează starea de
echilibru cu atât mai mult cu cât se schimbă cationi cu putere de schimb diferită úi pe
măsură ce se formează compuúi cu grad de disociere diferit.
6. Schimbul de cationi este o reacĠie practic instantanee, adică îndată ce soluĠia vine în
contact cu particulele coloidale ale solului Viteza de reacĠie fiind aproape instantanee
pentru reacĠiile de schimb de la suprafaĠa micelei coloidale úi lentă pentru cele ce se
produc în interiorul micelei, unde intervine fenomenul de difuzie.

ϳϱ


 3.3.4. Capacitatea de reĠinere chimică fără schimb - chemosorbĠia

Capacitatea de reĠinere chimică sau fără schimb este caracteristică tuturor ionilor
(excepĠie NO3-, Na+). Trecerea ionilor din starea schimbabilă în cea neschimbabilă duce frecvent
la imobilizarea substanĠelor nutritive pentru plante. ReĠinerea cationilor fără schimb, apare
datorită unei adsorbĠii ionice în urma căreia se formează un compus greu solubil la interfaĠa
dintre faza solidă úi cea lichidă. ReĠinerea cationilor fără schimb are rol important în
insolubilizarea ionului fosfat.
Pe suprafaĠa de ruptură a particulelor de argilă se pot găsi ioni de Fe, Al, Ca, Mg, K, cu
valenĠă nesatisfăcută úi astfel se poate reĠine din soluĠia solului ionul fosfat cu formare de
compuúi greu solubili (AlPO4, FePO4).

KKK
3-
+++ PO4

+ SiAlSi + K SiAlSi K
3- 3-
+ FeSiFe + + nK3PO4 K PO4 FeSiFe PO4 K + (n-a)K 3PO4
+ SiAlSi + K SiAlSi K
+++ 3-
PO4
KKK

ReacĠia de la interfaĠa dintre faza solidă úi cea lichidă se petrece după aceeaúi lege a formării de
produúi greu solubili.

Retrogradarea. ReacĠia prin care sărurile solubile trec în săruri greu solubile sau insolubile se
numeúte retrogradare. Îngrăúămintele cu fosfor sunt expuse procesului de retrogradare în
solurile saturate cu ioni de calciu.

[C.A.]== Ca
Ca
+ Ca(H 2PO4)2 [C.A.]=- HCa
H-
+ 2CaHPO4

[C.A.] H
H
= Ca
+ 2 CaHPO4 H
H [C.A.] H
H + Ca3(PO4)2

Ca(H 2PO4)2 + Ca(HCO 3)2 2CaHPO4 + 2H2CO3

Când în sol predomină hidroxizii liberi de Fe úi Al, insolubilizarea ionului fosforic este
favorizată.
ϳϲ


În solurile acide au loc următoarele reacĠii:
Fe(OH)3 + H3PO4 ĺ FePO4 + 3H2O
Al(OH)3 + H3PO4 ĺ AlPO4 + 3H2O
Fenomenul de retrogradare este nefavorabil prin faptul că insolubilizează o parte din
îngrăúăminte úi este favorabil atunci când împiedică de la levigare unele substanĠe. Există
compuúii care în urma reacĠiilor chimice nu dau combinaĠii insolubile sau greu solubile, ca de
exemplu: sărurile acidului azotic úi compuúii cu sodiu, care nu se reĠin chimic.

3.3.5. Capacitatea de reĠinere biologică

Capacitatea de reĠinere biologică este însuúirea pe care o are solul de a reĠine din
soluĠia solului diferite substanĠe prin plantele cu úi fără clorofilă. ReĠinerea biologică se datoreúte
atât microorganismelor din sol, cât úi plantelor superioare (Davidescu D úi V., 1981).
Microorganismele folosesc materia organică din sol ca material energetic úi pentru
construirea corpului lor. EficienĠa îngrăúămintelor minerale este mai mare dacă sunt aplicate
odată cu cele organice, deoarece fiind mai puĠin folosite de microorganismele din sol, decât cele
organice, rămân la dispoziĠia plantelor.
ReĠinerea biologică prezintă importanĠă în reĠinerea azotului úi oprirea acestuia de la
levigare, mai ales dacă Ġinem cont úi de faptul că azotul nu este reĠinut decât în mică măsură prin
fenomene fizico-chimice. Tot pe cale biologică sunt reĠinute úi importante cantităĠi de fosfor,
potasiu úi alte substanĠe care participă la alcătuirea părĠilor vii ale microorganismelor.

Rezumat
3.3 Procesele de reĠinere din sol
3.3.1.Capacitatea de reĠinere mecanică
3.3.2.Capacitatea de reĠinere fizică – adsorbĠia apolară
3.3.3. Capacitatea de reĠinere fizico-chimică (polară) cu schimb
Indici de caracterizare a adsorbĠiei cu schimb cationic: T, SB, SH, Ah, V
Legile generale ale schimbului ionic
Schimbul de cationi are loc în cantităĠi echivalente.
Schimbul de ioni este un proces reversibil.
Schimbul cationic are loc aproape instantaneu.
În procesul schimbului de cationi se stabileúte echilibru de schimb.
3.3.4. Capacitatea de reĠinere chimică fără schimb - chemosorbĠia
ReacĠia prin care sărurile solubile trec în săruri greu solubile sau insolubile se numeúte retrogradare.
3.3.5. Capacitatea de reĠinere biologică

ϳϳ


Teste de autocontrol
75. Retrogradarea fosforului în sol prin precipitare 6-7 a
úi formarea unor unor produúi greu solubili are >7,3 úi <5,5 b
loc la un pH: <7,3 c
>5,5 d
76. Disponibilizarea fosforului în sol are loc al un 6-7 a
pH: >7,3 úi <5,5 b
>7,3 c
<5,5 d
77. Principala proprietate a fazei solide a solului ConĠinutul în elemente nutritve din soluĠia a
este: solului
ReĠinerea úi eliberarea elementelor nutritive de b
către complexul adsorbtiv [C.A.]
ReĠinerea úi eliberarea elementelor nutritive din c
soluĠia solului
ConĠinutul ridicat de O2 úi CO2 din sol d
78. Capacitatea de reĠinere mecanică a solului se Complexului adsorbtiv a
datorează: Sarcinilor electrice b
Înlocuirilor izomorfe c
PorozităĠii solului, alcătuirii granulometrice d
79. Capacitatea de reĠinere fizică a solului se Tensiunii superficiale úi forĠelor de atracĠie a a
datorează: moleculelor
PorozităĠii solului b
Complexului adsorbtiv c
Înlocuiriilor izomorfe d
80. Capacitatea de reĠinere fizico-chimică a solului ForĠele de atracĠie sau coeziune a moleculelor a
este determinată de: Complexul adsorbtiv al solului b
Tensiunea superficială c
Porozitatea solului d
81. În solurile nesaturate, în complexul adsorbtiv Cationi bivalenĠi a
predomină ionii: Cationi de Ca, Mg b
Cationi de H, Al c
Cationi de K, Na d
82. În solurile saturate, în complexul adsorbtiv Cationi monovalenĠi a
predomină ionii: Cationi bazici Ca, Mg, K, Na b
Ionii de H c
Ionii de Al d
83. Tăria de substituĠie úi legare în complex a ValenĠa elementului a
cationilor creúte cu: ConcentraĠia în soluĠia solului b
Temperatura solului c
Solubilitatea d
84. Capacitatea de adsorbĠie la cationii cu aceeaúi Raza ionului a
valenĠă depinde de: Tăria de legare b
Masa atomică c
Locul poziĠiei de schimb d
85. Capacitatea de reĠinere chimică se mai numeúte Schimb de baze a
úi: Apolară b
Fără schimb – chemosorbĠie c
Polară cu schimb d

ϳϴ


 86. CapacităĠii de reĠinere chimică a elementelor din Retrogradare a
sol îi este caracteristic fenomenul de: Formare de compuúi solubili b
Formare de complecúi chelaĠi c
Formare de compuúi chelaĠi úi compuúi solubili d
87. Sub ce formă se găseúte în sol fosforul Ca(H2PO4)2 a
retrogradat: CaHPO4 b
P2O5 c
Ca3(PO4)2, FePO4, AlPO4 d
88. Care este relaĠia dintre gradul de saturare al ReĠinere puternică – doză de îngrăúământ mică a
complexul adsorbtiv al solului úi doza de ReĠinere puternică – doză de îngrăúământ mare b
îngrăúământ aplicată? Grad de saturare al solului mic – doză de c
îngrăúământ mare
Grad de saturare mare – doză de îngrăúământ d
mare

ϳϵ


3.4. Fertilitatea, însuúirea principală úi fundamentală a solului
Prin aplicarea îngrăúămintelor, amendamentelor, tehnologiei de cultură se poate schimba,
în mare măsură, direcĠia úi mersul proceselor chimice úi biochimice din sol, precum úi starea de
fertilitate. Proprietatea de bază, care deosebeúte solul de rocă, o constituie fertilitatea, care
reprezintă caracterul calitativ al solului independent de gradul său de dezvoltare cantitativă.
Fertilitatea solului2 este capacitatea solului de a pune la dispoziĠia plantelor verzi în tot
cursul perioadei de vegetaĠie în mod permanent úi simultan substanĠe nutritive úi apă în
cantităĠi îndestulătoare faĠă de nevoile acestora úi de a asigura condiĠiile fizice, chimice úi
biochimice necesare creúterii úi dezvoltării în ansamblul satisfacerii úi a celorlalĠi factori de
vegetaĠie. Fertilitatea solului este proprietatea solului de a produce recolte.
Fertilitatea este dată de proprietăĠi ale solului:
• Fizice (textură, structură, porozitate, temperatură, eroziune);
• Chimice (suma bazelor schimbabile, capacitatea de schimb cationic, pH);
• Biologice (faună, activitatea microorganisme);
• Regimul elementelor nutritive (macro- úi microelemente);
• Regimul de apă (reĠinere, transport, nivelul pânzei freatice);
Există o serie de proprietăĠi ale solului cu caracter stabil, pe care omul nu le poate
influenĠa, alcătuirea granulometrică, conĠinutul total în elemente.
ProprietăĠi cu caracter dinamic, care se schimbă uúor prin măsuri agrotehnice úi
agrochimice: structura solului, capacitatea de adsorbĠie, pH, conĠinutul în humus, conĠinut în apă
úi substanĠe uúor accesibile.
Fertilitatea solului poate fi:
• Fertilitatea naturală – potenĠială a solului, se dezvoltă în procesul unitar de solificare.
• Fertilitatea efectivă - reală este rezultatul activităĠii de producĠie a omului.
Pentru îmbunătăĠirea fertilităĠii solului trebuie acĠionat în direcĠia favorizării proceselor
chimice úi biochimice din sol pentru a se asigura:
• PrezenĠa în sol în mod continuu a substanĠelor nutritive necesare plantelor, în forme uúor
asimilabile úi în raporturi corespunzătoare.
• O concentraĠie a soluĠiei care să nu fie toxică pentru plante.
• Lipsa substanĠelor cu acĠiune toxică pentru plante
• Crearea în sol a unor reacĠii úi condiĠii de oxido-reducere favorabile pentru nutriĠia
plantelor úi dezvoltarea microorganismelor folositoare.

3.5. Principalele însuúiri agrochimice ale solului ce caracterizează starea de

fertilitate a solului

3.5.1. ReacĠia solului úi semnificaĠia ei agrochimică

2
definită din punct de vedere agrochimic

ϴϬ


 ReacĠia solului reprezintă proprietatea solului de a se comporta ca un donor sau ca un
acceptor de protoni (ioni de H+) prin capacitatea acestuia de a menĠine o anumită concentraĠie a
ionilor de hidrogen (H+) úi de hidroxil (HO-) în soluĠia solului. ConcentraĠia ionilor de hidrogen
(H+) úi a hidroxililor (OH-) în faza lichidă a solului determină aciditatea sau bazicitatea acestuia.
ReacĠia solului poate fi bazică atunci când acceptă protoni úi acidă atunci când donează protoni,
solul reacĠionează ca bază care neutralizează acizii sau ca acid care neutralizează bazele. În faza
lichidă a solului, concentraĠia ionilor de hidrogen este cuprinsă de obicei între 10-4 la 10-9
echivalenĠi gram la litru. Söressen propune în 1909 exprimarea activităĠii ionilor de H+ dintr-o
soluĠie prin valori pH (pondus hydrogenii), care reprezintă logaritmul negativ al concentraĠiei
ionilor de hidrogen.
pH = -lg [H+] sau pH = -logaH
Determinarea pH se face în apă sau în soluĠiile unor săruri neutre, KCl sau CaCl2, valoarea pH
determinat în apă este mai mare cu 0,5-1 unitate de pH, media fiind de 0,75 unităĠi pH faĠă de
pH-ul determinat în soluĠii saline deoarece în acestea disociază úi ionii de H+ adsorbiĠi labil în
complexul argilo-humic.
Determinarea pH se poate face prin metode colorimetrice în extract apos sau salin de sol, dar
metoda cea mai exactă úi precisă de determinare a pH-ului este metoda potenĠiometrică introdusă
pentru prima dată de către savantul român Teodor Saidel în 1913. pH-ul se determină prin
imersarea unui cuplu de electrozi în suspensia apoasă sau salină a solului, un electrod este de
referinĠă cu potenĠial constant (electrodul de calomel) úi un electrod de sticlă cu potenĠial variabil
funcĠie de concentraĠia ionilor de H+ din suspensie.
Aciditatea actuală (Aa) sau liberă se exprimă prin pH úi este dată de concentraĠia ionilor de
hidrogen din soluĠia solului, depinde de prezenĠa sau absenĠa carbonaĠilor úi bicarbonaĠilor (de
calciu, sodiu etc.) care imprimă soluĠiei caracter bazic. Dacă felul cationilor absorbiĠi constituie
principalul factor de care depinde pH-ul soluĠiei solului, trebuie să Ġinem cont de faptul că
valoarea pH-ului mai depinde úi de gradul de saturare cu baze, de raportul dintre bazele
schimbabile úi de natura micelei coloidale.

ϴϭ


 Fig. 16 Efectul pH-ului asupra capacităii de schimb cationic úi anionic evidenĠiat pentru
particulele de argilă úi materia organică din sol
(după Clain Jones úi Jeff Jacobsen)

Scăderea pH-ului provoacă scăderea capacităĠii de schimb cationic úi creúterea capacităĠii de

schimb anionic prin adiĠionarea de particule încărcate cu sarcini pozitive, ionii de H+ (fig.16).
ReacĠia solului se apreciază după valoarea pH-ului determinat în soluĠie apoasă sau în soluĠie
salină după scala prezentată în tabelul 12.

Tabelul 12
ReacĠia solului după valoarea pH-ului (0 - 20 cm)
(după Davidescu D. úi V., 1999)
ReacĠia solului pH-ului
în suspensie salină 1:2,5 în suspensie apoasă 1:2,5
Extrem de acidă <3,50
Foarte puternic acidă 3,51-4,30
Puternic acidă 3,50 4,31-5,00
Moderat acidă 3,51-4,20 5,01-5,80
Slab acidă 4,21-5,00 5,81-6,40
Foarte slab acidă 5,01-6,00 6,41-6,80
Neutră 6,01-6,50 6,81-7,20
Foarte slab alcalină 7,21- 7,50
Slab alcalină 7,51- 8,00
Moderat alcalină 8,01- 8,40
Puternic alcalină 8,41- 9,00
Foarte puternic alcalină 9,01-10,00
Extrem de alcalină >10,10

ϴϮ


Aa, aciditatea actuală se determină în apă pură, liberă de CO2, apa fiind un electrolit slab
disociază în ioni conform ecuaĠiei:
+
2H2O H3O +HO -
La temperatura de 25°C, în stare disociată 1 l apă pură pune în libertate un ion gram de H+ úi un
ion gram de ioni de HO-. Apa pură deĠine un număr egal de ioni de hidrogen, H+ (sau hidroniu
H3O+) úi de hidroxil (OH-), având o reacĠie neutră:
[H3O+] = [OH-] = 1.10-7
pH = 7, reprezintă pH neutru cu [H ] = [OH-],
+

pH < 7 , caracterizează mediu acid cu [H+] > [OH-],

pH > 7, caracterizează mediu bazic cu [H+] < [OH-], domeniul de variaĠie fiind între 0÷14, iar
pentru soluri domeniul se limitează pentru 3,5 ÷10,1 (tabelul 12).
Formele acidităĠii din sol.
Aciditatea este dată atât de ionii de hidrogen aflaĠi liberi în soluĠia solului (aciditatea actuală),
cât úi de ionii de H+ úi Al3+ adsorbiĠi (aciditatea potenĠială) la suprafaĠa particulelor coloidale,
ionii de H+ provin prin disocierea grupărilor carboxil –COOH, hidroxil –OH din acizii humici,
din grupările funcĠionale hidroxil ale mineralelor argiloase, ionii de Al3+ proveniĠi din polimeri
hidrataĠi ai ionilor de Al úi din grupările funcĠionale ale complexului humico-aluminic (după
Rusu ú.a., 2005).
Aciditatea actuală (Aa) sau liberă este caracterizată prin pH, indicator numeric al
reacĠiei solului.
Aciditatea potenĠială se pune în evidenĠă prin următoarele mărimi:
Aciditatea uúor schimbabilă As, numită úi aciditate titrabilă Ae (aciditate efectivă), este
determinată de ionii de H+ adsorbiĠi la suprafaĠa complexului adsorbtiv úi de cei de Al3+
schimbabili, care prin hidroliză generează ioni de H+ úi se poate evalua prin tratarea solului cu o
soluĠie de KCl 1n, sare neutră netamponată. Acesta formă de aciditate este dată de ionii de H+ úi
Al3+ adsorbiĠi la complexul adsorbtiv [CA] al solului. Această aciditate titrabilă nu Ġine cont de
disocierea ionilor de H+ proveniĠi din grupările funcĠionale ale complexului adsorbtiv - [CA].
H

[C.A.] Al
Ca
+ nKCl
K
K
K [C.A.]
K
K
K
+

+ HCl + CaCl 2 + AlCl 3 + (n-6)KCl

În soluĠia solului se formează acidul clorhidric, dar úi clorura de aluminiu, care este o sare
cu hidroliză acidă úi formează cu apa acid clorhidric.
AlCl3 + 3H2O ĺ Al(OH)3 + 3HCl
Aciditatea hidrolitică Ah reprezintă parĠial aciditatea potenĠială se numeúte úi aciditate
greu schimbabilă úi se determină prin tratarea solului cu soluĠie de săruri cu hidroliză alcalină,
cum este CH3COONa 1n după Kappen sau CH3COOK, tamponată la pH 8,25. Aciditatea
hidrolitică este dată de ionii de H+ puternic reĠinuĠi de [CA], mobilizaĠi la valori ale pH-ului mai
mari de 5,5-5,8, ionii de H+ provin din grupările funcĠionale ale acizilor humici disociaĠi la valori
mai mari de pHi (izoelectric) úi din polimerii hidrataĠi de aluminiu ce deĠin sarcină dependentă de

ϴϯ


pH. Ah se foloseúte frecvent la stabilirea dozelor de amendamente calcaroase pentru solurile
acide.

[C.A.] Al
H + n CH 3COONa
H
H
Na
Na
Na
[C.A.] Na
Na
Na
+

+ 3 CH3COO-H+ + Al 3+ + (n-6) CH 3COONa

Aciditatea de schimb totală SH reprezintă suma ionilor de hidrogen adsorbiĠi úi se

determină prin trecerea lor în soluĠie prin percolarea la epuizare a solului cu o soluĠie alcalină de
acetat tamponată la pH 8,25.
Aciditatea de neutralizare An este dată de cantitatea de ioni de H+ adsorbiĠi úi trecuĠi în
soluĠie prin tratarea solului cu o bază iar cantitativ include úi ionii de H+ din soluĠia solului fiind
de fapt aciditatea totală a solului.
Exprimarea acestor indicatori ai acidităĠii se face în me/100g sol iar ca ordine de mărime
ierarhia este următoarea:
Aa<AS<Ah<SH<An
ConĠinutul de Al schimbabil în soluri este cea mai importantă sursă de aciditate,
datorită formării unor săruri care hidrolizează uúor conducând la apariĠia unor cantităĠi de ioni de
hidrogen în soluĠia solului. Se determină prin extracĠie în KCl sau CaCl2 prin metoda Sokolov,
1960. ConĠinutul de Al schimbabil reprezintă un indicator agrochimic, care alături de pH úi
gradul de saturaĠie în baze V% participă la stabilirea nevoii de amendare a solurilor.
Aciditatea actuală dată de activitatea ionilor de hidrogen úi exprimată în unităĠi de pH
reprezintă indicatorul calitativ în evaluarea reacĠiei solului, iar aciditatea potenĠială exprimată de
aciditatea titrabilă reprezintă parametrul cantitativ al acidităĠii din sol.
Formele de alcalinitate din sol
Eugene Hilgard a fost primul care a studiat alcalinitatea solurilor în 1906, dar progrese
demne de semnalat sunt atribuite lui Kelly, Hissink, GhedroiĠ, úi Sigmond, care au abordat
problema alcalinităĠii din perspectiva schimbului cationic. InvestigaĠiile au stabilit efectul
dominant al schimbului cationului de Na asupra proprietăĠilor fizice ale solului úi asupra
accesibilităĠii ionilor pentru plante în condiĠii de alcalinitate.
Alcalinitatea este un fenomen natural sau poate fi provocat de activitatea umană.
Dezvoltarea pe cale naturală a alcalinităĠii se datorează eliberării carbonatului de sodiu prin
udarea solurilor. Alcalinitatea poate fi indusă prin aplicarea îngrăúămintelor úi apei de irigare cu
conĠinut ridicat în bicarbonat de sodiu.
Alcalinitatea solurilor este des asociată cu salinitatea úi sodicitatea solurilor. Pentru a nu
apărea confuzii putem defini salinitatea ca o stare determinată de acumularea sărurilor solubile în
sol úi apariĠia solurilor saline, salinizate. Alcalinitatea este starea determinată de saturaĠia cu
sodiu a complexului adsorbtiv care prin reacĠia cu apa bogată în CO2, generează surse de
alcalinitate prin formarea ionilor OH-, consecinĠa fiind solurile sodice, alcalice. Alcalinitatea este
însuúirea pe care o are soluĠia solurilor saline, alcalice úi saline-alcalice. (după Rusu ú.a., 2005)
ϴϰ


 Alcalinitatea solurilor generată de prezenĠa carbonatului de sodiu în sol este explicată
prin disocierea carbonatului de sodiu la dizolvarea lui în apă, în 2Na+ úi CO32-. Carbonatul de
sodiu poate reacĠiona cu apa úi să producă CO2, hidroxid de sodiu (NaOH), care este o bază tare,
cu pH>10.
ReacĠia Na2CO3 cu H2O se prezintă astfel:
2Na+ + CO32- + 2 H2O ĺ 2Na+ + 2OH- + H2CO3
Acidul carbonic este instabil úi se descompune în H2O úi CO2 care se degajă fiind un gaz.
Astfel se explică alcalinitatea ramasa sub formă de hidroxid de sodiu solubil.
Intervalul optim pentru pH este caracteristic solurilor neutre (6,8-7,2) sau foarte slab
acide (6,3-6,8), plantele nu se pot adapta la valori ale pH-ului sub 4,3 sau peste 8,4.
Cantitatea de calciu úi magneziu, forme schimbabile, scade la un pH< 4, foarte puternic
acid úi creúte solubilitatea aluminiului, fierului, borului úi manganului, care pot avea efect toxic
pentru plante.
Din punct de vedere al nutriĠiei plantelor, pH-ul are implicaĠii directe asupra mobilităĠii úi
accesibilităĠii elementelor nutritive în sol.

Fig. 17 Efectul pH-ului solului asupra mobilităĠii elementelor nutritive în sol

(după Hoeft ú,a., 2000)
ϴϱ


 Grosimea benzii din fig. 17 indică gradul de accesibilitate al elementului nutritiv în
funcĠie de pH-ul solului.
În schimb, dacă reacĠia soluĠiei solului este bazică, în prezenĠa calciului úi magneziului
schimbabil se formează săruri mai puĠin solubile, ca fosfatul secundar de calciu, CaHPO4, sau
fosfatul terĠiar de calciu, Ca3(PO4)2. De asemenea, compuúii fierului, manganului úi zincului trec
sub forme greu solubile, mai puĠin accesibile pentru plante. Din această cauză o serie de culturi
manifestă semnele insuficienĠei acestor elemente.

3.5.1.1.Corectarea reacĠiei acide a solurilor. Calcularea dozei de amendament

Solul suferă în permanenĠă o debazificare, mai mică sau mai mare în intensitate, úi prin
acest proces creúte conĠinutul de ioni de H+ úi Al3+. Un factor important in procesul debazificării
este bioxidul de carbon (CO2) din sol. Acidul carbonic (H2CO3) este un acid slab care se găseúte
sub formă de bioxid de carbon úi apă, prin cedarea unui proton apei formează ionul hidroniu úi
ionul bicarbonat.
H2O + CO2 ĺ H2CO3
H2CO3 + H2O ĺ H3O+ + HCO3-
HCO3- + H2O ĺ H3O+ + CO32-
Prin reacĠia de schimb cationic cu ionii complexului adsorbtiv, ionul hidroniu trece pe
complex astfel complexul adsorbtiv al solului devine saturat cu ioni de hidrogen (sau hidroniu),
iar cationii rezultaĠi prin schimb se pierd prin levigare pe profilul solului. Ionul de calciu este
spălat mai uúor decât ionii de magneziu úi potasiu, procesul depinde de proprietăĠile úi
caracteristicile ionului expus procesului de levigare.

[C.A.] Ca
Mg + 5 H3O
K
+
H3O
H3O
H3O
[C.A.] H3O
H3O + Ca 2+ + Mg 2+ + K+
H3O

levigare
Prin debazificare, locul bazelor de pe complexul adsorbtiv este ocupat de ionul hidroniu,
aciditatea creúte úi astfel se creează condiĠii favorabile solubilizării compuúilor cu aliminiu, care
vor înlocui apoi prin schimb ionul hidroniu din complex. Natura acidităĠii din sol provine atât din
fracĠiunea minerală cât úi din cea organică. AcĠiunea toxică pentru plantele cultivate este dată în
primul rând de Al3+. În solurile foarte acide prin mobilizarea formelor de Mn2+ úi Fe2+ se
accentuează acĠiunea toxică a ionului Al3+.


[C.A.] H3O
H3O
H3O
+ [Al 2(OH)2Si4O 10]
caolinit
[C.A.] Al
+ 4SiO 2 +4H2O +Al(OH) 3

Corectarea solurilor cu pH acid prin aplicarea de compuúi chimici cu calciu reprezintă

măsura de îmbunătăĠire a compoziĠiei ionice a soluĠiei solului, a proprietăĠilor fizico-chimice ale
solului prin mobilizarea elementelor nutritive úi trecerea acestora în forme uúor asimilabile de
către plante, a îmbunătăĠirii activităĠii microorganismelor, dar úi a imobilizării unor ioni cu efect
toxic asupra plantelor prin trecerea lor în formă de compuúi insolubili.
ϴϲ


 Repartizarea solurilor acide în Ġara
Zonele cu păduri de foioase úi răúinoase, cu precipitaĠii medii, cuprinse între 600 úi 900
mm anual, din care peste 30% cad în lunile mai úi iunie, iar temperatura medie anuală variază
între 6 úi 10°C sunt caracterizate prin soluri acide. RepartiĠia teritorială a solurilor agricole cu
reacĠie acidă arată că acestea însumează circa 5.700.000 ha (fără zona pădurilor), din care
aproximativ 30% revine terenurilor arabile. Aceste soluri s-au format de regulă pe roci
sedimentare (luturi sau argile, aluviuni, argile úi luturi marnoase) (Davidescu D., 1992). Întâlnim
soluri acide în judeĠele Satu Mare, Argeú, Timiú, Bihor, Maramureú, Arad, Suceava. Din
suprafaĠa totală, 1,7 mil. ha necesită o urgentă ameliorare.
Mobilitatea elementelor nutritive în condiĠii acide se modifică. Activitatea
microorganismelor scade, conĠinutul în N scade, implicit conĠinutul în humus scade. Fosforul
retrogradează prin creúterea conĠinutului de Fe úi Al, ionii de Al úi Fe au un efect toxic asupra
plantelor dacă depăúesc anumite limite. Formele solubile de K scad odată cu creúterea acidităĠii
datorită imobilizării K în structura mineralelor argiloase.
Evaluarea calitativă úi cantitativă a acidităĠii solurilor, importanĠa cuantificării
acidităĠii pentru calculul dozelor de amendamente
Aciditatea actuală influenĠează direct asupra creúterii plantelor, însă ea nu poate servi
decât ca un indiciu calitativ, nu úi pentru calcularea dozei de amendament.
Aciditatea potentială serveúte ca măsura pentru stabilirea cantitativă a dozei de
amendament. În mod convenĠional, aciditatea potenĠială este împărĠită în aciditate de schimb úi
aciditate hidrolitică. Dacă am calcula doza de amendament după aciditatea actuală ar reveni
foarte puĠin (2kgCaCO3/ha), trebuie determinată aciditatea potenĠială úi din aceasta decurge
calculul dozei de amendamente necesare neutralizării acidităĠii.
Sursele de acidifiere în sol sunt naturale (climă vegetaĠie, rocă) sau generate de
intervenĠia omului (poluare, îngrăúăminte, pesticide):
• Îngrăúămintele care conĠin Cl-, SO42-, NO3- sau orice sare – îngrăúământ cu hidroliză
acidă;
• Emisii de SO2, NO2 din atmosferă, provenite din zonele poluate industrial care formează
aúa numitele ploi acide;
SO2 + H2O + ½ O2 ĺ 2 H+ + SO42-
2NO2 + H2O + ½ O2 ĺ 2 H+ + 2 NO3-
• Materia organică prin descompunere formează CO2, NO2, H2S, care prin reacĠia cu apa
din sol (umiditate) duce la obĠinerea de compuúi acidifianĠi pentru sol (H2CO3, HNO3,
H2SO4);

Corganic ĺ CO2+ H2O ĺ H+ + HCO3-ĺ2H++ CO32-

Materia organică Norganic ĺ NH3 + 2O2 ĺ H+ + H2O + NO3-
Sorganic ĺ H2S + 2O2 ĺ H+ + H2O + SO42-
• Acizi humici úi organici din sol, care sunt donori de H+ prin grupările funcĠionale
carboxil (–COOH) úi fenolice (-OH), ionizarea este cu atât mai mare cu cât solul este mai
sărac în cationi bazici;
• DesorbĠia protonilor care are loc la nivelul rădăcinilor plantelor realizată cu schimb prin
adsorbĠie de cationi bazici;
ϴϳ


 • Apa din sol, care deúi este slab disociată, reprezintă o sursă de ioni de hidrogen prin
prezenĠa acizilor din soluĠia solului.
NoĠiunea de amendament. OperaĠia de amendare a solurilor acide
SubstanĠele folosite la corectarea solurilor acide poartă numele de amendamente.
Îndepărtarea ionilor de H+ se face prin introducerea ionilor de Ca2+ prin amendamente.
Amendamente folosite pentru corectarea recĠiei acide. Compuúii cu calciu care se
folosesc la amendare pentru corectarea reacĠiei acide a solurilor sunt: carbonatul de calciu
măcinat (piatra de var), varul ars (CaO), varul stins (Ca(OH)2), tuful calcaros, marna, carbonatul
de calciu precipitat de la fabricile de sodă, spuma de defecaĠie de la fabricile de zahăr, praful de
clincher de la industria cimentului. In tabelul 13 se prezintă principalele amendamente folosite úi
caracteristicile lor.

ϴϴ


 Tabelul 13
Principalele amendamente úi caracteristicile lor folosite pentru corectarea solurilor acide
(după Davidescu David úi Davidescu Velicica, 1992)

Amendamentul Metodă de Formulă Aspect Prepararea ConĠinut în kg/100kg amendament Volumul 1 Greutatea Tipul de sol pe
obĠinere chimică exterior pentru aplicare CaO CaCO3 H2O Corpuri tonă, 1 m3, care se aplică
străine m3 kg
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12
Piatra de var Se extrage din CaCO3 Alb, alb- Pulbere, 50% 42-56 75-100 < 10 0,2-25 0,45-0,55 1800-2200 Pe solurile acide úi
CaCO3 cariere úi se murdar, vânăt din masa sărături fără
macină sau roúcat aplicată carbonaĠi de
trebuie să sodiu;
treacă prin sita AcĠiune lentă
cu ochiuri de
0,2 mm
Var ars Se obĠine prin CaO Alb sau alb- Praf ce se 95-100 178 <5 0,5-10 0,80-1,40 700-1900 Pe solurile
CaO arderea pietrei gălbui obĠine prin argiloase;
de var la 950- măcinare sau acĠionează rapid;
1000°C prin stingere nerecomandat pe
lentă prin solurile cu textură
acoperire cu uúoară; valoare de
pământ reavăn neutralizare:
150-185
Var stins Se obĠine din Ca(OH)2 Alb Se stinge prin 75 131 <25 0,5-5 0,80-1,40 700-1200 Pe solurile
Ca(OH)2 varul ars stins cu aúezarea pe o argiloase; acĠiune
apă platformă în rapidă;valoare de
straturi neutralizare 135
alternative de
20-25 cm, care
se stropesc cu
apă în raport
de ѿ, apă/var
Tuf calacaros Se găseúte sub CaCO3 Masă Se usucă în 40-50 80-90 25-50 10-20 0,80-1,25 200-800 Pe solurile
CaCO3 formă de spongioasă, grămezi de argiloase; acĠiune
+nisip+argilă sedimente gri-deschis până la 2m mijlocie; valoarea
natural până la gri- înălĠime, se de neutralizare: 80
calcaroase închis mărunĠeúte úi
se trece prin
sita de 2,5-
5mm.

ϴϵ


 Amendamentul Metodă de Formulă Aspect Prepararea ConĠinut în kg/100kg amendament Volumul 1 Greutatea Tipul de sol pe
obĠinere chimică exterior pentru aplicare CaO CaCO3 H2O Corpuri tonă, 1 m3, care se aplică
străine m3 kg
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12
Marnă Se găseúte în CaCO3 Gri-cenuúiu Se lasă la 14-42 25-75 <10 25-75 0,5 1600-2200 Pe soluri
CaCO3 + zăcăminte închis, vânăt, zvântat, se nisipoase; acĠiune
30-75% argilă naturale gri-cafeniu, mărunĠeúte sau mijlocie;
uneori verzui se lasă pe Valoare de
câmp iarna în neutralizare: 50-60
grămezi de
1m, prin
îngheĠare se
desface într-un
praf fin
Dolomit Se găseúte în CaCO3. Albicios sau Se usucă úi se 40-54 70-97 <10 5-10 0,67 1500 Pe soluri uúoare
CaCO3 + MgCO3 zăcăminte MgCO3 gălbui, cerne pentru asolamente
naturale fărâmicios cu trifoi, lucernă,
lupin, cartof,
sfeclă, varză;
acĠiune mijlocie
Spumă (nămol) de Se obĠine de la CaCO3 Cenuúiu Se usucă úi se 30-40 54-75 30-50 0,3-0,5N 1 1000 Pe soluri argiloase
defecaĠie purificarea Ca(OH)2 murdar fărâmiĠează 0,8-2 P2O5 úi lutoase; acĠiune
siropului la 0,15 K2O rapidă
fabricile de 10-15
zahăr Subst.organice

Zgura de furnal Se obĠine la SilicaĠi de Gri- Se macină 30-50 54-90 2-3 0,1-0,2 P2O5 - - Pe soluri acide;
extragerea fontei calciu negricioasă acĠiune lentă
în cuptoare
înalte
Precipitatul de Deúeu la Ca(OH)2 Albicioasă Se usucă úi se 45-50 80-90 <50 8-10 Cl - - Pe soluri
sodă fabricile de sodă pune la aer 3-4 S argiloase; acĠiune
pentru 1,2-1,4 Na2O rapidă
înlăturarea
clorului
Carbonat de calciu Reziduu de la CaCO3 Albicios Se usucă 40-50 65-85 <30 1,5-7 N - - Pe solurile acide
cu azot rezidual fabricarea 1,2-1,4 P
CaCO3 + N îngrăúăminte-lor
complexe
Praful de ciment Reziduu de la CaCO3 Gri- închis Particule 30-45 60-80 <5 1-2 K2O - - Pe solurile acide
(clincher) fabricarea foarte fine cu
cimentului umiditate
redusă

ϵϬ


 Valoarea de neutralizarea a amendamentelor, se determinată experimental măsurând
cantitatea pe care o neutralizează un acid tare (HCl) aplicat pe un gram de material examinat. Ca
referinĠă se ia CaO pur sau CaCO3 pur. O unitate de putere de neutralizare corespunde la 10 mg
CaO ce neutralizează 1ml HCl 0,357 N, iar 100 kg CaO pur dau 100 unităĠi valoarea
neutralizantă (tabelul 14).
Calitatea amendamentelor cu calciu este determinată de gradul de fineĠe úi de valoarea
de neutralizare, eventual úi de conĠinutul în magneziu.
FineĠea materialului este dată de % din amendament care trece prin 2 sau 3 site cu ochiuri
de mărimi diferite între 0,15mm úi 1-2 mm.
Tabelul 14
Valoarea de neutralizare a amendamentelor
(după Davidescu, 1999)
Produse folosite pentru În valori relative faĠă de
corectarea reacĠiei acide a solurilor CaCO3=100 CaO=100
CaCO3 - piatră de var 100 56
CaO - var stins 150-185 100
Ca(OH)2 - var stins 138 75
Marnă 50-60 32
MgO 260 140
MgCO3 134 67
Spumă de defecaĠie 65 35

Stabilirea dozei de amendament

Stabilirea nevoii de amendament prin apreciere calitativă:
După pH-ul determinat în suspensie salină de KCl 1n:
la pH < 4,5 nevoia de amendament este mare;
la pH 4,6-5,5 nevoia de amendament este mijlocie;
la pH 5,6-5,8 nu este necesar să se facă, corectarea reacĠiei acide.
După pH-ul determinat în suspensie aposă se apreciază că:
la pH < 5,5 nevoia de amendament este mare;
la pH 5,6-6,2 nevoia de amendament este mijlocie;
la pH >6,3 nu este necesar să se facă, corectarea reacĠiei acide.
După gradul de saturaĠie cu baze, V% se apreciază că:
Când V este sub 50%, nevoia de amendare este mare;
Când V este între 50-70%, nevoia de amendare este mijlocie;
Când V este peste 70%, nu este necesară corectarea reacĠiei acide
Din punctul de vedere al cerinĠelor plantelor pentru amendare există 3 categorii:
• Plantele rezistente la pH acid, nu este urgentă corectarea: cartof, lupin, ovăz, secară,
ovăz.
• Plante cu rezistenĠă mijlocie la pH acid, pretenĠioase la amendare: legume - hrean,
castraveĠi, gulii, plante ornamentale – coacăz, agriú
• Plante sensibile: orzoaică, mei, grâu, conopidă, linte, mazăre, varză răspund bine la
amendare

ϵϭ


Stabilirea urgenĠei de amendare de către Borlan úi colab., 1972 citat de Rusu ú.a., 2005 se

face după relaĠia:

Unde, UCa este urgenĠa (I, II, III) de amendare;
a - coeficient de efect al amendamentelor în funcĠie de culturi úi vegetaĠie (0,085 la pajiúti
naturale; 0,2 asolamente fără leguminoase; 0,4 asolamente cu leguminoase);
Al – conĠinutul de Al schimbabil, me/100g sol ;
SBi – suma bazelor schimbabile iniĠială, me/100g sol.
Cu cât valoarea rezultată din calcul a UCa este mai mică, cu atât urgenĠa aplicării
amendamentelor este mai mare.
CaCO3 se aplică în ordinea indicilor acidităĠii:
• UrgenĠa I – la soluri cu pH <5 úi V <50%
• UrgenĠa II – la soluri cu pH 5,01-5,60 úi V 51-70%
• UrgenĠa III – la soluri cu pH 5,61-6,00 úi V 71-80%
Stabilirea dozei de amendament pentru solurile acide.
1. calculul dozei de amendament după SBi pentru aducerea solului la un anumit grad
de saturaĠie cu baze:

ªV º
Doza de amendament t/ha =
( )
S Bi « d − 1» Gv ⋅ h ⋅10 2 ⋅ A ⋅
100
¬ Vi ¼ Cn

ªV º 100
sau Doza de amendament t/ha = S Bi « d − 1» ⋅ Gs ⋅ A ⋅
¬ i
V ¼ Cn
în care: Vd = gradul de saturaĠie ce se doreúte a se realiza, %;
Vi = gradul de saturaĠie iniĠială, %;
SBi = suma bazelor schimbabile iniĠial, în me/100 g sol;
Gv = greutatea volumetrică a stratului ce se amendează, în g/cm3 sau t/m3;
h = adâncimea stratului de sol ce se amendează, în cm;
GS = GV.h.102 = greutatea stratului arabil de sol amendat, t/ha
A = cantitatea de amendamente( în tone/ha ) corespunzătoare
unui miliechivalent de H determinat ca aciditate hidrolitică:
CaCO3 ............................. 0,00050 t ;
CaO ............................. 0,00028 t ;
Cn = capacitatea de neutralizare a amendamentului ( % )
2. Calculul dozelor de amendamente după aciditatea hidrolitică Ah (după Rusu ú.a.,
2005 modificat Madjar, 2008)

Unde,
DAC este doza de amendament calcaros, t/ha;
10 = coeficient de transformare a valorii Ah de la me/100g la me/kg sol;
50 = me CaCO3 necesare neutralizării a 1 meH+, exprimat în mg;
ϵϮ


 1/106 = coeficient de transformare din mg CaCO3 în kg CaCO3.

102.GV.h = greutatea stratului arabil GS, t/ha, pe adâncimea de amendare

PNA = puterea de neutralizare a amendamentului, %
Se obĠine varianta simplificată pentru valori medii ale Gv = 1,2 g/cm3, h = 25cm úi PNA = 100%.
DAC, t/ha = 1,5 .Ah
3. Calculul dozei de amendamente după capacitatea totală de schimb cationic (T) úi
gradul de saturaĠie în baze (V%). Calculul se face după formula lui Peech (1965) citat
de Rusu ú.a., 2005 úi este următoarea:
DAC, t/ha = T. (0,8 – Vi/100) . 1,5
Unde,
T = capacitatea totală de schimb cationic, me/100g;
0,80 = gradul de saturaĠie cu baze dorit a se realiza, exprimat subunitar (Vd=80%);
1,5 = coeficient stabilit pe baza greutăĠii medii a stratului arabil úi a me de CaCO3.
Formula nu Ġine cont de puterea de neutralizare a amendamentelor, factor foarte
important la calculul dozelor pentru neutralizarea acidităĠii solului.
4. Pentru condiĠiile din Ġara noastră David úi Velicica Davidescu, 1972 propun o
diagramă sintetică prin care se caută să se îmbine factorii care concură la stabilirea
corectă a dozei de CaCO3. Calculul dozei de amendament se face în raport cu pH-ul,
Ah úi sensibilitatea plantelor la aciditate (fig. 18).

Fig. 18 Diagrama determinării amendamentelor (CaCO3 t/ha) în raport cu pH-ul, Ah

aciditatea hidrolitică, textura úi sensibilitatea plantelor
(după David úi Velicica Davidescu, 1992)
ϵϯ


 Se stabileúte experimental în extract apos valoarea pH-ului solului, se fixează pe ordonată
valoarea acestuia, apoi se duce o paralelă la abscisă până când intersectează diagrama
corespunzătoarea texturii solului, se coboară din punctul de intersecĠie o perpendiculară pe
abscisă, piciorul perpendicularei corespunde cu doza de CaCO3, în raport úi cu sensibilitatea la
aciditate a plantelor din asolament.
În mod obiúnuit, dozele folosite pentru corectarea acidităĠii solului sunt cuprinse între 2 úi 8 t/ha.
Transformările amendamentelor în solurile acide:
La aplicarea amendamentelor cu calciu, se produc o serie de transformări în sol. Astfel la
aplicarea de piatră de var măcinată se formează în sol bicarbonat de calciu, care intră în reacĠie
de schimb cu complexul adsorbtiv - [CA], din care sunt scoaúi ionii de hidrogen, H+, rezultând
CO2 úi molecule neutre de apă, H2O, care are o constantă de disociere foarte mică, astfel încât
aciditatea rezultată prin schimb este neutralizată.

Transformarea CaCO3 are loc prin reacĠiile:

CaCO3 + H2CO3 ĺ Ca(HCO3)2 ĺ Ca(OH)2 + 2CO2
piatră de var acid carbonic bicarbonat de calciu hidroxid
măcinată de calciu
(var stins)

Ca(OH)2 + H2CO3 ĺ Ca(HCO3)2 + H2O

H-[CA]-H + Ca(HCO3)2 ĺ [CA]=Ca + CO2 + H2O

Complex adsorbtiv
saturat cu ioni de H+
Efectul dozelor mari de calciu. Pentru plantele cultivate nu este necesar ca reacĠia
solului să fie corectată pănă la neutru (pH=7), este suficient să se atingă un pH de 6,3-6,5
Dozele prea mari de calciu au efecte nefavorabile asupra accesibilităĠii elementelor
nutritive. La început, calciu intensifică descompunerea materiei organice din sol, punând astfel la
dispoziĠia plantelor, în mod temporar, cantităĠi mai mari de elemente nutritive. Această
descompunere intensă se face în detrimentul însuúirilor fizico-cimice ale solului. La scurt timp
(2-3 ani), excesul de calciu îúi manifestă efectele nefavorabile. Numeroase elemente nutritive,
precum: fosforul, fierul, manganul, borul, cuprul úi zincul trec în forme greu solubile.
(Davidescu, 1981). Excesul de calciu dăunează, de exemplu, culturilor de cartofi, in, lupin,
seradelă, măr, viĠă de vie.
Epoca de încorporare a amendamentelor. Teoretic, dozele se aplică în orice perioadă a
anului, cel mai bine e să se aplice în două etape: ½ la dezmiriútit úi ½ la arătura de toamnă, fiind
necesară încorporarea în sol, amendamentele se omogenizează cu solul. Din punctul de vedere al
transformărilor care au loc în sol, cel mai bine este ca amendamentul să fie împrăútiat înainte de
arătura de vară úi încorporat odată cu aceasta. Adâncimea de încorporare are o mare importanĠă
asupra efectului corectării reacĠiei acide. Aplicarea la suprafaĠa solului a unor doze de 4 - 5 t/ha,
fără încorporarea ulterioară (pajiúti naturale), produce schimbarea cu o unitate pH, pe adâncimea
de 0 - 15 cm, abia după 8 - 12 ani.
Întrucât solurile care comportă amendare au un conĠinut scăzut în humus se recomandă
folosirea gunoiului de grajd, în doze de 20 - 30 t/ha, o dată la 4 ani, administrat singur sau
ϵϰ


împreună cu îngrăúămintele minerale; în acest caz este necesar să se respecte regulile de
amestecare spre a nu se produce pierderi de azot amoniacal atât din îngrăúămintele chimice, cât
úi din gunoiul de grajd.(Davidescu, 1981)
Amendarea solurilor acide pentru menĠinerea reacĠiei. Efectul amendării începe din
anul 2-3 úi Ġine în mod teoretic până în anul 10-13, apoi scade. Practic se intervine după 7-8 ani
cu amendament de întreĠinere egal cu ½ din doza iniĠială. EficienĠa totală a corectării reacĠiei
acide a solului se manifestă, în medie, timp de 10 - 15 ani. Pentru a menĠine reacĠia obĠinută în
urma primei amendări, pe solurile lutoase úi pe cele uúoare după 4 - 6 ani, iar pe cele grele după
8 -10 ani se repetă amendarea cu o jumătate de doză din cantitatea de amendament folosită când
s-a aplicat prima oară amendarea, măsură cunoscută sub numele de "amendare de menĠinere" sau
"amendare de întreĠinere" (Davidescu V., 2000).
Efectele amendării asupra proprietăĠilor solului. Prin amendarea solurilor acide însuúirile
fizice, chimice úi biologice ale solului se îmbunătăĠesc.
1. Însuúiri fizice
ÎmbunătăĠeúte textura, structura solului. Solurile acide au structura afectată, prin prezenĠa
ionilor de H+ se formeză numai microagregate. Introducerea cationului Ca2+ în sol conduce la
stabilitatea agregatelor prin efectul coagulant, de cimentare a coloizilor solului.
2. Însuúiri chimice
Corectarea compoziĠiei ionice, a pH-ului
Prin aplicarea amendamentelor, ionii de Ca2+ trec prin schimb cationic pe complexul adsorbtiv al
solului iar ionii de H+ úi Al3+ rezultaĠi sunt neutralizaĠi de către anionii insoĠitori din
amendamentul aplicat (OH- dacă se aplică Ca(OH)2 sau HCO3- în cazul aplicării CaCO3). Ca
urmarea a neutralizării aciditatea liberă se reduce iar pH-ul solului creúte.
Se modifică toate proprietăĠile legate de mobilitatea elementelor nutritive.
Pe solurile acide are loc retrogradarea fosforului prin formarea unor produúi greu solubili,
fosfatul de fier sau de aluminiu. Apare efectul de fitotoxicitate datorat conĠinutului în Al úi Mn
schimbabil. ConĠinutul în K accesibil plantelor este scăzut, iar nutriĠia cu microelemente este
afectată, în special cu Mo. Ridicarea pH-ului prin amendare reduce concentraĠia de Al, Mn úi Fe
sub limita efectului nociv pentru plante. Ridicarea concentraĠiei în P mobil, direct accesibil
plantelor ca efect al amendarii se explică prin reducerea concentraĠiei ionilor de Al3+, creúterea
conĠinutului de ioni de OH- úi mărirea solubilităĠii ionului fosfat provenit din fosfaĠii monocalcici
accesibili plantelor. În urma amendării calcice are loc o desorbĠie a cationilor de K+, dar úi o
scăderea a lui în soluĠia solului prin creúterea consumului de către plante (după Rusu, 2005).
Efectul amendării asupra modificării conĠinutului de Mg úi a raportului Ca/Mg este consecinĠa
saturării complexului adsorbĠiv cu cationi de calciu, % de Mg din T este foarte mic comparativ
cu cel de Ca cu efect direct asupra raportului Ca/Mg din plantă. Raportul este defavorabil
magneziului astfel se simte nevoia aplicării magneziului sub formă de amendament (dolomit).
Aplicarea amendamentelor ce conĠin magneziu se face pentru soluri acide cu conĠinuturi mai
mici de 50-70 ppm, fome solubile. Aplicarea amendamentelor cu magneziu se face cu aplicarea
îngrăúămintelor cu potasiu, deoarece potasiu este în antagonism cu Ca úi Mg. (Rusu, 2005).
Aciditatea solului are efect direct asupra mobilităĠii elementelor nutritive. Intervalul optim în
care elementele nutritive devin accesibile plantelor este între 6,0-7,0. Mn úi Fe produc efecte
toxice la un pH scăzut úi deficienĠa la valori ridicate ale pH-ului în sol. Cu toate că aluminiu nu
este un element esenĠial pentru plante, acesta poate avea un efect nefavorabil pentru dezvoltarea
ϵϱ


rădăcinilor úi implicit a plantelor prin solubilizarea lui în exces în soluĠia solului (valori ale pH-
ului sub 5) (fig. 19).

Fig. 19 Efectul accesibilităĠii aluminiului pentru plante în funcĠie de variaĠia pH-ului în sol

Efectul amendării asupra mobilităĠii microelementelor este pozitiv dacă este vorba de Fe úi
Mn, deoarece prin reducerea formelor solubile, este puĠin probabil să apară efecte de toxicitate
datorate concentraĠiilor de Fe úi Mn. Efectul amendării poate fi úi mai puĠin pozitiv dacă ne
referim la reducerea concentraĠiei în Cu, Zn, B prin formarea unor compuúi greu solubili, Mo a
cărui mobilitate creúte prin amendarea calcică face excepĠie de la acest fenomen. Pot apărea
astfel dereglări de nutriĠie provocate de carenĠa în microelemente (fig. 20).

Fig. 20 Mobilitatea elementelor nutritive în sol în funcĠie de pH

(după D. Davidescu úi Velicica Davidescu, 1992)

ϵϲ


 Aplicarea amendamentelor pe solurile acide determină modificări esenĠiale asupra
conĠinutului de humus din soluri. ConĠinutul în humus se reduce prin amendare calcică explicaĠia
acestui proces complex este dată de faptul că neutralizarea acidităĠii stimulează activitatea
microorganismelor din sol pe seama materiei organice humificate (după Rusu, 2005).

3. Însuúiri biologice
În cazul solurior acide datorită pH–ului scăzut activitatea bacteriană este redusă,
nitrificarea este scăzută. În urma amendării, pH devine optim, activitatea microorganismelor se
intensifică.
Activitatea microorganismele din sol este intensă la un pH slab bazic, descompunerea
materiei organice contribuie la formare agregatelor solului asigurând o bună aeraĠie úi un drenaj
corespunzător în sol. Activitatea bacteriilor fixatoare de azot este corespunzătoare pentru
intervalul de pH 6,5-7 úi scade rapid pentru valori ale pH-ului solului sub 6.
Unele erbicide, în special triazinele, au efecte diminuate pe soluri cu valori ale pH-ului
sub 6. Aceasta problemă apare des în cazul împrăútierii îngrăúămintelor cu N-NH4+ când se
formează un strat acid superficial la suprafaĠa solului reducînd astfel efectul erbicidelor aplicate.
Oxidarea azotului

NH4+ + 2O2 ĺ NO3-+ 2H+ + H2O

Se impune în acest caz control agrochimic pentru stabilirea nevoii de amendare.

3.5.1.2.Corectarea compoziĠiei ionice a solurilor saline úi alcalice. Calcularea dozei

de amendament

Cunoscute în literatură ca soluri halomorfe úi hidrohalomorfe, iar în practica agricolă ca

soluri sărăturate, slatini sau sicuri, acestea sunt populate de pajiúti slab productive úi cu valoare
furajeră scăzută. În mod normal soluĠia solului (apa încărcată cu electroliĠi) are un conĠinut total
în săruri de 0,1-0,2%, condiĠii în care plantele cresc úi se dezvoltă normal. Există însă cazuri
când concentraĠia de săruri solubile creúte ceea ce creează condiĠii nefavorabile mediului de
creútere al plantelor. Aceste soluri sunt sărăturate. Natura sărurilor în sol úi în soluĠia solului este
diferită.

Repartizarea solurilor sărăturate în Ġara noastră

Solurile cu un conĠinut mărit de săruri solubile ocupă o suprafaĠă de peste 500000 ha.
Aceasta reprezintă 2,8 % din teritoriul agricol úi 4 % din suprafaĠa arabilă. (tabelul 50).
Solurile din zonele de stepă úi silvostepă, cu climat continental, cu temperatură medie de
8,3 úi 11,5 ˚C, cu precipitaĠii medii anuale între 420 úi 600 mm úi cu evaporaĠie puternică intră în
categoria solurilor sărăturate din Ġara noastră.
Zonele geomorfologice joase, cu drenaj natural al apelor freatice defectuos úi climat arid
prezintă suprafeĠe mari cu soluri sărăturate, sunt întâlnite în partea de câmpie, unde terenurile
sărăturate reprezintă până la 20 % din terenul arabil.
SuprafeĠele cu solurile sărăturate în Ġara noastră, territorial se găsesc:: 96 000 ha în
Dobrogea (sărături marine); 193 000 ha în Câmpia Română úi Lunca Dunării; 55 000 ha în
ϵϳ


Moldova, în depresiunea Jijia-Bahlui; 165 000 ha în Câmpia de Vest a Ġării; 6 500 ha în
Transilvania (după Davidescu,1981).

Cauzele care duc la sărăturare sunt multiple, formarea acestor soluri poate fi datorată unor
factori naturali dar úi urmare a factorului antropogen.
• Factori naturali
¾ Geomorfologici: însuúirile fizice ale solului, roca pe care s-a format, relieful;
¾ Hidrogeologici: reĠeaua râurilor úi a lacurilor, adâncimea pânzei de apă freatică;
¾ Hidrochimici: compoziĠia chimică a apei freatice, a apei râurilor úi lacurilor;
¾ Climatici: temperatura medie anuală > 8,3 -11,5 °C; precipitaĠii anuale mai mici de 440 -
620 mm; evapotranspiraĠia puternică în timpul verii ( ETR > 630 - 700 mm ); vânturi
puternice ce intensifică evapotranspiraĠia;
¾ Biocontinentali: vegetaĠia spontană, cu preponderenĠa unor plante halofite.
• IntervenĠia omului
IrigaĠia neraĠională sau cu ape bogate în substanĠe minerale, aúa numita mineralizare critică
a apelor freatice, care în funcĠie de zona naturală este cuprinsă între 1,6 g/l ( ape bogate în
anionul bicarbonat), 2,2 g/l (ape clorurosulfatice) până la 3 g/l, fertilizarea excesivă cu
îngrăúăminte minerale, irigaĠii fără drenaj, luarea în cultură urmată de o agrotehnică
necorespunzătoare favorizează sărăturarea secundară (îndiguiri, ridicarea pânzei de apă
freatică).
Acumularea sărurilor solubile în orizontul de la suprafaĠa solului la noi în Ġară este cauzată de
condiĠiile hidrogeologice, de pânza de apă freatică la mică adâncime corelat cu un drenaj
defectuos. Aceste soluri prezintă însuúirea de a acumula cantităĠi mari de săruri solubile, care pot
fi carbonaĠi, bicarbonaĠi, sulfaĠi, cloruri de sodiu, cloruri úi sulfaĠi de magneziu, cloruri úi sulfaĠi
de calciu cu efecte directe asupra creúterii plantelor. Saturarea complexului adsorbtiv cu ioni de
Na+ úi prezenĠa în soluĠia solului a ionilor de HCO3-, CO32-, Cl-, SO42- reprezintă sodicizarea úi
salinizarea solurilor urmată de dereglări de nutriĠie la nivelul plantei.

Natura sărurilor:
¾ CarbonaĠi, bicarbonaĠi: CO32-, HCO3- (Na2CO3, NaHCO3);
¾ Cloruri: Cl- (NaCl, MgCl2);
¾ SulfaĠi: SO42- (Na2SO4, MgSO4).

Clasificarea solurilor saline úi alcalice după condiĠiile pedogenetice (după Sanda V., ú.a.):
¾ Solurile saline úi alcalice de origine primară iau naútere în condiĠii de pedogeneză
specifice úi anume: substrat litologic bogat în săruri úi ape freatice puternic mineralizate.
¾ Solurile saline úi alcalice de origine secundară sunt formate în mod obiúnuit pe seama
unor soluri fertile, prin îmbogăĠirea în săruri uúor solubile, în urma unor activităĠi umane
neraĠionale, cum ar fi: irigaĠiile aplicate necorespunzător, folosirea unor ape reziduale
bogate în anumite săruri sau aplicarea unor amendamente úi îngrăúăminte contraindicate.

ϵϴ


Clasificarea solurilor după natura sărurilor
După GedroiĠ solurile sunt:
¾ Solonceacuri sau soluri saline cu conĠinut în săruri solubile mai mare de 1 % úi de
Naadsorbit sau Naschimbabil mai mic de 12% din T (capaciatatea totală de schimb cationic),
reprezentate prin soluri bogate în săruri de sodiu uúor solubile, cloruri, sulfaĠi úi
carbonataĠi în orizontul superficial, de regulă asociate cu săruri de calciu úi magneziu.
Sărurile pot forma la suprafaĠă o crustă albă. Se întâlnesc dea lungul Mării Negre úi în NE
Câmpiei Române, astfel distingem solonceacuri de tip marin litorale (grindul Chituc,
Delta Dunării) úi lagunare (în jurul lacurilor Techirghiol, Năvodari) úi cele de tip
continental, care se împart în: solonceacuri de fâneaĠă (valea CălmăĠuiului, valea Iencii,
zona de devagare a Mureúului úi Criúurilor), solonceacuri lacustre (în jurul lacurilor
Tătarul, Plopul, Lacul-Sărat) úi reziduale cum sunt cele situate în zona cutelor diapirice
(Sandu V, ú a).
¾ SoloneĠuri sau solurile alcalice au conĠinut ridicat în săruri solubile, mai mare de 1%,
conĠinut mare de Naschimbabil, mai mare de 12% din T în complexul adsorbtiv sub formă de
carbonaĠi. Formarea carbonatului de calciu determină o reacĠie alcalină cu pH > 8,4. Se
întâlnesc sub formă de complexe de soluri, împreună cu solonceacurile ca soluri mixte
solonceac-soloneĠ, cu însuúiri negative datorită Naadsorbit.
¾ Solodii, soluri saline úi alcaline formate prin desalinizare (dezalcalizare) accentuată
datorită apelor stagnante rezultante din precipitaĠii. Complexul coloidal se degradează,
ionii de Na+ se înlocuiesc cu ioni de H+, solul devine acid, bogat în silice coloidale la
suprafaĠă.

Clasificarea solurilor după gradul de sărăturare

După gradul de sărăturare, care exprimă conĠinutul cantitativ de săruri solubile în stratul cu
masa cea mai mare de răspândire a rădăcinilor, avem (după Velicica Davidescu, 2000):
¾ Soluri nesalinizate, în care conĠinutul în săruri solubile pe adâncimea de 1 m este sub
0,20 % - pe aceste soluri reuúesc majoritatea culturilor;
¾ Soluri slab salinizate, în care conĠinutul în săruri solubile este cuprins între 0,3 úi 0,6 % -
se vor cultiva plante rezistente la concentraĠia mărită de săruri;
¾ Soluri mijlociu sărăturate cu un conĠinut de săruri de 0,7 - 0,9 % - reuúesc numai
plantele foarte rezistente la conĠinut mărit de săruri;
¾ Soluri puternic sărăturate care conĠin peste 1 % săruri solubile úi care nu pot fi cultivate
decât după îndepărtarea excesului de săruri.
Măsurile de ameliorare se diferenĠiază după natura sărăturilor, intervenĠia se face în funcĠie
de indicii agrochimici ce caracterizează solul. DistribuĠia sărurilor pe profil nu este uniformă.
Majoritatea se găsesc pe adâncimea 40-60 cm, deci nu trebuie făcute arături prea adânci. E bine
să aplicăm corectarea pe orizontul arabil.

Comportarea plantelor la salinitate

Sărurile solubile influenĠează însuúirile fizico-chimice úi biologice ale solurilor. Solurile au

conĠinut ridicat în Na schimbabil (peste 5-10% din T), argilele saturate cu Na reĠin de 3 ori mai
multă apă decât cele cu Ca, K, Mg, solurile apar umede, apa nu e accesibilă, presiunea osmotică
ϵϵ


creúte, se reduce accesibilitatea apei pentru plante, apa nu poate fi folosită apare seceta
fiziologică. ConĠinutul ridicat al sărurilor úi în special al Na în sol generează cu Ca úi K, un
raport Ca2+/Na+, respectiv K+/Na+ foarte mic în plantă, cu urmări asupra dezvoltării plantelor.
Na are influenĠă asupra coagulării protoplasmei, solubilizează substanĠele pectice la
suprafaĠa periúorilor absorbanĠi, schimbul nu se face, plantele mor.
Solurile sărăturate se folosesc pentru păúuni, fâneĠe sau ca teren arabil pentru plantele rezistente
la conĠinuturi ridicate de săruri. Se defineúte toleranĠa la salinitate ca fiind adaptabilitatea
plantelor la solurile cu concentraĠii mari în săruri solubile.

Prag de Limita de
ToleranĠă la salinitate
toleranĠă toleranĠă
Există aúa numitul prag de toleranĠă la salinitate sau limita inferioară a toleranĠei la salinitate
pentru conĠinuturi în săruri solubile cu valori cuprinse între 600-900 ppm săruri solubile, când
plantele încep să sufere. Limita de toleranĠă la salinitate sau limita superioară a toleranĠei la
salinitate la concentraĠia de 1000-7000 ppm săruri solubile, când plantele mor. (după Davidescu,
2000).

Criterii de stabilire a amendamentelor pentru solurile saline úi alcalice

Pentru stabilirea metodelor de ameliorare agrochimică a solurilor saline úi alcalice este
necesar să se cunoască următoarele însuúiri agrochimice:
ƒ conductibilitatea electrică (CE), în mmho/cm sau mS/cm a extractului de saturare, care
trebuie să fie > 4 mmho/cm;
ƒ reacĠia solului este moderat sau puternic alcalină cu pH > 8,4.
ƒ natura sărăturării sau a salinizării (cu cloruri, cu sulfaĠi, cu carbonaĠi, mixte );
ƒ gradul de salinizare sau/úi alcalizare;
ƒ suma bazelor adsorbite;
ƒ procentul de sodiu adsorbit (PSA) din capacitatea totală de schimb cationic (T), care
trebuie să fie peste 12 %;
Nasch
PSA = ×100
T
ƒ raportul de sodiu adsorbit (RSA), reprezintă raportul dintre conĠinutul în Na schimbabil,
(me/100g sol) úi capacitatea de saturaĠie în cationi, în afară de sodiu dată de diferenĠa
între capacitatea totală de schimb cationic, T (me/100g sol) úi Nasch (me/100g sol) ; peste
0,11 începe să se manifeste pragul toxicităĠii fiziologice;

Na sch
RSA =
T − Na sch

ƒ raportul de adsorbĠie a sodiului ( RAS ); care arată procesul de schimb cationic referitor
la activitatea de schimb a Na în raport cu Ca úi Mg, care la solurile saline depăúeste 8;
Na sch
RAS =
Ca + Mg ϭϬϬ
2



Caracterizarea sintetică a solurilor salinizate după indicatorii definiĠi, PSA, RSA, RAS se
prezintă în tabelul 15.
Tabelul 15
Caracterizarea solurilor saline după indici agrochimici, PSA, RSA, RAS, de caracterizare a
solurilor saline
(după Davidescu, 1992)
Caracterizarea PSA RSA RAS
solului
Nesolonetizat <5 <0,05 <4
Solonetizare scăzută 5-10 0,05-0,11 4-8
Solonetizare mijlocie 10-15 0,11-0,18 8-12
Solonetizare ridicată 15-20 0,18-0,25 12-18
SoloneĠ >20 >0,25 >18

ƒ raportul Na /Ca úi Na/ Mg, Na/Ca+Mg

ƒ raportul Cl- /SO42- úi CO32- / SO42-;
ƒ stabilirea tipului de salinizare prin exprimarea raportului între ioni (tabelul 16).
ƒ
Tabelul 16
Tipul de salinizare
( după ICPA, 1978 citat de Davidescu, 2000)

Criterii
Raportul dintre ionii exprimaĠi
în miliechivalenĠi
Tipul 2− −
Cl − CO32- CaSO4
CO 3 + HCO 3
2−
mg/100 g sol %
2−
Cl − + SO 4 SO 4

Sodic 0,6 - - -
Sulfatic 0,5 0,2 10 0,3
Sulfato-cloruric - 0,3 - 0,1 10 0,3
Sulfatic cu sodă - 1,0 11 -
Sulfatic cu gips - 10 - 0,4
Cloruric - 5,1 10 0,3
Cloro-sulfatic - 1,5 - 5,0 10 0,3
Cloruric cu sodă - 1,1 11 -
Cloruric cu gips - 1,1 - 0,4

ƒ repartizarea pe profil a sărurilor; variază în funcĠie de cauzele care au dus la salinizarea

solurilor cu importanĠă direct asupra plantelor cultivate prin stresul pe care îl provoacă, a
antagonismului dintre ioni cu dezechilibre între raportul dintre ionii care sunt absorbiĠi de
către plantă.
ƒ grosimea orizontului sărăturat.

ϭϬϭ


 SubstanĠe folosite ca amendamente
Corectarea reacĠiei alcaline se face cu substanĠe acidifiante. Folosirea substanĠelor cu
calciu pentru înlocuirea sodiului din complexul adsorbtiv se numesc amendamente pentru soluri
saline úi alcalice. Amendamentele dau naútere la săruri solubile ce îndepărtează sodiul, iar în
cazul sărăturilor cu carbonaĠi duc la transformarea ionului HCO3- sau CO32- în CO2 úi H2O.
Amendamentele pentru solurile saline úi alcalice sunt: gipsul, sulful elementar sau activ,
praful de lignit, fosfogipsul, acifer (sulfat de aluminiu úi de fier cu acid sulfuric), acidul sulfuric
rezidual, clorura de calciu, sulfatul de aluminiu, polisulfura de calciu, carbonatul de calciu,
oxidul de calciu. Valoarea de acidifiere a acestor produse este diferită.

Produsele cele mai utilizate sunt:

Gipsul CaSO4.2H2O
CaSO4.2H2O amorf sau cristalizat, alb gălbui sau galben cenuúiu, cu solubilitate redusă în apă,
conĠine 16-18% S, are cel puĠin 70% CaSO4 are coeficientul de neutralizare al amendamentului,
a=1, iar valoarea de acidifiere úi amendare este 100. Efectul de amendare al gipsului se bazează
pe activitatea ionilor de Ca2+, care prin schimb cationic trec pe complexul adsorbtiv înlocuind
Na+ cu formare de sulfat de sodiu, care este o sare neutră, solubilă care prin irigare, se
îndepărtează din orizontul arabil.

Na-[CA]-Na + CaSO4 ĺ [CA]=Ca + Na2SO4

complex adsorbtiv gips sulfat de sodiu,
saturat cu Na sare neutră
Na2CO3 + CaSO4 ĺ CaCO3 + Na2SO4

2NaHCO3 + CaSO4 ĺ CaCO3 + Na2SO4 + CO2Ĺ +H2O

Se recomandă aplicarea de materie organică, care prin descompunere eliberează CO2 care
solubilizează sulfatul de calciu. ReacĠia de amendare durează 2-3 ani.

Fosfogipsul
Fosfogips este reziduu obĠinut la fabricarea acidului fosforic, a a hexametafosfatului úi a
fosfatului trisodic, este amorf, de culoare cenuúiu-deschis sau gălbui, conĠine 60-70% gips, 4-
8% P2O5, 14-16 % S, aciditate liberă datorată acidului fosforic úi sulfuric rezidual rezultat din
procesul de fabricaĠie. Are coeficientul de neutralizare a=1,25, valoarea de acidifiere este de 80%
faĠă de gips. Se păstrează în halde mici pentru scăderea umidităĠii sub 10% pentru a putea fi
aplicat mecanizat. Se aplică pe soluri saline fără carbonaĠi de sodiu, pe soluri cu cloruri úi sulfaĠi.

Sulf elementar sau activ, S, conĠine 98-99% S, pulbere, batoane sau bulgări de culoare galbenă,
are coeficientul de neutralizare, a=0,18 iar valoarea de acidifiere de 550, este utilizat destul de
limitat deoarece are preĠ de cost ridicat. S elementar aplicat ca amendament este oxidat la SO3
de tiobacterii, iar în prezenĠa apei se formează acidul sulfuric, care are efect acidifiant asupra
solului.
oxidarea sulfului elementar 2S + 3 O2 ĺ 2 SO3
ϭϬϮ


formarea acidului sulfuric cu apa din sol SO3 + H2O ĺ H2SO4

formarea sulfatului de sodiu, Na2CO3 + H2SO4 ĺ Na2SO4 + CO2 + H2O

sare neutră, se reduce alcalinitatea solului.

Se aplică pe soluri cu carbonaĠi de sodiu.

Praful de lignit rezultă din exploataĠiile miniere, este pulbere, are efect acidifiant prin sulful
nativ pe care îl conĠine. Se aplică pe soluri puternic solonĠate, pe soloneĠuri cu crustă.

Acifer se obtine prin imbibarea cu acid sulfuric a unui amestec de sulfat de fier, sulfat de
aluminiu úi sulfat de calciu. Este amorf, cenuúiu, are 20-30% S. Are valoarea de acidifiere de 260
faĠă de gips, care are a=1. Prin hidroliză se formează acidul sulfuric cu efect acidifiant asupra
solului.
Al2(SO4)3 + 6H2O ĺ 2 Al(OH)3 + 3 H2SO4
FeSO4 + 2 H2O ĺ Fe(OH)2 + H2SO4
Na2CO3 + H2SO4 ĺ Na2SO4 + H2CO3
Se aplică pe soluri saline cu carbonaĠi.

Clorura de calciu CaCl2.6H2O este un deúeu obĠinut la fabricile de sodă, la aplicarea în sol
rezultă NaCl, o sare neutră, care se spală pe profil.
Na-[CA]-Na +CaCl2 ĺ[CA]=Ca + 2NaCl
Valoarea de acidifiere este de 117 faĠă de gips.

Sulfatul de aluminiu, Al2(SO4)3 produs incolor, solubil in apa, cu valoare de acidifiere de 72

faĠă de gips.
Al2(SO4)3 + 6H2O ĺ 2 Al(OH)3 + 3 H2SO4
Na2SO3 + H2SO4 ĺ Na2SO4 + H2CO3

Sulfat de feros, FeSO4.7H2O, sare cristalină verde, valoare de acidifiere 72 faĠă de gips.
FeSO4 + 2 H2O ĺ Fe(OH)2 + H2SO4
Na2CO3 + H2SO4 ĺ Na2SO4 + H2CO3

Acid sulfuric rezidual, H2SO4, incolor, de culoare gălbui uleios, lichid cu 70-95% H2SO4, 32%
S, valoare de acidifiere faĠă de gips 260. Se aplică pe sărături cu carbonaĠi de sodiu.

Na2CO3 + CaSO4 ĺ CaCO3 + Na2SO4

2NaHCO3 + CaSO4 ĺ CaCO3 + Na2SO4 + CO2Ĺ +H2O

Calculul dozei de amendament pentru soluri saline úi alcalice

Corectarea agrochimică a solurilor saline úi alcalice este mai complexă decât a solurilor acide.
Solurile sunt grupate în urma cartării agrochimice în complexe de soluri, apoi se stabileúte
măsura de ameliorare.
ϭϬϯ


Ameliorarea solurilor saline úi alcalice urmăreúte modificarea raportului cationilor adsorbiĠi
astfel încât să fie favorabil plantelor cultivate.
Calculul dozei de amendament pentru soluri sărăturate
• Prin înlăturarea Naads nociv, folosind relaĠia Borlan ú.a., 1981 citat de Rusu ú.a., 2005:

Unde
Nas+ = conĠinutul de sodiu schimbabil din sol, me/100g sol;
T = capacitatea de schimb cationic a solului, me/100g sol;
HCO3- + CO32- = conĠinutul de bicarbonaĠi úi carbonaĠi solubili din sol, me/100 g sol;
h = adâncimea de încorporare a amendamentelor, cm.
d = densitatea aparentă a solului, g/cm3;
CGA = ConĠinutul de Gips Echivalent din amendamentul respectiv exprimat în % CaSO4.2H2O
(80% la fosfogips, 117% la clorura de calciu, 175% la acidul sulfuric concentrat; 550% la sulf
elementar; 62% la sulfatul feros, 78% la sulfatul de aluminiu)
• Prin folosirea metodei grafice folosind diagrama stabilirii dozei de gips în raport cu
textura solului, gradul de saturaĠie cu sodiu úi conĠinutul în sodiu schimbabil din sol după
David Davidescu, 1963 (fig.21).

Fig. 21 Stabilirea prin metoda grafică a dozei de gips (David Davidescu, 1963)

ϭϬϰ


UrgenĠa de corectare prin amendare cu gips se evaluaeză cu formula (după Rusu ú.a., 2005):

UG = 4 – 0,1 PSA
Unde, PSA = procentul de sodiu adsorbit din capacitatea totală de schimb cationic (% din T).
Interpretarea valorilor obĠinute prin calculul UG –ului este următoarea: cu cât valoarea UG-ului
este mai scăzută cu atât nevoia de ammendare a solului este mai mare. Valori scăzute ale UG-
ului presupun valori mari ale PSA-ului.

Amendarea diferenĠiată a solurilor sărăturate.

ReacĠia de amendare apare după anul 2-3, efectul maxim al amendării se produce în anul 6, apoi
scade. Dozele variază între 2-12 t/ha (fig.21). Prin aplicarea gunoiului de grajd efectul este
superior.
Ameliorarea solurilor sărăturate necesită de regulă măsuri complexe.
În ordinea complexităĠii sunt:
¾ arătura adâncă, fără răsturnarea brazdei, se recomandă reĠinerea zăpezii;
¾ scoaterea la suprafaĠă prin arături adânci a orizontului cu carbonaĠi sau sulfaĠi;
¾ aplicarea de amendamente;
¾ spălări pentru îndepărtare sărurilor solubile prin levigare pe profilul solului;
¾ drenaj artificial, pentru evacuarea apelor încărcate cu săruri solubile.
Există patru direcĠii de grupare a solurilor sărăturate supuse ameliorării:
1. după condiĠiile de geneză;
2. după compoziĠia chimică, natura sărurilor úi raportul dintre diferiĠi cationi úi anioni;
3. după condiĠiile ameliorative úi anume: prin spălări, drenaj sau amendamente,
4. toleranĠa plantelor cultivate la salinitate;

Sărături cu carbonaĠi.
Prin amendare trebuie să se înlăture carbonaĠii (de sodiu), precum úi Naads din complexul
adsorbtiv. Ca amendamente se folosesc produse de tipul substanĠelor acide cum sunt: sulful,
acidul sulfuric etc.
ReacĠiile care au loc la amendare sunt:
2S + 3 O2 ĺ 2 SO3

SO3 + H2O ĺ H2SO4

Na2CO3 + H2SO4 ĺ Na2SO4 + CO2 + H2O

Prin acĠiunea amendamentelor are loc scoaterea Na din complexul adsobtiv, prin înlocuirea lui cu
alĠi cationi, totodată se reduc CO32-úi HCO3- prin descompunerea lor finală în CO2 úi H2O.
Nu este recomandat gipsul (CaSO4.2H2O) întrucât la scurt timp la suprafaĠa lui se formează o
pojghiĠă protectoare de CaCO3, care face ca reacĠiile de schimb dintre gips úi sodiul adsorbit să
se producă foarte încet, astfel că peste 50 % din gips rămâne în sol fără să reacĠioneze (după
Davidescu).
Na2CO3 + CaSO4 ĺ CaCO3 + Na2SO4

ϭϬϱ


Sărături fără carbonaĠi
Se ameliorează prin tratare cu gips sau fosfogips . Dozele de gips se calculează pornind de la
cantitatea de sodiu ce trebuie îndepărtată, astfel încât să se realizeze un grad de saturaĠie cu baze
în care Na să fie sub 12 % din T.
Prin reacĠiile de schimb dintre gips úi complexul adsorbtiv rezultă sulfatul de sodiu Na2SO4, sare
solubilă care este îndepărtată prin măsuri specifice (drenaj, spălare, reĠinerea zăpezii, arături
adînci).
Aplicarea gispului pe un sol fără carbonaĠi, cu salinitatea provocată de cloruri.
CaSO4 + 2NaCl ĺ CaCl2 + Na2SO4
Aplicarea sulfului elementar pe un sol fără carbonaĠi, cu salinitatea provocată de cloruri.
2S + 3 O2 ĺ 2 SO3

SO3 + H2O ĺ H2SO4

H2SO4 + 2NaCl ĺ 2HCl + Na2SO4

Sărături cu cloruri úi sulfaĠi
Pe aceste sărături, pentru corectarea însuúirilor agrochimice nefavorabile se utilizează gipsul
urmat de spălare. Clorurile (NaCl úi MgCl2) úi sulfaĠii au influenĠă pozitivă asupra creúterii
solubilităĠii gipsului. PrezenĠa unor săruri ca CaCl2 úi Na2SO4, din contră, micúorează
solubilitatea gipsului .
Amendarea agrochimică a solodiilor
Solodiile sunt amendate cu substanĠe calcaroase precum CaCO3, CaO, Ca(OH)2, amendarea este
diferită faĠă de a cea a solurilor saline úi alcalice deoarece solodiile se formează din soloneĠuri pe
care a stagnat apa. AluminosilicaĠii se desfac în acid silicic úi oxizi de aluminiu, substanĠa
organică se debazifică, Naads este înlocuit cu H+. Amendarea constă în neutralizarea acidităĠii
rezultate. Amendamentele calcaroase odată introduse în sol trec în Ca(HCO3)2, după care Naads
prin reacĠia de schimb este înlocuit cu Ca.

ϭϬϲ


Rezumat
3.4 Fertilitatea, însuúirea principală úi fundamentală a solului
Fertilitatea naturală – potenĠială a solului se dezvoltă în procesul unitar de solificare.
Fertilitatea efectivă - reală este rezultatul activităĠii de producĠie a omului.
3.5. Principalele însuúiri agrochimice ale solului ce caracterizează starea de fertilitate a solului
3.5.1. ReacĠia solului úi semnificaĠia ei agrochimică
Formele acidităĠii din sol.
Aciditatea este dată atât de ionii de hidrogen aflaĠi liberi în soluĠia solului (aciditatea actuală), cât úi de ionii de H+
úi Al3+ adsorbiĠi (aciditatea potenĠială) la suprafaĠa particulelor coloidale.
Formele de alcalinitate din sol
3.5.1.1.Corectarea reacĠiei acide a solurilor. Calcularea dozei de amendament.
Repartizarea solurilor acide în Ġara.
Sursele de acidifiere în sol sunt naturale (climă vegetaĠie, rocă) sau generate de intervenĠia omului (poluare,
îngrăúăminte, pesticide).
Amendamente folosite pentru corectarea recĠiei acide.
Transformările amendamentelor în solurile acide.
Efectele amendării asupra proprietăĠilor solului.
3.5.1.2.Corectarea compoziĠiei ionice a solurilor saline úi alcalice. Calcularea dozei de amendament
Repartizarea solurilor sărăturate în Ġara noastră
Cauzele care duc la sărăturare
Clasificarea solurilor după natura sărurilor: solonceacuri, soloneĠuri, solodii.
Clasificarea solurilor după gradul de sărăturare: nesalinizate, slab salinizate, mijlociu sărăturate, puternic sărăturate.
Criterii de stabilire a amendamentelor pentru solurile saline úi alcalice
SubstanĠe folosite ca amendamente
Amendarea diferenĠiată a solurilor sărăturate

Teste de autocontrol
89. Care sunt factorii care determină fertilitatea Roca parentală a
solului? CondiĠii de anaerobioză în sol b
Structura solului c
Resturile vegetale d
90. Primăvara la pornirea în vegetaĠie, temperaturile Potasiu a
instabile înfluenĠează efectul îngrăúămintelor Microelemente b
cu: Azot úi fosfor c
Azot d
91. EficienĠa îngrăúămintelor variază cu textura Îngrăúămintele cu azot a
solului, creúte de la solurile cu textură uúoară la Îngrăúămintele cu fosfor b
solurile cu textură grea pentru: Îngrăúămintele cu potasiu c
Îngrăúămintele cu microelemente d
92. Pe scara de apreciere a valorii pH a solurilor 3,51- 4,30 a
intervalul optim pentru majoritatea plantelor 5,01- 5,80 b
este: 6,80-7,20 c
8,01-8,40 d
93. Plantele tolerante la aciditate, care preferă un Sfecla de masă a
pH al solului între 4 úi 6 sunt: Cartof, arbuúti fructiferi b
Floarea soarelui c
Lucernă d
94. Plantele tolerante la alcalinitate, care preferă un Porumb a

ϭϬϳ


 pH al solului între 6 úi 8 sunt: Floarea soarelui, muútar, sfeclă de zahăr b
Tutun c
Mazăre, fasole d
95. Plantele mijlociu tolerante la aciditate, care Cartof, lupin galben a
preferă un pH al solului între 5 úi 7 sunt: Ovăz, orez b
Lucernă, rapiĠă c
Grâu, porumb, mazăre, fasole d
96. ReacĠia bazică a solului favorizează formarea Ca(H2PO4)2 a
sărurilor mai puĠin solubile: Ca(NO3)2 b
CaHPO4, Ca3(PO4)2 c
KNO3 d
97. SuprafaĠa de teren agricol cu soluri cu reacĠie 2 milioane ha a
acidă se însumează la cca.: 5,7 milioane ha b
500 000 ha c
12 000 ha d
98. Aciditatea în sol este dată de prezenĠa ionilor Calciu a
de: Hidrogen úi aluminiu b
Magneziu c
Sodiu úi potasiu d
99. Aciditatea actuală în sol reprezintă un indice: Calitativ de apreciere a acidităĠii a
Cantitativ de apreciere a acidităĠii b
Cantitativ pentru calcularea dozei de c
amendament
Calitativ de apreciere a bazicităĠii d
100. Aciditatea potenĠială a solului reprezentată de Calcularea dozei de N a
aciditatea hidrolitică úi de aciditatea de schimb Calcularea dozei de P b
serveúte la: Calcularea dozei de amendament c
Calcularea dozei de K d
101. Surse de acidifiere în sol sunt: Îngrăúăminte cu reacĠie acidă, materia organică a
din sol úi emisiile de SO2 úi NO2
Îngrăúăminte cu hidroliză bazică b
Îngrăúăminte cu acĠiune neutră c
Compuúi chelaĠi d
102. Amendamente folosite pentru corectarea reacĠiei CaCO3, CaO, C(OH)2, marne a
acide sunt: CaSO4 b
Fosfogips c
Floare de sulf d
103. Efectele amendării asupra proprietăĠilor fizice ÎmbunătăĠeúte conĠinutul în elemente nutritive a
ale solului: ÎmbunătăĠeúte conĠinutul în materie organică b
ÎmbunătăĠeúte textura solului c
Scade conĠinutul în ioni de hidrogen d
104. Efectele amendării asupra proprietăĠilor chimice Efectul coagulant asupra coloizilor prin a
ale solului: stabilitatea agregatelor
Corectează compoziĠia ionică úi măreúte b
mobilitatea elementelor în sol
Intensifică activitatea microorganismelor c
Intensifică procesul de nitrificare prin activitatea d
bacteriilor Azotobacter chroococcum
105. Efectele amendării asupra proprietăĠilor Efect coagulant asupra coloizilor solului a
biologice ale solului: Intensifică activitatea microorganismelor b

ϭϬϴ


 ÎmbunătăĠeúte textura solului c
Saturarea complexului adsorbtic cu ioni de calciu d
106. Determinarea acidităĠii de schimb úi a Conductometrică a
aluminiului schimbabil în sol se face prin Titrimetrică b
metoda analitică: Gravimetrică c
Flamfotometrică d
107. SuprafaĠa de teren agricol ocupată de solurile 500000 ha a
sărăturate în Ġara noastră este de cca.: 3,7 milioane ha b
5,5 milioane ha c
300 000 ha d
108. Alcalinitatea din sol este dată de prezenĠa NitraĠi ( K, Ca, Mg) a
sărurilor: Cloruri (Na, Mg), sulfaĠi (Na, Mg), carbonaĠi úi b
bicarbonaĠi (Na)
FosfaĠi primari (Ca) c
FosfaĠi terĠiari úi secundari (Ca) d
109. Cauzele sărăturării solurilor sunt: Pânza de apă freatică în adâncime a
Veri ploioase cu temperaturi scăzute b
CondiĠii climatice, reĠeaua hidrologică, vegetaĠei c
specifică de plante halofite
EvapotranspiraĠai scăzută d
110. Cauzele sărăturării secundare a solurilor sunt: Veri cu temperaturi ridicate a
Vânturi puternice ce intensifică evapotranspiraĠia b
IrigaĠii fără drenaj, apă de irigat încărcată cu c
săruri minerale
CompoziĠia chimică a apelor freatice d
111. Plante cu toleranĠă ridicată la concentraĠia de Grâu, floarea soarelui, in a
săruri din sol de 10-18mS/cm: Bumbac, orz, rapiĠă, sfeclă b
Orez, ovăz, porumb c
Fasole, bob d
112. Determinarea concentraĠiei în săruri solubile Volumetrică a
totale se face prin metoda analitică: PotenĠiometrică b
Conductometrică c
Spectrofotometrică d
113. Solurile nesolonetizate au valoarea procentului PSA 5-10% a
de sodiu adsorbit (PSA) de: PSA 15-20% b
PSA 10-15% c
PSA < 5% d
114. SoloneĠurile au valoarea procentului de sodiu PSA > 20% a
adsorbit (PSA) de: PSA 15-20% b
PSA 10-15% c
PSA < 5% d
115. Amendamente folosite pentru corectarea CaCO3 a
compoziĠiei ionice a solurilor sărăturate sunt: Sulf elementar, fosfogips, gips b
CaO c
Ca(OH)2 d
116. Măsuri suplimentare pentru ameliorarea Spălarea periodică a sărurilor, drenaj, arătura a
sărăturilor: adâncă, aplicarea gunoiului de grajd
Praúila b
Cultivarea plantelor furajere c
Arătura fără întoarcerea brazdei d

ϭϬϵ


 3.5.2. Capacitatea de tamponarea a solului úi semnificaĠia ei agrochimică
Din punct de vedere agrochimic prin capacitatea de tamponare a unui sol se înĠelege
însuúirea pe care solul o are de a se opune oricărei tendinĠe de modificare a concentraĠiei unui ion
(H+, OH-, PO43-, K+, Ca2+) din soluĠia solului prin influenĠa reciprocă dintre faza solidă úi lichidă.
Capacitatea de tamponare pentru pH reprezintă rezistenĠa pe care o opune solul
oricărei tendinĠe de modificare a reacĠiei solului, când se intervine cu o substanĠă care disociază
ca acid sau ca bază. Capacitatea de tamponare este o caracteristică a fiecărui sistem tampon úi
reprezintă numărul de echivalenĠi gram, Eg, de acid tare/bază tare adăugaĠi într-un litru de
extract de sol (soluĠie tampon) care modifică pH-ul cu o unitate.

Capacitatea de tamponare pentru pH depinde de prezenĠei în sol a 4 factori:

• Sisteme tampon date de amestecuri de acizi slabi úi sărurilor lor;
• PrezenĠa unor substanĠe amfotere;
• PrezenĠa unei suprafeĠe adsorbante puternice, reprezentată prin complexul adsorbtiv al
solului;
• ConĠinutul în humus ridicat.
Acizi slabi úi sărurile lor. Acizi slabi precum acid carbonic, acizi humici, acizi
aluminosilicici úi sărurile lor bicarbonaĠi, carbonaĠi, humaĠi silicaĠi reprezintă sistemele tampon
pentru pH ale solului.
PrezenĠa bicarbonatului de calciu Ca(HCO3)2, sare formată dintr-un acid slab úi o bază tare
reduce tendinĠa de acidifiere prin reacĠia:
Ca(HCO3)2 CaCO3 + CO2 + H2O
Dacă la aplicarea îngrăúămintelor în sol apar radicali acizi atunci sărurile de Ca(HCO3)2
acĠionează tampon pentru ca pH-ul să nu se modifice, formând un compus greu solubil care nu
influenĠează reacĠia solului.
Ca(HCO3-)2 + (2H+ +SO42-) CaSO4+H2O+2CO2
Dacă apar radicali bazici
Ca(HCO3-)2 + (Ca2++ 2OH-) 2CaCO3+2H2O
pH rămâne neschimbat, deoarece se formează carbonat de calciu, sare neutră care nu modifică
pH-ul.
SubstanĠele amfotere. SubstanĠele amfotere sunt substanĠele chimice care se comportă
ca un acid în mediu bazic úi ca o bază în mediu acid, astfel de substanĠe sunt de natură organică –
acizii humici, proteine – úi de natură minerală – hidroxizii metalici- Fe(OH)3, Al(OH)3,
Zn(OH)2, Pb(OH)2.
La o uúoară modificare a pH-ului substanĠele amfotere cedează ioni hidroxil (OH-) în mediu acid
úi se comportă ca o bază, fie cedează protoni (H+) în mediu bazic úi se comportă ca un acid.

ϭϭϬ


În mediu acid
R(OH)n R (OH)n-1 + OH-

În mediu bazic
R(OH)n RO(OH)n-1 + H+

În mediu acid [Fe(OH)3]n [Fen(OH)3n-1]+ + OH-

În mediu bazic [Fe(OH)3]n [FenO(OH)3n-1]- + H+

În mediu acid [Al(OH)3]n [Aln(OH)3n-1]+ + OH-

În mediu bazic [Al(OH)3]n [AlnO(OH)3n-1]- + H+
SuprafeĠe adsorbante puternice. PrezenĠa unei suprafaĠe adsorbante mari reprezentată
prin complexul adsorbtiv ([CA]) constituie cel mai puternic factor cu ajutorul căruia solul îúi
exercită capacitatea de tamponare.
Capacitatea de tamponare la adăugarea unor substanĠe cu caracter acid este cu atât mai
mare cu cât complexul adsorbtiv este saturat cu baze. Pentru săruri cu hidroliză acidă (NH4)2SO4
reacĠia de tamponare se desfăúoară în sensul neutralizării sursei de aciditate rezultată în sol cu
formarea unei substanĠe neutre, greu solubile de sulfat de calciu.
_H
[C.A.]
= Ca
= Ca + ( 2H ++ SO 2-
= Mg
4 ) [C.A.] _H
= Ca
= Mg
+ CaSO4

Pentru săruri cu hidroliză bazică, reacĠia de schimb se realizează prin reĠinerea în

complex a bazei úi formarea moleculelor neutre de apă, cu constantă de disociere mică astfel
reacĠia solului nu se modifică.

[C.A.]
= Ca
= Mg
H
H
+( Na
+
+ OH
-
)
[C.A.] =Ca
=Mg + H2O
_
_ H
Na
Există o corelaĠie între capacitatea totală de schimb cationic (T) úi puterea de tamponarea
a solului pentru pH. Solurile cu capacitatea de schimb cationic mare (T) au úi capacitatea de
tamponare mare. Între pH-ul solului úi saturaĠia în baze (V%) a solurilor există o dependenĠă
descrisă prin ecuaĠiile de tamponare stabilite de Saidel (1) úi de Pavlovschi úi Mavrodineanu (2)
citate de Rusu ú.a., 2005:

ϭϭϭ


Unde,
V = gardul de saturaĠie în baze, în %.
Ks = constanta de disociere a substanĠelor acidoide din sol, a cărei valoare stabilită
experimental pentru solurile din România este de 5,9.
SB= suma bazelor schimbabile, în me/100g sol.
SH = suma hidrogenului schimbabil, în me/100g sol.
Borlan úi colab., 1995 citat de Rusu ú.a., 2005 defineúte indicatorii ce pot caracteriza
indirect capacitatea de tamponare a solurilor prin valorile logaritmului zecimal al raportului
dintre suma bazelor schimbabile (SB) úi aciditatea hidrolitică (Ah) sau prin logaritmul raportului
dintre capacitatea totală de schimb cationic (T) úi activitatea protonilor (H+). S-a stabilit relaĠia
matematică pentru Capacitatea de Tamponare pentru ReacĠie prin relaĠia:

Prin evaluarea acestor indicatori se poate aprecia influenĠa complexului adsorbtiv úi a

capacităĠii de adsorbĠie cu schimb a cationilor asupra capacităĠii de tamponare pentru pH.
ConĠinutul în humus. Humusul úi substanĠele de natură proteică prezintă grupări de tipul
– COOH úi –NH2 care reacĠionează amfoter.
Humusul are influenĠă directă asupra capacităĠii de tamponare a solului prin conĠinutul
său în substanĠe proteice cu grupări funcĠionale care reacĠioneză în funcĠie de modificarea
mediului ca un acid sau ca o bază.
SubstanĠele de natură proteică reacĠionează după următorul mecanism al sistemelor tampon:

NH3+- SubstanĠă proteică -COO- + H+ NH3+- SubstanĠă proteică -COOH

mediu acid

NH3+- SubstanĠă proteică -COO- + OH- NH2- SubstanĠă proteică -COO-

mediu bazic
Humusul are o anumită limită, care dacă este depăsiĠă prin aportul de acid sau bază
reacĠia solului se modifică.
Îngrăúămintele aplicate în doze mari an de an (care hidrolizează acid sau bazic) pot avea
efecte negative asupra pH-ului.
Puterea de tamponarea a solurilor este diferită. Un sol argilos având un complex
adsorbtiv bine reprezentat prin dispersia mai puternică a particulelor coloidale are o putere de
tamponare mai mare decât un sol lutos al cărui complex adsorbtiv este mai slab reprezentat.
Solul lutos are la rândul lui o putere de tamponare mai mare decât un sol nisipos a cărui
capacitate de adsorbĠie este slabă.
Ct SolArgilos > Ct SolLutos > Ct SolNisipos
Solurile pot avea aceeaúi reacĠie dar capacitate de tamponare diferită, în concluzie pH-ul
nu este o măsură a capacităĠii de tamponare a unui sol, el indică numai starea de reacĠie a
acestuia.

ϭϭϮ


3.5.3. Fenomenele de oxido-reducere din sol úi importanĠa lor în aplicarea
îngrăúămintelor

PotenĠialul de oxidoreducere este o însuúire fizico-chimică influenĠată de aeraĠia din sol.

În sol, reacĠiile de oxido-reducere sunt permanente, ele au o mare importanĠă în reglarea
sistemului nutritiv al plantelor.
În sol, atât condiĠiile aerobe, cât úi cele total anaerobe sunt nefavorabile pentru
acumularea substanĠelor nutritive úi faĠă de cerinĠele plantelor de cultură.
În procesele de oxidare se eliberează energie sub diferite forme, are loc o cedare de
electroni, o creútere a sarcinii pozitive úi trecerea elementului la o valenĠă superioară.
În procesele de reducere se consumă energie, are loc o acceptare de electroni, scăderea
sarcinii pozitive úi trecerea la o valenĠă inferioară a elementului.
În natură, fenomenele de oxidare se petrec întotdeauna odată cu fenomenele de reducere,
deoarece electronii cedaĠi de un element sunt acceptaĠi de atomul unui alt element reducător, care
se află în acelaúi sistem.
Astfel, reacĠiile de oxidare úi reducere se petrec concomitent, de unde úi denumirea de
reacĠii de oxido-reducere sau redox.
ReacĠiile de oxidare úi reducere se pot considera reversibile, ceea ce permite scrierea lor
împreună:

O m − xe − ↔ O m + x + Q
R n + ye − ↔ R n − y − Q
− xe − + ye −
O m + R n ←⎯⎯⎯⎯→ O m + x + R n − y

În plantele verzi, în timpul creúterii úi dezvoltării datorită formării substanĠelor de sinteză,

predomină procesele de reducere. În schimb, în sol, pentru a avea condiĠii favorabile pentru
dezvoltarea plantelor, trebuie să predomine procesele de oxidare, care descompun materia úi
eliberează energia.
Procesele de oxido-reducere se caracterizează prin diferenĠa de potenĠial. Acest lucru se
petrece úi în sistemul sol-plantă, astfel că, dacă se introduce un electrod de platină în plantă, în
sucul celular, iar altul în sol se va constata că sucul celular este încărcat cu electricitate negativă,
iar soluĠia solului, cu electricitate pozitivă.
Pentru exprimarea proceselor de oxido-reducere ale solului se folosesc diferite metode
între care locul cel mai important îl ocupă metoda potenĠiometrică.
Exprimarea se face prin relaĠia rezultată din ecuaĠia lui Nernst:

RT [ox ]
E = E0 + ln
nF [red ]
E = potenĠialul de electrod, mV;
E0= potenĠialul normal (standard), ct., ce caracterizează sistemul redox;

ϭϭϯ


R = constanta universală a gazelor (8,316J/grad.mol);
T = temperatura absolută, (-273,16˚C ) grade Kelvin;
n = nr. de electroni care participă la reacĠie;
F = ct. lui Faraday, 96 000 Coulombi, prin trecerea 1F se reduce sau se oxidează 1 echivalent
gram de element sau substanĠă;
ln = logaritm natural în bază e;
ox, red = concentraĠia oxidantului sau reducătorului, mol/l;
La T = 20˚ C úi lg, avem:
0,058 [ox ]
Eh = E0 + lg
n [red]
În raport cu energia care se consumă sau se eliberează se naúte o diferenĠă de potenĠial
care este cuprinsă în medie între 100 úi 600 milivolĠi.
Valoarea acestei diferenĠe de potenĠial este cu atât mai ridicată cu cât potenĠialul pozitiv
al solului este mai mare, deci cu cât procesele de oxidare sunt mai puternice.
Schimbările potenĠialului de oxido-reducere al solului în cursul perioadei de vegetaĠie
influenĠează modificarea însuúirilor solului úi a soluĠiei solului úi implicit are efect asupra
nutriĠiei plantelor. Aceste modificări influenĠează dinamica compuúilor cu Fe, Mn, N úi nutriĠia
plantelor cu aceste elemente.
În reacĠii de oxido-reducere sunt implicate elemente cu valenĠă variabilă:
Sistem redox pentru fier în sol:
Fe3+ + 1e-ļ Fe2+ reacĠie de reducere
2+ - 3+
Fe - 1e ļ Fe reacĠie de oxidare
Sistem redox pentru mangan în sol:
Mn4+ + 2e-ļ Mn2+ reacĠie de reducere
Mn2+ - 2e-ļ Mn4+ reacĠie de oxidare
În solurile cu condiĠii de anaerobioză se mobilizează ionii cu valenĠe reduse (Mn2+, Fe2+),
iar în solurile aerate, predomină ionii cu valenĠe superioare (Mn4+, Fe3+).
Pe solurile acide are loc reducerea manganului úi a fierului, se disponibilizează astfel
ionii de hidroxil OH-, cu efect de neutralizare a acidităĠii solului. Procesele de oxidoreducere sunt
implicate úi în accesibilitatea ionului fosfat prin fixarea ionului fosfat în compuúi greu solubili
sau din contră mobilizarea acestuia úi trecerea lui în forme solubile în funcĠie de valenĠa ionilor
hidroxi-Al, hidroxi-Fe.
Procesele de oxidoreducere au importanĠă úi în activitatea microorganismelor din sol
implicate în mobilitaea unor elemente nutritive din sol, cum ar fi circuitul N, P úi S. Sinteza
humusului saturat se face în condiĠii de aerobioză, cînd în sol predomină procesele de oxidare,
iar la anaerobioză se formează humusul hidromorf úi turba. (după Rusu ú.a, 2005).
Indicele rH2. Clark a propus exprimarea puterii de oxidoreducere, prin analogie cu pH-
ul, prin indicele rH2, care reprezintă log zecimal negativ al presiunii fictive a hidrogenului
molecular la un electrod indiferent cufundat într-o soluĠie redox.

ϭϭϰ


La T = 20˚ C, variază intre 0-41.
Eh + 0,058pH Eh
rH 2 = rH 2 = + 2pH
0,029 0,029

rH2 are valori absolute în sol cuprinse între 21-38, în soluri bine aerate valoarea rH2 este
cuprinsă între 28-34, iar pentru solurile slab aerate rH2=22-23.
Sposito (1989) citat de Rusu ú.a., 2005 propune aprecierea oxidabilităĠii solului după
valoarea pE, care reprezintă logaritmul zecimal negativ al acĠivităĠii electronilor liberi.
pE = - lg(e-)

Valorile activităĠii electronilor liberi sunt cuprinse între -6 úi +13, iar pentru valori mai
mari de 7 predomină procesele de oxidare. Când comparăm valorile potenĠialului redox la
diferite soluri folosim Ehmax úi rH2max . Eh are valori cuprinse între 200-700 mV, sunt limitele
inferioare úi superioare în interiorul cărora condiĠiile de oxido-reducere din sol sunt favorabile
pentru creúterea úi dezvoltarea normală a plantelor.
La Ehmin 200mV, în sol se petrec predominant procese de reducere, apropiate de
anaerobioza completă, se acumulează compuúi, în concentraĠie toxică pentru plante.
Valorile Eh ridicate de peste 400mV caracterizează un mediu bogat în oxigen cu condiĠii
favorabile mineralizării materiei organice
La Ehmax 700mV, în sol se petrec procese predominant de oxidare, apropiate de aerobioză
completă, are loc o sărăcire a solului în elemente nutritive, ce provoacă deranjamente de nutriĠie
úi apariĠii ale carenĠelor.
Vara valorile potenĠialului de oxidoreducere pe solurile podzolice este de 600-750 mV,
iar pe cernoziomuri de 450-600 mV.
Reglarea proceselor de oxidoreducere din sol se face mai bine în condiĠii naturale pe
solurile cu structură glomerulară stabilă, cu conĠinut ridicat de humus úi reacĠie neutră sau uúor
acidă.
Prin introducerea îngrăúămintelor în sol se produc modificări ale potenĠialului redox în
raport cu doza úi felul îngrăúământului: introducerea Ca(H2PO4)2 ridică potenĠialul redox, spre
deosebire de (NH4)2SO4, care micúorează potenĠialul redox.

ϭϭϱ


Rezumat
3.5.2. Capacitatea de tamponarea a solului úi semnificaĠia ei agrochimică.
Sisteme tampon date de amestecuri de acizi slabi úi sărurilor lor
PrezenĠa unor substanĠe amfotere
PrezenĠa unei suprafeĠe adsorbante puternice reprezentată prin complexul adsorbtiv al solului
ConĠinutul în humus ridicat
3.5.3.Fenomenele de oxido-reducere din sol úi importanĠa lor în aplicarea îngrăúămintelor
În procesele de oxidare se eliberează energie sub diferite forme, în procesele de reducere se consumă energie.
În plantele verzi, în timpul creúterii úi dezvoltării datorită formării substanĠelor de sinteză, predomină procesele de
reducere, în sol pentru a avea condiĠii favorabile pentru dezvoltarea plantelor, trebuie să predomine procesele de
oxidare, care descompun materia úi eliberează energia.
EcuaĠia lui Nernst: RT [ox ]
E = E0 + ln
nF [red ]

Indicele rH2.

Teste de autocontrol
117. Capacitatea de tamponare a solurilor pentru pH ConĠinutul solurilor în cationi monovalenĠi a
depinde de: ConĠinutul solurilor în cationi bivalenĠi b
PrezenĠa acizilor slabi úi sărurilor lor, complexul c
adsorbtiv, materia organică, substanĠe amfotere
ConĠinutul solurilor în minerale primare úi d
secundare
118. Capacitatea de tamponare a solurilor pentru ConcentraĠia în ioni de hidrogen a
fosfor depinde de: ConcentraĠia în microelemente b
ConcentraĠia soluĠiei solului c
Procesele de precipitare, de reĠinere de către d
coloizii organici úi de adsorbĠie de către
mineralele argiloase a fosforului
119. Capacitatea de tamponare a solurilor pentru PrezenĠa coloizilor minerali úi organici a
potasiu depinde de: PrezenĠa acizilor slabi úi sărurile lor b
Proceselor de precipitare a ionilor c
ReacĠiile de substituĠie a hidroxizilor amfoteri de d
Al úi Fe
120. Procesele de oxidare au loc cu: Cedare de electroni, creúterea sarcinii pozitive úi a
eliberare de energie
Cedare de electroni, scăderea sarcinii pozitive úi b
eliberare de energie
Acceptare de electroni, creúterea sarcinii pozitive c
úi eliberare de energie
Acceptare de electroni, scăderea sarcinii pozitive d
úi consum de energie
121. Procesele de reducere au loc cu: Acceptare de electroni, creúterea sarcinii pozitive a
úi consum de energie
Acceptare de electroni, scăderea sarcinii pozitive b
úi consum de energie
Cedare de electroni, creúterea sarcinii pozitive úi c
eliberare de energie
ϭϭϲ


 Acceptare de electroni, scăderea sarcinii pozitive d
úi eliberare de energie
122. Procesele de oxidare au loc preponderent în: În plantă, prin formarea substanĠelor de sinteză a
În sucul celular al plantelor b
În sol, cu consum de materie organică c
În sol, cu acumulare de materie organică d
123. Procesele de reducere au loc preponderent în: În plantă, prin formarea substanĠelor de rezervă a
În sol, cu consum de materie organică b
În sol, cu acumulare de materie organică c
În faza lichidă a solului d
124. Procesele de oxido-reducere, care se petrec DiferenĠa de potenĠial (Eh – E0) exprimată în mV a
simultan, se măsoară prin: UnităĠi pH b
UnităĠi pOH c
UnităĠi pCa d
125. Puterea de oxido-reducere a solului se exprimă Indicele de pH a
prin: Indicele rH2 b
Indicele pOH c
Indicele pCa d
126. Valorile Eh úi rH2 pentru solurile cernoziomice Eh =100-200 mV, rH2=10-15 a
sunt: Eh =600-700 mV, rH2=22-23 b
Eh =450-600 mV, rH2=28-34 c
Eh =200-300 mV, rH2=35-41 d
127. La valori ale Eh de 200 mV în sol se petrec Procese de reducere, se acumulează compuúi în a
predominant: concentraĠie toxică pentru plante
Procese de oxidare cu pierdere de materie b
organică
Procese apropiate de aerobioză completă cu c
sărăcirea solului în elemente nutritive
Procese apropiate de anaerobioză completă cu d
acumulare de materie organică
128. La valori ale Eh de 700 mV în sol se petrec Oxidare cu pierdere de elemente nutritive a
preponderant procese de: Oxidare cu acumulare de elemente nutritive b
Reducere cu acumulare de compuúi toxici c
Anaerobioză cu acumulare de materie organică d

ϭϭϳ


3.6. Biodinamica substanĠelor nutritive din sol úi starea de fertilitate
Solul nu este numai un depozit, o aglomerare haotică de materie úi fiinĠe, el este un
sistem deschis, organizat, impregnat cu viaĠă, materie úi fiinĠe, capabil să orienteze sensul tuturor
fenomenelor interne în concordanĠă cu mediul înconjurător (P. Papacostea, 1976, citat de Gh.
Stefanic, 2006)
Fertilitatea efectivă a solului e condiĠionată úi de satisfacerea condiĠiilor necesare
desfăúurării activităĠii biologice a acestor organisme în sol. Într-un gram de sol se află în medie
22-45 mil. bacterii, 0,7-1,5 mil. ciuperci, 100mii alge.
În condiĠii favorabile masa totală de microorganisme ajunge în stratul arabil la 5-7t/ha úi
se reînnoieúte în decurs de o lună de 2-3 ori. Microorganismele din sol se află în relaĠii reciproce
cu rădăcinile plantelor rizosferă-nodozităĠi –micoriză. Materia organică din sol constituie pentru
majoritatea microorganismelor din sol (excepĠie fac bacteriile nitrificatoare) substratul din care
acestea îúi iau energia necesară pentru procese lor vitale.
Majoritatea bacteriilor, cu excepĠia celor nitrificatoare, pentru desfăúurarea ciclului lor
vital au nevoie de materie organică, de humus.
Solurile bogate în materie organică. au activitate microbiologică intensă. Solurile
acoperite cu vegetaĠie au activitate microbiologică intensă.
Unele verigi tehnologice (erbicide, fungicide, irigaĠiile) influenĠează activitatea acestor
microorganisme.
Aceste microorganisme consumă energie, elemente nutritive dar eliberează CO2, care
ajută la aprecierea fertilităĠii prin mineralizarea úi solubilizarea elementelor nutritive úi
intensificarea procesului de fotosinteză.
Solul conĠine în raport cu însuúirile fizice, chimice, cantităĠi diferite de bacterii: bacterii
amonificatoare, nitrificatoare, denitrificatoare (N), fosfobacterii (P), sulfobacterii reducătoare,
oxidante (S), ferobacteerii reducătoare, oxidante (Fe), bacterii manganifere (Mn).
Pe solurile cu reacĠie neutră sau slab acidă condiĠiile de viaĠă a microorganismelor sunt
favorabile. Pe solurile acide se dezvoltă ciuperci, cu efecte negative
Un sol cu activitate microbiologică este mai fertil decât solurile fără activitate bacteriană
(nisip, podzol). Fiecare bacterie are un circuit specific, aceste circuite sunt influenĠate de
activitatea umană în procesul tehnologic.
Biodinamica elementelor se referă la la circuitul elementelor nutritve în natură, dar úi la
circuitul carbonului úi oxigenului, la schimbul dintre biosferă úi mediul înconjurător.
În circuitul biologic al oxigenului, al apei úi al carbonului rolul principal revine
proceselor fotochimice. RezistenĠa biosferei la acĠiunea factorilor externi, la care se adaugă úi
activitatea umană, este condiĠionată de existenĠa mai multor procese ciclice de schimb a
elementelor chimice între diferiĠi componenĠi ai biosferei. La baza echilibrului dinamic din
natură stă mecanismul de autoreglare a compoziĠiei chimice a acesteia. Circuitul elementelor în
biosferă - carbon, oxigen, azot, sulf, fosfor etc. reprezintă trecerea lor din forma minerală în
materia vie úi invers ca urmare a unor transformări chimice úi biologice.

ϭϭϴ


Biodinamica azotului

Azotul joacă un rol important în biosferă. El este componentul de bază al atmosferei

terestre. Deoarece azotul este mai puĠin reactiv din punct de vedere chimic, circuitul lui în
atmosferă se deosebeúte esenĠial de cel al oxigenului. Circuitul biologic al azotului este
practic un circuit închis care nu are influenĠă directă asupra compoziĠiei chimice a atmosferei. Un
proces important de implicare a azotului atmosferic în circuitul biologic este cel de fixare a
azotului atmosferic cu formarea amoniacului úi a altor compuúi ai azotului ca urmare a
activităĠii microorganismelor solului.
Starea de oxidare a azotului în compuúii chimici variază de la -3 (în NH3) pînă la +5 (în
HNO3).
Legat sub formă de NH3 (NH4+) úi NO3- azotul este absorbit de către plante úi este
folosit la sinteza compuúilor ce conĠin azot, în special a proteinelor vegetale ce servesc drept
hrană pentru animale. În organismul acestora ele se descompun în aminoacizi úi se transformă în
proteine animale sau sunt eliminate din organism odată cu dejecĠiile În natură există
microorganisme capabile să transforme aceste dejecĠii în N2 úi astfel are loc circuitul biologic al
azotului. Ciclul azotului în biosferă poate fi prezentat prin schema din figura 22.

Fig. 22 Ciclul azotului în natură

(după UCAR- University Corporation for Atmospheric Research)

ϭϭϵ


 Fixarea azotului atmosferic (N2). Se face de către două grupe de bacterii nesimbiotice
(cu activitate independent de plante) úi simbiotice (în relaĠie cu planta prin nodozităĠile de pe
rădăcină).
Bacteriile nesimbiotice:
• Aerobe: Azotobacter chroococcum (bacterie izolată de J.B.Boussingault în 1838)
acĠionează în mediu aerob, în sol bogat în materie organică, la pH 6-8 úi are capacitate să
fixeze pentru 1g C în corp 8-10 mg N.
• Anaerobe: Clostridium pasteurianum (bacterie izolată în 1893 de S.N.Vinogradski)
activează în mediu anaerob, la pH 5,7-7,3, pentru 1 g C în corp se fixează 3-7 mg N.
Bacteriile simbiotice
Hellriegel (1888) a descoperit că fixarea azotului în nodozităĠile unor plante se datorează unor
bacterii din grupa Rhizobium, din care s-au izolat 9-16 specii. Bacteriile trăiesc în nodozităĠile de
pe rădăcinile leguminoaselor. Ele activează în condiĠii aerobe, la temperatura de 18-26˚C úi pH
5,5-7. În condiĠii naturale, legarea N2 este înfăptuită în special de bacteriile care trăiesc pe
rădăcinile unor plante (mazăre, fasole, soia, lucernă, trifoi etc.).
Mecanismul fixării N2 atmosferic în corpul bacteriei. Reducerea fermentativă a N2 de
către bacteriile din rădăcini cu participarea atomilor de H din apă contribuie la formarea NH3.
Drept catalizator serveúte nitrogenaza. S-a dovedit că nitrogenaza este un complex fermentativ
complicat care constă din două proteine cu masă moleculară diferită în componenĠa cărora intră
clusterul Fe4S4 (în raport de 4 úi 1). Proteina mai mare conĠine de asemenea doi atomi de fier úi
o Mo-coenzimã cu până la 6-8 atomi de fier pentru un atom de molibden. Reducerea N2 are loc
numai în prezenĠa acestor două proteine.

ATP ADP
N N + 6e- + 6H+ 2NH3
Mo Fe

Planta aprovizionează bacteriile cu substanĠe organice, iar bacteriile aprovizionează

plantele cu N fixat din atmosferă prin acelaúi mecanism ca úi bacteriile nesimbiotice.
Procesele de nitrificare, denitrificare úi amonificare sunt rezultatul activităĠii bacteriilor
corespunzătoare. Bacteriile denitrificatoare sunt răspîndite în solurile úi în bazinele acvatice cu
un conĠinut mic de O2. N2O gazos, format în urma activităĠii vitale, trece parĠial în
atmosferă. Circuitul natural al azotului se caracterizează printr-o viteză mică deoarece este
supus acĠiunilor antropogene. În momentul de faĠă echilibrul azotului în biosferă este încălcat:
bacteriile denitrificatoare nu mai reuúesc să prelucreze cantităĠile crescânde de azot care trec în
mediul ambiant în urma activităĠii umane. Drept rezultat are loc acumularea nitraĠilor úi a
produselor intermediare de nitrificare în mediul înconjurător.

Procesele de amonificare, nitrificare, denitrificare din sol

Azotul are ca sursă principală în sol materia organică. Din azotul total din sol, numai 0,5-5% este
reprezentată de formele anorganice (nitraĠi, săruri de amoniu). Formele de azot anorganic din sol
provin din îngrăúămintele administrate, din apele de precipitaĠie úi descompunerea materiei
organice prin procese microbiologice. Datorită condiĠiilor variate în care îúi desfăúoară
ϭϮϬ


activitatea microorganismele din sol, compuúii organici se transformă în produúi cu azot
accesibili plantelor.
1.Amonificarea
Majoritatea plantelor, asimilează azotul din sol sub formă NH4+ si NO3-. Sunt însă unele
plante care pot să asimileze azotul direct din aer folosindu-l în metabolism la sinteza substanĠelor
proteice.
Humusul, resturile organice vegetale si animale din sol transformate de către
microorganisme úi îngrăúămintele chimice administrate de tehnologi reprezintă sursa de NH4+
pentru plante.
Compuúii organici cu azot sub acĠiunea unor grupe de ciuperci si bacterii ca:
Pseudomonas ovalis, Bacterium mycoides, Bacterium tumefaciens, Proteus vulgaris, sunt
desfăcuĠi într-o primă etapă în produúi intermediari (polipeptide, peptide, amide) iar în final în
amoniac. Această descompunere a substanĠelor organice azotate (protide, aminoacizi, uree, etc)
cu formare de amoniac se numeúte amonificare.
Amoniacul ce rezultă în urma procesului de amonificare este reĠinut în complexul
adsorbtiv al solului, sau dizolvat în soluĠia solului. In anumite condiĠii el se poate transforma în
prezenĠa bacteriilor nitrificatoare în nitriĠi, nitraĠi.
2.Nitrificarea
Oxidarea amoniacului are loc în sol în condiĠii de aeraĠie suficientă, umiditate 50-60%
din capacitatea de apă, temperatura optimă de 35-37oC, reacĠie neutră sau alcalină sub influenĠa
unor bacterii specifice.
Nitrificarea are loc în două faze:
Sub acĠiunea bacteriilor din familia Nitrobacteriaceae - genurile Nitrosomonas,
Nitrosococcus, Nitrosoglea, Nitrospira, Nitrosocystis, Nitrosospira amoniul se oxidează în
prima treaptă la nitriĠi;
Sub acĠiunea bacteriilor Nitrobacter, Nitrocystis, Bacteriderma alba, Bacterium rosea
are loc oxidarea nitriĠilor (NO2-) în nitraĠi (NO3-);
In final prin reacĠii cu hidroxizii din sol se obĠin săruri ale acidului azotic.
Procesele de nitrificare sunt încetinite de prezenĠa unei mari cantităĠi de materie organică
nedescompusă (paie, coceni). In condiĠii favorabile, într-un an prin nitrificare se poate produce în
medie o cantitate de cca. 60kg nitraĠi /ha.
3.Denitrificarea
Un fenomen negativ, nedorit care afectează condiĠiile de nutriĠie a plantelor îl reprezintă
denitrificarea care constă în reducerea nitraĠilor în nitriĠi, amoniac până la azot molecular.
Procesul se petrece în etape si este produs de bacterii specifice astfel:
A) Reducerea nitraĠilor în nitriĠi produsă de Bacillus megatherium, Escherichia colli,
Pseudomonas pyocyanea;
B) Reducerea nitriĠilor în oxid de azot produsă de Bacillus subtilis, Clostridium
sporogens;
C) Eliberarea azotului elementar produsă de Bacillus denitrificans, Bacillus nitroxus,
Vibrio denitrificans.

ϭϮϭ


 Procesul de denitrificare are loc în soluri cu pH bazic când temperatura depăúeúte 27-
37oC în condiĠii de secetă, cu conĠinut mare de materie organică, bogate în hidraĠi de carbon
nedescompuúi(gunoi de grajd păios, nefermentat).
Microorganismele denitrificatoare îúi procură oxigenul prin reducerea compuúilor
oxigenaĠi ai azotului, iar energia necesară proceselor biologice din desfacerea hidraĠilor de
carbon. Denitrificarea are loc cu consum de energie calorică, este un proces nedorit prin care
azotul din sol se pierde intrând în circuitul atmosferic.

Biodinamica fosforului
SuprafaĠa terestră conĠine aproximativ 0,1% fosfor. Fosforul nu se întîlneúte în natură în
stare liberă ci doar sub formă de compuúi chimici úi minerale, îndeosebi minerale fosfatice. Sursa
principală de fosfor este apatita care conĠine fosfat sub formă de Ca3(PO4)2.
În compuúii săi fosforul poate avea starea de oxidare -3, +1, +3, +4 sau +5. Mai mult
sunt răspîndite stările de oxidare +3 úi +5.
Circuitul fosforului este mai simplu decît circuitul azotului úi cuprinde doar litosfera úi
hidrosfera. Are loc în special prin trecerea unilaterală a fosforului de pe uscat în apă. Ca
urmare, circulaĠia fosforului depinde de rezervele de fosfor din roci úi din precipitaĠii (fig. 23).

Fig. 23 Ciclul fosforului în natură

(după Potash and Phosphate Institute citat de Mississipi State University)

ϭϮϮ


 Compuúii fosforului joacă un rol deosebit în sistemele biologice. Acest element intră în
componenĠa grupelor fosfatice din moleculele de ARN úi AND care sunt răspunzători pentru
biosinteza proteinelor úi transmiterea informaĠiei ereditare. El mai este conĠinut úi în
moleculele de adenozintrifosfat (ATP) cu ajutorul cărora energia chimică se acumulează în
celulele biologice.
Luând în consideraĠie aceste particularităĠi, se ajunge la concluzia că limitarea fosforului în
mediul ambiant poate contribui la limitarea proceselor vitale.
Din mediul acvatic fosforul se separã îndeosebi ca urmare a sedimentãrii sub formă de
fosfaĠi de fier insolubili.

Biodinamica potasiului

Ciclul potasiului este aproape în întregime de natură anorganică. Rolul major al

potasiului în organismul viu este de control asupra osmozei din celulă, potasiul fiind absorbit,
reĠinut úi desorbit sub forma ionică de K+. Cantitatea de potasiu solubil este relativ mică, dar se
află în echilibru dinamic cu cantităĠi mult mai mari de potasiu schimbabil de unde este eliberat
prin schimb cationic. Solul conĠine úi potasiu în forme potenĠial asimilabile care reprezintă sursa
de potasiu pentru plante. Potasiul prezent în mineralele argiloase trece în forme schimbabile prin
procesele de transformare a mineralelor în timp, depinzând în mare măsură de proporĠia úi tipul
de argile prezente în sol (fig. 24).

Fig. 24 Ciclul potasiului în natură (după International Plant Nutrition Institute, 2008)

ϭϮϯ


 Potasiul solubil din soluĠia solului este direct accesibil plantelor. Cantitatea de potasiu în
soluĠia solului variază în funcĠie de fertilizanĠii aplicaĠi, climă úi istoricul culturilor, dar de cele
mai multe ori cantităĠile de potasiu solubil nu sunt suficiente pentru nevoile plantelor cultivate.
Potasiul schimbabil este reĠinut pe complexul argilo-humic. Acestă formă de potasiu este
considerată ca fiind uúor accesibilă úi împreună cu potasiul din soluĠia solului reprezintă formele
determinate analitic pentru stabilirea aprovizionării solurilor cu potasiu în timpul vegetaĠiei, cele
două forme de potasiu aflându-se într-un echilibru dinamic, iar evaluarea disponibilităĠii
potasiului în forme direct accesibile plantelor este necesară deoarece cantităĠile de K accesibile
plantelor variază pe întreaga perioadă de vegetaĠie.
Potasiul neschimbabil "fixat" reprezintă potasiul potenĠial asimilibabil, evaluarea
cantităĠii de potasiu fixat în sol se face prin extracĠii în reacĠivi specifici, dar prin astfel de
extracĠii nu se pot determina cantităĠile eliberate anual ci doar cantitatea existentă în acesta
formă la data analizei.
Potasiul mineral trece în forme schimbabile în condiĠii speciale în urma unor procesele
chimice úi biologice care favorizează trecerea formelor minerale de potasiu în forme reĠinute sau
adsorbite.

Biopreparate pentru fertilizarea solului

Pornind de la efectul pozitiv pe care unele microorganisme îl au asupra îmbogăĠirii

solului în unii compuúi asimilabili de către plante s-au făcut cercetări pentru înmulĠirea lor în
laborator úi apoi în condiĠii industriale pentru utilizarea lor în practică.
Pentru prima dată preparate pentru fertilizarea solului au fost obĠinute de Nobbe úi Hiltner în
1897, iar în Ġara noastră în 1936 prof. Traian Săvulescu úi colab. au realizat „vaccinul pentru
soia”, denumit astăzi nitragin.
Nitraginul se pregăteúte diferenĠiat pentru fiecare specie de plantă: nitragin-soia
(Rhizobium japonicum), nitragin – lucernă (Rhizobium melilotti), nitragin- trifoi (Rhizobium
trifolii), nitragin – mazăre, linte (Rhizobium leguminosarum), nitragin-fasole (Rhizobium
phaseoli), nitragin –lupin (Rhizobium lupini).
Solul în urma cultivării plantelor se îmbogăĠeúte cu 60-80 kgN/ha în cazul leguminoaselor
anuale, 180-300 kgN/ha în cazul leguminoaselor perene. În prezent se prepară Nitragin pentru
îmbogăĠirea solului cu astfel de bacterii.
Nitragin- preparare. Se recoltează de la plante viguroase nodozităĠile roz, netede, se
spală, se mojarează úi se obĠine o suspensie de microorganisme, care se înmulĠesc pe mediu de
agar-agar, se verifică puritatea speciei, înmulĠirea se face în camere termostatate, la 26˚C, apoi se
aclimatizează la 3-10˚C, se stochează în flacoane de 250 ml.
Tratamentele au efecte pozitive. Se face tratarea seminĠelor în ziua semănatului,
2flacoane/ha. (Davidescu V., 2000) Pentru aplicare se procedează conform unui protocol
respectat riguros. Se adaugă apă caldă, bacteriile trec în suspensie SeminĠele se umectează
înainte de semănare. Tratamentul se face la umbră. Există úi o metodă a cercetătorilor români
care foloseúte adaos de 5% aracet, în suspensie, la un pH neutru. Avantajul metodei constă în
faptul că se pot semăna úi după 3 săptămâni, bacteriile rămânând viabile pe seminĠele tratate.
Azotobacterin este un îngrăúământ bacterian alcătuit din culturi de azotobacterii, un
biopreparat ce conĠine bacterii aparĠinând speciei Azotobacter chroococcum. Azotul este asimilat
ϭϮϰ


direct din aer, substratul energetic fiind consituit din materia organică din sol. În decursul unui
an se poate acumula în sol o cantitate de 20-40 kgN/ha.
Fosfobacterin conĠine bacterii aparĠinând speciei Bacillus megatherium var.
phosphaticus, care eliberează fosfor din compuúii organici din sol.
Silicobacterin conĠine tulpini selecĠionate de Bacillus mucilaginosus ssp. siliceus are
însuúirea de a descompune unii aluminosilicaĠi úi de a elibera astfel potasiul.
CondiĠiile eficienĠei biopreparatelor. Factorul activ îl constituie microorganismele vii, astfel
trebuie să existe în sol condiĠii favorabile înmulĠirii úi activităĠii lor normale (după Davidescu D.,
1992). Este necesară îndeplinirea unor condiĠii:
• ConĠinutul în materie organică din sol trebuie fie ridicat;
• Structura glomerurală a solului, care să asigure un regim de apă úi aer favorabil activităĠii
microorganismelor;
• Folosirea îngrăúămintelor minerale pentru asigurarea solului cu macro- úi microelemente;
• MenĠinerea pH-ului aproape de neutru (6,3-7,2);
• Respectarea normelor úi procedurilor de aplicare (însămânĠarea în sol umed a seminĠelor
tratate).
Aportul biologic din sinteza sau descompunerea substanĠelor organice trebuie să fie cu
mult mai mare decît fluxul de substanĠe nutritive în biosferă. Trecerea dintr-o stare dinamic
echilibrată (pe baza circuitului închis al substanĠelor) într-o stare staĠionară, cînd aportul
exterior de substanĠe nutritive ar satisface o bună parte din necesităĠile biologice, ar duce
inevitabil la dereglarea ecosistemului.
Biocenoza care funcĠionează pe seama circuitului închis al substanĠelor are nevoie de
activitate úi cheltuieli energetice; în caz contrar ea va pierde capacitatea de a concura cu
biocenoza care îúi bazează existenĠa pe aportul de substanĠe nutritive din exterior.
Mediul ambiant conĠine rezerve de substanĠe organice úi anorganice care sunt implicate în
circuitul biologic. Pentru susĠinerea echilibrului dintre procesele de sinteză úi de
descompunere a substanĠelor chimice biologic active, rezervele acestor substanĠe sub formă
organică úi anorganică trebuie să fie nu numai limitate dar să úi coincidă ca ordin de mărime.

ϭϮϱ


Rezumat
3.6. Biodinamica substanĠelor nutritive din sol úi starea de fertilitate.
Biodinamica azotului. Fixarea azotului atmosferic (N2).
Bacteriile nesimbiotice:
Aerobe: Azotobacter chroococcum
Anaerobe: Clostridium pasteurianum
Bacteriile simbiotice: grupa Rhizobium
Procesele de amonificare, nitrificare, denitrificare din sol
Biodinamica fosforului
Biodinamica potasiului
Biopreparate pentru fertilizarea solului: Nitragin, Azotobacterin, Fosfobacterin, Silicobacterin

Teste de autocontrol
129. Fixarea azotului atmosferic în plantă se face de Rhizobium phaseoli a
către bacteriile nesimbiotice: Rhizobium leguminosarum b
Azotobacter chroococum, Clostridium c
pasteurianum
Rhizobium trifolii d
130. Fixarea azotului atmosferic în plantă se face de Azotobacter chroococum a
către bacteriile simbiotice: Sporovibrio ferrooxidans b
Din genul Rhizobium c
Clostridium pasteurianum d
131. În procesul amonificării are loc descompunerea NH3 a
substanĠelor organice azotate cu formare de: CO2 b
SO2 c
H2O d
132. În procesul nitrificării are loc oxidarea NH4OH a
amoniacului cu formare de: NitriĠi úi nitraĠi b
NH2OH c
aminoacizi d
133. În procesul denitrificării au loc pierderi de azot NitraĠi úi nitriĠi a
prin reducerea de: NH4OH b
aminoacizi c
NH2OH d
134. Biopreparatul Azotobacterin conĠine bacterii Azotobacter chroococum a
aparĠinând genului: Bacillus megatherium var. phosphaticum b
Clostridium pasteurianum c
Bacillus mucilaginosus ssp. Siliceus d
135. La prepararea Nitraginului se folosesc bacterii Azotobacter chroococum a
aparĠinând genului: Clostridium pasteurianum b
Rhizobium leguminosarum, Rhizobium c
japonicum, Rhizobium phaseoli
Bacillus mucilaginosus ssp. Siliceus d

ϭϮϲ


4. ÎNGRĂùĂMINTELE CA MIJLOC DE SPORIRE A
FERTILITĂğII SOLULUI ùI PRODUCğIEI AGRICOLE

4.1. DefiniĠia úi clasificarea îngrăúămintelor

Întrucât noĠiunea de îngrăúăminte este uneori confundată cu cea de ioni nutritivi (din sol
sau din plantă) trebuie să precizăm că îngrăúămintele, în sens agrochimic, sunt substanĠele
minerale sau organice simple sau compuse, naturale sau obĠinute pe cale de sinteză, care se
aplică sub formă solidă sau lichidă, în sol, la suprafaĠa lui sau pe plantă, pentru completarea
necesarului de ioni nutritivi úi pentru îmbunătăĠirea condiĠiilor de creútere úi dezvoltare a
plantelor agricole, a facilitării descompunerii resturilor organice, a intensificării activităĠii
microbiologice úi a ridicării stării generale de fertilitate a solului, în scopul sporirii producĠiei
vegetale din punct de vedere cantitativ úi calitativ úi cu o perturbare minimă sau deloc a
mediului ecologic.
Îngrăúămintele se pot clasifica din mai multe puncte de vedere: chimic, fizic, tehnologic,
agrochimic, grad de accesibilitate pentru plante, mod de utilizare etc. Vom folosi în continuare
un criteriu intermediar între clasificarea chimică úi cea a gradului de accesibilitate.
Îngrăúămintele chimice3 se obĠin în urma prelucrării4 prin procedee fizice sau chimice a
unor produse de natură anorganică.
În raport cu elementele nutritive5 pe care le conĠin ca element de bază, acestea se împart
în úase grupe principale:
1). Îngrăúămintele cu azot, se deosebesc după forma lor fizică în: solide úi lichide; după
forma chimică sub care se găseúte azotul (amoniacală, nitrică, amidică), ca úi după gradul lui de
accesibilitate pentru plante.
Îngrăúămintele lichide cu azot sunt reprezentate de soluĠii simple, soluĠii cu tensiune de
vapori scăzută sau ridicată, soluĠii suprasaturate úi suspensii.
Majoritatea sărurilor folosite ca îngrăúăminte cu azot sunt uúor solubile în apă. Sunt úi
unele produse organice de condensare ce conĠin azot úi care au o solubilitate redusă.
2). Îngrăúăminte cu fosfor. Din această grupă fac parte diferite săruri ale acizilor
fosforici úi polifosforici.
În raport cu solubilitatea lor în diferiĠi solvenĠi úi respectiv a gradului de accesibilitate
pentru plante, îngrăúămintele cu fosfor se pot grupa astfel:
Săruri insolubile în apă, dar parĠial solubile în acizi úi accesibile plantelor numai în
anumite condiĠii de sol (făina de oase, făină de fosforiĠi); cea mai mare parte servesc ca materii
prime pentru obĠinerea altor îngrăúăminte.

3
Numite deseori úi îngrăúăminte minerale.
4
Există úi unele zăcăminte naturale ale unor forme de îngrăúăminte chimice.
5
ConĠinutul se exprimă în "substanĠă activă", forma brută comercială neidentificându-se cu partea care are efect de
fertilizare.

ϭϮϳ


 Săruri solubile în solvenĠi convenĠionali6 úi uúor accesibile în anumite condiĠii de sol
(precipitatul, zgura lui Thomas, termofosfaĠii); se folosesc pentru un grup mai restrâns de plante.
Săruri solubile în apă úi uúor accesibile pentru majoritatea plantelor (superfosfatul úi
superfosfatul concentrat, metafosfatul de calciu, acidul fosforic).
3). Îngrăúămintele cu potasiu, cuprind diferite săruri cu potasiu, în special ale unor acizi
tari (HCl, H2SO4) sau ale unor acizi slabi (H2CO3,H4SiO4, H2SiO3, H4Al2Si2O9).
În raport cu solubilitatea lor úi respectiv accesibilitatea pentru plante se disting:
- îngrăúăminte potasice uúor solubile în apă úi uúor accesibile pentru plante;
- îngrăúăminte potasice greu solubile în apă.
4). Îngrăúăminte cu macroelemente de ordin secundar7 , care conĠin magneziu, sulf.
5). Îngrăúăminte cu microelemente, care conĠin elementele ce se găsesc în plante < 0,01
% socotit la substanĠa uscată. Acestea provin de obicei ca reziduuri de la diferite industrii, iar
uneori ca produse chimice fabricate pentru cerinĠele agriculturii.
6). Îngrăúăminte complexe úi mixte, conĠin două sau mai multe elemente cu rol în
nutriĠia plantelor; îngrăúămintele complexe se obĠin prin reacĠii chimice, iar cele mixte, prin
amestec.
În cadrul acestei grupe se pot distinge:
- îngrăúăminte complexe úi mixte cu două elemente, de tipul NP, NK, PK, MgN, MgP,
MgK etc.;
- îngrăúăminte complexe úi mixte cu trei elemente, de tipul NPK, sau cu mai multe
elemente;
- diferite produse reziduale de natură minerală sau organică, cu compoziĠie chimică
complexă úi care sunt folosite sub formă de pulberi sau făinuri.
Îngrăúămintele organice naturale rezultă din diferite produse reziduale naturale, de
origine organică, printr-o anumită pregătire sau prelucrare făcută direct în gospodărie sau în
unităĠi cu caracter industrial. Din această grupă fac parte: gunoiul de grajd, urina, mustul de
gunoi, compostul, dejecĠii umane, gunoiul de păsări, apele uzate, dar úi turba, precum úi
îngrăúămintele verzi obĠinte prin culturi speciale

4.2. ProducĠia úi consumul de îngrăúăminte în lume úi în Ġara noastră

După studiile făcute de economistul american Haedy pe un interval de 20 de ani rezultă
că factorii tehnologici au contribuit la realizarea producĠiei astfel: 45% îngrăúămintele, 10-15%
semânĠa selecĠionată, 6% irigaĠiile.
Din studiile FAO privind corelaĠia dintre consumul de îngrăúăminte úi producĠia agricolă
la hectar reiese ca: indicele valorii producĠiei creúte odată cu cantitatea de îngrăúăminte folosite.
ProducĠia agricolă exprimată valoric este mare pentru Ġări ca Belgia Olanda, Japonia cu consum

6
Citrat de amoniu, acizi tari diluaĠi.
7
Secundare în sensul că au o frecvenĠă mai mică de utilizare decât cele cu azot, fosfor sau potasiu, úi nu din punctul
de vedere al rolului lor fiziologic.

ϭϮϴ


peste 400-500 kg s.a./ha, în timp ce Ġări ca Thailanda, India, Siria, Indonezia cu consum scăzut
de îngrăúăminte la hectar, au úi indexul valoric al producĠiei scăzut.
Din consumul de îngrăúăminte minerale (substanĠă activă) pe plan mondial aplicat în
diferite regiuni ale lumii, aproape 50% din totalul îngrăúămintelor minerale sunt folosite la
cultura cerealelor (grâu, orez, porumb) úi 50 % din total sunt consumate de China, USA, India.
Pe plan mondial se estimează creúteri ale consumului de îngrăúăminte de la 142 milioane
tone în 2002-2003 la 165 milioane tone în 2009-2010, la 175 milioane tone în 2015 úi 199
milioane tone în 2030 (FAO, 2005). Cea mai mare parte din producĠia mondială de îngrăúăminte
va fi utilizată în Asia Orientală úi Asia de Sud, care împreună vor utiliza aproape jumătate din
producĠia estimată a fi necesară până în 2030. Pentru creúterea productivităĠii pe solurile cu
fertilitate scăzută vor fi necesare învestiĠii considerabile în îngrăúăminte. Obiectivele principale
vizează dezvoltarea úi adoptarea sistemelor productive, durabile úi cât mai puĠin poluante.
În Ġara noastră, în perioada 1928-1933, consumul mediu de îngrăúăminte la hectar, raportat la
suprafaĠa Ġării, revenea la 0,217 kg îngrăúământ brut, iar 1938 la 0,820 kg îngrăúământ brut.
După 1955, producĠia de îngrăúăminte chimice s-a dezvoltat foarte mult, astfel că în
medie pe hectarul de teren arabil s-a folosit în 1989/1990 o cantitate de peste 120 kg substanĠă
activă (N + P2O5 + K2O), ceea ce revine la aproximativ 200-230 kg/ha îngrăúământ brut.
După anul 1990, producĠia úi consumul de îngrăúăminte în Ġara noastră cunoaúte un declin
datorat perioadei de tranziĠie úi dificultăĠilor economice, consumul de îngrăúământ scăzând
dramatic, în medie la ha arabil, la 48 kg N, P, K în 1994, 47 kg N, P, K în 1995, 43 kg N, P, K în
1996, 40 kg N, P, K în 1997, 38 kg N, P, K în 1998 úi 33 kg N, P, K în anul 1999, 38,7 kg N, P,
K în 2007, an în care producĠia totală de îngrăúăminte chimice (N, P, K s.a) s-a ridicat la 387 mii
tone, din care în sistemul de agricultură majoritar privată s-au utilizat 379 mii de tone.
La noi în Ġară un studiu de sinteză care se referă la aportul diferiĠilor factori în sporirea
producĠiei agricole arată că dacă se ia egal cu 100 sporul de recoltă el se datoreúte: 38%
îngrăúămintelor, 34,5% lucrărilor solului, 12,5% seminĠelor selecĠionate úi 15% rotaĠiei
culturilor.
Omenirea are suficiente resurse să hrănească întreaga populaĠie actuală úi chiar mai mare
dar nenorocirea milioanelor de flămânzi este că ei se aúează la masă după ce bogaĠii au
consumat jumătate din producĠia alimentelor globului, iar animalele lor consumă o treime din
totalul cerealelor (aproximativ cât ar mânca într-un an 1,3 miliarde locuitori).

4.3. ProprietăĠile fizice úi chimice ce condiĠionează calitatea îngrăúămintelor

Un îngrăúământ ideal trebuie să aibă următoarele însuúiri:
- conĠinut ridicat de elemente nutritive majore (N, P, K);
- conĠinut ridicat al sumei elementelor nutritive de ordin secundar (Ca + Mg + S);
- conĠinut în microelemente scăzut;
- îngrăúămintele chimice solide să fie nehigroscopice, granulate, cu solubilitate ridicată
când se introduc în sol; cele lichide să se menĠină lichide la concentraĠie ridicată úi la schimbarea
temperaturii (să nu cristalizeze);
- să fie utilizat cât mai complet de plante în cursul perioadei de vegetaĠie (coeficient de
utilizare ridicat);
- să nu se fixeze în sol în forme neaccesibile pentru plante;
ϭϮϵ


 - să nu se piardă prin levigare;
- să aibă o reacĠie alcalină în sol acid úi acidă în sol alcalin (bazic);
- să fie uúor de fabricat;
- să se păstreze uúor úi să se răspândească uúor;
- să aibă un preĠ scăzut.
Este greu să poată fi îndeplinite toate aceste condiĠii de acelaúi produs.
Pentru a putea compara între ele produsele folosite ca îngrăúăminte din punct de vedere al
conĠinutului în elemente nutritive, precum úi pentru a putea stabili dozele care se dau la unitatea
de suprafaĠa, se obiúnuieúte să se exprime unităĠile substanĠei fertilizante (active) în oxizi, P2O5,
K2O, MgO etc. sau în elemente N, P, K, Mg etc., raportate la 100 unităĠi îngrăúământ brut.
În literatura de specialitate se găsesc ambele moduri de exprimare. Mai corectă, din punct
de vedere útiinĠific, este exprimarea în elemente, N pentru azot, P pentru fosfor, K pentru potasiu
etc., aceasta pentru motivul că plantele nu le absorb din sol sub formă de oxizi (ci sub formă de
ioni), iar unii oxizi (P2O5, K2O) nici nu există in sol.
Când se exprimă într-o formă úi este necesar să se facă transformarea pentru a se exprima
în cealaltă formă, se folosesc următorii factori de transformare (tabelul 17).
Tabelul 17
Factorii de trasformare
Pentru transformare
ÎnmulĠeúte cu din ⎯→ în ÎnmulĠeúte cu
↓ în ←⎯ din ↓
0,8224 N NH3 1,2159
2,219 P2 O 5 P 0,437
1,205 K2O K 0,83
1,658 MgO Mg 0,63
1,399 CaO Ca 0,715
0,2258 N NO3 4,4266
6,25 N proteic N 0,160

Metodele de aplicare a îngrăúămintelor

Un mare rol în sporirea eficienĠei îngrăúămintelor îl au metodele úi epoca de aplicare. În

principiu trebuie urmărit ca substanĠele nutritive să se afle cât mai mult timp în zona rădăcinilor
active ale plantelor.
Trebuie să se aibă în vedere că adâncimea de pătrundere a rădăcinilor plantelor ca úi raza
până la care se răspândesc diferă de la specie la specie, soi úi hibrid.
După epoca de aplicare a îngrăúămintelor se disting trei metode principale:
- fertilizarea înainte de semănat (plantat), numită úi fertilizare de bază;
- fertilizarea odată cu semănatul (plantatul);
- fertilizarea în timpul vegetaĠiei, numită úi fertilizare suplimentară.
Fertilizarea înainte de semănat se îmbină cu sistemul de lucrare a solului. Odată cu
arătura adâncă, sub brazdă, se încorporează cea mai mare parte din doza de îngrăúăminte
fosfatice, potasice úi cu azot amoniacal. O parte din îngrăúăminte pot fi încorporate úi cu lucrările
dinaintea semănatului (sub cultivator, disc). În acest ultim caz se folosesc îngrăúăminte uúor
solubile care să fie utilizate de plante la începutul pornirii în vegetaĠie.

ϭϯϬ


 Fertilizarea odată cu semănatul sau plantatul. Pentru plantele care se seamănă în rânduri
sau în cuiburi, îngrăúămintele se aplică cu semănători speciale (combinate), care lasă pe acelaúi
rând cu sămânĠa sau la cuib, atât seminĠele, cât úi îngrăúămintele. Se aplică o cantitate de 1/3-1/4
din doza anuală de îngrăúăminte chimice. Se mai poate aplica în benzi paralele cu rândurile
semănate, care de asemenea duce la creúterea coeficientului de utilizare a îngrăúământului.
Acestea asigură nutriĠia plantelor pe o perioadă de 20-30 zile de la răsărire. Se folosesc în special
îngrăúămintele cu fosfor úi mai puĠin cele cu azot sau potasiu, care fiind foarte solubile pot să
concentreze prea mult soluĠia solului, ce devine astfel dăunătoare.
Pentru a stabili corect doza care nu este dăunătoare este necesar să se calculeze efectul
asupra concentraĠiei soluĠiei solului.
Fertilizarea în timpul vegetaĠiei, cunoscută úi sub numele de fertilizarea suplimentară,
are ca scop să completeze nevoile plantelor în elemente nutritive în anumite perioade critice ale
nutriĠiei acestora.
Aplicarea îngrăúămintelor se poate face în stare uscată sau în soluĠii. Răspândirea
îngrăúămintelor se poate face la suprafaĠa solului, cu sau fără încorporarea ulterioară, sau se pot
întroduce în sol printre rânduri cu maúini speciale (cultivator).
SoluĠiile nutritive ca úi îngrăúămintele pulverulente se pot aplica úi prin stopirea sau
prăfuirea părĠilor vegetative aeriene ale plantelor, metodă cunoscută úi sub denumirea de nutriĠie
extraradiculară.
În timpul vegetaĠiei se foloseúte foarte mult, mai ales în legumicultură, la culturile din
sere úi solarii, ca úi la culturile irigate, fertilizarea cu soluĠii nutritive.
IrigaĠia fertilizantă este metoda care constă în aplicarea îngrăúămintelor chimice odată cu
apa de irigare, în cantităĠile úi raporturile dintre elemente (N, K, P) corespunzătoare cerinĠelor
plantelor la faza de vegetaĠie când se face aplicarea.

4.4. Îngrăúămintele chimice cu azot

PrezenĠa în natură. În atmosferă azotul în stare gazoasă se găseúte în proporĠie de 78 %
socotit în volume. Deasupra fiecărui hectar se află în atmosferă circa 70000-78000 tone azot
molecular (N≡N), formă sub care nu poate fi luat de plantele superioare.
In solul arabil,cantitatea de azot total variază în medie pe adâncimea de la 0 la 20 cm
între 0,1 úi 0,4 % (2,5-10 t/ha), iar în orizonturile mai adânci scade, astfel că la adâncimea de 2-3
m aproape că lipseúte. PrezenĠa azotului în sol se datoreúte activităĠii biologice, el nu provine ca
alte elemente nutritive din roca pe care s-a format solul. Peste 95 % din azotul stratului arabil
este de natură organică. Pe adâncimea de l m - în raport cu tipul de sol - cantitatea de azot este de
9 - 30 t/ha.
In plantă, conĠinutul în azot variază în medie- socotit la substanĠă uscată- între 0,2 úi 4,5
%, fiind mai ridicat în seminĠe úi în fânul de plante leguminoase.

Clasificarea îngrăúămintelor cu azot

Îngrăúămintele cu azot folosite în agricultură sunt săruri ale unor acizi tari (H2SO4, HCl),
cu amoniu, sau ale acidului azotic cu diferiĠi cationi (NH4+, K+, Ca2+), precum úi ale unor acizi

ϭϯϭ


slabi (H2CO3, HCN), cu amoniu sau radicalul amidic -NH2. Clasificarea lor se poate face după
criterii pur chimice sau după criterii agrochimice. În acest ultim caz, clasificarea Ġine seama úi de
gradul de accesibilitate a formelor de azot din sărurile respective.

Sortimentul îngrăúămintelor cu azot

Îngrăúămintele cu azot cele mai utilizate în agricultură, modul de obĠinere úi principalele
lor însuúiri fizico-chimice sunt sintetizate în tabelul 18.
În cadrul eforturilor pentru economisirea energiei se încadrează apariĠia sortimentului de
îngrăúăminte lichide cu azot. Economia provine atât la fabricarea lor cât si la reducerea energiei
necesare pentru transport, răspândire úi încorporare în sol.
Majoritatea îngrăúămintelor cu azot sunt uúor solubile în apă, ceea ce necesită aplicarea în
mai multe etape pentru a împiedica pierderile prin levigare. Pentru a evita munca suplimentară
legată de răspândire úi pierderile prin spălare mai ales la culturile irigate, se produc noi tipuri de
îngrăúăminte cu azot, la care se adaugă úi noi forme de condiĠionare - îngrăúăminte cu azot greu
solubile
Compuúi ureoformaldehidici. Rezultă din tratarea ureei cu diferite aldehide în mediu
acid. Compuúii conĠin între 28 úi 39 % N total úi au o viteză mică de nitrificare úi o
asimilabilitate lentă (6-7 luni).
Principalii reprezentaĠi trecuĠi în producĠie sunt:
Ureoformaldehida (Ureoform) cu 38 % N.
Ureoacetaldehida (Crotonyliden-diuree) cu 30 % N.
Izobutiliden-ureea (I.B.D.U.) cu 32 % N.
În prezent aceste produse se utilizează mai ales în horticultură, în sere.
TendinĠe noi în forma de condiĠionare a îngrăúămintelor cu azot. Pentru realizarea de
îngrăúăminte cu azot cu solubilitate desfăúurată pe întreaga perioada de vegetaĠie se mai folosesc
úi alte procedee úi anume:
- îmbrăcarea granulelor în pelicule organice (materiale plastice);
- adăugarea în granule de produse cu acĠiune de inhibare a nitrificării;
- impregnarea unor materiale plastice expandate din clasa poliuretanilor, cu îngrăúăminte
cu adaosuri de inhibitori ai nitrificării úi schimbători de ioni.

ϭϯϮ


 Tabelul 18
Sortimentul îngrăúămintelor chimice cu azot

ConĠinutul în Solubilitatea în
Denumirea Formula chimică ObĠinere substanĠă Stare fizică, 100 părĠi apă Dacă este Greutatea Volumul, Mod de păstrare ObservaĠii
îngrăúământulu (produs principal) activă aspect, culoare (O°C) higroscopic unui m3 în kg unei tone în
i % m3
Îngrăúăminte cu azot amoniacal
Amoniac NH3 Din azot molecular úi Gaz incolor cu 11570 (în _ 0,771 1,6 În cisterne la Se poate introduce
anhidru hidrogen la presiune úi miros înĠepător. volume) (lichefiat) presiune (15-30 direct în sol cu apa de
temperaturi ridicate 82,25 N Se lichefiază 89,9 (în at) (lichid) udare
uúor. greutate)
Sulfat de (NH4)2SO4 Amoniac úi acid 21 N Cristale, mici, 70,6 Nu 715-800 1,1-1,2 În saci imperme- Restictiv pentru
amoniu sulfuric 24 S albe, uneori abili solurile cu reacĠie
cenuúii acidă.
Nu trebuie să conĠină
rodanat de amoniu
(rezi-dual)
Îngrăúăminte cu azot nitric
Azotat de NaNO3 Din acid azotic sau Cristale albe, 75 Nu când este 1100-1300 1,2-1,3 În saci Se găseúte úi în stare
sodiu oxizi de azot úi 16 N uneori cenuúii în stare curată impermeabili naturală în Chile,
carbonat sau America de Sud
hidroxid de sodiu
Azotat de Ca(NO3)2 Din acid azotic sau Cristale albe 102 Foarte 2200 1,5 În saci Excelent pentru
calciu oxizi de azot úi 11,8-15,3 N higroscopic bine închiúi plantele decorative úi
hidroxid de calciu de seră
Îngrăúăminte cu azot nitric úi amoniacal
Azotat de NH4NO3 Din acid azotic úi 33-34,5 N Cristalizat sau 118 Foarte 810 1,2 În saci Cu restricĠii pe solurile
amoniu amoniac granulat, culoare higroscopic impermeabili cu reacĠie acidă.
albă sau uúor Pericol de explozie
gălbuie ori roz unde se depozitează
necorespunzătoor
Nitrocalc- 2NH4NO3. Din azotat de amoniu 17,5-20,5 Granule de formă 65 Higroscopic 1200 0,8-0,9 În saci Se utilizează pe soluri
amoniu CaCO3 în stare topită úi N neregulată de impermeabili cu reacĠie acidă
(nitrocalcar) carbonat de calciu culoare albă
pulbere
Îngrăúăminte cu azot sub formă amidică
Ureea CO(NH2)2 Din amoniac úi bioxid 46,6 N Cristale sau 109 Higroscopic 1300 0,6 În saci Nu trebuie să conĠină
de carbon la presiune úi granule de culoare impermeabili biuret mai mult de 1,5-
temperatură albă sau uúor roz 2%
Îngrăúăminte lichide cu azot
Apă NH3 +NH4OH Apă + amoniac 16,23 N Lichid incolor 14 kg amoniac _ 900 0,99 În cisterne
amoniacală +H2O lichid pentru o
soluĠie cu 20 %
azot
NH3+NH4OH Amoniac +azotat de 32-48 N Lichid incolor _ _ 1000-1180 0,85-1,00 În cisterne
AmoniacaĠi +NO3+NH2+H2O amoniu +uree + sulfat
de amoniu

ϭϯϯ


 Factorii care condiĠioneză aplicarea îngrăúămintelor cu azot

Azotul este luat din sol în cea mai mare parte sub formă de ioni de NH4+ sau NO3- úi în
mai mică măsură sub formă de NH2 sau NO2-, forme ce provin din materia organică din sol sau
prin procese de biosinteză. Din punct de vedere fiziologic, formele nitrică, amoniacală úi amidică
sunt egale.
Factorii care condiĠionează utilizarea de către plante a unei forme sau alteia în cursul
vegetaĠiei sunt următorii:
• planta: specia úi vârsta plantei, aprovizionarea plantei cu hidraĠi de carbon, în raport cu
intensificarea fotosintezei;
• solul: pH-ul solului, anionii úi cationii însoĠitori din soluĠia solului, concentraĠia soluĠiei,
capacitatea de reĠinere a solului úi capacitatea de tamponare a acestuia;
• felul îngrăúământului úi gradul de aprovizionare cu îngrăúăminte al unităĠii agricole.
ParticularităĠile plantelor. Forma amoniacală este mai apropiată de produúii cu azot care
se formează în plantă, decât forma nitrică. Totuúi, amoniacul nu se poate acumula ca atare în
plantă, deoarece este toxic, în schimb sub forma nitrică se poate acumula mai mult fără un
pericol deosebit (hriúcă, spanac, salată, tutun). Asimilarea azotului amoniacal se face mai bine
dacă planta are concomitent condiĠii de aprovizionare (fotosinteză) cu hidraĠi de carbon.
Ionul nitric (NO3-) se ia cu uúurinĠă de plantă din soluĠia solului, însă necesită după
pătrunderea în plantă o energie suplimentară pentru a suferi un proces de reducere în nitriĠi úi
apoi în amoniu, după care intră în reacĠie cu acizii organici rezultaĠi în procesul de metabolism.
În cursul nutriĠiei cu azot amoniacal, în plantă se intensifică ritmul acumulării hidraĠilor
de carbon, iar în timpul nutriĠiei cu azot nitric se acumulează mai mulĠi acizi organici.
În cursul vegetaĠiei, folosirea cu precădere de către plante a formei amoniacale sau a celei
nitrice se schimbă în raport cu caracterul de specie úi metabolismul general al plantei. Sunt specii
care manifestă preferinĠă pentru nutriĠia cu azot amoniacal cum sunt: catoful, inul, meiul, orezul,
iar altele pentru nutriĠia cu azot nitric: castraveĠii, dovleceii, hriúca, pepenii, sfecla de zahăr.
Vârsta plantelor este un factor care influenĠează asupra intensităĠii formelor de azot.
Unele plante, ca de exemplu tomatele, ovăzul, porumbul, la începutul vegetaĠiei folosesc mai
bine azotul amoniacal, iar în a doua jumătate a perioadei de vegetaĠie, azotul nitric.
CondiĠiile de sol influenĠează úi ele asupra asimilării formei nitrice sau amoniacale.
În sol, în permanenĠă formele solubile de azot se află într-o continuă transformare dintr-
una în alta; pH-ul solului spre neutru sau uúor bazic favorizează o mai bună absorbĠie a
îngrăúămintelor amoniacale, în timp ce pH-ul uúor acid, favorizează formele nitrice.
De asemenea, prezenĠa în soluĠia solului a diferiĠilor anioni (Cl-, HPO42-, SO42-) sau
cationi (Ca2+, Mg2+, K+, Na+) influenĠează absorbĠia de către plante a formelor de azot. Anioni úi
cationi, după influenĠa lor asupra pătrunderii amoniului, se situează astfel:

Cl- > SO42- > HPO42-

Ca2+ > Mg2+ > K+ > Na+

De aici rezultă că prezenĠa în soluĠia solului a cationilor de Ca2+ úi Mg2+, concomitent cu

a anionilor de Cl- úi SO42- stânjeneúte pătrunderea NO3- úi favorizeză în schimb pătrunderea
ϭϯϰ


NH4+. În schimb, prezenĠa cationilor de Na+ úi K+ împreună cu anionul HPO42- intensifică
absorbĠia azotului nitric (NO3-) úi stânjenesc pătrunderea azotului amonical (NH4+).
ConcentraĠia soluĠiei nutritive, care este în strânsă legătură úi cu dozele de îngrăúăminte
folosite, arată că o concentraĠie mai slabă duce la o mai bună asimilare a azotului amoniacal, iar
o concentraĠie mai mare, a azotului nitric. Pentru echilibru nutritiv, azotul amoniacal nu trebuie
să fie în concentraĠie mai mare de 1/4 faĠă de azotul nitric.

4.5. Îngrăúămintele chimice cu fosfor

In sol, fosforul provine din roca-mamă pe care acesta s-a format. În orizontul arabil,
cantitatea de fosfor total variază cu tipul de sol între 0,03 % (podzol) úi 0,24 % P2O5
(cernoziom), iar în orizonturile mai adânci între 0,02 úi 0,16 % P2O5. Pe adâncimea de 1m
rezerva de fosfor total din sol reprezintă 3 - 25 t/ha. Fosforul din stratul arabil este alcătuit în
proporĠie de 50 - 70 % din compuúi minerali úi 30 - 50 % din compuúi organici. SoluĠia solului în
medie conĠine 0,5 - 1 mg de fosfor solubil (P) pe 1 litru de soluĠie, cantitate extrem de mică dacă
nu am lua în considerare că din rezerva generală a solului, prin procese fizico-chimice úi
activitate microbiologică, pe măsură ce fosforul este consumat de plante, trec în soluĠia solului
noi cantităĠi.
În plantă, conĠinutul în fosfor variază în medie în diferite organe între 0,2 % în tulpini úi
frunze úi 0,8 -1,5 % P2O5 în seminĠe (leguminoase, papaveracee).

Clasificarea îngrăúămintelor cu fosfor

În agricultură se folosesc ca îngrăúăminte săruri neutre, acide sau bazice ale acizilor
fosforici, metafosforici úi polifisforici. În ultimul timp, în cadrul sortimentului de îngrăúăminte
lichide, se foloseúte direct acidul fosforic.
Clasificarea lor se poate face din mai multe puncte de vedere úi anume: chimic,
tehnologic úi agrochimic. Vom folosi clasificarea agrochimică care Ġine seama úi de gradul de
accesibilitate al fosforului de către plante.

Sortimentul îngrăúămintelor chimice cu fosfor

Cele mai utilizate îngrăúăminte chimice cu fosfor, modul de obĠinere úi principalele lor
caracteristici fizico-chimice sunt prezentate în tabelul 19:

ϭϯϱ


 Tabelul 19
Sortimentul îngrăúămintelor chimice cu fosfor

ConĠinutul în Solubilitatea în
Denumirea Formula chimică ObĠinere substanĠă Stare fizică, 100 Dacă este Greutatea Volumul, unei Mod de ObservaĠii
îngrăúământulu (produs principal) activă aspect, culoare părĠi apă higroscopic unui m3 în kg tone în m3 păstrare
i % P2O5 (O°C)
Îngrăúăminte cu fosfor greu solubile în apă
FosfaĠi naturali Ca3(PO4)2 + Se extrage din zăcă- 8-24 Pulbere de culoare Foarte puĠin Nu 1100-1200 0,83-0,90 În vrac Se foloseúte pe soluri cu
(făină de +2Ca5(PO4)3+ minte naturale, se cenuúie sau roúia- solubilă în apă reacĠie acidă ca îngrăúă-
fosforite) argilă + nisip macină tică mânt de bază
Făină de oase Ca3(PO4)2 Prin măcinarea oaselor, 15-34 Pulbere albă- Foarte puĠin Nu 890 1,120 În vrac Idem
după ce s-a extras gră- murdar, aspră la solubilă
simea úi cleiul pipăit, în care se
disting bucăĠi mici
colĠuroase de oase
Îngrăúăminte cu fosfor solubile în solvenĠi convenĠionali (acizi slabi)
Precipitat CaHPO4.2H2O Prin descompunerea 27-40 Pulbere albă PuĠin solubilă Nu 1700 0,600 În vrac sau saci Se utilizează úi ca adaos
fosfaĠilor naturali cu friabilă în hrana tineretului bovin
acid azotic Se foloseúte la fabricarea
îngrăúămintelor
complexe
Zgura de Ca4P2O9 + Produs secundar de la 12-24 Pulbere fină PuĠin solubilă Nu 700 1,400 În vrac Pe terenuri cu reacĠie
defos-forare a P2O5.SiO2.5CaO industria metalurgică cenuúiu- acidă
fontei (zgura negricioasă
lui
Thomas)
TermofosfaĠi 2(Na2O.P2O5. Încălzirea unui amestec 26-29 Pulbere cenuúie PuĠin solubilă Nu 1100-1200 0,80-0,90 În vrac sau saci Idem
2CaO)SiO2.2CaO de fosfaĠi naturali +
SiO2 + Na2CO3
FosfaĠi neutri Ca3(PO4)2 + Tratarea fosfaĠilor natu- 15-24 Pulbere cenuúie 30-40 % din Nu 1100-1200 0,80-0,90 În vrac Idem
sau activaĠi +CaHPO4.2H2O + rali cu cantităĠi reduse total
+Ca(H2PO4)2 + de H2SO4 solubil în apă
+Ca5(PO4)3
Îngrăúăminte cu fosfor uúor solubile în apă
Superfosfat Ca(H2PO4)2 + Tratarea fosfaĠilor natu- 16-22 Pulverulent sau Solubil în apă; Nu 1020-1080 0,93-0,98 În vrac sau saci Se foloseúte pe toate ti-
simplu + CaSO4 rali cu acid sulfuric granulat ghipsul nu se purile de sol úi la toate
solubilizează plantele
Superfosfat Ca(H2PO4)2 Tratarea fosfaĠilor natu- 38-54 Granule de 1-3 Solubil în apă Nu 1000-1100 0,88-1,12 În vrac sau saci Idem
concentrat rali cu acid fosforic mm de culoare
albă
PolifosfaĠi (Ca(PO3)2)n Calcinarea la 1000°C a 60-71 Masă sticloasă sau Solubil în apă Nu 1000-1100 0,90-1,10 În saci Se foloseúte la fabricarea
Metafosfat rocii fosfatice împreună pulbere fină îngrăúămintelor
de calciu cu P2O5 complexe

ϭϯϲ


 Factorii care condiĠioneză aplicarea îngrăúămintelor cu fosfor

Fosforul este luat de plante din sol sub forma ionului H2PO4- ; este asimilat mai slab úi
sub forma ionului HPO42- sau PO43-.
Factorii care influenĠează asupra eficienĠei îngrăúămintelor cu fosfor úi condiĠionează
aplicarea sunt:
• planta: specia, vârsta, capacitatea de a lua calciul din sol úi de a secreta o serie de acizi úi
enzime în rizosferă;
• solul: pH-ul, gradul de saturaĠie cu baze, capacitatea totală de schimb cationic, anionii úi
cationii însoĠitori din soluĠia solului;
• felul îngrăúământului: gradul său de mărunĠire, modul de încorporare úi forma chimică.
ParticularităĠile plantelor. În general, cele din familia leguminoaselor folosesc mai bine
fosforul din sol chiar úi din formele mai greu solubile, comparativ cu plantele din familia
gramineelor. În raport cu sistemul radicular, plantele cu sistem radicular pivotant asimilează mai
bine fosforul din sol, pe când cele cu sistem radicular fasciculat úi răspândit în stratul de la
suprafaĠa solului asimilează mai greu fosforul din sol úi mai bine fosforul aplicat sub formă de
îngrăúământ.
ParticularităĠile de folosire a fosforului variază cu specia. Astfel asimilează mai uúor
fosforul din formele greu solubile sau fosforul din sol: hreanul, hriúca, lupinul, muútarul,
mazărea, ridichea, trifoiul alb. Un alt grup de plante asimilează mai greu fosforul din sol, în
schimb îl iau cu usurinĠă din formele solubile úi din îngrăúăminte: cartof, grâu, in, orz, ovăz,
porumb, trifoi roúu, varză, tomate.
Însuúirea de a folosi fosforul din compuúi greu solubili creúte odată cu capacitatea plantei
de a asimila calciul, fără să existe un raport direct proporĠional, precum úi cu particularităĠile de a
emite în rizosferă diferiĠi acizi organici úi enzime care contribuie la solubilizarea compuúilor
fosforului din sol.
În raport cu vârsta plantelor, capacitatea de a lua fosforul din forme greu solubile este mai
scăzut la plantele tinere úi creúte în general odată cu înaintarea plantelor în vârstă.
Din totalul fosforului introdus în sol ca îngrăúământ, plantele, în raport cu specia úi
condiĠiile de sol, utilizează 15-40%, în medie 25 %, restul fixându-se în forme însolubile úi mai
greu accesibile plantelor.
CondiĠiile de sol úi eficienĠa îngrăúămintelor cu fosfor. CondiĠiile de sol influenĠează
asupra eficienĠei îngrăúămintelor cu fosfor prin diferitel procese de reĠinere care au loc în sol, dsr
úi prin faptul că fosforul din îngrăúăminte introdus în sol aproape că nu se deplasează, el rămâne
în stratul unde a fost încorporat cu o difuzie medie de ± 5 cm. Din această cauză, pentru a
aproviziona plantele cu forme accesibile de fosfor este necesar ca îngrăúământul să fie introdus
în diferite straturi, adică atât sub brazdă odată cu arătura adâncă cât úi sub cultivator sau disc,
sau pe rândurile plantelor odată cu sămânĠa. Aplicarea îngrăúămintelor fosfatice la suprafaĠa
solului are efect mic, întrucât nedeplasându-se aprovizionează plantele numai pe o perioadă
scurtă de timp.
În utilizarea îngrăúămintelor cu fosfor, aciditatea sau bazicitatea soluĠiei solului, respectiv
pH-ul, au un rol deosebit.
Pe solurile acide se utilizează mai bine formele greu solubile.

ϭϯϳ


 Pe solurile saturate cu baze, ca úi pe cele neutre, dar cu un conĠinut ridicat de CaCO3 sau
Ca(HCO3)2 prin reacĠii de schimb poate avea loc o legare chimică a ionului fosforic în forme mai
greu accesibile pentru plante.
Prin reacĠii de schimb rezultă fosfatul secundar de calciu úi fosfatul terĠiar de calciu, cu o
solubilitate în apă mai mică decât fosfatul primar de calciu úi sunt ca atare úi mai greu asimilabile
de către plante.
Coeficientul de folosire a îngrăúămintelor fosfatice introduse în sol mai depinde úi de
capacitatea totală de schimb cationic (T) a solului úi de gradul de saturare cu baze (V%). În
solurile cu o capacitate de schimb mică úi cu un grad de saturaĠie sub 50-60 % se folosesc mai
bine fosfaĠii greu solubili. Pe solurile cu capacitatea de schimb cationic mare úi un grad de
saturaĠie cu baze mai mare de 75-80 % sunt condiĠii pentru o utilizare mai bună a îngrăúămintelor
cu fosfor sub forme uúor solubile.
De asemenea, prezenĠa în soluĠia solului a altor substanĠe nutritive influenĠează
coeficientul de folosire a îngrăúămintelor cu fosfor. Aceasta se datoreúte pe de o parte unor
interacĠiuni chimice ce se produc în sol úi a unor interacĠiuni biochimice ce au loc în plante.
Îngrăúămintele cu azot (azotat de amoniu, sulfat de amoniu etc.) măresc solubilitatea fosfaĠilor úi
îi fac úi mai accesibili plantelor. Îngrăúămintele cu potasiu măresc gradul de asimilare a
îngrăúămintelor fosfatice greu solubile.
ConĠinutul ridicat în humus al solurilor, ca úi folosirea gunoiului de grajd, duc la o mai
bună asimilare a îngrăúămintelor fosfatice.
În sol mai au loc úi reĠineri fizico-chimice ale ionului fosfatic la suprafaĠa coloizilor
solului (argila) úi a hidroxizilor de fier úi aluminiu.
Ioni de fosfor mai pot fi reĠinuĠi în sol úi de alĠi compuúi ca humanĠii de fier, silicaĠii de
fier úi aluminiu.
Ca urmare a proceselor de reĠinere chimică úi fizico-chimică în sol nu se pot acumula
compuúi ai fosforului uúor solubili în apă. TendinĠa generală este de trecere a compuúilor uúor
solubili în compuúi mai greu solubili (fosfaĠi terĠiari) sau în forme stabile (hidroxilapatita etc.).
Totuúi úi în cazul cănd nu se folosesc îngrăúăminte fosfatice, plantele au posibilitatea să
se aprovizioneze într-o măsură oarecare cu fosfor ca urmare a unui echilibru dinamic ce se
stabileúte între diferitele forme sub care este reĠinut fosforul în sol, dar care nu corespunde
întotdeauna pentru satisfacerea cerinĠelor biologice ale plantelor.
InteracĠiunea P/N. Există o interacĠiune între fosfor úi azot atât în sol cât úi în plantă.
Aceasta se datoreúte unor interacĠiuni chimice úi fiziologice care influenĠează accesibilitatea
fosforului úi capacitatea de asimilare a plantelor.
InteracĠiunea P/Zn. S-a constatat că excesul de îngrăúăminte cu fosfor provoacă carenĠe
induse de zinc, element care intră în componenĠa unor ezime (carbohidaza, carbopeptidaza) cu
rol în procesul de fotosinteză.

ϭϯϴ


4.6.Îngrăúămintele chimice cu potasiu
În sol, potasiul provine din rocile pe care acesta a luat naútere, mai bogate fiind solurile
ce au la bază roci magmatice (eruptive). ConĠinutul în potasiu total al scoarĠei terestre este în
medie de 2,6 % K2O, iar solurile din Ġara noastră au în orizontul arabil un conĠinut mediu de
potasiu total de 1,5-2,5 % K2O. Solurile argiloase au un conĠinut mai ridicat în potasiu decât cele
lutoase sau cele nisipoase, care au conĠinutul cel mai scăzut. În cea mai mare parte, potasiul se
află în sol sub formă de silicaĠi complecúi sau minerale argiloase în care potasiul este strâns
legat în reĠeaua cristalină.
Cu tot conĠinutul solului ridicat în potasiu total, totuúi de multe ori plantele duc lipsa
acestui element, întrucât numai 1-2 % din acest potasiu trece în forme uúor asimilabile de căttre
plante. Peste 90 % din potasiul total aflat în stratul arabil se află compuúi minerali úi mai puĠin de
10 % provine din compuúi organici.
În plantă, conĠinutul în potasiu variaza cu specia, vârsta úi părĠile sau organele acesteia.
Cea mai mare cantitate în potasiu se gaseúte în organele tinere în frunze úi apoi în fructe. În paie,
conĠinutul cel mai ridicat în potasiu se găseúte la plantele oleaginoase (0,5-1,80 %), paiele de
cereale au între 0,75 úi 1 % K2O. În seminĠe, conĠinutul cel mai ridicat se află în leguminoase
(0,80-1,7 % K2O), la cereale fiind între 0,5-0,6 % K2O.

Clasificarea îngrăúămintelor cu potasiu

Ca îngrăúăminte cu potasiu se folosesc săruri neutre sau acide, în care cationul K+ este
legat cu un anion: Cl-, NO3-, SO42-, HCO3-, CO32-, H2PO4-, PO43-, SiO42-.
Clasificarea îngrăúămintelor cu potasiu se poate face din punct de vedere chimic,
tehnologic úi agrochimic.

Zăcăminte naturale de săruri cu potasiu

Materiile prime folosite pentru producerea îngrăúămintelor chimice cu potasiu sunt

zăcămintele naturale de diferite săruri potasice úi în special de cloruri úi sulfaĠi. Aceste zăcăminte
s-au format acum circa 200 milioane de ani din apa mării, din care s-a depus treptat în ordinea
solubilităĠii în niúte lagune mari, diverse săruri în care predomină clorurile (de Na, K, Mg) úi
sulfaĠii (de K, Mg, Ca, Na).
Cele mai mari zăcăminte se găsesc în Canada 36 %, în Rusia 48 %, în Germania 12 %,
apoi în Italia (Sicilia) etc. Zăcămintele cunoscute cuprind aproape 50 miliarde tone K2O.
În Ġara noastră, a fost pus în evidenĠă în anul 1958, în judeĠul NeamĠ (Tazlău, Gârcina,
Schitu Frumoasa, BălĠăteúti) un zăcământ de săruri de potasiu estimat la peste 300 milioane tone
de potasiu (K2O), în care predomină sulfatul de potasiu.

Sortimentul îngrăúămintelor chimice cu potasiu

Îngrăúămintele cu potasiu utilizate în agricultură, modul de obĠinere úi principalele
caracteristici fizico-chimice sunt sintetizate în tabelul 20.

ϭϯϵ


 Tabelul 20
Sortimentul îngrăúămintelor chimice cu potasiu

ConĠinutul Solubilitatea
Denumirea Formula ObĠinere în substanĠă Stare fizică, în 100 părĠi Dacă este Greutatea Volumul, Mod de ObservaĠii
îngrăúămân- chimică activă aspect, culoare apă (O°C) higroscopi unui m3 unei tone păstrare
tului (produs % K2O c în kg în m3
principal)
Săruri potasice brute
Silvinit KCl.NaCl Extragere din zăcă- 12-24 Sare albă, 34 Da 1100 0,900 În saci sau în Se găseúte în
mânt prin lucrări de alb murdar cu vrac la loc zăcăminte le de la
minerit cristale de uscat Gălean, jud. NeamĠ
culoare roz

Carnalit KCl.MgCl2. Idem 8-17 Sare de culoare 30 Da 1100 0,900 Idem Se găseúte în
6H2O alb lăptoasă sau zăcămintele de la
galben roúiatică Gălean, jud. NeamĠ
Cainit KCl.MgSO4.3H Idem 12-18 Sare de culoare 30-35 Da 1400 0,800 Idem Se găseúte în
2O albă-cenuúie cu zăcămintele de la
cristale galbene Tazlău, jud. NeamĠ
sau roz
Polihalit K2SO4 Idem 14-15 Idem 10 PuĠin 1300 0,800 Idem Idem
MgSO4
CaSO4
Săruri potasice prelucrate
Clorură de KCl Prin prelucrarea 60-63 Cristale mici 32-34 PuĠin 870-940 1,07 Idem Utilizat direct ca
potasiu silvinitului pe albe îngrăúământ sau la
principiul fabricarea îngrăúă-
solubilităĠii mintelor complexe
diferite a KCl úi a
NaCl în raport cu
temperatura
Sare potasică KCl+săruri Prin amestecul KCl 20-40 Sare de culoare 30-35 Da 940-1180 0,85-1,060 Idem sau Îngrăúământ potasic
naturale brute cu săruri naturale 50 alb murdar cu în saci cel mai mult folosit
măcinate brute măcinate cristale mici de
culoare roz
Sulfat de K2SO4 Pin prelucrarea 48-54 Cristale mici 48-54 Nu 1300 0,770 În vrac Recomandat la
potasiu sărurilor naturale pe albe sau albe- culturile din sere úi
cale termică sau gălbui cele ce nu suportă
schimb de ioni clor (solanacee,
viĠă de vie, plante
decorative)

ϭϰϬ


 Factorii care condiĠionează aplicarea îngrăúămintelor cu potasiu
Din sol, potasiu este luat de plante sub formă de ioni (K+). În această formă provine din
potasiu reĠinut de complexul coloidal prin adsorbĠie, precum úi din sărurile din sol solubile în
apă.
Factorii care condiĠionează eficienĠa îngrăúămintelor cu potasiu sunt planta, condiĠiile de
sol, prezenĠa diferiĠilor anioni úi cationi în soluĠia solului úi felul îngrăúământului.
ParticularităĠile plantelor. Capacitatea plantelor de a lua potasiu din sol sau din
îngrăúăminte diferă de la o specie la alta. Astfel, meiul, hriúca, trifoiul, lucerna au capacitate mai
mare de a lua potasiu din diferiĠi compuúi greu solubili din sol, decât alte plante. Unele plante de
cultură sunt mari consumatoare de potasiu, cum sunt floarea-soarelui, cartoful, sfecla, varza,
tomatele, hriúca, porumbul, ricinul, cânepa, tutunul, salata, păstârnacul, viĠa de vie, pomii.
ConcentraĠia mai mare a soluĠiei solului, favorizează asimilarea mai bună a potasiului de către
plantele cu o capacitate mai scăzută de a lua acest cation din sol. Capacitatea de asimilare a
potasiului din sol din forme greu solubile creúte odată cu vârsta.
CondiĠiile de sol úi eficienĠa îngrăúămintelor cu potasiu.
Pe solurile saturate cu baze au loc reacĠii de schimb la aplicarea îngrăúămintelor cu
potasiu, calciul rezultat în urma schimbului formează clorură de calciu, o sare uúor solubilă.

Ca = [CA] =Ca + 2KCl ĺ K- [CA] –K + Ca Cl2

Potasiul se reĠine în complexul adsorbtiv, iar solul poate suferi treptat o decalcifiere,
întrucât clorura de calciu este uúor solubilă úi se îndepărtează cu apele de infiltrare.
Pe solurile nesaturate (acide) la aplicarea de îngrăúăminte cu potasiu au loc următoarele
reacĠii de schimb:
H- [CA] -H + 2KCl ĺ K- [CA] –K + 2HCl
Se produce o acidifiere úi mai puternică a soluĠiei solului, care poate duce la apariĠia unor
compuúi toxici (oxiclorura de aluminiu) ce influenĠează nefavorabil asupra culturilor sensibile la
reacĠia acidă: in, trifoi, porumb etc. Dacă nu se Ġine seama de acest lucru, se poate ca aplicarea
îngrăúămintelor complexe NPK să dea rezultate mai slabe decât NP.
ReĠinerea potasiului în complexul adsorbtiv permite ca încorporarea în sol a
îngrăúămintelor potasice să se poată face cu 3 - 6 luni înaintea însămânĠării.
Există úi o reĠinere chimică a potasiului sau o reĠinere fără schimb, datorită îmbătrânirii
coloizilor din sol, care duce la modificarea reĠelei cristaline úi la reĠinerea potasiului în compuúi
greu solubili, sau între lamelele minerale secundare (argile).
Coeficiecietul de folosire a potasiului de către plante mai este influenĠat de prezenĠa în
soluĠia solului a altor substanĠe nutritive. Aprovizionarea plantelor cu azot nitric îmbunătăĠeúte
asimilarea potasiului. CantităĠile mari de azot amoniacal stânjenesc asimilarea potasiului.
Excesul de fier inhibă asimilarea potasiului úi accentuează simptomele carenĠei în acest element.
Efectul nociv al excesului de calciu se micúorează în condiĠiile unei bune aprovizionări cu
potasiu. Excesul de potasiu accentuează carenĠa în magneziu. Pe solurile unde s-a aplicat gunoiul
de grajd, eficienĠa îngrăúămintelor chimice cu potasiu este mai mică, fiindcă plantele folosesc úi
potasiul din gunoiul de grajd.

ϭϰϭ


4.7.Îngrăúămintele chimice cu elemente de ordin secundar (sulf, magneziu)
Îngrăúăminte cu magneziu. În sol, magneziul provine din rocile pe care s-a format solul
úi se află în medie în cantitate de 0,05 % Mg (soluri nisipoase) úi 0,5 % Mg (soluri argiloase). Pe
cernoziomuri conĠinutul în magneziu este mai mare decât în podzoluri. Formele de magneziu
asimilabile de plante sunt date de magneziul adsorbit în complexul coloidal (schimbabil) úi
magneziu solubil. Dacă magneziul reprezintă mai mult de 10 % din suma bazelor schimbabile se
consideră că solul este bine aprovizionat cu acest cation. De obicei Mg schimbabil este cuprins
între 4 úi 20 % din suma bazelor schimbabile.
Ca îngrăúăminte cu magneziu se folosesc:
Dolomit CaCO3⋅MgCO3. Este o rocă sedimentară. Carbonat dublu de calciu úi magneziu
în amestec cu diferite cantităĠi de argilă, nisip, carbonat de fier etc. ConĠine 8-13% magneziu.
Înainte de utilizare se usucă úi se macină. În Ġara noastră se găsesc calcare dolomitice în judeĠele
Hunedoara úi Suceava.
Sulfat de magneziu MgSO4⋅7H2O. Este o sare albă, cristalizată, solubilă în apă. ConĠine
9,9% Mg.

CondiĠiile aplicării îngrăúămintelor cu magneziu

Plantele tinere au o capacitate mai scăzută de a lua magneziu. La început plantele

folosesc magneziul din seminĠe. Simptomele carenĠei în magneziu apar la 10 (graminee) – 50
(leguminoase) de zile de la răsărire.
CantităĠile mari în soluĠia solului a K+, Na+, NH4+, Ca2+ stânjenesc absorbĠia magneziului.
Dintre plantele de cultură cu o mare sensibilitate la insuficienĠa magneziului în soluĠia solului
sunt: ceapa, cânepa, porumbul, ridichea, sorgul, sfecla de nutreĠ, trifoiul, tomatele, pomii
fructiferi.

Îngrăúăminte cu sulf. În atmosferă sulful se găseúte sub formă de SO2. Prin precipitaĠii
anual un hectar poate primi 10-120 kg sulf.
În sol sulful se găseúte sub formă minerală (sulfuri, sulfaĠi, tiosulfaĠi etc.) úi organică. În
stratul arabil conĠinutul mediu de sulf total este de 0,005 - 0,05 % S, ceea ce revine la 180 - 2400
kg S /ha.
În plantă sulful este absorbit ca ion SO42-. Se găseúte în cantităĠi de 0,02 - 1,8 % din
substanĠa uscată. Se află mai mult în seminĠe úi frunze úi mai puĠin în tulpini úi rădăcini.
La plantele din familiile Cruciferae (varza), Leguminoase (fân de lucernă) úi Solanacee (tutun ),
conĠinutul în sulf este mai mare decât cel de fosfor.
Ca îngrăúăminte cu sulf se folosesc:
Sulf elementar. Se găseúte în natură ca zăcăminte ce conĠin 50 - 99% S. La noi în Ġară se
află în MunĠii Căliman, la Gura Haitii (jud.Suceava), zăcăminte estimate la peste 3 milioane
tone. Sulful elementar mai poate fi recuperat din gazele naturale.
Sulf inoculat. Este un amestec de sulf elementar cu compost organic ce conĠine
microorganismele specifice care oxidează sulful.

ϭϰϮ


 Gips CaSO4.2H2O. Se găseúte în natură cristalizat sau amorf. ConĠine 15-18,6 % S.
Înainte de folosire se macină. Se păstrează în încăperi uscate.

CondiĠiile aplicării îngrăúămintelor cu sulf

Cele mai mari consumatoare de sulf úi cele mai sensibile la carenĠa acestui element din
mediul nutritiv sunt plantele din familiile Umbelliferae (Ġelină, pătrunjel, leuútean, chimen,
mărar, păstârnac) úi Cruciferae (varza, muútar, ridiche, mixandra, micúunele).
CerinĠe mai mari în sulf au: arahidele, ceapa, floarea soarelui, inul, lucerna, muútarul,
rapiĠa, sfecla, Ġelina, trifoiul, usturoiul.
Asimilarea anionului SO42- este influenĠată favorabil de prezenĠa unor cationi, după cum
urmează:

K+ > NH4+ > Na+ > Mg2+ > Ca2+

Sulful se aplică ca îngrăúământ în sol sau prin stropire extraradiculare în soluĠii de 0,5 - 1
% sub formă de sulfaĠi solubili.
Folosirea gunoiului de grajd poate să asigure necesarul de sulf, având în vedere că o tonă
de gunoi conĠine aproximativ 2 kg sulf.

4.8. Îngrăúăminte chimice cu microelemente

Îngrăúăminte cu fier. Fierul este considerat elementul care face trecerea între
macroelemente úi microelemente.
În sol, fierul total se găseúte în cantităĠi destul de mari, de până la 4-5 %. El se află sub
formă minerală (mica neagră), hematită (Fe2O3), magnetita (Fe3O4), siderit (FeCO3), cât úi
organică. ConĠinutul solului în Fe solubil este extrem de mic comparativ cu conĠinutul total. Este
mai ridicat în solurile cu pH acid úi mai scăzut în cele cu pH bazic.
În plantă conĠinutul mediu de fier este de 0,007 - 0,02% Fe2O3, în seminĠe, úi de 0,007 -
0,06% Fe în paie, socotit la substanĠa uscată.
Ca îngrăúăminte cu fier se utilizează:
Sulfatul de fier FeSO4⋅7H2O. Sare cristalizată, de culoare verde-deschis. ConĠine 20,1%
Fe. În contact cu aerul pierde apa de cristalizare, iar fierul bivalent trece în forme trivalente.
ChelaĠi cu fier. Săruri organo-minerale de culoare galben-maronie. Se pot aplica sub
formă pulverulentă sau în soluĠie pentru combaterea carenĠelor cu fier. ConĠin în medie 8-12 %
fier. Cel mai cunoscut este sarea de sodiu a acidului etilendiaminotetra-acetic (NaFe - EDTA) ce
poartă denumirea comercială de Versena úi Fe - EDDHA denumit Sequestrene. Când se aplică în
soluĠii se folosesc concentraĠii de 5-10 ppm Fe metalic. Ca pulbere se aplică 10 - 20 g Fe la un
pom.
Fosfat feros de amoniu Fe(NH4)PO4⋅H2O, conĠine 29 % Fe.

ϭϰϯ


CondiĠiile aplicării îngrăúămintelor cu fier

Necesitatea aplicării îngrăúămintelor cu fier se manifestă mai ales la arbuútii fructiferi,

pomi, viĠă de vie úi la plantele ce nu suportă exces de calciu (cartof, in, Ġelină, afine, azalee,
rhododendron).
CarenĠa este mai accentuată pe solurile cu reacĠie bazică, bogate în calciu. Manganul în
cantitate prea mare în soluĠia solului poate accentua carenĠa în fier. Potasiul ajută la o mai bună
asimilare a fierului.

Grupa microelementelor. În afară de elementele dominante din materia vie vegetală (C,
H, O, N, P, K, Ca, Mg, S, Na, Si) care reprezintă peste 99 % din totalul elementelor organismelor
vegetale vii, un important grup de elemente nutritive, care au aceeaúi valoare biologică, se
găsesc în plantă în cantităĠi mai mici de 0,01 % (socotit la substanĠă uscată) úi constituie grupa
microelementelor.
Acestea au o acĠiune specifică, directă, iar insuficienĠa lor în mediu de nutriĠie împiedică
îndeplinirea ciclului vital al plantei. Din această categorie fac parte: molibdenul (Mo), borul (B),
cuprul (Cu), zincul (Zn), manganul (Mn), cobalt (Co).
Majoritatea microelementelor intră în alcătuirea unor enzime sau activează unele enzime.
De asemenea, au un rol în stabilitatea substanĠelor coloidale din plasma celulară. În tabelul 21
sunt prezentate principalele îngrăúăminte cu microelemente, dar úi conĠinutul acestora în plantă úi
sol.

ϭϰϰ



Borul, B În plantă conĠinutul variază:
Planta îl absoarbe sub 5 - 654 ppm, prezent în organele
formă de : de reproducere
Anion ac.boric BO3-3 CerinĠe mari :sfecla de zahăr,
Anion tetraboric B4O7--2 fl.soarelui, Ġelină, conopidă, măr
Manganul, Mn În plantă variază
asimilat de plantă sub între 10 - 1000 ppm
formă de Mn2+ Frunzele tinere, lăstarii úi
seminĠele au un conĠinut ridicat
CerinĠe mari au: fasolea,
mazărea, spanacul, căpúunii,
cireúul úi mărul.
Zinc, Zn În plantă conĠ.variază:
Planta asimilează forma 8 -13 ppm Zn tomate
de Zn2+ 54 - 80 ppm Zn măr
Se acumulează în frunze, boabe,
nodurile la cereale.
CerinĠe mari au porumbul, sfecla,
mazărea soia.
Cupru În plantă conĠinutul variază :
Planta asimilează forma 15 -25 ppm tomate
bivalentă de Cu2+ 24 - 78 ppm viĠa de vie
CerinĠe mari măr, păr, coacăz
Cobalt În plantă conĠinutul variază între
Planta asimilează forma 0,01 - 1 ppm la leguminoase
bivalentă de Co 2+
Molibden În plantă conĠinutul variază între
Planta asimilează 0,54 4,48 ppm Mo
anionul MoO42- CerinĠe mari la leguminoase úi
crucifere

Tabelul 21
Îngrăúăminte cu microelemente
În sol B total 21 - 68 ppm Îngrăúăminte
B solubil. 0,1 -- 0,45 ppm Ac.boric H3BO3 17,3% B, aplicare: foliar 0,02-0,3%, seminĠe 0,01 - 0,05%
carenĠa apare pe solurile : în sol 8-17 kg/ha sfeclă, 8-25 kg/ha floareasoarelui
argiloase sub 0,4 - 0,5 ppm Borax B4O7Na2 11% B, aplicare:oliar 0,1 - 0,5%, în sol 13 -25 kg/ha sfeclă,
nisipoase sub 0,2 - 0,3 ppm 13 - 40 kg/ha floarea soarelui
Exces - toxicitate apare la 2 - 5 ppm B solubil Superfosfat îmbogăĠit cu B, 1,5 - 3 kg/tonă toamna
Bine aprovizionate solurile de stepă úi silvostepă Foliar cu B, 0,1-0,2 g/l la legume
În sol conĠinutul variază între : Îngrăúăminte
Mn total 194 - 3215 ppm MnSO4 24% Mn sare albă solubilă, aplicare ca îngr.bază 20 - 50 kg/h, 100
Mn activ 9 - 260 ppm - 200 g (pom), stropiri 0,3 -1%
CarenĠa apare sub 1 ppm Mn activ MnO2 63% pulbere verzuie 5-10-kg/ha toamna
Toxicitatea apare pe soluri acide la peste 4 ppm Mn Superfosfat îmbogăĠit cu Mn 1,5 - 3 kg/t
activ Zgura de feromangan pulbere neagră 9-21% Mn toamna 300-400 kg/ha
Bine aprovizionate sunt solurile brune úi cernoziomurile Nămoluri cu Mn 12-22% toamna 200 - 300 kg/ha
levigate
În sol : mobilitatea lui depinde de pH Îngrăúăminte
ConĠinutul ZnSO4./H2O 22,8% Zn, 30 - 40 kg/ha la 4 -6 ani, 2 -3 g/pom, foliar 0,2%,
Zn total 34 -97 ppm SeminĠe 0,01 - 0,02%.
Zn solubil 2 -7 ppm ZnO
Soluri bogate în Zn cele de pădure úi silvostepă Superfosfat cu Zn 0,8 1% kg/tonă
Pe solurile fertilizate cu fosforul blochează Zn, apare Zgura de pirite
carenĠa în Zn Nămoluri cu Zn
Foliare
În sol Îngrăúăminte
Cu total 4 -49 ppm CuSO4 25% Cu, 10 -20 kg/ha la 3 -4 ani, , foliar 0,5- 1%
Cu solubil 0,5 - 4,6 ppm Oxiclorura de Cu (cupral 40 - 50% Cu), foliar conc.0,8-1%
ConĠinut ridicat solurile de pădure úi turbării Îngrăúământ foliar 0,04-0,06 g/l sere
Pe solurile viticole excesul apare la peste 200 ppm ChelaĠi cu Cu 13% Cu stropiri foliare
Cenuúa de pirite 0,3 -0,5% toamna, 50-100 kg/ha
În sol Îngrăúăminte
Co total 1,5 - 10,9 ppm CoSO4
Co solubil 0,5 - 5 ppm CoCO3 1-2 kg/ha toamna la 2 -3 ani
ConĠinut ridicat în solurile argiloase Superfosfat îmbogăĠit cu Co 0,01%
În sol Îngrăúăminte
Mn total 0,30 - 4,62 Molibdat de Na 46% Mo, aplicare: 0,75 -1 kg/ha toamna, stropiri foliare
Mn solubil 0,01 - 0,4 ppm conc.1%, tratare semniĠe conc.0,05 - 0,1%
CarenĠa apare pe soluri acide la conĠinut sub 0,1 ppm Molibdat de amoniu 54% Mo, aplicare: 0,5-1,1 kg/ha
Mo Superfosfat îmbogăĠit cu Mo, aplicare 0,8 - 1 kg/t
ϭϰϱ
4.9. Îngrăúămintele complexe úi mixte cu două, trei úi mai multe elemente

Agricultura intensivă necesită să se aplice atât îngrăúăminte cu azot cât úi cu fosfor,

potasiu sau cu alte elemente. Industria chimică realizează produse ce conĠin două elemente
chimice nutritive (NP), trei (NPK) sau mai multe.
Când din amestecul materiilor prime rezultă compuúi chimici noi, produsul poartă numele
de îngrăúământ complex. Când prin amestec nu rezultă compuúi chimici noi sau se formează
numai parĠial úi în cantităĠi mici, produsul rezultat se numeúte îngrăúământ mixt.

4.9.1. Sortiment, caracteristici agrochimice

Îngrăúămintele complexe úi mixte pot fi de mai multe tipuri, după elementele fertilizante
care intră în alcătuirea lor, cu două elemente NP, NK, PK, cu trei elemente NPK (tabelul 23).

Îngrăúăminte complexe cu microelemente

Se fabrică, de asemenea, îngrăúăminte care pe lângă azot, fosfor úi potasiu conĠin úi

microelemente (bor, cupru, molibden, mangan, zinc): superfosfat cu zinc, nitrofoska cu zinc,
nitrofoska cu bor.
Fritt este denumirea unui îngrăúământ complex cu microelemente. ConĠine mai puĠin de
1 % bor, cupru, mangan, molibden, zinc. Are o solubilitate mică, ceea ce face ca elementele
nutritive să se elibereze treptat.
Spurofoska. Îngrăúământ complex de tip NPK + microelemente.

Îngrăúăminte complexe lichide

În soluĠie de acid fosforic sau amoniac anhidru se poate dizolva azotat de amoniu, uree úi
clorura de potasiu.
Foliar spray (pulverizare pe frunze) cuprinde o gamă variată de îngrăúăminte folosite în
horticultură. Se fabrică la combinatul chimic de la Craiova, pentru legume NPK + microelemente
(Cu, B, Zn, Mn, Mo) úi pentru vie NPK + microelemente (Mg, Fe, B, Zn).
La noi în Ġară se fabrică pentru culturi intensive îngrăúăminte lichide complexe, care în
raport cu compoziĠia chimică sunt notate cu indicativele C (clare) sau F (foliare) (tabelul 22).

ϭϰϲ


 Tabelul 22
Îngrăúăminte lichide complexe fabricate în România
F 011 F 141 F 231 F 411 C 011 C 141 C 231 C 411
Aspect SoluĠie SoluĠie SoluĠie Limpede Clară Clară Clară Clară
limpede limpede limpede
Culoare Verde Brună Brună Verde Incolor Incolor Incolor Incolor
D (20°C) 1,18 1,20 1,18 1,18 1,2-1,3 1,15-1,25 1,15-1,25 1,05-
g/cm3 1,15
minim
pH Neutru Neutru Neutru Neutru 7-7,5 6-6,5 2,5-3,5 7-7,5
g/l minim
N - 35 80 80 - 40 110 150
P2O5 130 200 130 130 120 160 30 40
K2 O 130 40 40 40 120 40 110 40
MgO - - - - - - 10 -
Fe 0,20-0,40 0,20-0,40 0,20-0,40 0,20-0,40 - - - -
B 0,10-0,20 0,10-0,20 0,10-0,20 0,10-0,20 - - - -
Cu 0,04-0,06 0,04-0,06 0,04-0,06 0,04-0,06 - - - -
Mo 0,08-0,12 0,08-0,12 0,08-0,12 0,08-0,12 - - - -
Zn 0,04-0,06 0,04-0,06 0,04-0,06 0,04-0,06 - - - -
S 0,10-0,30 0,10-0,30 0,10-0,30 0,10-0,30 - - - -
Obser- Pentru aplicaĠii foliare Pentru culturi intensive
vaĠii

Cenuúa
Cenuúa vegetală este un îngrăúământ complex, fiindcă conĠine toate elementele nutritive
care intră în alcătuirea plantelor, în afară de azot. Rezultă din combustia diferitelor substanĠe
organice vegetale. CompoziĠia cenuúii variază cu specia plantei, vârsta, organul úi condiĠiile de
sol. Cenuúa are un conĠinut ridicat în potasiu (6-36% K2O úi fosfor (2-11% P2O5). Potasiul úi
fosforul se află în forme uúor asimilabile pentru plante. Totodată, cenuúa conĠine numeroase
microelemente, bor, cupru, mangan, zinc, molibden, ca úi alte elemente (calciu, magneziu, etc).
Anual se poate strânge de la familiile care folosesc drept combustibil lemnele, o cantitate de 50-
80 kg cenuúă brută, iar dacă se utilizează paie sau coceni, 250-400 kg cenuúă brută. Cenuúa se
strânge cu grijă, lăsându-se să se răcească la aer, nu se stinge cu apă úi se păstrează la loc uscat,
în vase metalice sau de lut. Este higroscopică.
Cenuúa se poate folosi la toate plantele, înainte de însămânĠare, în cantităĠi de 600-800
kg/ha la cereale, 1000-1200 kg/ha la plantele tehnice, legume. SeminĠele, înainte de însămânĠare,
se pot tăvăli prin cenuúă (10-15 kg/ha). Se poate folosi ca adaus la ghivecele nutritive, 5-10 kg la
fiecare metru cub de amestec organic. Se mai poate da în soluĠii de 0,5-1,5 % la răsaduri,
legume.

Îngrăúăminte complexe din deúeuri organice

Unele deúeuri de la industria uúoară sau alimenatră pot fi transformate în produse ce se
pot utiliza ca materii prime care se folosesc la realizarea de îngăúăminte pentru flori.
Făina de sânge. Sângele de la abatoare se tratează cu 2-3 % CaO, se usucă úi se macină.
Făina obĠinută conĠine 12-13% N, 0,5-2% P2O5 úi 0,7-1% K2O.
Făina de coarne úi copite. După uscare se macină. ConĠine:10-14% N, 5-5,5% P2O5, 2%
SO3 úi 2-7% CaO.
ϭϰϳ


 Făina de carne, de piele sau de peúte. Se obĠine din deúeuri. Se fierb, se usucă, se
macină. ConĠine 6,11 % N, 14-17% P2O5 úi 16-20% CaO.
Guano este un îngrăúământ natural care provine dintr-o acumulare îndelungată a
dejecĠiilor unor vieĠuitoare.
Guano de lilieci provine din acumularea în timp a excrementelor úi cadavrelor de lilieci
în unele peúteri. La noi în Ġară este cunoscut un astfel de zăcământ la Cioclovina (peútera Pui) din
judeĠul Hunedoara úi la Mereúti din judeĠul Harghita.

Îngrăúăminte mixte cu substanĠe pesticide

Uneori epoca úi modul de aplicare a unor îngrăúăminte coincid cu cele recomandate
pentru unele produse cu acĠiune pesticidă. Aceasta a dus la fabricarea unor compuúi care să
conĠină atât îngrăúăminte cât úi erbicide, fungicide sau insecticide.
Îngrăúăminte cu erbicide sunt îngrăúăminte de tip NPK, cu adaos de erbicid. Se aplică
de regulă primăvara odată cu lucrările de semănat.
Îngrăúăminte cu insecticide. Pentru obĠinerea lor se folosesc ca adaos la îngrăúăminte de
tip NPK diferite produse cu acĠiune insecticidă.
Îngrăúăminte cu fungicide. Sortimentul este restrâns la ciupercile dăunătoare din sol.

ϭϰϴ


 Tabelul 23
Sortimentul principalelor îngrăúăminte complexe úi mixte

Denumirea Formula chimică ObĠinere ConĠinut Stare fizică Mod de păstrare ObservaĠii
îngrăsămâtului (produs principal)
N P2O5 K2O
Fosfatde amoniu NH4H2PO4 Neutralizarea acidului 11 48 0 Granulat În saci impermeabili, Se fabrică la combinatele de la
Dimonfosfat (NH4)2HPO4 fosforic cu amoniac (12) (61) 0 este uúor higroscopic Turnu Măgurele, Bacău, Târgu-Mureú
Amofos NH4H2PO4+NH4NO3 Prin amestecarea fosfa- 23 23 0 Granulat În saci Idem
+ CO(NH2)2 Ġilor de amoniu cu
azotat de amoniu úi uree
NitrofosfaĠi CaHPO4+Ca(H2PO4)2 Prin atacul fosfaĠilor 20 10 0 Granulat În saci Idem
+ Ca(NO3)2 naturali cu acid azotic úi
acid fosforic
PolifosfaĠi de (NH4)n+2PnO3n+1 Din acid superfosforic 13-18 56-66 0 Granulat sau lichid În saci sau cisterne Îngrăúământ de perspectivă
amoniu úi NH3 sau prin dehi-
dratarea ortofosfatului
de NH4
Fosfat-uree CO(NH2)2.H3PO4 Din uree úi acid fosforic 17 44 0 Granulat În saci Folosit în horticultură sere úi plante
decorative
Azotat de K KNO3 KCl+NH4NO3 sau 13 0 46 Cristale albe În saci
KCl+HNO3
Fosfat de K KH2PO4 Din carbonat de potasiu 0 52 35 Granulat În saci
úi acid fosforic
Metafosfat de K (KPO3)n Prin tratamentul termic 0 60 39 Granulat În saci
al rocilor fosfatice
Fosfat de amoniu NH4H2PO4 KCl+H3PO4+NH3 6 56 18 Granulat În saci
úi potasiu KH2PO4
Nitrofoska NH4NO3+(NH4)2SO4 Prin atacul fosfaĠilor 13 26 13 Granule de culori În saci Se fabrică la combinatele de la Turnu
+KNO3+CaHPO4+ naturali cu acid azotic+ 15 15 15 diferite Măgurele, Arad, Târgu-Mureú
+Ca(H2PO4)2+K2HPO acid sulfuric+ KCl sau 13 13 21
4+K2 SO4 +KCl K2SO4 + uree + NH3 13 40 13

ϭϰϵ


 4.9.2. CondiĠii de utilizare

Ingrăúămintele complexe úi mixte prezintă o serie de avantaje. Au însuúiri fizico-

chimice mai bune, sunt granulate, au neutralizată aciditatea echivalentă, nu sunt
higroscopice, au un coeficient de folosirea elementelor nutritive mai ridicat. Au un
conĠinut total mai mare în elemente nutritive, făcându-se astfel economie la transport,
ambalaj, depozitare, încorporare în sol. Se asigură o răspândire mai uniformă în sol a
elementelor nutritive. Se simplifică sistemul de fertilizare.
Intre inconvenientele ce se atribuie acestor îngrăúăminte, în primul rând reĠinem
raportul fix în care se găsesc elementele nutritive (N : P sau N : P : K), care corespunde
numai pentru anumite condiĠii de sol úi la anumite plante, aceasta necesită corectarea
raportului dintre elementele nutritive prin folosirea úi a îngrăúămintelor simple.

4.10. Păstrarea îngrăúămintelor chimice

Furnizarea îngrăúămintelor chimice se poate face în orice timp al anului, însă

utilizarea lor este legată de tehnologia de cultivare a plantei respective. De aceea, de
la intrarea în gospodărie úi până la folosire ele trebuiesc păstrate astfel încât să nu-úi
piardă însuúirile fizico-chimice úi nici elementele nutritive. Pentru aceasta, se Ġine cont de:
gradul de higroscopicitate, conĠinutul în acizi liberi úi însuúirea de a face explozie.

4.10.1.Depozitul de îngrăúăminte

Îngrăúămintele se pot păstra în depozite special construite sau în spaĠii amenajate.

Aceste locuri trebuie să îndeplinească următoarele condiĠii pentru ca îngrăúămintele să
nu-úi înrăutăĠească însuúirile fizico-chimice:
¾ Temperatura în depozit nu trebuie să aibă variaĠii mari de la zi la noapte,
deoarece se favorizează producerea de condensări de vapori de apă la suprafaĠa úi
în interiorul îngrăúămintelor. Temperatura scăzută úi fără variaĠii mari este cea mai
potrivită. Depozitul trebuie prevăzut cu ventilaĠie úi cu uúi úi ferestre care se
închid cât mai ermetic.
¾ ÎnălĠimea de aúezare a îngrăúămintelor nu trebuie să depăúească 2 m, pentru că
presiunea ce o exercită favorizează transformarea în bolovani úi scade punctul
critic de explozie al îngrăúămintelor cu azot (azotat de amoniu).
¾ Umiditatea în depozit trebuie să fie scăzută. De aceea se vor evita locurile joase
sau încăperile cu igrasie. Pardoseala nu trebuie să fie din ciment, pentru că
favorizează condensarea vaporilor de apă. Cea mai potrivită este pardoseala de
asfalt sau scânduri gudronate.
¾ Volumul spaĠiului de depozitare se calculează Ġinându-se seama că în medie 1t
ocupă 1,25 m3, ceea ce revine pe înălĠimea de depozitare de 2m circa 0,6 m2
pentru o tonă.
¾ PereĠii, pentru a nu se degrada datorită acidităĠii unor îngrăúăminte, se gudronează
până la înălĠimea de 2 m sau se căptuúesc cu scânduri care se gudronează.
¾ Îngrăúămintele higroscopice se depozitează în sacii în care sunt ambalate,
aúezaĠi culcaĠi, úi nu în picioare (fiindcă plesnesc).
¾ Îngrăúămintele care vin în vrac (vărsate) se depozitează în compartimente
separate, cu pereĠi detaúabili.

ϭϱϬ


 ¾ Acoperiúul depozitului nu se recomandă să se facă din tablă, căci se deteriorează
uúor (datorită pierderilor lente de NH3 úi oxizi de azot), ci din Ġiglă.
¾ În timpul manipulării îngrăúămintelor trebuie luate măsuri de protecĠie a muncii.

4.10.2.Pregătirea îngrăúămintelor chimice înainte de aplicare

Uneori, înainte de aplicare este necesar ca îngrăúămintele să fie supuse câtorva

operaĠii suplimentare.
MărunĠirea îngrăúămintelor. În toate cazurile când îngrăúămintele în timpul
depozitării s-au aglomerat transformându-se în conglomerate sau bulgări, se mărunĠesc.
Îngrăúămintele greu solubile în apă se mărunĠesc cât mai fin. Îngrăúămintele solubile în
apă se mărunĠesc astfel ca mărimea particulelor să fie de 1-3 mm; parĠial se admit úi
particule de 5mm. Particulele mai mari de 3-5 mm nu sunt admise deoarece duc la o
creútere locală a concentraĠiei, care poate fi dăunătoare plantelor în curs de germinare sau
creútere. MărunĠirea se face cu maiul sau cu zdrobitoare mecanică.

4.10.3.Reguli de amestecare a îngrăúămintelor

Amestecarea îngrăúămintelor. In practică se recomandă de multe ori să se aplice

în acelaúi timp două, trei îngrăúăminte. Pentru a face economie de energie la transport úi
la aplicare, precum úi pentru o răspândire cât mai uniformă, este bine, dacă însuúirile lor
permit, să se amestece între ele.
La amestecarea îngrăúămintelor trebuie să se respecte o serie de reguli. Astfel, se
pot produce pierderi de substanĠe nutritive (NH3), sau se înrăutăĠesc unele însuúiri fizice úi
nu se mai pot răspândi cu uúurinĠă.
¾ Trebuie avut în vedere că la amestecarea îngrăúămintelor care conĠin azot
amoniacal, pot avea loc pierderi de azot. Prin amestecare nu trebuie să rezulte
compuúi mai greu accesibili pentru plante sau cu grad mare de higroscopicitate
[Ca(NO3)2⋅H2O; NH4H2PO4].
¾ ğinând seama de aceste principii nu se pot amesteca: azotatul de amoniu cu
superfosfat, precipitat, zgura lui Thomas, termofosfat, var, dolomit, deoarece au
loc pierderi de azot amoniacal, iar amestecul se transformă într-o pastă greu de
împrăútiat. Se poate face acest amestec numai dacă se neutralizează mai întâi
aciditatea liberă a superfosfatului.
¾ Ureea nu se amestecă cu superfosfat sau precipitat, întrucât se produc pierderi sub
forma de amoniac.
¾ Superfosfatul nu se amestecă cu îngrăúăminte care conĠin CaO sau CaCO3,
fiindcă se formează fosfatul terĠiar de calciu mai greu asimilabil.
¾ Sărurile potasice nu se amestecă cu termofosfaĠi, zgura lui Thomas, azotat de
calciu, întrucât dau produúi aglomerabili.

ϭϱϭ


Rezumat
4. Îngrăúămintele ca mijloc de sporire a fertilităĠii solului úi producĠiei agricole.
4.1. DefiniĠia úi clasificarea îngrăúămintelor
Îngrăúămintele chimice se obĠin în urma prelucrării prin procedee fizice sau chimice a unor produse de
natură
anorganică.
Cu macroelemente de ordin primare (N, P, K), de ordin secundar (Mg, S)
Cu microelemente (Fe, B, Mn, Zn, Cu, Co, Mo)
Complexe úi mixte cu două elemente, de tipul NP, NK, PK, MgN, MgP, MgK etc.;
Îngrăúămintele organice naturale (gunoiul de grajd, urina, mustul de gunoi, compostul, fecalele,
gunoiul de
păsări, apele uzate)
4.2. ProducĠia úi consumul de îngrăúăminte în lume úi în Ġara noastră
4.3. ProprietăĠile fizice úi chimice ce condiĠionează calitatea îngrăúămintelor
4.4. Îngrăúămintele chimice cu azot. Clasificare. Sortiment. Factorii care condiĠioneză aplicarea
îngrăúămintelor cu azot.
4.5. Îngrăúămintele chimice cu fosfor. Clasificare. Sortiment. Factorii care condiĠioneză aplicarea
îngrăúămintelor cu fosfor.
4.6. Îngrăúămintele chimice cu potasiu. Clasificare. Zăcăminte naturale. Sortiment. Factorii care
condiĠioneză aplicarea îngrăúămintelor cu potasiu.
4.7.Îngrăúămintele chimice cu elemente de ordin secundar (sulf, magneziu). CondiĠiile aplicării
îngrăúămintelor.
4.8. Îngrăúăminte chimice cu microelemente
4.9. Îngrăúămintele complexe úi mixte cu două, trei úi mai multe elemente.
4.9.1. Sortiment, caracteristici agrochimice. Îngrăúăminte complexe cu microelemente. Îngrăúăminte
complexe lichide Îngrăúăminte complexe din deúeuri organice Îngrăúăminte mixte cu substanĠe pesticide.
4.9.2. CondiĠii de utilizare.
4.10.Păstrarea îngrăúămintelor chimice. 4.10.1.Depozitul de îngrăúăminte. 4.10.2.Pregătirea
îngrăúămintelor chimice înainte de aplicare.

Teste de autocontrol
136. Originea azotului în sol este: Secundară (materie organică) a
Primară (pe roca pe care s-a format) b
Minerală c
137. Originea fosforului în sol este: Din resturi vegetale a
Primară (pe roca pe care s-a format) b
Din humus c
138. Originea potasiului în sol este: Atmosferică a
Organică b
Primară (pe roca pe care s-a format) c
139. Un sol normal aprovizionat în N total 0,14-0,22% a
conĠine: 0,05-0,10% b
0,35-0,40% c
140. Un sol normal aprovizionat în P total 0,100-0,150% a
conĠine: 0,151-0,200% b
>0,251% c
141. Un sol normal aprovizionat în K total >2,0% a
conĠine: 0,81-1,20% b
1,21-1,60% c
142. Plantele absorb cu precădere forma de Amoniacală a
azot: Nitrică b
Amoniacală úi nitrică c
143. La pH 5,7 ce formă de azot este Amoniacal a
ϭϱϮ


 absorbită de către plante cu precădere Nitric b
Amoniacal úi nitric c
144. Ionii de NO3- sunt absorbiĠi mai rapid úi Acid a
intens în plantă în mediu: Alcalin b
Neutru c
145. Pentru fabricarea îngrăúămintelor cu N Gaz metan, cărbune, petrol a
prin sinteză se utilizează ca materii Silvinit b
prime: Kainit c
146. Pentru fabricarea îngrăúămintelor cu P Gaz metan a
prin sinteză se utilizează ca materii Apatit úi fosforit b
prime: Silvinit c
147. Pentru fabricarea îngrăúămintelor cu K Făină de fosforite a
prin sinteză se utilizează ca materii Săruri potasice brute b
prime: Cărbune c
148. Cele mai energofage îngrăúăminte sunt: Îngrăúămintele cu K a
Îngrăúămintele cu P b
Îngrăúămintele cu N c
149. Cele mai solubile úi uúor levigabile Îngrăúămintele cu K a
îngrăúăminte sunt: Îngrăúămintele cu P b
Îngrăúămintele cu N c
150. Îngrăúământul expus pericolului de Azotat de potasiu a
explozie este: Nitrocalcar b
Azotat de amoniu c
151. Îngrăúământul expus fenomenului de Superfosfat a
retrogradare este: Clorura de potasiu b
Nitrocalcar c
152. Îngrăúămintele care prezintă pericolul Îngrăúămintele cu azot nitric a
cel mai ridicat de poluare sunt: Îngrăúămintele cu azot amidic b
Îngrăúămintele cu azot greu solubil c
(ureoformaldehida)
153. Plantele în care se acumulează cantităĠi Legume pentru frunze a
mari de nitraĠi sunt: Rădăcinoase b
Pomi fructiferi c
154. Pentru evitarea poluării mediului, Sub formă de săruri cristalizate a
sortimentul de îngrăúăminte cu azot de Granulate b
perspectivă este: Cu azot cu eliberare lentă c

ϭϱϯ


4.11.Îngrăúăminte organice naturale

Îngrăúămintele organice naturale, numite uneori úi îngrăúăminte locale, se obĠin

din diferite produse naturale de origină vegetală sau animală, printr-o anumită pregătire
sau prelucrare ce se face în apropierea locului de obĠinere úi de folosire úi cuprind:
gunoiul de grajd, gunoiul artificial, turba, gunoiul de păsări, urina mustul de gunoi úi
compostul, din această grupă mai fac parte úi îngrăúămintele verzi.

4.11.1. ImportanĠa lor în contextul crizei energetice

Cu toată dezvoltarea industriei chimice producătoare de îngrăúăminte minerale, în
viitor, îngrăúămintele organice naturale vor constitui un important mijloc pentru sporirea
fertilităĠii, ca urmare a importanĠei pe care materia organică introdusă în sol o are ca
factor energetic pentru microorganisme úi pentru îmbunătăĠirea însuúirilor fizico-chimice
ale solului.
ExperienĠele úi practica au arătat că cele mai mari sporuri de recoltă se obĠin
atunci când se combină armonios îngrăúămintele organice cu cele chimice.

4.11.2.Clasificare
După provenienĠă, îngrăúămintele naturale pot fi clasificate astfel:
¾ Produse secundare rezultate din zootehnie
o Gunoiul de grajd
o Tulbureala
o Urina úi mustul de gunoi de grajd
o Gunoiul de păsări
¾ Composturi úi alte îngrăúăminte organice naturale
o Compostul organic din resturi vegetale úi animale
o Compostul organo-mineral din resturi vegetale úi animale în amestec cu
compuúi minerale
o Composturi biodinamice
o Composturi din reziduuri orăúeneúti
o Turba
¾ Culturi speciale utilizate ca îngrăúământ
o Îngrăúămintele verzi

4.11.3.Gunoiul de grajd. CompoziĠia chimică, mod de păstrare úi

aplicare
Gunoiul de grajd este un amestec alcătuit din dejecĠiile consistente úi lichide ale
animalelor domestice úi din aúternut. El este considerat un îngrăúământ complet,
deoarece conĠine majoritatea elementelor nutritive necesare plantelor, ca: azot, fosfor,
potasiu, calciu, magneziu, bor, mangan, zinc, cupru etc. Cu toate acestea, raporturile
formelor accesibile în care se află aceste elemente nu satisfac întotdeauna cerinĠele
plantelor, fapt ce necesită aplicarea în completare úi a îngrăúămintelor chimice.
Gunoiul de grajd mai prezintă importanĠă pentru acĠiunea multilaterală pe care o
are asupra însuúirilor fizico-chimice ale solului prin ridicarea stării generale de fertilitate.
Măreúte permeabilitatea pentru apă úi aer, contribuie la creúterea conĠinutului în humus,
sporeúte capacitatea de tamponare úi puterea de reĠinere a substaĠelor nutritive. Pe lângă
toate acestea, gunoiul de grajd îmbogăĠeúte solul cu microorganisme folositoare úi

ϭϱϰ


măreúte cantitatea de bioxid de carbon din sol care ajută la solubilizarea substanĠelor
nutritive.
Efectul gunoiului de grajd se resimte úi la culturile care urmează în anul al doilea,
al treilea úi chiar al patrulea de la aplicare.

Cantitatea de gunoi de grajd ce se poate acumula în cursul unui an într-o unitate este
legată de numărul de animale úi specia acestora, cantitatea de aúternut folosit, felul
hranei úi numărul de zile cât animalele stau în stabulaĠie.
Calculul cantităĠii de gunoi de grajd se poate aprecia după cantitatea medie a
dejecĠiilor consistente úi lichide úi a cantităĠii de aúternut folosit, cunoscând că în decurs
de 24 ore vitele cornute mari elimină în medie 20-30 kg dejecĠii consistente, 10-15 l
dejecĠii lichide, cabalinele 15-20 kg dejecĠii consistente, 4-6 l dejecĠii lichide, porcinele 1-
2,5 kg dejecĠii consistente, 2,5-4,5 l dejecĠii lichide.

CompoziĠia chimică a gunoiului de grajd

Gunoiul de grajd are o compozitie chimică complexă, deoarece conĠine toate
substanĠele care au luat parte la formarea masei vegetale. Aceste substanĠe trecând odată
cu hrana prin organismul animal, ca de altfel úi în timpul depozitării până la folosire,
suferă o serie de transformări, fără însă ca elementele principale folosite ca îngrăúăminte:
azot, fosfor, potasiu, magneziu, sulf, să se piardă decât într-o mică măsură.
CompoziĠia gunoiului de grajd proaspăt variază în raport cu specia úi vârsta
animalelor de la care provine, cu hrana, cu felul úi cantitatea aúternutului.
În raport cu specia, gunoiul de grajd provenit de la cabaline úi ovine are un
conĠinut mai ridicat de azot, fosfor úi potasiu decât cel de la vitele cornute úi porcine.
Când animalele sunt hrănite cu nutreĠuri concentrate (uruială, grăunĠe, fân de
lucernă, trifoi), compoziĠia gunoiului este mai bogată în azot, fosfor úi potasiu, întrucât
prin dejecĠii se elimină cantităĠi mai mari din aceste elemente. Când hrana este alcătuită
mai mult din furaje fibroase (paie, coceni), sau nutreĠuri suculente (sfeclă), atunci úi
dejecĠiile animalelor au un conĠinut mai mic de azot, fosfor, potasiu etc. De asemenea
dejecĠiile provenite de la animalele tinere, ca úi la cele în gestaĠie sunt mai sărace în
elemente nutritive de bază.
Datorită componentelor care intră în alcătuirea gunoiului de grajd úi care variază
atât cantitativ cât úi calitativ compoziĠia chimică a gunoiului de grajd proaspăt variază în
limite foarte mari (tabelul 24).

Tabelul 24
CompoziĠia medie a gunoiului de grajd proaspăt (%)

PărĠile ConĠinutul mediu de substanĠe, în kg, la 100 kg gunoi de grajd proaspăt (aúternut
componente de paie)
Amestecat De cal De cornute mari De oi De porci
Apă 73-75 71 77 64 72
Materie organică 21-23 25 20 31 25
Azot (N) 0,50 0,58 0,45 0,83 0,45
Fosfor (P) 0,11 0,12 0,10 0,10 0,08
Potasiu (K) 0,50 0,52 0,49 0,55 0,50
Calciu (Ca) 0,25 0,15 0,28 0,23 0,13

ϭϱϱ


Transformările care au loc în compoziĠia gunoiului de grajd8

Datorită caracterului sezonier al lucrărilor solului úi al cantiăĠilor de gunoi de

grajd care se acumulează zilnic, depozitarea acestuia este inevitabilă. În timpul acestei
păstrări se produc numeroase transformări care modifică compoziĠia chimică úi însuúirile
fertilizante.
În practică, după durata de depozitare úi gradul de descompunere se deosebesc 4
feluri de gunoi de grajd:
Gunoi de grajd proaspăt, când paiele sunt tari, rezistente úi îúi păstrează culoarea
galbenă. Greutatea unui m3 în stare afânată este de 300-400 kg, iar când este îndesat 500-
600 kg.
Gunoi semifermentat, când culoarea paielor devine cafenie-închis, structura lor
se mai cunoaúte încă, însă nu mai sunt tari úi se rup cu uúurinĠă când se iau în furcă. Dacă
se spală cu apă se obĠine o soluĠie brună-negricioasă. FaĠă de gunoiul de grajd proaspăt se
produce o scădere în greutate de 20-30%. Greutatea unui m3 este în medie de 700-800 kg.
Gunoiul de grajd fermentat se prezintă ca o masă brună-negricioasă úi cu un
aspect unsuros, în care structura paielor nu se mai cunoaúte.FaĠă de gunoiul proaspăt
prezintă o scădere în greutate de aproape 50%. Greutatea unui m3 este în medie de 800-
900 kg.
Gunoiul de grajd foarte bine fermentat (mraniĠa) se prezintă ca o masă
pământoasă, afânată, de culoare negricioasă. FaĠă de gunoiul de grajd proaspăt prezintă o
scădere în greutate de 70-75%. Un m3 cântăreúte aproximativ 900 kg.
Transformările care au loc în compozitia gunoiului de grajd în timpul depozitării
sunt în strânsă legătură cu componentele de bază pe care acesta le conĠine úi care sunt
reprezentate în cea mai mare parte din glucide (celuloză, hemiceluloză, pentozani, lignină
etc.), substanĠe azotate, acizi organici, lipide, etc. precum úi cu modul de aúezare,
umiditatea úi temperatura mediului ambiant.
Transformările încep chiar de când dejecĠiile au fost eliminate de animale úi
continuă apoi pe platforma de gunoi, datorită acĠiunii unor ciuperci, bacterii,
actinomycete.
Componentele azotate (ureea, acidul uric, acidul hipuric, creatinina) din
dejecĠiile lichide suferă o fermentare cu degajare de amoniac încă din grajd. Aceste
descompuneri sunt favorizate de o serie de microorganisme úi unele enzime (ureaza).

NH2 ONH4

O C + 2H2O O C 2NH3 + CO2 + H2O

NH2 ONH4
Fermentarea ureei se intensifică cu cât temperatura este mai ridicată úi cu cât
microorganismele (urobacterii) au la dispoziĠie glucide din paie, ca material energetic.
Un alt produs care se află în dejecĠiile lichide este acidul uric care úi el poate
suferi o descompunere ce în final dă naútere tot la amoniac.

8
Transformările în timpul depozitării a materialelor organice, metodele de păstrare úi fermentare sunt
similare úi pentru composturile ce se pregătesc din alte deúeuri organice (paie, frunze, gunoi de curte,
deúeuri de la bucătărie,etc).

ϭϱϲ


 Amoniacul úi aminoacizii care iau naútere prin descompunerea substanĠelor
azotate din dejecĠiile lichide sau solide, pot să se lege pe cale chimică cu derivaĠi ai
metabolismului glucidic dând compuúi de culoare închisă asemănători acizilor humici,
care dau culoarea brună-închis a gunoiului fermentat.
HidraĠii de carbon (celuloza, hemiceluloza,etc), care constituie principalul
component al materialului de aúternut úi al dejecĠiilor solide, se desfac prin acĠiunea
simultană a unor bacterii, ciuperci úi actinomicete. Ritmul de desfăúurare úi produsul final
depinzând de faptul dacă procesele au loc cu accesul mai mare al aerului (când
fermentarea poartă numele de aerobă) sau cu accesul insuficient al aerului (când
fermentarea poartă denumirea de anaerobă).
În condiĠii aerobe, descompunerile au loc astfel:
(C6H10O5)n + nH2O ⎯→ nC6H12O6 + x kcal
celuloză apă glucoză căldură
C6H12O6 + 6O2 ⎯→ 6CO2 + 6H2O + 674 kcal
glucoză oxigen bioxid de carbon apă căldură

În condiĠii anaerobe, descompunerile se petrec după cum urmează:

(C6H10O5)n + nH2O ⎯→ nC6H12O6 + x kcal
celuloză apă glucoză căldură
C6H12O6 → 2C3H6O3 ⎯→3CH4 + 3CO2 + 41 kcal
glucoză aldehida glicerică metan bioxid de carbon căldură

Rezultă că temperatura care se dezvoltă în urma descompunerii aerobe este de 16

ori mai mare decât în cazul fermentării anaerobe. Aceasta a făcut ca fermentarea aerobă
să se mai numească úi fermentare la cald, iar fermentarea predominant anaerobă úi
fermentare la rece.
Pe fundul platformei, ca úi atunci când fermentarea se face în bazine închise, poate
să aibă loc un proces de reducere cu formarea de gaz metan (biogaz), metodă care se
utilizează pentru producere de gaze combustibile de uz menajer.

2(C6H10O5)n ⎯→ 5nCH4 + 5nCO2 + 2nC

celuloză metan bioxid cărbune
de
carbon
biogaz
Lipidele (grăsimile) care se găsesc în Ġesuturile vegetale suferă la rândul lor
transformări sub acĠiunea unor bacterii aerobe úi a unor ciuperci, dând naútere în final la
bioxid de carbon úi apă.
Prin descompunerile pe care le suferă în timpul fermentării se modifică raportul
dintre diferite componente ale gunoiului de grajd. Astfel raportul dintre carbon úi azot
(C/N) care în gunoiul de grajd proaspăt este cuprins în medie de la 19/1 la 25/1 prin
fermentare se modifică úi devine 11/1-16/1 apropiindu-se foarte mult de raportul C/N din
materia organică din sol. CompoziĠia chimică după fermentare variază în limite foarte
mari, însă în medie el conĠine:0,5-0,6% N, 0,25-0,4% P2O5 (0,11-0,17 P), 0,6-0,8% K2O
(0,5-0,66 K) 75% apă úi 25% substanĠă uscată.

Păstrarea gunoiului de grajd

În gunoiul de grajd proaspăt, substanĠele nutritive, în afară de azotul amoniacal
din urină, se află în cea mai mare parte în forme din care nu pot fi luate cu uúurinĠă de
ϭϱϳ


către plante. În afară de aceasta, gunoiul de grajd proaspăt fiind păios, dacă se introduce
în sol înfoiază pământul úi favorizează pierderea umezelii din sol; de asemenea, prin
continuarea descompunerii în sol, microorganismele folosind ca substanĠe energetice
hidraĠii de carbon imobilizează azotul din nitraĠi sau alte forme solubile în dauna
plantelor. Gunoiul de grajd proaspăt se foloseúte mai ales la înfiinĠarea răsadniĠelor, a
paturilor calde úi poate fi uneori utilizat úi la culturile de câmp pe solurile argiloase grele
sau argilo-lutoase irigate.
Gunoiul de grajd devine un bun îngrăúământ atunci când după scoaterea din grajd
el este depozitat în mod raĠional pentru a suferi o anumită fermentare (descompunere).
În principiu, se deosebesc patru procedee de colectare a dejecĠiilor animale:
- împreună cu aúternutul;
- separat dejecĠiile solide úi separat cele lichide;
- spălarea dejecĠiile din grajd cu apă, într-un raport de 1/2-1/3;
- pe aúternut permanent, ce se completează pe măsură ce se murdăreúte.
Fermentarea gunoiului de grajd se face în platformă, prin care se înĠelege atât
construcĠia cât úi depozitul de gunoi ce se aúează pe aceasta.
Platforma se construieúte fie direct în câmp, fie în curtea gospodăriei. Ea se
poate face la suprafaĠa pământului sau într-o săpătură. Trebuie aúezată astfel încât să se
respecte condiĠiile de igienă, la circa 50-200 m depărtare de locuinĠe úi fântânile cu apă
potabilă úi cel puĠin la 15 m de grajd. Ea trebuie separată de curtea vitelor úi de
drumurile pe care se transportă nutreĠurile, pentru a preveni răspândirea eventualelor
boli. Platforma se orientează astfel ca latura cea mai lungă să fie paralelă cu direcĠia
vântului dominant.
Dimensiunile se stabilesc în raport cu numărul de animale, durata cât acestea
stau în grajd, înălĠimea de depozitare úi de câte ori pe an se scoate la câmp gunoiul
fermentat.
Platforma are o formă dreptunghiulară cu o lăĠime de 4-9 m úi lungime
variabilă.
ğinând seama că în timpul descompunerilor rezultă apă (must de gunoi) care mai
poate proveni úi din precipitaĠii, fundul platformei este necesar să fie făcut din materiale
impermeabile, dale din beton (50x50 cm), cărămidă arsă, bile de lemn smolite sau argilă
grasă bine bătută.
Pe una sau două din laturile platformei se construieúte bazinul pentru colectarea
mustului de gunoi de grajd rezultat în timpul fermentării, socotind 1,5 - 2 m3 pentru
fiecare 100 m2 de platformă, dacă se scoate la câmp de 2-3 ori pe an. Bazinul se situează
la cel puĠin 1 m sub punctul cel mai jos al fundului platformei. El trebuie să fie
impermeabil pentru apă úi acoperit cu un capac, care să ferească lichidul de îngheĠ, de
contact direct cu aerul úi de variaĠiile temperaturii care favorizează pierderea azotului
amoniacal. Pentru a micúora pierderile de azot trebuie evitat ca în bazin să treacă resturi
de paie, care constituie material energetic pentru microorganisme. La suprafaĠa lichidului
din bazin, spre a împiedica contactul cu aerul care favorizează pierderile de azot, se
toarnă un strat de ulei mineral, păcură sau petrol în cantitate de 0,5-1 litru la m2.

Aúezarea gunoiului în platformă

Aúezarea gunoiului în platformă prezintă o deosebită importanĠă pentru calitatea

materialului ce se obĠine din punct de vedere al valorii fertilizante.
Fermentarea este condiĠionată de umiditatea materialului, aeraĠie úi
temperatură.
ϭϱϴ


 Descompunerea cea mai energică se face la o umiditate a gunoiului de grajd
cuprinsă între 55 úi 75%. Cu cât materialul este aúezat mai afânat úi aerul pătrunde mai
uúor în platformă, cu atât descompunerea este mai energică, ceea ce duce în acelaúi timp
úi la ridicarea temperaturii în masa materialului din platformă.
Temperatura în platformă mai depinde úi de raportul dintre aúternut úi dejecĠiile
lichide úi solide, ca úi de provenienĠa acestora (cabaline, taurine).
Fermentarea în grămezi aúezate nesistematic. Este un proces neraĠional, în care
gunoiul de grajd se aúează la întâmplare într-o grămadă fără o formă regulată. O astfel de
păstrare duce la pierderea azotului amoniacal úi a altor substanĠe nutritive, fermentarea se
face neuniform, la partea exterioară se instalează mucegaiuri, materialul fumegă, este
neuniform descompus úi valoarea fertilizantă este foarte scăzută.
Fermentarea prin aúezare afânată, denumită úi fermentare aerobă, la cald.
Gunoiul scos zilnic din grajd se aúează la întâmplare într-o platformă afânat, în porĠiuni
de circa 0,8-1 m înălĠime úi 1,5-2 m lăĠime, în mod alternativ, până se ajunge la
înălĠimea totală de circa 2,2-2,5 m. Datorită accesului aerului, temperatura se ridică (în 3-
4 zile vara úi 8-10 zile iarna) la 50-60°C.
Viteza de fermentare se reglementează prin udarea platformei la câteva zile în
cazul în care se urmăreúte ca descompunerea să meargă mai rapid, sau mai rar când se
urmăreúte întârzierea ei. Prin udare, aerul din platformă încărcat cu CO2 este împins afară,
în locul lui pătrunzând aer proaspăt, care fiind bogat în oxigen, intensifică ativitatea
bacteriilor aerobe. De obicei, fermentarea durează 2-3 luni.
Fermentarea prin aúezare îndesată, denumită úi fermentare la rece, sau
anaerobă. Aúezarea gunoiului scos zilnic din grajd se face alternativ în straturi de 30-
35 cm grosime, când este mai sărac în paie úi de 60-90 cm când este bogat în paie, pe
porĠiuni cu latura de 2-3 m lăĠime. După fiecare aúezare se îndeasă bine úi se acoperă cu
lese de nuiele, tulpini de floarea soarelui sau cu un capac de scânduri.
Se continuă aúezarea pe aceeaúi porĠiune în zilele următoare până la înălĠimea de
2,0-2,5 m, după care se acoperă cu un strat de pământ de 15-20 cm. Se trece apoi la
aúezarea gunoiului alături în a doua porĠiune, strâns legată de prima úi aúa mai departe.
Pentru a evita uscarea materialului úi dezvoltarea mucegaiurilor nefolositoare, platforma
se înconjoară de jur-împrejur cu lese de nuiele, tulpini de floarea soarelui sau alte
materiale.
Prin aúezare îndesată, descompunerile merg mai încet, bioxidul de carbon ce
rezultă rămâne în atmosfera din interiorul platformei, iar temperatura nu creúte peste 30-
35°C vara úi 20-25°C iarna. Fermentarea durează 3-4 luni, după care scăderea în volum a
platformei faĠă de cantitatea iniĠială este de 15-30%, iar cea de azot de 10-25%. După
această perioadă, materialul capătă o culoare brună-închis, are un aspect untos úi miros
caracteristic.
Fermentarea prin aúezare afânată la început, apoi îndesată. Gunoiul de grajd
se aúează la început afânat pe porĠiuni, în straturi de 0,8-1 m înălĠime úi după ce
temperatura se ridică la circa 55-60°C (adică după 3-4-zile vara úi 8-10 zile iarna) se
îndeasă. Temperatura scade după aceea la 35-45°C. Peste acest strat se aúează din nou
gunoi în acelaúi mod, procedându-se astfel până ce platforma atinge o înălĠime de 2,0-2,5
m când se acoperă cu un strat de pământ. Fermentarea durează 4-5 luni.
Fermentarea sub picioarele animalelor sau cu aúternut permanent. În
principiu, procedeul constă în punerea de aúternut proaspăt peste cel vechi pe măsură ce
acesta se murdăreúte. Datorită îndesării sub greutatea corpului animalelor se creează
condiĠii pentru fermentare anaerobă, obĠinându-se un gunoi de grajd fermentat cu un
conĠinut de azot ridicat.
ϭϱϵ


 Se deosebesc două variante, una a grajdurilor adânci, unde podeaua se face cu
0,4-0,8 m sub nivelul solului úi alta de creútere a vitelor în întreĠinere liberă în
padocuri. Procedeul nu este recomandabil pentru vacile în lactaĠie úi pentru cabaline. Se
poate practica pentru vitele cornute puse la îngrăúat, ca úi pentru oi úi capre.

Folosirea gunoiului de grajd

Gunoiul de grajd se poate încorpora în sol în principiu în orice timp al anului. Cel
mai bine este însă atunci când încorporarea se face odată cu lucrările solului din vară-
toamnă. Transportul la câmp pentru a împiedica pierderile de azot amoniacal este bine să
se facă pe o vreme răcoroasă úi noroasă. Gunoiul scos la câmp este bine să se împrăútie
cât mai uniform úi se se încorporeze în aceeaúi zi sub brazdă cu plugul. Nu este bine să fie
lăsat în grămezi mici, deoarece este uscat de vânt, o parte din azot (NH3) se pierde, iar
terenul se îngraúă neuniform, întrucât prin ploi, o parte din substanĠe se spală în adâncime
pe locul unde a fost depozitat în grămezi.
Când nu se poate încorpora imediat în sol este mai bine să se aúeze la hotarul
dintre tarlalele ce urmează a fi îngrăúate, în grămezi mari, bine îndesate úi cu marginile
drepte.
Pe terenurile nisipoase, pe cele în pantă, ca úi în zonele cu umezeală suficientă,
unde plantele se seamănă mai târziu, gunoiul de grajd poate fi indrodus în sol úi
primăvara.
Încorporarea gunoiului de grajd se face la 20-24 cm pe solurile nisipoase, pe cele
cu crăpături, pe solurile de pădure, ca úi pe cele din zonele secetoase. Pe solurile
argiloase, ca úi în zonele cu umezeală suficientă, încorporarea se face mai în faĠă, la 16-20
cm.
La aplicarea gunoiului de grajd răspund favorabil aproape toate plantele de
cultură. În primul an este mai bine folosit de plantele cu o perioadă lungă de vegetaĠie:
cartof, cânepă, sfeclă, porumb, floarea-soarelui, plante furajere (sorg, iarbă de Sudan), ca
úi o serie de legume: varză, castraveĠi tomate. Cu rezultate bune se foloseúte în livezi úi la
viĠa de vie pe rod úi úcolile de viĠe, plante decorative (bine fermentat).
Gunoiul de grajd îúi manifestă acĠiunea úi în anul al doilea, al treilea úi chiar al
patrulea de la aplicare.

4.11.4.Tulbureala (Gülle)

Colectarea dejecĠiilor animalelor se mai poate face prin prin spălare grajdurilor
cu cantitaĠi mici de apă în raport de 1 parte dejecĠii la 2-3 părĠi apă. Colectarea se face
într-un bazin acoperit, care se poate afla sub pardoseala grajdului sau în apropierea
acestuia. Se obĠine un amestec de dejecĠii lichide úi consistente, uneori cu cantităĠi mici
de paie tocate mărunt, praf de turbă, rumeguú. Acest amestec se lasă să fermenteze timp
de 2-3 săptămâni vara úi 4-6 săptămâni iarna, după care se scoate la câmp. Înainte de
utilizare se amestecă partea lichidă cu partea consistentă depusă la fund. Întotdeauna
când se scoate la câmp este nevoie să se subĠieze cu apă astfel ca în final raportul dintre
dejecĠiile animalelor úi apă úă fie de 1:6 la 1:10.
Tulbureala este un bun îngrăúământ pentru păúuni, plante de siloz, fâneĠe, livezi,
ca úi pentru plantele de câmp.

ϭϲϬ


4.11.5.MraniĠa
MraniĠa, rezultă printr-o descompunere foarte avansată a gunoiului de grajd, este
un îngrăúământ ce se foloseúte mai ales în răsadniĠe, în sere, în floricultură úi uneori la
culturile de câmp. ConĠine 0,7-2,0% N, 0,3-1,2% P2O5, 0,8-0,9% K2O úi 70% apă.
Se foloseúte cu multă eficienĠă prin aplicarea la cuib sau pentru facerea de
amestecuri de pământuri, ghivece nutritive folosite în legumicultură úi floricultură.
EficienĠa creúte dacă se umectează cu îngrăúăminte lichide, în soluĠii cu
concentraĠia scăzută.

4.11.6.Mustul de gunoi de grajd, gunoiul artificial, paiele, turba, gunoiul de

păsări. CompoziĠia chimică mod de păstrare úi aplicare
Prin fermentarea gunoiului de grajd rezultă un lichid denumit must de gunoi de
grajd. Cantitatea ce se acumulează variază în raport cu metoda de păstrare a gunoiului de
grajd, durata de fermentare úi posibilitatea ca apa de precipitaĠii să pătrundă în platformă
(tabelul 25).
CompoziĠia mustului de gunoi de grajd variază foarte mult, conĠinând în medie
0,2-0,4% N, 0,03-0,06% P2O5 úi 0,4-0,6% K2O.
Tabelul 25
Acumularea mustului de gunoi de grajd pentru fiecare tonă în raport cu metoda de
păstrare a gunoiului de grajd după 4 luni.

Metode de păstrare
Specificare afânat afânat-îndesat îndesat
litri % litri % litri %
Mustul de gunoi 100-150 10-15 45-60 4,5-6 20-30 2,3
rezultat

Urina animalelor, care nu este reĠinută de aúternut, se dirijează din grajd în

bazine special construite în afara grajdului.
Cantitatea de urină ce se poate acumula este în legătură cu specia animalelor,
vârsta, natura úi cantitatea hranei, temperatura mediului, starea de sănătate a
animalelor.
În medie, în decurs de 24 ore, animalele adulte elimină: 10-15 litri bovinele, 4-6-
litri cabalinele, 2,5-4,5 litri porcinele úi 0,6-1 litri ovinele.
Urina de cabaline conĠine în medie 0,9-1,5% azot, cea de bovine 0,5-0,6% azot,
cea de porcine 0,40-0,45 % azot, iar cea de ovine 1,5-1,95%. Urina mai conĠine urme de
fosfor, iar potasiu în cantităĠi ce variază între 0,4% (cabaline) úi 2,26% (ovine). De
asemenea, conĠine cantităĠi mici de magneziu, calciu, sulf, diferite substanĠe stimulatorii
(auxine).
Urina úi mustul de gunoi de grajd sunt mai ales îngrăúăminte azotopotasice. Până
la folosire ele trebuie păstrate în bazine acoperite, pentru a împiedica pierderile de azot
ce au loc prin transformarea compuúilor azotaĠi de către microorganisme specifice.
Urina ca úi mustul de gunoi de grajd constituie îngrăúăminte cu acĠiune rapidă.
Scoaterea la câmp se poate face în orice timp al anului. Cea mai raĠională este
utilizarea în doze mici úi repetate des.
Când se duce la câmp trebuie transportată în butoaie sau cisterne închise. Se
împrăútie cu dispozitive speciale cât mai aproape de suprafaĠa solului úi pe cât posibil în
zilele cu nor úi fără vânt.
ϭϲϭ


 Se pot utiliza ca îngrăúăminte de bază sau suplimentare. Ca îngrăúăminte de
bază se încorporează odată cu arătura adâncă pe terenurile destinate culturilor de cartofi,
cânepă, rădăcinoase, oleaginoase, plante legumicole etc., în cantităĠi de 5-15t/ha până la
10-30t/ha (legume). Nu este indicat a se da ca îngrăúământ de bază în toamnă pe soluri
uúoare. EficienĠa creúte când se dă împreună cu îngrăúămintele fosfatice.
În timpul vegetaĠiei se aplică la păúuni, legume (excepĠie Ġelina), rădăcinoase,
pomi etc., atât urina cât úi mustul de gunoi de grajd în cantitate de 3-5 t/ha până la 10-15
t/ha în amestec cu 2-3 părĠi apă. După împrăútiere, solul se lucrează cu o unealtă oarecare.
Pe acelaúi teren, folosirea urinei úi a mustului de gunoi de grajd se face la 2-3 ani odată,
pentru a evita îmburuienarea. În ceilalĠi ani se utilizează îngrăúăminte chimice. Atât urina
cât úi mustul de gunoi de grajd se pot utiliza cu rezultate bune pentru pregătirea
composturilor.
Gunoiul artificial sau compostul din paie rezulta din transformarea prin
compostarea unor însemnate cantităĠi de paie acumulate în unităĠi cu profil cerealier.
Compostarea se face aerob sau anaerob. Faptul ca paiele conĠin cantităĠi mici de N,
raportul C/N este de 50/1, biodegradarea celulozei decurge foarte încet determină
adaugarea a 0,7 -1 kg N pentru fiecare kg paie s.u. sub formă de îngrăúăminte chimice,
urină, must de gunoi, vreji de leguminoase. Compostarea se face în platformă. Platforma
se udă periodic, nu trebuie lasată să se usuce. Există mai multe procedee de compostare
prin presarea paielor úi continuarea fermentării anaerobe sau reactivarea fermentării prin
adăgarea de gunoi de grajd sau terci din pleavă, paie tocate, rumeguú, urină cu rol în
activarea descompunerilor.
Turba se prezintă sub forma unui sediment recent, din diferite resturi vegetale de
plante de locuri umede, în diferite grade de descompunere. Se găseúte la noi în Ġară în
zona muntoasă úi deluroasă, pe o suprafaĠă de 7078 ha răspândite în peste 40 de puncte.
Turba conĠine în medie azot total de la 1 la 3,1%, fosfor total de la 0,08 la 0,22%,
poasiu total de la 0,07 la 0,25%. Pentru a fi folosită ca îngrăúământ, plantele ce o
alcătuiesc trebuie să fie descompuse în proporĠie de peste 40-45%. ca îngrăúământ poate
fi folosită fie direct, fie după compostare, singură sau cu gunoi de grajd, fecale, urină,
must de gunoi, îngrăúăminte minerale.
Turba se foloseúte la fel ca úi gunoiul de grajd, însă în doze duble, eficienĠa fiind
asemănătoare cu a acestuia. Rezultate mai bune decât gunoiul de grajd dă atunci când se
foloseúte în sere la plantele legumicole sau la cele decorative.
Gunoiul de păsări, provenit din dejecĠiile acestora, în amestec cu produsele
folosite ca aúternut pe pardoseală (praf de turbă, pleavă, coji de floarea-soarelui),
constituie un îngrăúământ cu acĠiune rapidă úi cu un conĠinut aproape dublu de azot,
fosfor úi potasiu faĠă de gunoiul de grajd. Anual se pot acumula în medie 6 kg gunoi de la
o găină, 8 kg de la o raĠă, 14 kg de la o gâscă.
Până la folosire, pentru a împiedica pierderile de azot, gunoiul de păsări trebuie să
se zvânte, prin amestec în padoc cu un aúternut uscat, iar după ce se curăĠă padocul, se
păstrează sub un úopron la loc uscat. Se poate folosi ca atare prin mărunĠire, la legume,
pomi sau sub forma unei suspensii în apă, ce se aplică la răsaduri sau culturi legumicole
în timpul vegetaĠiei. DejecĠiile păsărilor, proaspete, uscate úi măcinate pot fi folosite
parĠial ca înlocuitor proteic în hrana rumegătoarelor sau a suinelor.

ϭϲϮ


4.11.7. Composturi speciale. Îngrăúăminte verzi. Îngrăúăminte cu substanĠe
humice. Amestecuri organominerale. Materiile reziduale ale oraúelor,
nămoluri, ape uzate

Compostul constituie un îngrăúământ organic sau organo-mineral ce se obĠine

prin fermentarea diferitelor resturi vegetale úi animale din gospodărie, singure sau în
amestec cu diferiĠi compuúi minerali (cenuúă, var, nămol, pământ) până când
substanĠele nutritive trec în forme accesibile plantelor.
Compostul se poate pregăti úi cu adaus de îngrăúăminte minerale, de obicei
fosfatice, când poartă numele de composturi organo-minerale.
Ca resturi organice ce intră în alcătuirea compostului se folosesc deúeuri de la
bucătărie, oase, copite, deúeuri de lână, insecte, frunze, tulpini de porumb tocate, de
floarea soarelui, resturi de arii, nutreĠuri stricate, fecale, precum úi apă de la spălatul
rufelor, măturătura de stradă, gunoaie de curte.
Fermentarea acestora se face în platforme aúezate la suprafaĠa pământului sau în
săpătură, care trebuie să îndeplinească aceleaúi condiĠii ca úi acele pentru fermentarea
gunoiului de grajd. LăĠimea platformei este mică, deasemenea úi înălĠimea, întrucât
datorită diversităĠii materialelor este necesar să se facă o fermentare activă printr-o
aeraĠie cât mai puternică. Pentru declanúarea fermentaĠiei se poate adăuga la început
compost fermentat sau gunoi de grajd fermentat.
Pe fundul platformei se aúează diferite materiale ( tulpini de floarea soarelui,
tulpini de porumb, paie) care facilitează drenarea lichidelor úi accesul aerului.
Aúezarea în platformă se poate face prin stratificare alternativă cu pământ sau
alte resturi (fecale, dejecĠii de porc etc.).
Pentru ca fermentare să se facă cât mai uniform, după circa două luni de la
terminarea platformei, aceasta se desface, materialele se lopătează, se amestecă, úi se
clădeúte din nou, astfel ca partea interioară să vină spre exterior.
Fermentarea durează în raport cu materialele componente de la 4-6 luni până la un
an. Compostarea se consideră terminată când materialul se prezintă uniform, de culoare
brună-negricioasă cu aspect grăunĠos-pământos.
CompoziĠia chimică variază foarte mult. În medie conĠine 0,15-0,95% azot, 0,14-
1,2% fosfor, 0,3-1,85% potasiu.
Compostul poate fi folosit ca îngrăúământ la orice plantă. Are acĠiune rapidă. Se
utilizează mai frecvent la fertilizarea culturilor de legume úi a pomilor roditori. Se aplică
în cantitate de 10-15 t/ha la cereale, 20-25 t/ha la plante furajere, rădăcinoase, livezi. Se
mai poate utiliza la cuib odată cu plantatul sau sub cultivator înainte de însămânĠare,
precum úi la pregătirea amestecurilor pentru ghivece nutritive.
Efectul favorabil al composturilor se datoreúte úi acĠiunii antibiotice ce o are
împotriva unor bacterii, ciuperci, virusuri care atacă părĠile din sol ale plantelor, ca de
exemplu împotriva lui Fusarium, Rhizoctonia, Ophibolus etc.

Composturi biodinamice
O alternativă în practica obiúnuită a agriculturii intensive, chimizată, mecanizată,
o constituie aúa zisa "agricultură biologică" care prin procedeele folosite caută să respecte
"legile naturii", pornind de la conceptul că solul este un organism viu, iar unele intervenĠii
ale omului în procesele biologice din sol, pot să aibă uneori efecte negative pe perioade
lungi de timp.
Agricultura biologică denumită uneori úi agricultura biodinamică pune accent pe
folosirea îngrăúămintelor organice naturale, pregătite după o metodologie specială. Sunt
ϭϲϯ


admise úi îngrăúămintele minerale naturale (făina de fosforite, silicaĠi, săruri potasice
naturale).
Composturi biodinamice se pregătesc atât din materiale de origină vegetală cât úi
de origină animală úi substanĠe minerale.
Pentru obĠinerea unor composturi cu însuúiri calitative superioare, în timpul
aranjării materialelor în platformă, sau la sfârúitul acestei operaĠiuni, se adaugă preparate
speciale bacteriologice sau enzimatice care favorizează descompunerea precum úi
sinteza unor compuúi organici specifici.
Astfel de preparate propuse de F. Pfeiffer se obĠin printr-o fermentaĠie îndelungată
a unor plante medicinale: coada úoricelului (Achillea millefolium), muúeĠel (Chamomilla
officinales), urzica (Urtica dioica), păpădia (Taraxacum officinale), odolean (Valeriana
officinalis), scoarĠă de stejar (Quercus robur-gorun), margarete-tufănică
(Chrisanthemum), precum úi deúeuri de organe animaliere (stomac de rumegătoare), în
amestec cu pământ.

Îngrăúămintele verzi
Îngrăúământul verde constă din încorporarea în sol a unor plante în stare verde-în
special leguminoase cultivate în acest scop.
Îngrăúământul verde are o acĠiune multilaterală datorită faptului că:
• îmbogăĠeúte solul în substanĠe organice;
• măreúte rezervele de azot asimilabil din sol;
• aduce în orizontul arabil cu ajutorul rădăcinilor, substanĠele hrănitoare din
straturile mai adânci;
• măreúte eficienĠa îngrăúămintelor chimice;
• împiedică de la spălare substanĠele nutritive uúor solubile;
• îmbunătăĠeúte regimul de apă al solului.
AcĠiunea îngrăúământului verde se manifestă úi în anul al doilea úi al treilea de la
aplicare.
Plantele care se folosesc ca îngrăúăminte verzi trebuie să fie puĠin pretenĠioase la
condiĠiile de sol úi într-un timp scurt să dea o cantitate mare de masă vegetală.
Aceste plante se pot semăna singure sau în amestec. Folosirea lor se face în
raport cu condiĠiile de climă úi sol din zona ecologică respectivă (tabelul 26).
Tabelul 26
Plantele folosite ca îngrăúământ verde în raport cu condiĠiile de sol
Zona agricolă Soluri
de cultură Nisipoase Lutoase Argiloase Sărăturoase
Zona foarte favorabilă Lupin galben, trifoi Lupin albadtru, Lupin albastru, -
(precipitaĠii peste 550- încarnat, măzăriche lupin galben, lupin peren, lupin
-600 mm anual) păroasă, sulfină seradella, lupin alb, trifoi mărunt,
albă, seradella. peren, lupin alb, măzăriche
latir, trifoi roúu, comună, bob
trifoi mărunt, mărunt, rapiĠă
hriúcă, secară. colza.
Zona favorabilă Lupin galben, RapiĠă, floarea Lintea pratului Lupin cu floarea
(precipitaĠii peste 500 sulfină albă. soarelui, lintea (latir) mazăre, roúie, lupin alb,
mm anual) pratului,muútar rapiĠa sulfină, hriúcă,
floarea soarelui,
măzăriche
păroasă
Soluri în regim irigat Măzăriche păroasă, Lintea pratului, Lintea pratului, -
trifoi mărunt. sulfină fasole, măzăriche

ϭϲϰ


 FaĠă de condiĠiile din Ġara noastră, îngrăúământul verde reuúeúte în zonele unde
există o repartizare mai bună a precipitaĠiilor în cursul perioadei de vegetaĠie sau unde se
practică irigarea. O reuúită bună se consideră când se realizează o cantitate de masă verde
de 12-20 t/ha.
În practică, în raport cu clima, solul, specia de plante, se întâlnesc mai multe
procedee de folosire a îngrăúământului verde:
Îngrăúământul verde în cultură curată ocupă terenul în cursul perioadei principale
de vegetaĠie úi se practică numai pe terenurile cu o fertilitate foarte scăzută, mai ales pe
cele nisipoase sau sărăturoase. Se utilizează leguminoase care se încorporează în sol în
cursul verii, când păstăile încep să capate un aspect lucios. Încorporarea se face la
adâncimea de 18-20 cm sub plug, după care se tăvăleúte sau se grăpează, pentru ca terenul
să nu rămână înfoiat.
Îngrăúământul verde ca o cultură intermediară ocupă terenul în intervalul dintre
culturi de plante anuale agricole.
EficienĠa îngrăúământului verde creúte dacă înainte de semănat se dau úi
îngrăúăminte chimice (fosfatice úi uneori úi potasice) úi dacă se respectă regulile
agrofitotehnice cerute de fiecare plantă. O fertilizare reuúită este echivalentă cu
eficienĠa care o are folosirea a 20 t/ha gunoi de grajd.

Îngrăúăminte cu substanĠe humice sunt obĠinute prin extragerea substanĠelor humice

din materii organice vegetale aflate în diferite grade de descompunere, de regulă se
foloseúte turba eutrofă sau cărbunii de pământ, cu un conĠinut de cel puĠin 10% acizi
humici. Îngrăúămintele conĠin humaĠi de sodiu sau de amoniu, singuri sau în amestec cu
îngrăúăminte minerale.
Din categoria îngrăúămintelor cu substanĠe humice fac parte humatul de sodiu preparat
din turbă sau carbune prin fierbere cu o soluĠie bazică de NaOH în concentraĠii diferite în
funcĠie de conĠinutul în acizi humici, în urma extracĠiei acizilor humici se obĠine humatul
de sodiu, în mod asemănător se obĠine humatul de amoniu folosind apă amoniacală în
loc de soluĠie bazică de sodă caustică.
Humofos se prepară din turbă mărunĠită, apă amoniacală (sau carbonat de amoniu) úi
superfosfat.

Amestecuri organo-minerale
Pentru flori úi legume se produc composturi care se comercializează sub diferite denumiri
comerciale :
Arbo – compost din nămoluri reziduale, cu gunoi de grajd úi turbă – conĠine în medie
0,3% N, 0,17% P úi 4,2 % K.
Biohum úi biofert, composturi din nămoluri úi turbă, conĠin în medie 0,6% N, 0,1% P,
0,2%K úi 1,0 % Ca.
Fumalt, compost îmbogăĠit cu N (sulfat de amoniu), P (fosfat secundar de calciu) úi K
(clorură de potasiu), în raport N :P :K de 2 : 8 : 6 úi 4 : 7 : 7.
Huminal (humofos), intră categoria îngrăúămintelor cu substanĠe humice, dar úi a
amestecurilor organo-minerale, este compost din turbă cu carbonat de amoniu úi
superfosfat, conĠine 2,5% N, 0,6 % P úi 2 % K2O.

Materiile reziduale ale oraúelor. Serviciile de salubritate din oraúe colectează deúeuri
menajere, gunoaie de stradă úi diferite deúeuri din întreprinderi.

ϭϲϱ


 Pe cap de locuitor se socoteúe că anual în centrele orăúeneúti se adună între 0,2-
0,5m3. Aceste deúeuri pot fi folosite ca îngrăúământ după ce mai întâi sunt triate úi
compostate prin fermentarea aerobă.
Gunoaiele menajere pot fi úi o sursă de răspândire a unor agenĠi patogeni. De
aceea se recomandă aceleaúi restricĠii la utilizare ca la fecale.

Nămolurile organo-minerale se obĠin de la staĠiiele de epurare a apelor uzate, de la

crescătoriile de animale, fabricile de zahar, companiile de salubritate. CompoziĠia
nămolurilor este foarte variată în funcĠei de provenienĠa acestuia, în medie, în stare umedă
(85-90%) conĠine 0,1-0,3% N, 0,06+ 0,011% P úi 0,25 – 0,17 K, iar în stare uscată
conĠine 1,5 -2,8% N, 0,6- 1% P úi 5-7% K. Există posibilitatea sa mai conĠină NaHCO3,
Na2CO3 (dacă provin din complexele de creúterea porcilor), metale grele, agenĠi
poatogeni (daca provin din companiile de salubritate). Pentru a fi aplicate ca fertilizant
sunt supuse unei fermentaĠii aerobe úi sunt utiliyate pe terenuri cu textură uúoară, prin
introducere sub brazdă, în special pentru plante furajere, pepiniere.

Apele uzate. Apele de canal provenite de la întreprinderi industriale, îngrăúătorii de

porci, complexe de taurine, ca úi din colectarea apelor menajere, întreĠinerea oraúelor etc.
conĠin diferite impurităĠi care le fac improprii scopului iniĠial, însă ele au însemnate
cantităĠi de elemente nutritive sub formă organică úi minerală. Deoarece evacuarea
acestor ape uzate direct în apa râurilor înrăutăĠeúte condiĠiile de viaĠă ale unui mare număr
de vieĠuitoare de apă, ele fiind totodată úi un mediu purtător de germeni patogeni, se
practică curăĠirea lor prin procedee mecanice, chimice sau biologice.
Epurarea biologică constă din câmpuri de filtrare úi câmpuri de irigare, unde prin
acĠiunea unor microorganisme aerobe se produc o serie de procese care constituie o
dezinfectare a acestora.
În câmpurile de irigare cu scopul principal de dezinfectare, se pot cultiva plante
furajere, specii lemnoase mari comsumatoare de apă (salcia, plopul).

ϭϲϲ


Rezumat
4.11.Îngrăúăminte organice naturale.
4.11.2.Clasificare.
4.11.3.Gunoiul de grajd. CompoziĠia chimică, mod de păstrare úi aplicare.
4.11.4.Tulbureala (Gülle)
4.11.5.MraniĠa.
4.11.6.Mustul de gunoi de grajd, gunoiul artificial, paiele, turba, gunoiul de păsări. CompoziĠia chimică
mod de păstrare úi aplicare.
4.11.7.Composturi speciale. Îngrăúăminte verzi. Îngrăúăminte cu substanĠe humice. Amestecuri
organominerale. Materiile reziduale ale oraúelor, nămoluri, ape uzate

Teste de autocontrol
155. Gunoiul de grajd reprezintă: Amestec de dejecĠii lichide, solide úi paie a
Amestec de resturi vegetale cu urină b
Amestec dejecĠii de păsări úi paie. c
156. Gunoiul de grajd semifermentat 50% din greutatea iniĠială a
reprezintă materialul obĠinut după 25% din greutatea iniĠială b
fermentare care a pierdut: 75% din greutatea iniĠială c
157. Compostarea gunoiului de grajd se Aúezarea în grămezi nesistematizate în câmp. a
realizează prin: Aúezarea în grămezi nesistematizare în gospodărie. b
Fermentarea la cald în platformă c
158. Gunoiul de grajd conĠine în medie 10%azot, 12%fosfor, 15%potasiu a
elemente nutritive N, P, K în 1%azot, 1,2%fosfor, 1,5%potasiu b
proporĠie de: 0,5%azot, 0,25%fosfor, 0,6%potasiu c
159. Gunoiul de grajd conĠine în medie 1% a
azot în proporĠie de: 0,5% b
10% c
160. Gunoiul de grajd conĠine în medie 0,25% a
fosfor în proporĠie de: 1,2% b
12% c
161. Gunoiul de grajd conĠine în medie 0,6% a
potasiu în proporĠie de: 1,5% b
15% c
162. Pentru culturile de primăvară, cel Toamna odată cu arătură a
mai bine este ca încorporarea Primăvara înainte de semănat b
gunoiului de grajd să se facă: În cursul vegetaĠiei c
163. Gunoiul de grajd este folosit în Prăúitoare a
primul an la culturile: Cereale de toamnă b
Direct la rădăcinoase c
164. Gunoiul de grajd este considerat în Azot a
primul an un îngrăúământ Potasiu b
preponderent cu: Fosfor c
165. În gunoiul de grajd proaspăt, raportul 50/1 a
C/N este în medie de: 19/1-25/1 b
8/1-12/1 c
166. Composturile organice sunt materiale Prin procese complexe de sinteză industrială a
rezultate prin: folosind deúeuri organice
Descompunerea microbiologică úi enzimatică a b
unor deúeuri
Prin biosinteză unor deúeuri vegetale c
167. În componenĠa unui compost se Deponii de la dragarea lacurilor a
întâlnesc materiale ca: Deúeuri de la industria minieră b
Resturi vegetale úi menajere c

ϭϲϳ


5.CONTROLUL STĂRII DE FERTILITATE PRIN METODE
AGROCHIMICE
În mod analog cu ceea ce face medicul uman când are un pacient, pe care mai întâi
îl supune unei examinări după semne fizice (morfologice) aparente, iar pentru verificarea
supoziĠiilor úi a stabilirii "cauzelor" úi precizarea "diagnosticului" se fac o serie de
analize, de teste chimice úi pentru diagnoza stării de nutriĠie a plantelor este necesar să se
facă mai întâi o examinare a stării de vegetaĠie, fapt ce implică ca specialistul să
cunoască bine, să distingă starea normală în raport cu soiul, vârsta etc; faĠă de cea
anormală de creútere úi dezvoltare, după care, cu ajutorul unor teste biologice úi chimice
(analiza plantei , a solului) stabileúte cauza úi trece la actul decizional privind măsurile
ce trebuie aplicate.
Din acest punct de vedere, în ceea ce priveúte starea de nutriĠie úi aplicare a
îngrăúămintelor, distingem următoarele căi folosite în practică:
-diagnosticul foliar al stării de nutriĠie, după semne exterioare aparente;
-diagnosticul prin analiza chimică a plantei;
-diagnosticul prin analiza chimică a solului.
DificultăĠile în diagnosticarea cauzelor de ordin nutritiv derivă úi din aceea că
planta este de fapt o îmbinare a unui sistem heterotrof (rădăcinile) cu unul autotrof
(frunzele úi tulpinile verzi), care face ca procesele metabolice să se desfăúoare oarecum
diferenĠiat úi totuúi în cadrul unui sistem unitar, întrucât acelaúi ion (NO3-, H2PO4-, K+
etc.) se află când într-un sistem când în altul.
O singură vizită nu este de ajuns pentru a pune diagnosticul, decăt în cazul unor
carenĠe puternice, evidente (azot, potasiu, bor). Vizitarea câmpului numai atunci când au
apărut simptome puternice are puĠină importanĠă în luarea unor măsuri, întrucât procesele
biologice sunt ireversibile, iar plantele în condiĠii de stres se readaptează la conĠinutul
minim, pentru asigurarea perpetuării speciei însă cu scăderea sensibilă a producĠiei
comerciale.
Vizitarea periodică a culturii este necesară pentru că uneori simptomele care
indică tulburări ale nutriĠiei se menĠin o perioadă scurtă de timp, apar, dispar úi reapar
mult mai târziu, după două-trei săptămâni însă cu repercusiuni asupra producĠiei. Astfel e
cazul zincului (Ishizuka, 1971).
La vizitarea câmpului, în cazul că se observă dereglări în creútere úi dezvoltare,
trebuie stabilit dacă acestea:
• sunt de data recentă, cînd este posibil să se datorească atacului unor agenĠi
patogeni, virusuri, insecte, nematozi;
• sunt apărute de mai mult timp sau în urma unor măsuri tehnice,ca de exemplu
erbicidarea, irigaĠia cu apă poluată, lucrări de întreĠinere, aplicarea neuniformă a
îngrăúămintelor sau în doze excesive.
• sunt restrânse, localizate în vetre sau au un caracter general;
• apariĠia lor corelează cu unii factori climatici ( seceta, insolaĠia puternică
grindina, temperatura scăzută prelungită). Aúa de exemplu, carenĠa în bor, se
accentuează pe timp de secetă, iar efectul toxic al excesului de mangan, în anii
ploioúi.

ϭϲϴ


 Diagnosticul foliar al nutriĠiei după semne exterioare

Cănd plantele nu absorb în cantitate suficientă unul sau mai multe elemente pentru
a satisface minimul necesar proceselor metabolice, pot să prezinte semne pe părĠile
exterioare, care arată o creútere úi dezvoltare anormală. Întotdeauna înainte de a face alte
investigaĠii, este necesar să se determine pH-ul solului în extract apos. Rezultatul obĠinut
se compară cu intervalul optim cerut de specia (soiul sau hibridul) la care s-a observat
dereglarea.
Există o strânsă legătură între unele însuúiri morfologice úi starea de nutriĠie a
plantelor.
În caz de carenĠă în azot, partea aeriană se reduce, plantele se opresc din creútere,
în schimb rădăcinile primare se dezvoltă mult în căutare de hrană, dar rădăcinile
secundare lipsesc aproape complet. Ca urmare a carenĠei în azot nu se mai formează
aminoacizi úi nici substanĠele proteice, ceea ce face ca rădăcinile să se lignifice. Raportul
C/N creúte, rezultă un exces de hidraĠi de carbon, o sporire a conĠinutului în celuloză úi
lignină, care influenĠează asupra membranei celulare a rădăcinilor, absorbĠia elementelor
se face mai greu, rădăcinile capătă culoare brună, faĠă de culoarea normală care este albă.
În cazul carenĠei în fosfor, rădăcinile rămân mici úi scurte comparativ cu partea
aeriană. Plantele se smulg uúor din sol. Rădăcinile capătă o culoare roúietică întrucât
fierul înlocuieúte în cea mai mare parte fosforul, iar fierul este oxidat de oxigenul eliminat
de rădăcină.
CarenĠa în potasiu, duce la o slăbire a dezvoltării sistemului radicular úi la o
scădere puternică a numărului periúorilor radiculari, ceea ce reduce puterea de absorbĠie úi
pentru alte elemente.
CarenĠa în calciu solubil, face ca rădăcinile primare să rămână scurte, iar
rădăcinile secundare să nu se dezvolte. În acelaúi timp, se observă malformaĠii.

PoziĠia pe plante a frunzelor cu simptome. Există trei poziĠii tipice care pot servi la
diagnosticarea cauzei deranjamentelor de nutriĠie (fig. 25).
Când simptomele apar preponderent pe frunzele mature de la bază este vorba de
elemente care au o mare mobilitate în plante (K, Mg) úi care nu intră în compoziĠia unor
constituienĠi cu rol în alcătuirea organismului vegetal.
În cazul în care simptomele apar mai ales pe frunzele tinere de la vârf, este vorba
de elemente care nu au o mobilitate mare în plante (B, Ca) úi de cele mai multe ori intră în
constiuĠia unor compuúi organici care participă la alcătuirea structurii celulelor, a
Ġesuturilor ( pectina, materiale lignificate).
O a treia situaĠie este dată de apariĠia simptomelor de deranjamente nutritive atât
pe frunzele tinere cât úi pe cele mature, atât de la vârf cât úi de la baza plantei, uneori
mai intense pe frunzele mature.
Culoarea frunzelor constituie un criteriu de bază în aprecierea simptomelor de carenĠă în
elemente nutritive. În numeroase cazuri, frunzele în caz de carenĠă în unele elemente cu
rol plastic, îúi modifică culoarea normală în raport cu intensitatea carenĠei úi elementul
deficitar:
• în verde pal-galben (N, S, Mg);
• în verde închis-albăstrui-violet-roúietic, necroza marginilor (P);
• albirea marginilor frunzei, care devin apoi cenuúii, se schimbă în gălbui iar
decolorarea se extinde úi spre interiorul frunzei între nervuri; rămân normale în
ceea ce priveúte culoarea doar Ġesuturile de-a lungul nervurii principale úi a unor

ϭϲϵ


 nervuri secundare; în această fază Ġesuturile marginale ale frunzei se necrozează,
se brunifică úi suferă deformări, se răsucesc uúor (K);
• culoarea devine marmorată, între nervuri apar pete de forme neregulate mai
deschise la culoare (gri-verde), ce alternează cu pete de culoare normală a frunzei
(carenĠă în calciu); la început necroza apare pe frunzele tinere în partea de jos úi la
colĠuri fără să se extindă pe întreaga frunză.
• apariĠia de pete necrotice în vârfurile de creútere, ca urmare a rolului pe care
unele elemente (B, Ca) îl au în alcătuirea pereĠilor membranei celulare úi a
deranjării proceselor de respiraĠie a celulei (Cu, Zn).
Ca urmare a interdependenĠei úi a interacĠiunii dintre ionii nutritivi, carenĠa într-un
element influenĠează asupra absorbĠiei úi a altor elemente care în sol se găsesc în cantităĠi
satisfăcătoare ceea ce conduce la apariĠia úi a altor semne secundare necaracteristice, dar
care complică interpretarea.
Diagnoza stării de nutriĠie după semne exterioare pentru principalele
elemente nutritive
În mod schematic în tabelul 27 se descriu simptomele caracteristice ce pot fi
observate cu ochiul liber pentru principalele elemente nutritive. Aceste semne apar
distinct în caz de carenĠă puternică. Datorită interdependenĠei úi interacĠiunii dintre
elemente, nu întotdeauna semnele exterioare respective apar suficient de caracteristice.

Fig. 25 PoziĠia pe plante a frunzelor cu simptome cauzate de deranjamente nutritive

ϭϳϬ



Semne exterioare caracteristice insuficienĠei elementelor nutritive
Elementul Modul de creútere úi dezvoltare al plantelor
1 2
Azot InsuficienĠa se constată mai ales în perioada de
creútere: tulpini, lăstari scurĠi úi subĠiri; frunze
mici; la graminee înfrăĠire slabă, ramificare
redusă. În livezi, înflorirea la pomi slabă;
formarea slabă a rădăcinilor adventive la fragi.
Fosfor Creúterea accelerează întârzierea fazelor de
dezvoltare mai ales înfloritul úi coacerea;
formarea slabă a rădăcinilor adventive la fragi.
Magneziu Întârzierea fazelor de dezvoltare.
Calciu Vătămarea úi pieirea mugurilor úi rădăcinilor
terminale, formarea rozetelor din frunze mici;
ramificarea puternică a rădăcinilor.
Bor Pieirea mugurilor úi rădăcinilor terminale;
dezvoltarea intensă a lăstarilor laterali ceea ce dă
plantei forma de tufă; zbârcirea frunzelor
superioare; înflorirea slabă, scuturarea florilor;
nelegarea fructelor; dispunerea frunzelor în formă
de rozetă.
Mangan PoziĠia verticală a lăstarilor úi frunzelor
Cupru Creúterea slabă úi chiar oprirea din creútere.
Zinc Scurtarea internodiilor; frunze mici dispuse în
rozete; fructificarea slabă.
Sulf Creúterea încetinită a tulpinii în grosime.
Fier Încetinirea creúterii

(după Belousov úi Magnitki)
Culoarea frunzelor
3 4
Verde deschis, clorotică, mai târziu se îngălbenesc; pe frunzele de
varză, pomi úi arbuúti fructiferi apar nuanĠe portocalii úi
roúietice.
Albastruie verde închis, întunecată; apar nuanĠe roúii (purpurii la
crucifere) úi bronzate; frunzele care se usucă au culoare închisă,
uneori aproape neagră.
Cloroză care apare în special pe marginile úi pe partea centrală al
limbului frunzei, deseori păstrând între ele dungi verzi
(castraveĠi, păr etc.); apariĠia nuanĠelor galbene cafenii úi roúii
(varză); cloroză "marmorată" a frunzelor (ridiche, gulie,
topinambur).
Cloroză; apariĠia dungilor albe pe marginea frunzelor (ridi-che,
gulie, varză); aspect marmorat (tomate de seră).
Îngălbenirea organelor vegetative úi în special a celor tinere,
căderea frunzelor úi a fructelor; suberificarea Ġesuturilor;
deformarea fructelor; pete de diverse culori (cafenie-verde-
închis), crăparea fructelor.
Cloroză, între nervurile frunzelor, adeseori pătarea frunzelor;
nervurile frunzei úi cele mai mărunte rămân verzi cea ce face ca
frunza să pară pestriĠă; nuanĠe cenuúii,verzi úi cafenii la ovăz;
apariĠia unor pete mici cafenii închise de-a lungul nervurilor
frunzei úi moartea Ġesuturilor (cartof); culoarea roúie útearsă a
frunzelor la sfecla de masă.
Cloroza, albirea vârfurilor frunzelor.
Îngălbenirea sau pătarea frunzelor (cloroză) care cuprinde uneori
úi nervurile; apariĠia nuanĠelor de bronz în coloraĠia frunzelor;
dungi albe la frunzele de porumb, de-a lungul nervurilor frunzei.
Culoarea verde-gălbuie a limbului frunzei si adeseori a
nervurilor, fără să piară Ġesutul.
Cloroză neuniformă între nervurile frunzelor; culoarea verde-
deschis úi galbenă a frunzelor fără moartea Ġesuturilor.
ϭϳϭ
Tabelul 27
Pe ce părĠi ale plantei apar în primul
rând semnele, în ce fază de vegetaĠie
Alte semne
5
Căderea timpurie a frunzelor; lăstarii úi frunzele secundare capătă Pe frunzele bătrâne inferioare;
poziĠie verticală; fructele sunt puternic colorate. semnele pot să apară chiar în primele
faze de creútere.
Mărimea redusă a fructelor (măr) schimbări în coloraĠia lor; căderea Pe frunzele mari, ajunse la maturitate,
timpurie a frunzelor; apariĠia unor pete ruginii cafenii în interiorul de la partea inferioară a ramurilor sau
tuberculilor de cartof; îngroúarea pereĠilor celulari. a plantelor.
Coacerea incompleta a fructelor (măr); încreĠirea úi răsucirea Pe frunzele mai bătrâne, inferioare de
marginii frunzelor (tutun); fragilitatea frunzelor (la cartof) datorită unde se urcă spre cele tinere;
conĠinutului mare de apă. simptomele apar în fazele mai târzii,
căderea frunzelor de la bază spre vârf
(plante ornamentale, pomi).
Răsucirea marginilor frunzei în sus (sfeclă, cartof úi altele), Pe frunze úi părĠile mai tinere ale
marginile frunzelor nu sunt drepte; pierderea turgescenĠei plantelor.
tuberculilor de cartof (pete cafenii de Ġesut mort).
Tulpinile úi rădăcinile goale; putrezirea rădăcinilor (la sfecla de Pe frunze úi părĠile mai tinere ale
zahăr); vătămarea fructelor (tomate); formarea Ġesutului mort pe plantelor
suprafaĠa úi în interiorul fructelor; dezvoltarea slabă a căpăĠânii la
conopidă; apariĠia nuanĠelor cafenii; dimensiunea mică a
tuberculilor la cartofi úi neuniformitatea suprafeĠei lor; lignificarea
tulpinilor (tomate).
Distrugerea Ġesutului frunzei; poziĠia verticală a lăstarilor úi a Pe părĠile mai tinere ale plantei ( în
frunzelor secundare; forma triunghiulară a frunzelor úi răsucirea primul rând la baza frunzelor).
marginilor în sus (sfeclă); pete cafenii sau zone seci pe suprafaĠa
internă a fiecărei jumătăĠi la bobul de mazăre.
Pierderea tugescenĠei la frunzele úi tulpinile tinere. Pe părĠile mai tinere ale plantei.
Frunze îngroúate (tutun); la pomi mai puternic exprimate primăvara. La frunzele mai bătrâne, în diferitele
faze de vegetaĠie.
Simptomele insuficienĠei sunt asemănătoare cu acelea pentru azot; Pe părĠile mai tinere ale plantelor.
formarea slabă a nodozotăĠilor la leguminoase.
Formarea fructelor puternic colorate; pieirea ramurilor atunci când Pe părĠile mai tinere ale plantelor.
lipsa fierului este prea accentuată (păr, prun, viúin).
5.1. Testarea stării de fertilitate prin analiza chimică a plantei
Analiza chimică a plantei în corelaĠie cu determinarea necesarului de elemente
nutritive este de dată relativ mai recentă (1927) când în FranĠa, la viĠa de vie au început
cercetările sistematice în vederea aplicării în practică a analizei chimice pentru stabilirea
necesarului de elemente nutritive úi respectiv de îngrăúăminte. În prezent metoda a fost
extinsă în practică în multe Ġări úi la numeroase alte plante.
Diagnosticarea stării de nutriĠie a plantelor, stabilirea nivelului critic de aprovizionare
este o problemă complexă, atât în ce priveúte metodologia realizării, cât úi interpretarea
datelor de analiză chimică.

Recoltarea probelor vegetale pentru analiză

În efectuarea analizelor chimice de plantă un moment inportant îl, reprezintă modul

de recoltare a probelor alegerea lor astfel încât să fie cât mai reprezentative úi să exprime
media stării de nutriĠie a plantelor. Modul de alcătuire a eúantioanelor pentru analiză este de
importanĠă fundamentală.
Alegerea organului de referinĠă nu se face la întâmplare, ci pentru fiecare specie de
plante vor fi alese organele reprezentative, caracteristice, care pot să fie peĠiolul, nervura
mediană sau limbul frunzei -sediul principal al transformărilor metabolice- ori cârceii sau
lăstarii de un an, metoda variind după cum plantele sunt anuale, bienale sau perene, ierboase
sau lemnoase.
Un alt aspect în metodologia de analiză chimică a plantei îl reprezintă poziĠia pe
plantă a organului de referinĠă analizat úi vârsta, respectiv epoca de ridicare a probei.

Testarea chimică a părĠilor vegetative

Analiza chimică a plantei se poate face:

¾ pe Ġesuturi vegetale în întregime;
¾ în seva extrasă prin presare;
¾ în extract făcut cu diferiĠi reactivi.
În raport cu scopul testării probele medii recoltate pot fi analizate astfel:
o probe proaspete, în care se determină imediat unele componente mai puĠin stabile sau
care în timpul păstrării pot suferiidegradări;
o probe uscate la aer, sau la temperatura de 60-70°C în etuvă;
o probe conservate în diferiĠi reactivi pentru inactivarea proceselor enzimatice úi
păstrate la întuneric úi temperaturi scăzute (frigider);
o probe conservate la temperaturi joase (0-2°C);
o probe conservate prin îngheĠare rapidă (la-20°C) în recipiente speciale.
Analizele efectuate pot fi calitative (orientative) úi cantitative.
În condiĠii de teren specialistul, cu o trusă foarte simplă – trusa agrochimică de teren,
poate obĠine rezultate bune folosind reacĠii calitative de culoare, specifice diferitelor forme
anorganice a elementelor nutritive din seva extrasă prin presare sau din sucul extras cu diferiĠi
reactivi úi permit o interpretare calitativă a stării de aprovizionare.

ϭϳϮ


Interpretarea rezultatelor analizelor chimice ale părĠilor vegetative

Interpretarea rezultatelor analizelor este o muncă pretenĠioasă care impune

competenĠă úi o oarecare experienĠă.
La baza interpretării rezultatelor analizelor calitative trebuie să stea:
o cunoaúterea particularităĠilor de nutriĠie a fiecărei specii, eventual soi, a ritmului de
absorbĠie, a fazelor critice de nutriĠie;
o cunoaúterea relaĠiilor cantitative între elementele absorbite creútere úi fructificare
o corelarea cu factorii ecologici
La interpretarea rezultatelor analizelor calitative se pot folosi o serie de diagrame,
nomograme etc., elaborate pe baza experimentărilor de către laboratoare sau institute de
cercerări. Se pot folosi deasemenea nomogramele pentru fiecare grupă de specii existente în
instrucĠiunile de folosire al trusei agrochimice de teren.

5.2. Testarea stării de fertilitate prin analiza chimică a solului

Există numeroase metode pentru determinarea elementelor nutritive úi pentru
aprecierea stării de fertilitate úi a nevoi de îngrăúăminte.
Determinarea conĠinutului solului într-un element nutritiv (% P2O5, % K2O) nu
constituie decât o primă secvenĠă de estimare a stării de aprovizionare. Analiza solului
singură nu poate stabili potenĠialul de producĠie, care este legat de specie, soi, condiĠii
climatice. Testarea stării de fertilitate efectuată în scopul stabilirii corecte a nevoi de
fertilizare presupune (un test integrat) analiza plantei úi a solului, urmată de o interpretare pe
bază de corelaĠii în raport cu ceilalĠi factori care concură la realizarea producĠiei.
Controlul stării de fertilitate a solului se efectuează în scopul stabilirii
interdependenĠei dintre acesta úi factorii de mediu:
climă ⎯→ sol ⎯→ soluĠia solului ⎯→ microorganisme ⎯→ plantă ⎯→îngrăúământ

Etapele testării solului sunt următoarele:

a) ridicarea probelor reprezentative úi condiĠionarea lor;
b) analiza propriu-zisă;
c) interpretarea rezultatelor.
Dacă analiza propriu-zisă se poate efectua de tehnicieni chimiúti bine pregătiĠi úi cu o
oarecare experienĠă de laborator analizele fiind de serie úi metodele de lucru putând să fie cu
uúurinĠă însuúite de personalul tehnic calificat, în schimb etapele de ridicare a probelor
reprezentative úi de interpretare a rezultatelor sunt momentele în care se pot strecura cele
mai multe erori.
Faza de teren
În etapa de ridicare a probelor este necesară parcurgerea unor faze:
Procurarea hărĠilor de sol la scara 1:5000 sau 1:10000 úi recunoaúterea terenului ce
urmează a fi analizat, în vederea împărĠirii lui în unităĠi analitice cu proprietăĠi asemănătoare
în ce priveúte relieful, roca mamă, vegetaĠia spontană, modul de cultură etc. Delimitarea
unităĠilor analitice nu se face folosind hotarele artificiale garduri, perdele de protecĠie,
drumuri, ci numai proprietăĠile fizico-chimice úi de relief asemănătoare sunt cele care
grupează suprafaĠa respectivă într-o unitate analitică.
Mărimea unităĠii analitice diferă astfel:
o pentru culturile de câmp pe teren plan, 10ha
o pentru culturile de câmp pe teren în pantă, 2-5 ha
o pentru păúuni úi fâneĠe, 5-10 ha
ϭϳϯ


 o pentru culturi de câmp pe teren accidentat erodat maxim 1ha
o plantaĠii de pomi úi vie, 0,5-2ha
o culturi de legume, 0,25-2ha
o culturi în spaĠii protejate, 100-2000 m2
UnităĠile analitice, de forme geometrice regulate sau nu, se transpun pe planul
topografic.
Proba medie care se ridică de pe fiecare unitate analitică este alcătuită din 15-20
probe parĠiale, ele se ridică cu sonde agrochimice úi se transpun pe harta respectivă.
Probele se ridică mergând în zig-zag la culturi de câmp, păúuni, fâneĠe sau între rânduri úi pe
rând pentru plantele pomicole úi vie, sau pe proiecĠia coroanei, în plantaĠiile pe rod.
Când cultura este irigată recoltarea probelor se face separat pe rigole úi pe coamă.
Adâncimea de recoltare a probelor este 0-20 cm pentru culturile de câmp, păúuni úi
fâneĠe, 20-40 cm úi 40-60 cm pentru plantaĠiile de vii úi pomi.
Probele recoltate se ambalează în pungi de material plastic sau cutii speciale care
poartă fiecare un număr de serie úi ordine, care se înscrie úi pe harta topografică probele
recoltate se înscriu într-o fiúă specială úi se transportă apoi în lăzi de lemn la laborator.
Faza de laborator
Probele aduse în laborator se dezambalează, se numerotează după registrul de
magazie úi se trec la analiză.
Probele pentru testarea conĠinutului în N-NO3- úi forme solubile de fosfor úi potasiu se
introduc imediat în lucru. Pentru analiza formelor totale sau potenĠial asimilabile, probele se
condiĠionează prin uscare la aer în scafe de carton, mojarate úi cernute, apoi se introduc în
borcane de sticlă cu dop de sticlă, sau pungi de plastic în care se introduce úi eticheta cu
numărul de ordine al probei. Se fac determinările analitice, se obĠin rezultatele analizelor de
sol.
Interpretarea rezultatelor
Orice metodă de analiză chimică a solului presupune o etalonare a limitelor de
interpretare (în special pentru P, K) pe baza unor experienĠe de lungă durată, făcute pe câmp
cu diferite plante, ca úi a unor verificări de laborator.
Rezultatele analizelor de sol exprimate în ppm sau mg la 100 g sol se înscriu în
buletine de analiză, care se pot interpreta după indicii agrochimici etalonaĠi, grafice, curbe
sau suprafeĠe de răspuns, diagrame, pe bază de corelaĠii precum úi prin studii de bilanĠ.
Interpretarea după indicii agrochimici foloseúte o serie de rezultate ale etalonării
limitelor de aprovizionare, pentru care corespund anumite stări de aprovizionare. Astfel dăm
în continuare, ca exemplu, caracterizarea generală a stării de fertilitate a solurilor din Ġara
noastră după conĠinutul în elemente nutritive uúor accesibile (tabelul 28).

Tabelul 28
Caracterizarea generală a stării de fertilitate a solurilor după conĠinutul în elemente
nutritive uúor accesibile
Starea de Azot (ppm) Fosfor extract apos Potasiu extract apos
-
fertilitate NO3 + NH4+ (ppm) P2O5 (ppm) K2O
Scăzută spre mediocră <10 < 10 < 50
Mijlocie 10-30 11-20 50-80
Ridicată > 30 > 20 > 80

ϭϳϰ


5.3. Controlul stării actuale de fertilitate
Pentru condiĠiile de producĠie un interes mărit prezintă cunoaúterea stării actuale de
fertilitate. Controlul se face de laboratoare de specialitate, de laboratoare care funcĠionează în
cadrul unităĠilor horticole sau chiar de fermier cu trusa agrochimică de teren pe care trebuie
să o aibă în dotare fiecare fermier. Controlul stării de fertilitate cu trusa acgrochimică este
metodă rapidă, uúor de parcurs utizând instrucĠiunile, se bazează în principal pe reacĠii
colorimetrice. Trusa permite determinarea în teren, a pH-ului, precum úi a formelor solubile
de N, P, K. Recoltarea se face după metodologia descrisă la testarea chimică a solului,
determinările se fac pe probe proaspete (cu umiditatea de câmp), iar interpretarea se face cu
ajutorul unor scale colorimetrice. Rezutatele sunt calitative, dar satisfacătoare pentru
informare asupra stării actuale de fertilitate.
În tabelul 29 sunt prezentate principalele reacĠii de culoare ce pot fi utilizate cu trusa
de teren. După intensitatea culorii rezultatele ce apar după 5-10 secunde de la aplicare se
face aprecierea calitativă úi se iau deciziile corespunzătoare.
Tabelul 29
Principalele reacĠii de culoare caracteristice, folosite pentru testarea calitativă a stăriide
aprovizionare după analiza părĠilor vegetative
Elementul nutritiv ReacĠia chimică Culoarea caracteristică
Azot mineral -reducerea NO3- din seva extrasă în prezenĠa culoare roz de intensitate diferită
acidului sulfanilic úi a naftilaminei

-reacĠia cu difenilamină pe secĠiuni proaspete în galben-albastru intens

primele 5-10 secunde
Fosforul anorganic -reducerea acidului fosfomolibdenic cu SnCl2 albastru de intensitate diferită

Potasiu -reacĠia cu dipicrilaminat de magneziu în mediu roúu-portocaliu

acid (HCl)
Magneziu -reacĠia cu galben de titan roúu-portocaliu
Fier -reacĠia cu sulfocianură de potasiu 10% roúu de intensitate diferită pentru Fe3+
(KSCN)+1-2 picături de HCl
Clor -reacĠia cu AgNO3 la sfârúitul titrării clorului în precipitat roúu
prezenĠa cromatului de potasiu care dă cromat de
argint
Cupru (Cu2+) -reacĠia cu dietil ditiocarbamat brun auriu
- reacĠia cu ferocianură de potasiu K4(Fe(CN)6) roúu-brun în mediu neutru sau acid
Zinc -reacĠia cu ditizonă roúu-carmin
Cobalt -reacĠia cu R-nitrozo roúu-purpuriu
Crom -reacĠia cu difenilcarbazidă roúu violet

5.4. Bazele teoretice úi practice ale cartării agrochimice. Elaborarea

planurilor de fertilizare.
Interpretarea cu ajutorul cartogramelor agrochimice
Cartarea agrochimică este o succesiune de operaĠii, realizate în teren, laborator úi
birou, prin care se determină úi se interpretează indicii fertilităĠii solurilor, în condiĠiile
standardizate de abordare, pentru deciziile de fertilizare în scopul realizării producĠiillor
scontate úi ameliorarea stării de fertilitate. (după Rusu ú.a., 2005)
Când se efectuează cartarea agrochimică a unui teritoriu, rezultatele analizelor de sol
pentru pH, humus, fosfor, potasiu potenĠial asimilează se înscriu fiecare pe o hartă a
teritoriului cartat, iar după indicii de fertilitate, suprafeĠele se colorează diferit după cum
terenul este slab, mijlociu sau bine aprovizionat în elementul respectiv.
Analizele de sol corelate cu analizele de plantă au următoarele obiective principale
ϭϳϱ


 1. Permit alegerea de către specialist a deciziilor corecte în ceea ce înseamnă fertilizarea
corectă a plantelor;
2. Oferă informaĠiile corecte privitoare la evoluĠia stării de fertilitate a unui sol,
fertilitate care poate să crească în cazul practicării unor tehnologii corecte dar poate
scădea în cazul când din sol planta extrage elementele nutritive fără ca omul să
restituie cantităĠile consumate de aceasta.
3. Elaborarea planurilor de fertilizare Ġinând cont de indicii agrochimici ai solului din
cartograma sintetică rezultată în urma cartării agrochimice a terenului.

Rezumat
5.Controlul stării de fertilitate prin metode agrochimice
Diagnosticul foliar al nutriĠiei după semne exterioare. PoziĠia pe plante a frunzelor cu simptome. Culoarea
frunzelor.
5.1. Testarea stării de fertilitate prin analiza chimică a plantei. Recoltarea probelor vegetale pentru analiză.
Testarea chimică a părĠilor vegetative. Interpretarea rezultatelor analizelor chimice ale părĠilor vegetative.
5.2.Testarea stări de fertilitate prin analiza chimică a solului. Faza de teren Faza de laborator Interpretarea
rezultatelor.
5.3. Controlul stării actuale de fertilitate. Principalele reacĠii de culoare caracteristice, folosite pentru
testarea calitativă a stăriide aprovizionare după analiza părĠilor vegetative.
5.4. Bazele teoretice úi practice ale cartării agrochimice. Elaborarea planurilor de fertilizare.

Teste de autocontrol
168. CarenĠa în N la plante se manifestă prin: Decolorarea în formă de V de la vârful limbului a
ApariĠia culorii violacee b
Creúterea luxuriantă a plantelor c
Albirea marginilor limbului d
169. CarenĠa în P la plante se manifestă prin: Decolorarea frunzelor între nervuri a
Decolorarea în formă de V de la vârful limbului b
ApariĠia culorii violacee c
Albirea marginilor limbului d
170. CarenĠa în K la plante se manifestă prin: Albirea marginilor limbului a
ApariĠia culorii violacee b
Decolorarea nervurilor frunzelor c
Decolorarea în formă de V de la vârful limbului d
171. CarenĠa în N se manifestă în plantă prin: Rădăcinile sunt puternic ramificate a
Plantele rămân mici úi firave b
Frunzele capătă o coloraĠie verde-închis c
Tulpinile au culori roúietice spre purpuriu d
172. CarenĠele în N, P, K apar întâi pe: Frunzele de la baza plantei a
Pe frunzele tinere ale plantei b
În jurul apexului terminal c
În vârfurile de creútere ale plantei d
173. Excesul de N se manifestă prin: Îngălbenirea frunzelor a
Frunze de culoare verde-închis albastru metalizat b
Frunze de culoare galben-verzui c
Frunze de culoare brun-gălbui d
174. În cazul carenĠei în P modificările Sinteza antocianilor a
biochimice duc la: Sintezei clorofilei b
Sinteza agmatinei c
Sinteza putresceinei d
175. CarenĠa în calciu se manifestă pe: Frunzele de la bază a
Vârfurile de creútere úi la frunzele tinere b
ϭϳϲ


 Frunzele ramurilor secundare c
Vârful apexului principal d
176. CarenĠa în magneziu se manifestă pe: Frunzele mature de la bază a
Vârful apexului principal b
RamificaĠiile secundare ale plantei c
Frunzele tinere ale plantei d
177. CarenĠa în sulf se manifestă prin: Grăbirea maturării la cereale a
Creúterea fixării biologice a azotului b
Scăderea sintezei aminoacizilor la cereale c
Creúterea numărului de nodozităĠi la leguminoase d
178. CarenĠa în mangan se manifestă prin: Amăreala fructelor - bitter pit a
Pete brun închise pe frunzele mature b
Necrozarea scoarĠei pomilor fructiferi c
Pătarea galben cenuúie – grey speck d
179. CarenĠa în fier se manifestă prin: Cloroza ferică a
Acumularea pigmenĠilor antocian b
Ramificarea puternică a rădăcinilor c
Bronzarea frunzelor d
180. CarenĠa în zinc duce la: Acumularea pigmenĠilor antocian a
Acumularea zaharurilor b
Acumularea fosforului anorganic cu slaba formare de c
ATD
181. CarenĠa în bor se manifestă prin: Prăbuúirea pulpei la mere a
Căderea cerealelor b
Pătarea galben cenuúie (grey-speck) c
Putrezirea inimii sfeclei de zahar d

ϭϳϳ


6. STABILIREA DOZELOR OPTIME DE ÎNGRĂùĂMINTE.
METODE DIRECTE, INTERMEDIARE ùI INDIRECTE DE
CALCUL A DOZELOR.
Este greúit să se considere că doar simpla folosire a îngrăúămintelor în cantităĠi mari
este echivalentă cu o agricultură intensivă. Aplicarea îngrăúămintelor îúi aduce aportul optim
numai în măsura în care sunt încadrate într-un sistem de măsuri tehnologice bine ierarhizate,
iar dozele ce se stabilesc sunt în corelaĠie cu planta, solul, factorii climatici, tehnologia de
cultură (irigat, neirigat).
Urmărind să asigurăm plantelor elementele nutritive necesare pe toată perioada de
vegetaĠie prin sistemul de fertilizare va trebui să se repartizeze îngrăúămintele în raport cu
cerinĠele fiecărei faze de creútere úi dezvoltare, ceea ce presupune aplicarea diferenĠiată în
raport cu specia, soiul, hibridul, vârsta, durata perioadei de vegetaĠie, lungimea perioadei de
lumină, condiĠiile de sol etc.
Un alt factor care condiĠionează sistemul de fertilizare este mărimea recoltei, ce se
urmăreúte a se realiza la cultura respectivă úi în funcĠie de aceasta, se modifică atât cantitatea
cât úi epoca la care se aplică îngrăúămintele.
În condiĠiile culturilor protejate, ca úi a aplicării irigaĠiei, sistemul de fertilizare suferă
modificări faĠă de aceleaúi specii cultivate în câmp sau neirigate.
Aplicarea îngrăúămintelor în cadrul sistemului de fertilizare vizează următoarele
obiective:
• satisfacerea în fiecare fază de vegetaĠie a elementelor nutritive necesare, ceea ce
implică aplicarea fracĠionată a dozelor;
• repartizarea astfel încât să ajungă la nivelul sistemului radicular activ,
corespunzător cu dezvoltarea acestuia pe verticală úi pe orizontală, fapt ce presupune
repartizarea îngrăúămintelor la diferite adâncimi;
• sporirea coeficientului de utilizare al elementelor nutritive din îngrăúăminte prin
utilizarea de produse care nu retrogradează uúor sau nu se levigă, precum úi prin
fracĠionarea dozelor de îngrăúăminte în cursul perioadei de vegetaĠie, de la semănat
sau plantat până la fructificare, în raport cu nevoile fiecărei specii, în raport cu fazele
critice de nutriĠie pentru evitarea carenĠei în aceste faze, útiut fiind că intervenĠiile
ulterioare nu vor putea remedia scăderea producĠiei;
• îmbunătăĠirea regimului aero-hidric al solului.
Deoarece procesele biologice din plante sunt ireversibile, trebuie evitate stările de
carenĠă, sau cele de stress, în perioadele critice, întrucât în acest caz planta îúi reglează
creúterea úi dezvoltarea ulterioară după conĠinutul "minim" în sol al elementului respectiv
fără să valorifice întregul potenĠial genetic caracteristic speciei, soiului, hibridului.
Valorificarea eficientă a îngrăúămintelor chimice în cadrul unui sistem raĠional de
fertilizare este posibilă în condiĠiile respectării tuturor cerinĠelor cerute de tehnologia de
cultură. O agrotehnică superioară, aplicată chiar în cazul utilizării unor doze mici de
îngrăúăminte permite obĠinerea unor sporuri de recoltă deoarece coeficientul de utilizare al
îngrăúământului creúte.
În prezent, procedeele cele mai utilizate pentru stabilirea dozelor de îngrăúăminte
sunt:
Directe
` Rezultatele experienĠelor în condiĠii de câmp, cu doze úi repetiĠii, variabile
interpretate statistic prin analiză dispersională sau a varianĠei.
` Rezultatele experienĠelor în casa de vegetaĠie
ϭϳϴ


Intermediare (relaĠii matematice de calcul)
` SuprafeĠele de răspuns úi ecuaĠiile de regresie ce rezultă din interpretarea unor
experienĠe în câmp.
` Recolta exprimată în valori relative (%) úi unele însuúiri agrochimice.
` Metoda bilanĠului elementelor nutritive.
` Utilizarea indicilor agrochimici etalonaĠi în cadrul unor experienĠe de lungă durată,
corelaĠi cu potenĠialul genetic, note de bonitare a solului, clasa de fertilitate a culturii,
curbele de consum pentru elementele nutritive, coeficientul de utilizare a
îngrăúămintelor.
` Nomograme úi curbe de fertilizare úi de consum ale elementelor nutritive, ce exprimă
în mod sintetic corelaĠii dintre recoltă, grad de aprovizionare úi elemete nutritive (prin
analize) úi necesarul de îngrăúăminte.
Indirecte:
` Recomandări ale OSPA; ale catedrelor de tehnologia plantelor cultivate; ale organelor
de îndrumare a unităĠilor agricole în subordine;
` Fertilizarea la vedere (empirică) de rutină
` ReĠete standardizate, practicate de unii ingineri.
` Analiza solului úi a plantei – testarea stării de fertilitate.
` Cartarea agrochimică a solului
` Folosirea unor teste de laborator (testul cu secara pentru aprovizionarea solurilor cu P
úi K, folosirea microorganismelor în evaluarea conĠinutului de N din sol)

În urma transpunerii în practică a unora din aceste metode, întrucât nu apar carenĠe
evidente, cei ce le aplică par satisfăcuĠi. O analiză mai atentă arată însă că după cîĠiva ani se
constată ori o fluctuaĠie a recoltei, ori o plafonare a ei, ca urmare a necunoaúterii a ceea ce
se întâmplă în sol úi a creării unui dezechilibru nutritiv faĠă de unele elemente.
Pentru stabilirea dozelor optime trebuie să se ia în considerare un complex de factori
care, în ansamblul lor, constiutie aúa-zisa strategie a aplicării îngrăúămintelor.
• Din punct de vedere tehnic dozele optime se referă la sporul cantitativ cel mai mare.
• Din punct de vedere economic rezultatele se analizează prin prisma venitului net,
când pot exista trei posibilităĠi: obĠinerea unui venit maxim, obĠinerea unui anumit
venit, valoarea sporului de recoltă să acopere cheltuielile făcute.
• Din punct de vedere al consumului de energie, efectul îngrăúămintelor trebuie să se
analizeze prin raportul de bioconversie al energiei investite în îngrăúământ (J/kg) la
energie obĠinută în sporul de recoltă realizat pe o unitate (kg) de produs vegetal.

ϭϳϵ


6.1.Stabilirea dozelor de îngrăúăminte după indicii agrochimici úi bilanĠul
elementelor nutritive, varianta Davidescu-Criúan. Metoda stabilirii dozelor pe bază
de bilanĠ al elementelor nutritive a fost evidenĠiată de D. Davidescu încă din 1956 . Ulterior,
Velicica Davidescu (1974) úi Criúan (1975), au propus un procedeu pentru calculul
necesarului de îngrăúăminte pe baza bilanĠului elementelor nutritive úi folosirea unor indici
agrochimici ai solului.
BilanĠul elementelor nutritve constă în:
Aportul de elemente nutritive din mediul natural (atmosferă, sol) úi prin tehnologia
de cultură (fertilizat, irigat, amendare).
Îndepărtarea (exportul) elementelor nutritive prin recoltă, levigare, fixare în forme
accesibile.
Din diferenĠă rezultă soldul care poate fi nul, pozitiv sau negativ.
După acest criteriu dozele se stabilesc în principiu, după relaĠia:
1a) Doza de îngrăúăminte cu azot (DN), în kg/ha
100
D N ( kg / ha) = (N ex − N t ) ⋅
Cu
în care:
Nex -cantitatea de azot ce se îndepărtează odată cu recolta probabilă, în kg/ha;
Nex = Y.Csp
Y – productia scontată, t/ha
Csp - consumul specific de azot pe tona de produs principal, kgN/t;
Nt -rezerva totală de N din sol, în kg/ha;
Cu -coeficientul de utilizare a azotului din îngrăúăminte (38-71%).

Rezerva totală de azot care stă la dispoziĠia plantelor rezultă din însumarea
următoarelor surse:
Nt = (Np+Nb+Ns+NH+Nr+No) -Nl

în care: Np -azotul provenit din precipitaĠii (p) care se calculează atstfel:

Np(kg/ha) = p.kp
în care: p - cantitatea anuală de precipitaĠii, în mm;
kp - 0,02-0,03, coeficient al conĠinutului precipitaĠiilor în azot úi de
transformare, în kg/ha N.

După Cooke (1974), cantitatea de elemente nutritive ce vin prin precipitaĠii sau se
levigă cu apele de drenaj natural sunt în medie umătoarele:
Tabelul 30
Cantitatea medie de elemente nutritve rezultate din precipitaĠii úi/sau levigate cu apele
de drenaj (după Cooke, 1974)
Elementul Prin precipitaĠii Spălare din sol
kg/ha kg/ha
N -NH4+ 10 1,0
N - NO3- 7 34
P -PO43- 0,3 0,12
K 3 3,6
S 19 102
Cl 39 94
Ca 12 336
Mg 8 14
Na 17 32
ϭϴϬ


 Nb - azotul din activitatea bacteriilor nesimbiotice fixatoare. Se calculează astfel:
Nb(kg/ha) = Z. kb
Z - numărul de zile cu temperaturi peste 8°C;
kb - coeficientul de acumulare zilnică 0,2-0,3 kg/ha N;

Ns - azotul din activitatea bacteriilor simbiotice se estimează: 60-80 kg/ha mazăre;65-

95 kg/ha fasole; 80-90 kg/ha măzăriche; 100-120 kg/ha soia;
NH - azotul (kg/ha) provenit din mineralizarea humusului;se calculează astfel:
G ⋅ H CN
NH = s ⋅ ⋅ kH
100 100
Gs -greutatea stratului arabil, în kg/ha;
H - conĠinutul solului în humus, în %;
CN - conĠinutul humusului în azot, în %;
kH - coeficientul de descompunere anuală a humusului9 se estimează la
: 0,012 pentru plante neprăúitoare úi 0,018 pentru plante prăúitoare;
Nr - azotul rezidual de la cultura plantei premergătoare, care se calculează
astfel:
-15% din azotul preluat cu recolta de planta premegătoare, pentru
neleguminoase;
-30% din azotul preluat cu recolta de planta premergătoare, pentru
leguminoase;
No -azotul din îngrăúămintele organice; se calculează astfel:
No = Dg.CNg.ku
Dg -doza de gunoi de grajd, în t/ha;
CNg -conĠinutul în azot al unei tone de gunoi de grajd,în kgN/t gunoi de
grajd;
ku -coeficientul mediu de utilizare al azotului din gunoi:
0,20-0,25 în primul an úi 0,30-0,35 în al doilea an;
Nl -azotul pierdut prin spălare (levigare); se estimează la 1-34 kg/ha anual.

1b)Doza de îngrăúăminte cu fosfor (DP), în kg/ha

100
D P ( kg / ha) = (Pex − Pt ) ⋅
Cu
în care:
Pex -fosforul extras cu recolta (Y), în kg/ha, ce se calculează astfel:
Pex = Y.Csp
Y – producĠie scontată, t/ha
Csp - consumul specific de fosfor pe tona de produs principal;
Pt -rezerva totală de fosfor potenĠial asimilabil, în kg/ha, ce se calculează astfel:
Pt = Ppac+Po
Ppac -fosforul potenĠial asimilabil corectat (kg/ha); se calculează astfel, pornind de la
analizele agrochimice:
Ppac = Gsa.PAL.kP.CApH.CAg.10-6

Gsa -greutatea stratului arabil, în kg/ha;

9
Cantitatea de azot ce trece anual în soluĠia solului prin mineralizare reprezintă în medie 1,2-1,8 % din rezerva
totală.
ϭϴϭ


 PAL -conĠinutul solului în fosfor (extras cu acetat lactat de amoniu,în
ppm);
kP -coeficientul de asimilabilitate al fosforului din îngrăúăminte;
10-6 -coeficient de transformare din ppm în kg;
CApH -coeficientul de asimilabilitate în raport cu pH-ul;
CAg -coeficientul de asimilabilitate în raport cu gradul de gleizare al
solului.
Po -fosforul provenit din îngrăúămintele organice, ce se calculează astfel:
Po = Dg.Cpg.kuP.CApg
Dg -doza de gunoi de grajd, în t/ha;
Cpg -conĠinutul în fosfor (P2O5) al unei tone de gunoi de grajd, în kg;
kuP -coeficientul mediu de utilizare al fosforuluidin gunoiul de grajd: 0,35 în
primul an de aplicare úi 0,30 în al doilea an;
CApg -coeficientul de asimilare al fosforului din gunoiul de grajd în
raport cu gradul de gleizare al solului.

1c)Doza de îngrăúăminte cu potasiu (DK), în kg/ha

100
D K ( kg / ha) = (K ex − K t ) ⋅
Cu
în care:
Kex -potasiul extras cu recolta (Y), în kg/ha, ce se calculează astfel:
Kex = Y.Csp
Y – producĠia scontată, t/ha
Csp - consumul specific de potasiu pe tona de produs principal, kg/t;
Kt -rezerva totală de potasiu potenĠial asimilabil, în kg/ha, ce se calculează astfel:
Kt = Kpa+Ko
Kpa -potasiul potenĠial asimilabil (kg/ha); se calculează astfel, pornind de la analizele
agrochimice:
Kpa = Gsa.KAL.10-6

Gsa -greutatea stratului arabil, în kg/ha:

KAL -conĠinutul solului în potasiu (extras cu acetat lactat de amoniu,în ppm);
10-6 -coeficient de transformare din ppm în kg;
Ko -potasiu provenit din îngrăúămintele organice, ce se calculează astfel:

Ko = Dg.CKg.kuK
Dg -doza de gunoi de grajd, în t/ha;
CKg -conĠinutul în potasiu (K2O) al unei tone de gunoi de grajd, în kg;
kuK -coeficientul mediu de utilizare al potasiului: 0,65 în primul an de aplicare
úi 0,25 în al doilea an;

6.2.Stabilirea dozelor de îngrăúăminte în raport cu indicii agrochimici,

potenĠialul genetic úi factorii de mediu (după David úi Velicica Davidescu,
1978).
Recolta (Y) este o funcĠie complexă care poate fi reprezentată prin relaĠia :
Y= f[ (X/x1,x2,x3,...xn).( Z/z1,z2,z3,...zn).( C/c1,c2,c3,...cn)]

în care: X -cantităĠile variabile de îngrăúăminte;

ϭϴϮ


x1,x2,x3...xn -alte elemente nutritive din sol;
Z,z1,z2,z3,...zn -factorii variabili ce pot fi controlaĠi între anumite limite (tipul de sol,
sămânĠa, tehnologia de cultivare);
C, c1,c2,c3,...cn -factori variabili ce nu pot fi uúor controlaĠi (condiĠii meteorologice,
temperatura úi umiditatea aerului úi a solului, intensitatea luminoasă,
coeficientul de fotosinteză).
Un procedeu practic (după D.Davidescu úi Velicica Davidescu) pentru stabilirea
dozelor de îngrăúământ, diferenĠiat în raport cu specia, soiul, sarcinile de producĠie,
tehnologia de cultivare este prin folosirea indicilor agrochimici úi a unor factori de mediu.
Precizia calculului este condiĠionată de stabilirea corectă a valorilor reale ale diferiĠilor
parametri luaĠi în calcul. Metoda se pretează atât la calcul făcut în unitate cu ajutorul
mijloacelor obiúnuite, cât úi la transpunerea în baze de date stocate, când se organizează
diferiĠi parametri în fiúiere separate: a) indicii agrochimici ai solului; b) datele climatice; c)
caracteristicile plantelor; d) îngrăúămintele cu caracteristicile de bază; e) fiúa cu parametrii
notei de bonitare; f) fiúa tehnologică de cultivare a plantei respective; g) fiúa modelelor
matematice ce se pretează a fi folosite în raport cu parametrii de care se dispune:

100
Doza, kg / ha = Pg ⋅ B s ⋅ Fe ⋅ Csp ⋅ ⋅ H ⋅ I ⋅ T ⋅ (S )
Cu
în care: Pg - potenĠialul genetic de producĠie al solului sau varietăĠii hibride, în kg/ha
(produs principal);
Bs - nota (coeficientul) de bonitare a solului, corespunzătoare plantei
cultivate, exprimată subunitar Bs/100
F - indicele (clasa de favorabilitate ecologică pentru planta respectivă,
exprimat subunitar F/100
Csp - consumul specific în kg (azot, fosfor sau potasiu etc.) pe tona de produs
principal + produsele secundare;
Cu - coeficientul de utilizare al îngrăúământului respectiv de către plante,
calculat în %, exprimat subunitar;
H - coeficientul de răspândire al rădăcinilor (adâncimea): 0-20=1; 0-30=1,5;
0-40=2;
I - indicele de corectare al dozei în raport cu starea (nivelul) de
aprovizionare a solului, pe baza analizei chimice; sau cota procentuală ce
trebuie aplicată faĠă de indicii agrochimici ai stării de aprovizionare úi
faĠă de consumul total reieúit din calcul;
T - coeficientul tehnologic; în raport cu dotarea unităĠii se pot aplica
tehnologii moderne sau modeste. Valoarea acestui indice este de: 1,1-1,3
pentru tehnologii ridicate; 1 pentru tehnologii normale (bune); 0,6-0,8
pentru tehnologii modeste spre scăzute;
S - indicele de secetă (după Bocz, 1975), modificat, corectează doza dată în
timpul vegetaĠiei úi se calculează după relaĠia:

t ⋅n § u ·
S= ⋅ ¨1 + ¸⋅Kf
p © 100 ¹
în care:
t - media temperaturii lunare;
n - numărul de ore de insolaĠie;
p - suma precipitaĠiilor lunare;
ϭϴϯ


 u - media lunară a umidităĠii relative a aerului;
Kf - coeficientul de corecĠie în raport cu însuúirile hidrofizice ale solului.
Tabelul 31
CoeficienĠii de corecĠie ai dozelor de îngrăúăminte chimice în raport cu factorii ecologici
úi tehnologici

Specificare CoeficienĠi de corecĠie

N P 2O 5 K 2O
Climatul zonei
PrecipitaĠii:
în perioada toamnă-iarnă-primăvară:
-umed (peste medie) 1,3 1,0 1,1
-secetos (sub medie) 0,8 1,0 1,0
în perioada primăvară-vară:
-umed (peste medie) 1,2 1,0 1,5
-secetos (sub medie) 0,7 0,8 0,9
Temperatură:
în primăvară
-rece (sub medie) 1,4 1,1 1,0
-caldă úi uscată (peste medie) 0,8 1,2 1,0
în toamnă
-caldă úi uscată 0,8 1,0 1,0
-caldă úi umedă 1,1 1,0 1,0
Caracteristicile solului
-bogat în humus 0,6 1,3 1,2
-bogat în P úi K 1,0 0,5 0,5
-conĠinut scăzut în P úi K 1,0 0,4 1,4
-pH acid 1,2 1,3 1,4
-pH alcalin 1,0 1,0 0,8
Gunoi de grajd
-în primul an de aplicare 0,7 0,6 0,4
-în anii următori 1,0 0,8 0,6
Sistemul de agricultură
-irigat 1,3 0,8 1,2
-monocultură 1,3 0,8 1,0
-cerealier 1,4 1,0 1,0
-cerealier úi leguminoase 0,8 1,2 1,0

6.3. Stabilirea dozelor de îngrăúăminte chimice pentru culturi de câmp úi

legume în funcĠie de indicii agrochimici ai solului.
100
Doza N, P2O5, K2O kg/ha = Y × CSP × × I,
CU
în care:
Y = producĠia scontată, t/ha;
CSP = consum specific de N, P2O5, K2O pe tona de produs principal kgN/t, kg P2O5/t, kg
K2O /t; (vezi Compendium agrochimic, V. Davidescu úi D. Davidescu, 1999)
CU = coeficient de utilizare a N,(50%), P2O5,(25%), K2O(60%) din îngrăúăminte, %;
I = indicele de corecĠie a dozei funcĠie de starea de aprovizionare a solului cu N,P,K
după analiza solului.

ϭϴϰ


 Tabelul 32
Indicii de corecĠie (I) a dozei de îngrăúăminte
în raport cu caracterizarea agrochimică a solului
Starea de aprovizionare după N P2O5 K2O
indicii agrochimici
Scăzută 1,2-1,5 1,0-1,2 1,5-1,8
Mijlocie 1,0-1,2 0,7-1,0 1,2-1,5
Bună 0,8-1,0 0,3-0,6 1,0-1,2
Ridicată 0,2 - 0,4
Foarte ridicată - - -

D g × C g × K Ug
Aportul elementelor din gunoiul de grajd, kg/ha = ,
100
în care,
Dg = doza de gunoi de grajd, t/ha;
Cg = conĠinutul de N,(5kg/t), P2O5,(2,5kg/t), K2O,(6kg/t) din gunoi, kg element/t;
KUg = coeficient mediu de utilizare a N, P2O5, K2O din gunoi in %

Calculul dozelor corectate cu aportul de N, P2O5, K2O din gunoi care vor trebui aplicate sub
formăde îngrăúăminte chimice.

Necesar îngrăúănimte = Doza N, P2O5, K2O, – Aportul de elemente

chimice, kg/ha kg/ha din gunoi de grajd,
kg/ha

Calculul dozelor de îngrăúăminte brute:

100
Doza de îngrăúământ brut, kg/ha = Doza N, P2O5, K2O kg/ha × ,
Cs.a.
Cs.a. = conĠinut în substanĠă activă, %.
Calculul necesarului de substanĠă activă úi de îngrăúăminte brute pentru suprafaĠa cultivată:

Necesarul, kg = Doza × SuprafaĠă

Necesarul N, P2O5, K2O, kg = Doza N, P2O5, K2O kg/ha × SuprafaĠă, ha

Necesarul de îngrăúăminte, kg = Doza îngr., kg/ha × SuprafaĠă, ha

6.4. Calculul dozelor de îngrăúăminte chimice, la culturile în câmp, necesare

pentru ridicarea la un nivel optim al conĠinutului de elemente nutritive din
sol.
Co − R t 100
Doza N, P2O5, K2O kg/ha = × G sa × ×K,
1000000 CU

În care: Co= nivelul sau conĠinutul optim de elemente nutritive dorit a se realiza în sol
prin aplicarea îngrăúămintelor, în ppm N, P2O5, K2O;

ϭϴϱ


 Rt = rezerva totală dată de conĠinutul iniĠial de elemente nutritive în forme
potenĠial asimilabile, în ppm N, P2O5, K2O;
1000000 = coeficient de transformare din ppm N, P2O5, K2O (mg/ kg sol) în
kg N, P2O5, K2O/ kg sol.
Gsa = greutatea stratului arabil, kg/ha;
Gsa kg/ha = h × GV × 100000
100000 = coeficient de transformare greutatea solului în kg/ha
h = adâncimea pe care se doreúte ridicarea conĠinutului de elemente
nutritive din sol, cm;
GV = greutatea volumetrică a solului g/cm3 sau t/m3 (în medie 1,2);
Gsa = 1 200 000 kg/ha pe adâncimea 0-10 cm
2 400 000 kg/ha pe adâncimea 0-20 cm
3 600 000 kg/ha pe adâncimea 0-30 cm
CU = coeficientul de utilizare a elementelor nutritive, în %
K = coeficient de corecĠie al dozei în funcĠie de conĠinutul solului în materie
organică, pH, gradul de gleizare, conĠinutul în argilă,

K = kmo × kpH × kg × kag.

6.5.Calculul dozelor de îngrăúăminte chimice, necesare pentru ridicarea la un

nivel optim al conĠinutului de elemente nutritive din substrat
Doza în g (N, P2O5, K2O)/ m3 substrat = (Co - Rt) · Gv · Fc· 0,001

În care,
Co = conĠinutul optim de elemente nutritive dorit a se realiza în substrat, ppm (N, P2O5, K2O);
Rt = rezerva totală de elemente nutritive în substrat în forme solubile în apă, ppm (N, P2O5,
K2O);
Gv = greutatea volumetrică a substratului, kg/m3;
0,001 = coeficient de transformare din ppm (mg/kg substrat) N, P2O5, K2O în g/m3 substrat;
Fc = factor de corecĠie a dozei în raport cu coeficientul de utilizare a N, P2O5, K2O din
îngrăúămintele folosite pentru creúterea conĠinutului substratului cu 1 ppm, care are
următoarele valori:
Fc pentru azot este 1,3, pentru potasiu de 1,67, iar pentru fosfor este în funcĠie de doza de N
aplicată, conform tabelului:

Doza gN/m3 25 50 100 150 200 250 300

Fc 3,05 2,36 1,86 1,74 1,68 1,65 1,63
pentru fosfor

ϭϴϲ


6.6. Stabilirea dozelor de îngrăúăminte organice
În stabilirea dozelor de îngrăúăminte organice se Ġine cont de conĠinutul solului în
humus úi de gradul de saturaĠie în baze prin calculul indicelui de azot (IN), de conĠinutul în
argilă, de conĠinutul în azot total al solului (Borlan úi Hera, 1980-1982 citaĠi de Rusu M., ú.a.,
2005).
Pentru culturile agricole, plantaĠii viticole úi pomicole, fertilizarea organică a solurilor se face
după formula de calcul a dozelor de gunoi de grajd semifermentat, cu 24% s.u.; 0,4% N,
0,25% P2O5 úi 0,5% K2O. (după Borlan úi Hera, 1980 citaĠi de Rusu M., ú.a., 2005)
§ b · §¨ d ·¸ §¨ e ·¸
D INO , t/ha = ¨ a + ¸ × ¨c − ×
© IN ¹ © A g ¸¹ ¨© N g ¸¹
Unde,

DINO = Doza de Ingrăúământ Natural Organic, t/ha

a, b, c, d parametrii experimentali cu următoarele valori:
a = 15, pentru culturile de camp úi plantaĠiile pomicole; 20 pentru legumele de camp úi viĠa de
vie;
b = 30, pentru culturile agricole úi legumele de câmp; 40 la plantaĠiile viticole; 50 la
plantaĠiile pomicole;
c = 1,35 pentru toate culturile;
d = 8 pentru toate culturile;
IN = indicele de azot al solului (% humus x V%)/100;
Ag = conĠinutul de argilă al solului (%);
e = conĠinutul mediu standard de azot total (%Nt) al îngrăúământului natural organic =0,45%
din masa umedă (corespunzător gunoiului de grajd semifermentat cu aúternut de paie de la
rumegătoare mari);
Ng = conĠinut de N total al îngrăúământului natural organic, % din masa umedă;
Aportul de elementelor nutritive din gunoiul de grajd prin aplicarea acestuia trebuie scăzut
din doza de îngrasaminte minerale calculată în cazul fertilizării organo-minerale în primul an
de aplicare dar úi pentru anul doi úi trei de la aplicare din doza calculate prin fertilizare
minerală cu N, P úi K.

§ b·
A INO kgN, P2 O 5 , K 2 O / ha = DINO ⋅ C ⋅ 10 ⋅ ¨ a + ¸
© t¹
AINO = Aportul de N, P2O5, K2O, din Îngrăúământul Natural Organic (INO), kg/ha;
DINO = Doza de Ingrăúământ Natural Organic, t/ha;
C = conĠinutul total de N, P2O5, K2O din îngrăúământul natural organic, %
t = timpul, în ani, care a trecut de la aplicarea îngrăúămintelor naturale organice (în anul
aplicării t = 1);
a si b - coeficienĠi care au urmatoarele valori: a = 0,06 pentru N úi P, 0 pentru K; b=0,27
pentru N, 0,25 pentru P úi 0,5 pentru K.

ϭϴϳ


 Tabelul 33
Aportul mediu de N, P2O5 úi K2O în forme asimilabile, kg/ha, în funcĠie de cantitatea de
gunoi de grajd aplicată
(după Borlan, Hera ú.a., 1982 citaĠi de Rusu M., ú.a., 2005)

Cantitatea de Anul aplicării Aportul de N, kg/ha

gunoi de ConĠinutul de N în % din masa umedă a gunoiului de grajd
grajd 0,20 0,40 0,60 0,80 1,00
aplicată, t/ha
1 6,6 13,2 19,8 26,4 33,0
10 2 3,9 7,8 15,6 15,6 19,5
3 3,0 6,0 9,0 12,0 15,0
1 13,2 26,4 39,6 52,8 66,0
20 2 7,8 25,6 23,4 31,2 39,2
3 6,0 12,0 18,0 21,0 30,0
1 19,8 39,6 59,5 79,3 99,0
30 2 11,8 23,4 35,1 46,8 58,5
3 9,0 18,0 27,0 36,0 45,0
1 26,4 52,8 79,2 105,5 132,0
40 2 15,6 31,2 46,8 62,5 78,0
3 12,0 24,0 36,0 48,0 60,0
Cantitatea de Anul aplicării Aportul de P2O5, kg/ha
gunoi de ConĠinutul de P2O5în % din masa umedă a gunoiului de grajd
grajd 0,10 0,20 0,40 0,60 0,80
aplicată, t/ha
1 3,1 6,2 12,4 18,6 24,8
10 2 1,9 3,8 7,6 11,4 15,2
3 1,5 3,0 6,0 9,0 12,0
1 6,2 12,4 24,8 37,2 49,6
20 2 3,8 7,6 15,2 22,8 30,4
3 3,0 6,0 12,0 18,0 24,0
1 9,3 18,6 37,2 55,8 74,4
30 2 5,7 11,4 22,8 34,2 45,6
3 4,5 9,0 18,0 27,0 36,0
1 12,4 24,8 49,6 74,4 99,2
40 2 7,6 15,2 30,4 45,6 60,8
3 6,0 12,0 24,0 36,0 48,0
Cantitatea de Anul aplicării Aportul de K2O, kg/ha
gunoi de ConĠinutul de K2O în % din masa umedă a gunoiului de grajd
grajd 0,10 0,20 0,40 0,60 0,80
aplicată, t/ha
1 10,0 20,0 30,0 40,0 50,0
10 2 5,0 10,0 15,0 20,0 25,0
3 3,3 6,7 10,0 13,3 16,6
1 20,0 40,0 60,0 80,0 100,0
20 2 10,0 20,0 30,0 40,0 50,0
3 6,6 13,4 20,0 26,6 33,2
1 30,0 60,0 90,0 120,0 150,0
30 2 15,0 30,0 45,0 60,0 75,0
3 9,9 20,1 30,0 39,9 49,8
1 40,0 80,0 120,0 160,0 200,0
40 2 20,0 40,0 60,0 80,0 100,0
3 13,2 26,8 40,0 53,2 66,4

ϭϴϴ


6.7. Stabilirea Dozelor Optime Experimentale, DOExp (după Borlan úi Hera,
1982 citaĠi de Rusu ú.a., 2005) pentru plantaĠii viticole úi pomicole, pentru
culturile de legume în câmp.
DOExp, kg N, P2O5, K2O/ha = A(1 - 10-c·Rs) (a + b/IA)
Unde,
DOExp = Doza Optimă Experimental de nutrienĠi, kg s.a./ha;
a, b, c = parametrii experimentali (tabelul);
Rs = recolta scontată apropiată de recolta maximă;
IA = Indici Agrochimici ai solului determinaĠi úi exprimaĠi la hectar (IN - indicele de azot,
PAL- continutul de fosfor mobil, KAL -continutul de potasiu mobil);
A = plafonul maxim spre care tinde DOExp.

Tabelul 34
Valorile coeficienĠilor a, b, c pentru stabilirea DOExp la viĠa de vie, pomi fructiferi úi
legume în câmp
(după ICPA, 1981, 1982 citat de Rusu ú.a., 2005)
Cultura Elementul Parametrii
nutritiv a b c A
Ardei N 0,87 0,40 0,0225 145
P2O5 0,75 14 0,0225 90
K2O 0,75 120 0,2370 110
Varză N 0,87 0,40 0,0148 150
P2O5 0,75 14 0,0169 155
K2O 0,75 120 0,0186 105
Pomi fructiferi N 0,92 0,23 0,0281 140
(măr, păr, prun, piersic) P2O5 0,40 15 0,0495 110
K2O 0,80 40 0,0414 200
ViĠă de vie N 0,92 0,23 0,0580 122
P2O5 0,40 15 0,0580 170
K2O 0,80 40 0,060 205

ϭϴϵ


 Tabelul 35
Dozele optime economice (DOE de N, P2O5, K2O) la câteva plante de cultură în funcĠie de indicia agrochimici ai solului (IN, PAL, KAL) úi
nivelul recoltelor scontate (Rs)
(după ICPA, metodologia oficială din România)
Cultura Rs DOE N DOE P2O5 DOE K2O
kg/ha IN PAL, ppm KAL, ppm
0,5 2,0 3,0 4,0 5,0 10,0 20,0 40,0 60,0 60,0 100,0 140,0 200,0
3000 121 93 81 73 96 75 44 11 - 63 32 10 -
Grâu de toamnă 4000 143 116 103 96 121 101 70 36 21 90 59 37 15
5000 161 134 121 114 142 121 90 57 42 112 81 59 37
3000 102 75 62 55 81 62 35 6 - 55 23 2 -
Orz de toamnă
5000 138 111 98 91 128 109 82 53 40 106 74 53 36
3000 92 56 40 28 59 46 25 - - 68 34 - -
Porumb boabe
5000 143 107 88 79 95 82 61 35 21 121 70 54 14
2000 79 29 10 - 101 71 34 5 - 68 34 13 -
Soia boabe
3000 105 55 36 23 140 110 73 44 41 103 70 49 29
2000 121 72 59 53 96 84 61 23 - 71 46 27 5
Floarea soarelui
3000 148 100 87 81 140 127 105 67 37 108 83 64 43
30000 165 125 106 93 82 75 67 59 56 92 64 46 36
Sfeclă de zahar
40000 203 165 145 131 105 98 90 82 79 119 90 73 60
20000 197 141 116 101 142 117 81 42 23 88 50 25 -
Cartof de toamnă
30000 239 182 157 142 180 155 119 80 63 132 94 65 41
10000 90 70 68 65 122 111 85 53 35 161 143 133 121
Măr - Păr
18000 122 100 97 95 152 142 109 68 44 216 191 177 161
8000 126 105 94 91 179 155 119 74 48 176 156 145 134
Struguri - vin
12000 152 127 114 110 217 188 144 90 52 213 180 175 162

ϭϵϬ


7. FERTILIZAREA MINERALĂ ùI ORGANICĂ LA
PRINCIPALELE CULTURI HORTICOLE. CALCUL DE
DOZE.

7.1. Principiile de bază ale aplicării îngrăúămintelor la plantele legumicole.

Parametrii agrochimici ai solurilor care conditionează starea de fertilitate pentru cultura
legumelor în câmp

În aceeaúi zonă ecologică úi cu aceleaúi tehnologii folosite se pot obĠine la aceeaúi

specie (soi, hibrid) recolte diferite, ca urmare a proprietăĠilor agrochimice variate ale solurilor
care condiĠionează starea potenĠială de fertilitate.
În tabelul 36 sunt înserate limitele optime ale parametrilor agrochimici
corespunzătoare unor fertilităĠi potenĠiale optime. Unii din ei pot fi corectaĠi prin măsuri
agrochimice.
Tabelul 36
Parametrii agrochimici optimi ai solurilor care condiĠionează
starea potenĠială de fertilitate pentru cultura legumelor
(după David Davidescu úi Velicica Davidescu)

Simbol Parametri Valori optime

culturi câmp sere, solarii
pH reacĠia solului 6,3-7,2 5,5-7,5
V gradul de saturaĠie cu baze, % > 75 > 75
T capacitatea de schimb cationic, me/100g 15-25 20-40
S salinitate, ppm 100 300
Na conĠinutul în sodiu schimbabil, % din T 5-12 12
H conĠinutul în humus (materie organică), % 4-6 6-8
H/ha rezerva de humus, t/ha 160-300 400-600
Nt conĠinutul în azot total, % 0,25-0,35 0,30-0,50
C/N raportul C/N din sol 12-15 8-12
IN indicele de azot 3-5 4-6
Nas azot asimilabil (NO3-+NH4+), ppm 30-50 80-100
P conĠinutul în fosfor potenĠial asimilabil (AL), ppm 40-60 60-80
K conĠinutul în potasiu potenĠial asimilabil (AL), ppm 200-400 600
Ca conĠinutul în calciu, % CaCO3 <3 <3
Caa conĠinutul în calciu activ, % <8 <8
B bor (H2O), ppm < 0,6 0,6-1,0
Zn zinc (EDTA), ppm 0,1-0,5 0,10-1,2
Fe fier (Ac.NH4), ppm 2 2-4
Mn mangan activ, ppm 40-50 50-60
Cu cupru (HNO3), ppm 1-2 1,0-2,5

În stratul de sol de la 0-30 cm, se află răspândite majoritatea rădăcinilor, úi orice

schimbare a însuúirilor fizice úi chimice produce modificări în creúterea úi răspândirea
sistemului radicular, cu repercursiuni asupra creúterii dezvoltării úi fructificării.
În spaĠii protejate se folosesc doze mari de îngrăúăminte organice (gunoi de grajd,
compost, turba), fapt ce duce la creúterea în sol a conĠinutului de CO2 úi la formarea de
compuúi de tipul acizilor humici, care la rândul lor unindu-se cu diferiĠi cationi Ca2+, Mg2+,
K+, dau produúi chelaĠi ce precipită úi leagă particulele coloidale minerale úi organice, într-un
strat, impermeabil, sub forma unei gresii, la adâncimea de 35-60 cm, care împiedică drenajul
ϭϵϭ


úi provoacă un exces de umezeală (băltire). Spre a împiedica formarea acestui strat este de
dorit să se folosească cu precădere turba, care are un ritm de descompunere mai lent.
ReacĠia solului. Speciile legumicole preferă un pH neutru sau uúor acid, excepĠie
conopida, fasolea de grădină, mazărea, prazul,varza care solicită o reacĠie uúor bazică.
ConcentraĠia în săruri totale a apei de udare. Pentru culturile de câmp se consideră
că apa pentru irigaĠie trebuie să aibă un conĠinut de săruri totale, mai mic de 1g la litru úi este
considerată neutilizabilă la un conĠinut mai mare de 3g/l.

Irigarea fertilizantă la culturile legumicole

Aplicată la început în serele de flori astăzi se practică cu succes úi în cultura

legumelor de seră, ca úi la legumele de cămp. Metoda constă în aplicarea îngrăúămintelor
dizolvate în apa de udare, de regulă o udare din două este fertilizantă. Metoda se bazează pe
o relaĠie strânsă dintre aprovizionarea cu apă úi nutriĠia minerală. Prin ea se urmăreúte să se
evite dezechilibrul nutritiv ce se creează în sol atunci când se aplică doze mari de
îngrăúăminte.
În prezent irigaĠia fertilizantă se aplică numai pentru fertilizarea cu azot, fosfor úi
potasiu. Această tehnică cere ca îngrăúămintele să aibă anumite caracteristici úi anume:
• să fie solubile în apă în totalitate;
• soluĠia nutritivă să conĠină numai ioni de azot, fosfor sau potasiu, fără ioni susceptibili
de a se acumula în sol SO42-, Cl-, Na+;
• să permită realizarea unui amestec nutritiv corespunzător cu cerinĠele plantelor
(specia soi, vârstă);
Îngrăúămintele care corespund acestor cerinĠe sunt: azotatul de amoniu, ureea,
azotatul de calciu, fosfatul de amoniu úi azotatul de potasiu.

Fertilizarea legumelor în răsadniĠe

Substratul nutritiv în răsadniĠe este format dintr-un amestec de mraniĠă, pământ de

Ġelină, turbă, gunoi de grajd fermentat, nisip, în raporturi diferite, corespunzător cu specia.
Substratul nutritiv se dezinfectează cu substanĠe chimice (Basamid, Captan, Nemagon
etc.) úi se adaugă produse cu acĠiune erbicidă selectivă (Parlaan, 72C). Trebuie să asigure
condiĠii bune din punct de vedere al însuúirilor fizice úi chimice, dar úi a parametrilor
agrochimici (tabelul 37).
Tabelul 37
Indicii agrochimici medii ai substratului nutritiv din răsadniĠe

pHH2O Materia ppm (extract în apă) Raport

organică NO3- P K N:P:K
6,1-6,5 20-25 110-150 70-90 220-300 1:0,8:2

Corectarea conĠinutului substratului în elemente nutritive se face după formula de la

subcapitolul 6.5.

Fertilizarea culturilor de legume în spaĠii protejate

ConsideraĠii generale. Cu toate că la fertilizarea legumelor în spaĠii protejate apar

unele aspecte comune cu fertilizarea legumelor în câmp, totuúi în practică sistemul de nutriĠie

ϭϵϮ


al legumelor în spaĠii protejate (sere, solarii) se deosebeúte fundamental de nutriĠia úi
fertilizarea legumelor în câmp.
Parametrii care determină particularităĠile fertiliză culturi legumelor în spaĠii protejate
se datoresc următoarelor aspecte:
• intensitatea de creútere mai puternică a masei vegetale, datorită factorilor de mediu
(temperatura, umiditatea, nutriĠia);
• raportul dintre partea vegetativă aeriană/rădăcini care este cu mult în favoarea părĠii
vegetative aeriene;
• utilizarea unor amestecuri de pământ, foarte diferite faĠă de tipurile de sol din cultura
mare;
• un conĠinut mai ridicat al substratului în materia organică;
• imobilizarea unor ioni de către materia organică din sol (bor, cupru, mangan);
• o mare heterogenitate a substratului, în ceea ce priveúte însuúirile fizico-chimice úi
conĠinutul în elemente nutritive;
• activitatea microbiologică intensă din sol care favorizează úi dezvoltarea unor agenĠi
patogeni sau dăunători animali, ceea ce impune luarea de măsuri de prevenire úi
combatere;
• posibilitatea controlării úi dirijării factorilor de mediu (căldură, umuditate
atmosferică) úi ai solului (aeraĠia, elementele nutritive din sol);
• greutăĠi în asigurarea unui echilibru nutritiv corespunzător metabolismului úi vârstei
plantelor în tot cursul perioadei de vegetaĠie.
La stabilirea sistemului de fertilizare al culturilor protejate trebuie să se Ġină seama de
următorii parametrii:
Însuúirile substratului. Principalele caracteristici care condiĠionează fertilitatea
substratului sunt: pH-ul, însuúirile hidrofizice, proprietăĠile chimice (raport N: P: K),
concentraĠia în săruri a soluĠiei solului.
În condiĠiile culturilor protejate, după câĠiva ani de la luarea în cultură nu se mai pune
problema existenĠei unor soluri cu fertilitate scăzută, fapt ce complică sistemul de fertilizare
úi de interpretare a buletinelor de analiză chimică a solului, când trebuie luat în considerare
raportul dintre elementele solubile úi caracterul antagonist al unor ioni (Ca, Mg, Zn, B), ce
pot produce carenĠe induse. Datorită substratului úi a cantităĠilor de îngrăúăminte utilizate se
poate vorbi mai curând de exces, decât de insuficienĠă sau carenĠă în elemente nutritive.
Important este că în condiĠiile culturilor protejate să se realizeze un raport echilibrat între
elementele nutritive, corespunzător cerinĠelor fiecărei specii úi o concentraĠie a elementelor
nutritive care să coreleze cu perioadele de vârstă ale plantelor.
Datorită folosirii unor cantităĠi mari de îngrăúăminte substratul nutritiv în seră (solarii)
tinde să-úi sporească rapid conĠinutul în săruri solubile, ceea ce duce în timp pe solurile cu
drenaj natural defectuos la sărăturarea secundară. Totodată are loc o dublare a cantităĠilor
de azot total (0,3-0,4%), o creútere de 5-7 ori a conĠinutului de fosfor (100-150 ppm), iar a
potasiului schimbabil de 3-4 ori, ca urmare substratul este mai mult un suport pentru sistemul
radicular, un intermediar pentru unele îngrăúăminte úi mai puĠin o sursă de aprovizionare cu
elemente nutritive.

Metodelor de aplicare a îngrăúămintelor la culturile din spaĠii protejate

Odată cu lucrările de pregătire a terenului se aplică fertilizarea de bază, sub formă de

gunoi de grajd sau turbă úi îngrăúăminte chimice (P; K).

ϭϵϯ


 În cursul perioadei de vegetaĠie se practică fertilizarea suplimentară fazială,
corelată cu perioadele critice de nutriĠie a plantelor prin aplicarea îngrăúămintelor chimice la
sol, cu apa de udare sau prin stropiri extraradiculare pe părĠile vegetative.
Epocile de aplicare úi dozele de îngrăúăminte în cursul perioadei de vegetaĠie
trebuiesc corelate cu ritmul de absorbĠie a elementelor nutritive, nivelul de aprovizionare a
solului. În practică se recomandă folosirea unor curbe de fertilizare úi corelarea cu un
control chimic periodic al solului.

Fertilizarea organică în spaĠii protejate

Pentru fertilizarea de bază gunoiul de grajd (de taurine) proaspăt, sau semifermentat,
se verifică mai întâi printr-un test chimic sau biologic de laborator, dacă nu conĠine reziduuri
de ierbicide, care sunt incompatibile cu cultura ce urmează a fi plantată, datorită caracterului
lor fitotoxic. Dozele folosite variază între 60-100 t/ha la primul ciclu. După încorporare se
procedează la dezinfecĠie termică sau chimică.
DezinfecĠia termică a solului în serele de tip industrial se face timp de 6-7 ore cu
abur la 150°C, când temperatura în sol pe adâncimea 30 cm ajunge la 90-95°C úi trebuie
menĠinută timp de o oră. După răcirea solului (<30°C) se face fertilizarea de bază (P,K) iar
pentru refacerea florei bactriene se recomandă aplicarea úi a unor îngrăúăminte chimice cu
azot, în doză de 30 kg/ha. Prin dezinfectarea termică creúte uúor conĠinutul în azot nitric.

Fertilizarea echilibrată a legumelor în spaĠii protejate

Sistemul de fertilizare al culturilor se diferenĠiază după cum acestea sunt:

o forĠate,
o semiforĠate,
o uúor protejate
În cazul culturilor uúor protejate cu mijloace simple, contra vânturilor, brumelor,
îngheĠurilor sau insolaĠiei excesive úi unde tehnologia de cultură nu diferă prea mult faĠă de
cea a culturii legumelor neprotejate, nici sistemul de fertilizare nu se diferenĠiază.
Pentru culturile semiforĠate úi forĠate, datorită unor condiĠii speciale de microclimat,
tehnologia este diferită. Prin folosirea apei de udare, a cantităĠilor ridicate de elemente
fertilizante úi a deselor tratamente fito-sanitare solul tinde să acumuleze cantităĠi însemnate
de săruri úi elemente, astfel încât starea de fertilitate se modifică simĠitor. Aplicarea
echilibrată a îngrăúămintelor se face astfel:
o îngrăúămintele cu N, cea mai mare parte să se aplice fazial úi numai 0-20% ca
îngrăúământ de bază;
o îngrăúămintele cu P, să se aplice 75-100% ca îngrăúământ de bază;
o îngrăúămintele cu K să se aplice 20-40% ca îngrăúământ de bază.
Aplicarea lor se face fracĠionat pentru a corespunde cu consumul elementelor de către
plante úi pentru a nu se crea rezerve ce se pot leviga, sau acumulări excesive în sol ce pot da
naútere la fenomene de antagonism sau de toxicitate. De asemenea se are în vedere úi
aportul ridicat de elemente nutritive provenite prin mobilizarea acestora din îngrăúămintele
organice, aplicate ca îngrăúământ de bază.
În condiĠii de seră mobilizarea elementelor nutritive din îngrăúăminte organice
este mai intensă decât la aceeaúi cultură în condiĠii de câmp. Astfel, după D.Davidescu se
consideră că pentru fiecare 100 t gunoi de grajd într-un ciclu de vegetaĠie se eliberează în
medie:
250-300 kg azot (N), 120-170 kg fosfor (P2O5, )350-450 kg potasiu (K2O)
ϭϵϰ


 Sarcina fiecărui specialist horticultor din producĠie este să cunoască modul de citire
úi interpretare diferenĠiată a buletinului de analiză chimică úi să practice pe cât posibil
metoda de testare rapidă cu trusa agrochimică de teren, pentru a lua decizii fundamentate
úi a realiza o fertilizare echilibrată a plantelor.
Tabelul 38
Exemplu de repartizare a dozei totale de îngrăúământ
la cultura de castraveĠi în seră
Data % din doza totală anuală de îngrăúăminte chimice
N P 2O 5 K 2O
Plantare 0 80 20
Săptămâna 1-2 8 0 0
Săptămâna 3-4 0 0 0
Săptămâna 5-6 0 0 0
Săptămâna 7-8 8 0 8
Săptămâna 9-10 8 0 0
Săptămâna 11-12 14 0 10
Săptămâna 13-14 15 0 12
Săptămâna 15-16 10 0 10
Săptămâna 17-18 15 20 12
Săptămâna 19-20 14 0 10
Săptămâna 21-22 10 0 7
Săptămâna 23-24 6 0 5
Total 100 100 100

Unele particularităĠi privind fertilizarea speciilor de plante legumicole

Speciile de plante legumicole cultivate într-un asolament de câmp, au un consum

mai mare de elemente nutritive comparativ cu culturile agricole de câmp. Cultura speciilor
legumicole în câmp se amplasează pe terenuri ce se pot iriga úi se încadrează într-un
asolament sau într-o rotaĠie prin care se înlătură neajunsurile monoculturii.

Tabelul 39
CerinĠele speciilor solano-fructoase faĠă de parametrii agrochimici
(după David Davidescu úi Velicica Davidescu)

Specificare Ardei Tomate Vinete

pHH2O 5,5-6,8 5,5-7 6,5-7
Salinitatea CE mmho/cm 2,5-4 4-8 6-13
g/100 g 0,160-0,250 0,250-0,380 0,380-0,850
Consum specific, kg/t,N 2,2 2,8 3,3
produs comercial P 2O 5 0,3 0,2 0,3
K 2O 2,5 2,6 6,7
Raportul de echilibru
N:P2O5:K2O 1:0,6:1,2 2:0,5:3 1:0,1:2
Perioade critice ale nutriĠiei -începutul creúterii -apariĠia primelor -6-8 frunze adevărate
vegetative (2 săptămâni de flori -începutul
la plantare) -începutul intrării apariĠieibobocilor
-începutul înfloririi în pârgă a fructelor florali
-apariĠia primelor fructe din primul etaj -înflorirea în masă
-fructele ating 50% din -maturarea -fructele ating 50%
mărimea normală. fructelor din din mărimea normală.
primul etaj.

ϭϵϱ


 Tabelul 40
CerinĠele legumelor din familia Cucurbitaceae faĠă de factorii agrochimici
(după David Davidescu úi Velicica Davidescu)
Specificare CastraveĠe Pepene Dovlecel
galben verde comun
pHH2O 6-7,5 6-7,2 6-7,2 6-7
Salinitatea CE mmho/cm 2,4-4 4-6 6-13 6-12
g/100 g 0,160-0,250 0,250-0,380 0,380-0,830 0,380-0,830
Consum specific, kg/t,N 1,7-2,5 2 3,7 1,1
produs comercial P 2O 5 0,6-0,9 0,2 1,7 1,6
K 2O 2,1-4,5 4,5 5 1
Raportul de echilibru
N:P2O5:K2O 1:0,4:1,8 2:0,5:3 1:0,5:1,4 1:1,45:1
Perioade critice ale nutriĠiei -6 frunze adevărate, - 4-6 frunze -începutul -începutul
-începutul apariĠiei adevărate înfloririi, înfloririi,
bobocilor florali, - începutul -începutul -începutul
-începutul maturării legării legării legării,
comerciale a fructelor, fructelor, fructelor, -începutul
-mijlocul perioadei de -creúterea -creúterea creúterii
vegataĠie. fructelor, fructelor. fructelor.
-începutul
maturării.
Tabelul 41
CerinĠele legumelor din grupa verzei faĠă de parametri agrochimici
(după David Davidescu úi Velicica Davidescu)
Specificare Varza Conopida Gulia
pHH2O 6,7-8 7,2-8 6,7-7
Salinitatea CE mmho/cm 3,5-6 4-10 2,5-6
g/100 g 0,225-0,385 0,256-0,640 0,225-0,385
Consum specific, kg/t,N 3,0-3,8 8-10 2-3
produs comercial P 2O 5 1,0-1,5 4 1
K 2O 4,5-7,0 10-12 3-5
Raportul de echilibru
N:P2O5:K2O:CaO:MgO 1:0,16:1,27:0,74:0,18
Perioade critice ale nutriĠiei - 6-8 frunze adevărate - 5-8 frunze (30 zile de - 6-8 frunze
-începutul formării la plantare, începutul începutul îngroúării
căpăĠânii hipertrofierii tulpinii
-creúterea intensă a pedunculilor florali -depunerea intensă
căpăĠânii -creúterea intensă a a substanĠelor de
căpăĠânii false rezervă
Tabelul 42
CerinĠele legumelor ce formează bulbi faĠă de parametri agrochimici
(după David Davidescu úi Velicica Davidescu)
Specificare Ceapă Usturoi Praz
pHH2O 6,5-7,8 6,5-7,6 6-7,5
Salinitatea CE mmho/cm 4-6 3-5
g/100 g 0,250-0,380 0,1-0,3
Consum specific, kg/t,N 3 5 3,3
produs comercial P 2O 5 1,2 1,5 2
K 2O 4,8 3 4
Raportul de echilibru
N:P2O5:K2O 1:0,4:1,6 1:0,3:0,6 1:0,6:1,2
Perioade critice ale nutriĠiei -apariĠia primei frunze adevărate
-creúterea intensă a frunzelor
-începutul formării bulbului
-creúterea intensă a bulbului
ϭϵϲ


 Tabelul 43
CerinĠele plantelor legumicole frunzoase faĠă de parametri agrochimici
(după David Davidescu úi Velicica Davidescu)

Specificare Salată Spanac ğelină pentru peĠiol úi frunze

pHH2O 6,0-7,5 6,0-7,0 6,0-7,0
Salinitatea CE mmho/cm 2-4 6-8
Consum specific, kg/t, N 4 3,3 6,5
produs comercial P 2O 5 0,3 1,5 2,5
K 2O 3,5 5 10
Raportul de echilibru
N:P2O5:K2O 1:0,07:0,8 1:0,5:1,5 1:0,4:1,5
Perioade critice ale nutriĠiei 5-6 frunze

Tabelul 44
CerinĠele legumelor rădăcinoase úi tuberculifere faĠă de parametri agrochimici
(după David Davidescu úi Velicica Davidescu)

Specificare Morcov ğelină Sfeclă roúie Cartof timpuriu

pHH2O 5,8-7 6-7,5 7-8 5-6
Salinitatea CE mmho/cm 1-3 5-6 8-10 3-5
Consum specific, kg/t,N 4 6,5 5 8-10
produs comercial P 2O 5 1,7 2,5 2 3
K 2O 6,7 10 8 14
Raportul de echilibru
N:P2O5:K2O 1:0,4:1,6 1:0,4:1,5 1:0,4:1,6 1:0,3:1,4
Perioade critice ale nutriĠiei -începutul - 6-8 frunze -înflorirea
îngroúării -începutul îngroúării rădăcinii -începutul
rădăcinii formării
principale tuberculilor

Speciile legumicole preferă solurile uúoare aerisite.

Toate speciile legumicole răspund bine la aplicarea îngrăúămintelor organice naturale,
în doze de 40-60 t/ha, la care se adaugă îngrăúăminte minerale cu fosfor úi potasiu.
Bulboasele preferă o fertilizare moderată cu gunoi de grajd bine fermentat, 20-30 t/ha.
În timpul vegetaĠiei în raport cu perioadele critice de nutriĠie se fac 3-5 fertilizîri
suplimentare cu îngrăúăminte minerale cu azot sau azot úi potasiu. Speciile solano-fructoase,
cucurbitaceele, tuberculiferele sunt sensibile la prezenĠa ionului clor.

7.2. Principiile de bază ale aplicării îngrăúămintelor în plantaĠiile pomicole.

Parametrii agrochimici ai solurilor care caracterizează starea potenĠială de fertilitate

pentru cultura speciilor pomicole
PlantaĠiile pomicole se amplasează de regulă pe terenuri unde nu reuúesc culturile de
cereale, rădăcinoase, tuberculifere, leguminoase úi anume în zona dealurilor, pe pante cu
diverse grade de înclinare úi expoziĠie ceeace se reflectă úi în producĠiile diferite ce se obĠin
pe sole úi la ferme învecinate.
Cunoaúterea limitelor optime ale parametrilor fizico-chimici care determină starea
potenĠială de fertilitate a solurilor din plantaĠiile cu specii pomicole, permite ca prin
comparaĠie cu analizele de sol să se stabilească măsurile de corectare (tabelul 45).

ϭϵϳ


 Tabelul 45
Parametrii agrochimici optimi ai solurilor, care condiĠionează starea potenĠială de
fertilitate a solurilor din plantaĠiile cu specii pomicole
(după David Davidescu úi Velicica Davidescu)

Valori optime
Simbol Parametri sămânĠoase sâmburoase
măr păr cireú, cais,
viúin piersic,
prun
pH reacĠia solului 5,5-7 6,8-7,2 5,5-7,2 6,5-7,8
V gradul de saturaĠie cu
baze,% >60 >75 >65 >80
T capacitatea totală de
schimb cationic
me/100g 15-20 20-30 15-20 25-35
S salinitatea, ppm <200 <600 <500 <300
Na conĠinutul în Na
schimbabil,
% din T <5 <5-12 <12 <12
H conĠinutul în humus
(materie organică)
% 2-3 2-3 3-4 3-4
H/ha rezerva de humus
t/ha (0-50cm) 120-180 120-180 160-200 160-200
Nt conĠinutul în azot
total,% 0,25 0,25 0,25 0,25
C/N raportul C/N din
sol 10-15 10-15 10-15 10-15
IN indicele de azot 3-4 3-4 4-5 4-5
Nas azot asimilabil
ppm 50 50 60 60
P fosfor potenĠial
asimilabil(AL),
ppm 60-80 60-80 70-100 70-100
K potasiu potenĠial
asimilabil (AL),
ppm 200-300 200-300 300-400 300-400
Ca conĠinutul în calciu,
% CaCO3 3 3 7 3
Caa conĠinutul în calciu
activ,% 8 8 9 5
B bor (H2O),ppm 0,8-1 0,8-1 0,6-0,8 0,6-0,8
Zn zinc (EDTA),ppm 0,7-1,2 0,7-1,2 1,2-2 1,2-2
Fe fier (AcNH4),ppm 2 2 2 2
Mn mangan activ,ppm 24-45 20-45 46-60 40-60
Cu cupru (HNO3) 2-3 2-3 2-3 2-3

La speciile pomicole, masa principală a sistemului radicular se situează, în medie, pe

soluri fără factori limitativi la 20-60 cm adâncime pentru portaltoi cu înrădăcinare adâncă,
20-40 cm pentru cei cu înrădăcinare mijlocie úi 0-30 cm pentru cei cu înrădăcinare
superficială (Voiculescu, l986). PrezenĠa unor factori restrictivi fizico-chimici, produc
modificări în repartiĠia masei principale de rădăcini, cu consecinĠe asupra creúterii úi rodirii.
Principalii factori restrictivi de ordin agrochimic sunt: pH-ul, aluminiul mobil, sodiu
schimbabil úi conĠinutul solului în carbonaĠi.
ϭϵϴ


 ReacĠia solului. Voiculescu (1986), arată pentru speciile pomicole, următoarele
intervale optime ale pH-ului, în zona de răspândire a rădăcinilor: măr 5,1 - 7,8; cireú 5,5 -
7,2; viúin 5,5 - 7,2; prun 5,9 - 7,0; păr 6,8 - 7,2
Aceste specii pomicole cresc úi pe soluri care nu se încadrează între aceste limite, dar
cu repercursiuni negative asupra creúterii úi rodirii.
Toxicitatea aluminiului mobil. Atunci când pH-ul solului (H2O) este mai mic de 5,8,
apar în sol úi ioni de Al3+. Când se află în cantitate ce nu depăúeúte 10 ppm , aluminiul are un
efect stimulator asupra absorbĠiei fosforului.
Când conĠinutul în Al schimbabil depăúeúte 8 ppm la păr, 25-30 ppm la prun, 35-40
ppm la măr, 50 ppm la cireú úi viúin úi culturi de câmp, acesta devine toxic úi se produc
perturbări în creúterea sistemului radicular, care face ca pomii să se oprească din creútere úi
apoi să se usuce. Rădăcinile rămân scurte, groase, se brunifică, extremităĠile rădăcinilor se
întroc în sus spre orizontul cu un conĠinut mai scăzut în Al3+.
Aciditatea puternică sub 5 a orizonturilor mai adânci a solurilor, face ca rădăcinile să
se îndrepte spre orizonturile superioare, unde sunt expuse îngheĠurilor úi secetei.
Deranjamentele fiziologice produse de excesul de aluminiu, favorizează infecĠia cu ciuperci
a rădăcinilor.
Salinitatea solurilor. ConĠinutul mărit de săruri solubile modifică pH-ul spre alcalin
care atinge valori între 8-8,2 úi devine un factor restrictiv. De cele mai multe ori prezenĠa
Na+ schimbabil, care depăúeúte 12-15% din T, precum úi prezenĠa bicarbonatului úi
carbonatului de sodiu, sunt factori restrictivi majori în cazul solurilor cu pH alcalin.
Speciile cele mai sensibile la conĠinut mărit de sodiu schimbabil sunt în ordinea
sensibilităĠii: căpúunul, caisul, viúinul, piersicul, prunul, mărul.
Efectul excesului de calciu asupra speciilor pomicole. Se întâlnesc situaĠii când în
orizontul de răspândire maximă a rădăcinilor 20 - 50cm, conĠinutul în calciu depăúeúte 10%
CaCO3 , ceeace are un efect inhibitor asupra sistemului radicular. În ordinea sensibilităĠii faĠă
de conĠinutul în CaCO3, speciile pomicole se situează astfel: măr (10%), păr (11%), viúin
(11%), prun (12%), cireú (13%).
Excesul de calciu asociat cu o insuficienĠă a formelor solubile de fier (Fe2+), provoacă
la speciile pomicole cloroza ferocalcică. Simptomele apar cu precădere pe frunzele tinere, ca
úi la cele din etajele superioare. Frunzele se îngălbenesc, începând de la margini, devenind
albicioase, însă nervurile continuă să rămănă verzi. Simptomele nu sunt atât de specifice
întrucât se aseamănă cu cele produse de carenĠa în magneziu sau în azot, cu deosebirea că nu
apar úi pete necrotice caracteristice carenĠei în azot.
Pentru prognoza apariĠiei clorozei la speciile pomicole Voiculescu úi colab.(1982) au elaborat o
metodă bazată pe determinarea pH-ului sucului celular din frunzele de la bază úi treimea medie a ramurilor
anuale situate în 1/3 medie a coroanei cu expoziĠia spre sud.
Fiecare specie are un pH al sucului frunzelor caracteristic cuprins între 4,3 úi 6,2.
Creúterea pH-ului sucului celular al frunzelor peste limitele caracteristice prognozează
apariĠia clorozei ferocalcice.

Fertilizarea plantaĠiilor pomicole

În sistemul de cultură intensivă úi superintensivă densitatea plantelor la unitatea de

suprafaĠă este mare, poate ajunge la 1 500 - 2 000 pomi/ha úi chiar 5 000 pomi/ha, iar
numărul mare de pomi la unitatea de suprafaĠă face ca în sol sistemul radicular să
împânzească terenul, modificând raportul între masa de sol úi masa rădăcinilor, ceeace
determină în final în condiĠii naturale o nutriĠie neechilibrată úi apariĠia carenĠelor induse úi în
microelemente.
ϭϵϵ


Fertilizarea în pepiniera pomicolă

ùcoala de puieĠi în asolament se amplasează pe soluri plane lutoase, aluvionare sau luto-
argiloase cu drenaj bun.
Densitatea mare la unitatea de suprafaĠă de 250 000 - 400 000 puieĠi fac ca spaĠiul de
nutriĠie ce revine fiecărui puiet să fie foarte mic. Pentru crearea de condiĠii favorabile de
nutriĠie, la planta premergătoare se încorporează în sol odată cu arătura adâncă de toamnă 40
- 60 t/ha gunoi de grajd. În anul când se înfiinĠează úcoala de puieĠi se poate utiliza compostul
úi mraniĠa în cantitate de 10 - 20 t/ha, ce se încorporează la 20 - 22 cm odată cu arătura
adâncă.
Pentru a se asigura condiĠii bune din punct de vedere agrochimic solul trebuie să aibă
un pH 6,1 - 6,8 úi un conĠinut de 50 - 60 ppm NO3 , 40 - 50 ppm P2O5 (AL) úi 150 - 200 ppm
K2O (AL). ConĠinutul solului în săruri solubile totale (CE) nu trebuie să depăúească 1 600
mmho.
Corectarea conĠinutului solului în azot, fosfor úi potasiu se face folosind formula de la
subcapitolul 6.4.
După răsărirea pueĠilor din seminĠe în timpul perioadei de vegetaĠie, se mai fac 2-4
fertilizări suplimentare cu azot sau azot úi potasiu sau cu azot-fosfor-potasiu, aplicate odată
cu apa de irigare. Raportul N:P:K în prima jumătate a perioadei de vegetaĠie este de 3:0:4,
apoi de 2:1:3 úi la ultima aplicare de 0:2:3. Ca surse alternative de îngrăúăminte pot fi folosite
cu bune rezultate: mustul de gunoi de grajd, urina, dejecĠiile de păsări (suspensie în apă 1/20).

ùcoala de butaúi úi marcote. În condiĠiile plantaĠiilor intensive úi superintensive se impune

producerea în sistem industrial a butaúilor, fie înrădăcinaĠi, fie obĠinuĠi prin marcotaj.
Producerea lor necesită condiĠii oarecum similare cu cele de producere a răsadurilor de
legume.
Substratul pentru înrădăcinare se dezinfectează chimic sau cu aburi, pentru prevenirea
atacului de ciuperci sau dăunători.
În vederea grăbirii înrădăcinării butaúilor se folosesc biostimulatorii, de obicei din
grupa acidului indolil acetic, indolil butiric, alfa naftil acetic, 2-4 diclor fenoxiacetic. Butaúii
se înmoaie timp de 12 -24 ore în soluĠii diluate de biostimulatori (0,01 - 0,005%) apoi se
plantează.
În cursul perioadei de vegetaĠie butaúii se îngraúă suplimentar de 3 -4 ori, cu cantităĠi
úi rapoarte între elementele nutritive care Ġin seama de indicii agrochimici ai solului, precum
úi de favorizarea în prima parte a vegetaĠiei, a creúterilor vegetative, iar spre sfârúitul
vegetaĠiei, de maturarea lemnului. Rapoartele N:P:K se stabilesc după criteriile descrise
anterior la "ùcoala de puieĠi".

ùcoala de pomi altoiĠi înrădăcinaĠi sau butăúiĠi. La úcoala de pomi în câmpurile I úi II se

aplică în sol o fertilizare de bază înainte de plantare, cu gunoi de grajd semifermentat 30 - 40
t/ha úi îngrăúăminte fosfatice úi potasice. Dozele de îngrăúăminte minerale pornesc de la
starea de aprovizionare a solului determinată prin analizele agrochimice úi se urmăreúte să se
ajungă la un conĠinut de fosfor de 45 - 60 ppm P2O5, iar de potasiu 150 - 250 ppm K2O. În
cursul perioadei de vegetaĠie se aplică suplimentar îngrăúăminte cu azot, fosfor úi potasiu în
raport variabil astfel: în prima jumătate a perioadei de vegetaĠie un raport de 2:0:3, iar în a
doua jumătate a perioadei de vegetaĠie un raport N:P:K de 0:1:1,4, astfel ca pe baza analizelor
agrochimice pentru stabilirea aprovizionării momentane, să se asigure un conĠinut în azot de
60-80ppm (NO3− + NH4+) pe lângă conĠinutul de fosfor úi potasiu specificat anterior. Raportul
de echilibru NO3 : NH4 se recomandă a fi de 3:1 la 4:1.
ϮϬϬ


Fertilizarea livezilor pe rod

Calculul dozei de îngrăúăminte

Stabilirea dozelor de îngrăúăminte, se face luând în considerare cerinĠele biologice ale
plantelor în elemente nutritive, sarcina de rod, însuúirile solului, starea de aprovizionare cu
elemente nutritive, factorii de mediu, tehnologia de cultură.
Formula de calcul a dozei ce include aceúti parametri este formula de la subcapitolul
6.2, pentru care Pg =(Rr x Ip). Np
Rr = numărul mediu de ramuri de rod pe un pom;
Ip = indicele de productivitate al ramurilor de rod, respectiv producĠia medie pe o
ramură de rod (în kg), sau numărul mediu de ramuri (mixte) pentru obĠinerea unui kilogram
de fructe;
Np = numărul real de pomi la hectar;
Numărul ramurilor de rod pe pom (Rr) variază cu specia, portaltoiul úi modul de
conducere al coroanei. De exemplu, după Gr.Mihăiescu (1978), la piersic plantaĠii în plină
producĠie situaĠia este următoarea (tabelul 46) :

Tabelul 46
Numărul ramurilor de rod în raport cu felul plantaĠiei

Sistemul de Nr.mediu Nr. de ramuri Nr. de ramuri ProducĠia

conducere de pomi la de rod mixte mixte pentru medie pe o
ha ce se lasă pe 1 kg fructe ramură mixtă
pom (Ip) de rod (kg)
Vas 333 120 - 140 2 - 3 0,4 - 0,45
Palmetă 400 - 500 100 - 120 2 - 3 0,5 - 0,60
Gard fructifer 1 200 60 2 - 3 0,300

La calcularea consumului specific se Ġine seama de nivelul recoltei de fructe, ce se

realizează (t/ha) dar úi de cantităĠile de elemente nutritive necesare pentru creúterile anuale úi
cantităĠile ce se îndepărtează anual prin tăieri.

Tabelul 47
Consumul specific mediu pe tona de fructe proaspete

Specia kg Autorii
N P2O5 K2O CaO MgO
Cireú 2,6 0,7 2,8 0,4 - S.Gericke(1963)
Măr 0,5 0,3 1,5 0,13 0,08 L.Batjer (1952)
0,6 0,2 1,5 0,34 0,25 J.Butijn (1961)
0,7 0,35 1,5 - - G.Guyon (1948)
Păr 0,55 0,15 1,6 0,34 0,2 J.Butijin (1961)
0,85 0,36 1,2 - - S.Trocmé (1962)
Prun 2,0 0,5 2,5 0,1 0,2 J.Liwerant (1953)
1,3 0,6 2,8 0,4 - S.Gericke (1963)

ϮϬϭ


 Tabelul 48
Consumul specific mediu pe tona de fructe, inclusiv frunzele úi lemnul tăiat (creúterile
nu sunt incluse) după Gericke

kg
Specia N P 2O 5 K 2O
Caise 3,5 1,0 5,5
Cireúe 3,0 1,5 5,5
Mere 2,3 0,65 3,0
Pere 2,4 0,75 3,3
Piersici 3,5 1,0 5,5
Prune 3,5 1,05 5,5

Tabelul 49
Consumul specific mediu de microelemente pe tona de fructe la măr, inclusiv lemnul úi
organele vegetative (după Trocmé úi Gros)

g / tonă
Specificare Fe B Cu Mn Zn
Fructe 3 2 1,2 0,5 1
Organe lemnoase 4 1 0,5 0,5 1
Frunze 12 2,5 1,0 2,0 4
Total 19 5,5 2,7 3,0 6

Analiza agrochimică a solului urmăreúte stabilirea aprovizionării momentane cu

elemente nutritive. FaĠă de nivelul de aprovizionare se corectează dozele de îngrăúăminte
rezultate din calcul, astfel încât în sol conĠinutul pentru azot să fie de 60 - 100 ppm N, 25 - 40
ppm P2O5 úi 200 - 300 ppm K2O.
Pentru practică se mai pot folosi următorii coeficienĠi care corelează cu starea de
aprovizionare stabilită prin analiza agrochimică (tabelul 50).
Tabelul 50
CoeficienĠii de corecĠie (I) a dozelor de îngrăúăminte în raport cu starea de
aprovizionare a solului, după indicii agrochimici din plantaĠii intensive úi superintensive

Starea de Coeficientul de corecĠie (I)

aprovizio- N P2O5 K 2O
nare a Intensive Super- Intensive Super- Intensive Super-
solului intensive intensive intensive
Scăzută 1,4 -1,7 1,8 - 2,1 1,2 - 1,5 1,5 - 1,8 1,2 - 1,5 1,5 - 1,8
Mijlocie 1,1 - 1,4 1,4 - 1,7 1,1 - 1,2 1,2 - 1,5 1,1 - 1,2 1,2 - 1,5
Normală
(bună) 0,9 - 1,0 1,0 - 1,2 0,9 - 1,0 1,0 - 1,2 0,9 - 1,0 1,0 - 1,2
Ridicată 0,5 - 0,8 0,8 - 1,0 0 - 0,5 0,5 0 - 0,5 0,5
Foarte
ridicată - - - - - -

ϮϬϮ


 Tabelul 51
Repartizarea de îngrăúăminte pe un ciclu anual de vegetaĠie

Din doza totală

Epoca Azot Fosfor Potasiu Îngrăúăminte
organice
Toamna după căderea la 3-4 ani
frunzelor - 1/1 1/2 odată
Primăvara,
la începutul 1/2 - 1/4
creúterii lăstarilor
După rărirea fructelor
(luna mai) 1/2 - 1/4

Îngrăúămintele se mai pot aplica în cursul vegetaĠiei pe cale extraradiculară. SoluĠiile

pot cuprinde atât macro cât úi microelemente (tabelul 52).
Tabelul 52
SoluĠii pentru nutriĠia extraradiculară la speciile pomicole
(după Trocmé)
Cantitatea ConcentraĠia
Elementul Sarea Solubilitatea ConcentraĠia aplicată pentru
utilizată g/l g/100 l g/100 l pulverizare
g/100 l
Azot Uree 1 000 350 - 1 000 160 - 450 2 500
Fosfor NH4H2PO4 250 500 300 300 - 500
Potasiu K2SO4 100 1 000-2 000 480 - 960 7 000
Magneziu MgSO4.7H2O 700 2 000 320 15 000
Zinc ZnSO4.7H2O 1 000 100 - 500 25
Cupru CuSO4.5H2O 300 100 - 500 13
Mangan MnSO4.H2O 1 000 100 30 2 000
Molibden MoO4Na2 7 - 20 3,5 - 10
Bor Pentaborat de
sodiu 150 100 - 250 18 - 45 2 000
Fier Sulfat de Fe
úi amoniu 350 400 56
Fier Fe - EDTA 150 20

Sistemul de fertilizarea la plantaĠiile pomicole pe rod.

Fertilizarea la plantaĠiile pomicole pe rod se diferenĠiază cu specia, soiul

(hibridul),vârsta plantaĠiei (portaltoiul), sarcina de rod úi starea de fertilitate a solului.
Livezi tinere. La înfiinĠarea plantaĠiei se aplică fertilizarea de fond odată cu
desfundatul úi fertilizarea locală odată cu plantarea.
În cursul perioadei de vegetaĠie, anual se aplică o fertilizare care urmăreúte realizarea
unui astfel de echilibru nutritiv (în favoarea N:K) care să grăbească intrarea pe rod a tinerei
plantaĠii.
Aplicarea îngrăúămintelor organice naturale úi chimice se face fie pe întreg intervalul
dintre rânduri, fie în benzi paralele cu rândurile, în special în plantaĠiile intensive, sau în
jurul trunchiului pe proiecĠia coroanei, mai ales pe terenurile în pantă.
În plantaĠiile amplasate pe terenuri cu pante mari, îngrăúămintele se aplică astfel:

ϮϬϯ


 o Pe terenurile cu pante până la 15 - 20% se aplică în benzi paralele cu curbele de nivel,
la distanĠă de 50 - 70 cm între ele.
o Pe terenuri cu pante ce depăúesc 20% îngrăúămintele se aplică pe proiecĠia coroanei,
la 50 cm distanĠă de tulpină pentru pomii sub 3 ani, la 75 cm de tulpină pentru pomii
sub 5 ani úi la 100 cm pentru cei între 5 - 10 ani.
În raport cu tehnologia de cultură, cu specia, soiul úi vârsta, intervalele dintre rânduri
pot fi cultivate cu plante anuale până la intrarea plantaĠiei pe rod, sau pot fi lucrate ca ogor
negru sau ogor ocupat când terenul este expus eroziunii.
Până la intrarea pe rod a plantaĠiilor (3-4 ani) la stabilirea dozelor nu se Ġine seama de
elementele nutritive îndepărtate odată cu lemnul ce se elimină prin tăierile de formare a
coroanei úi nici de elementele extrase prin aparatul foliar.
Controlul prin analize agrochimice úi corectarea prin adaus de îngrăúăminte
urmăreúte ca în sol să se realizeze următoarele concentraĠii:
azot 70 - 90 ppm
fosfor 30 - 40 ppm
potasiu 200 - 300 ppm
În prima parte a vegetaĠiei nivelul azotului poate atinge limita superioară, dar în a
doua jumătate a perioadei el trebuie să scadă la 1/3 - 1/2 pentru a da posibilitatea maturării
lemnului.
Dozele de îngrăúăminte rezultate din calcul se repartizează astfel:
Toamna (după căderea frunzelor) odată cu arătura adâncă, se aplică îngrăúăminte
organice ( gunoi de grajd, compost, turbă, fecale) úi îngrăúăminte chimice, care se
fracĠionează astfel: 2/3 - 1/1 din doza calculată cu fosfor, 1/2 din doza de potasiu úi 1/4 din
doza de azot.
Primăvara, la începutul creúterii vegetative a lăstarilor se aplică 1/2 din doza de
potasiu úi 2/4 din doza de azot, iar după căderea fiziologică a fructelor (iunie) ultima 1/4 din
doza de azot.
Îngrăúămintele organice se aplică o dată la 2 -3 ani, în doza de 20 - 30 t/ha în livezile
neirigate úi 30 - 40 t/ha în condiĠii de irigare.
Livezi în plină rodire. În plantaĠiile pe rod sistemul de fertilizare se diferenĠiază în
raport cu condiĠiile de sol, climă, relief, în funcĠie de specie, soi (hibrid), vârstă, portaltoi,
sistem de cultură, mod de lucrare a terenului, etc. Deci nu poate fi vorba de un sistem unic de
fertilizare care să fie valabil pentru orice plantaĠie úi în orice condiĠii.
Fertilizarea cu îngrăúăminte chimice se face anual, iar cu îngrăúăminte organice la 3 -
4 ani odată.
Sistemul de fertilizare în livezi se coordonează cu metodele de întreĠinere a
intervalelor (ca ogor negru, ogor ocupat, benzi înierbate, sau ca ogor negru iar în a doua parte
a verii însămânĠat cu plante de acoperire pentru îngrăúământ verde). În zonele secetoase
intervalele din plantaĠii se întreĠin ca ogor negru.
Se vor folosi pentru culturi intercalate, plante mai puĠin rapace, ca unele specii
legumicole (ceapă, ridichi de-o lună), plante melifere, culturi rădăcinoase (morcovi,
sfeclă,etc).
Pe terenurile în pantă unde se urmăreúte úi combaterea eroziunii, se înierbează
intervalele cu amestecuri de ierburi, cu durată de folosire de mai mulĠi ani. Acestea vor da
rezultate bune dacă în prealabil s-au administrat îngrăúăminte organice naturale úi
îngrăúăminte chimice cu fosfor.
În livezile situate în pantă, intervalele pe curbele de nivel pot fi întreĠinute alternativ
ca ogor negru úi ierburi semănate ca îngrăúământ verde. Când pantele sunt mari aplicarea
îngrăúămintelor se face astfel:
ϮϬϰ


 • pe terenuri cu pante până la 15 - 30% îngrăúămintele se aplică în brazde paralele cu
curbele de nivel, la 50 - 70 cm distanĠă între ele;
• pe terenuri cu pante peste 20% se aplică în úanĠuri circulare pe proiecĠia coroanei
astfel:
Ö pentru pomi sub 3 ani, úanĠul la 50 cm de tulpină;
Ö pentru pomi până la 5 ani, úanĠul la 75 cm de tulpină;
Ö pentru pomi între 5 -10 ani, úanĠul la 100 cm de tulpină;
Ö pentru pomi peste 10 ani, úanĠul la 150 - 200 cm de tulpină.
Îngrăúămintele se mai pot aplica úi în gropi de 20 - 25 cm socotind 3 -4 gropi/m2.
Când terenul este plan sau cu pantă sub 10 - 12% se pot aplica îngrăúămintele pe toată
suprafaĠa sau local în vetre. Uneori intervalele se pot lucra alternativ ca ogor negru sau
intervale înierbate.
Se poate combina întreĠinerea terenului în livezi în prima jumătate a perioadei de
vegetaĠie ca ogor negru, cu cultura leguminoaselor pentru îngrăúământ verde în a doua
jumătate a perioadei de vegetaĠie, metodă ce duce la îmbunătăĠirea proprietăĠilor hidro-fizice
ale solurilor, la sporirea cantităĠii de azot din sol úi la mobilizarea fosforului din formele greu
solubile.
Aplicarea îngrăúămintelor la pomi se corelează cu particularităĠile biologice ale
fiecărei specii, deoarece cerinĠele diferă de la specie la specie, úi chiar de la soi la soi, dar úi
în cazul aceleaúi specii sau soi diferă cu portaltoiul úi cu parcurgerea fazelor de vegetaĠie,
perioadele de vârstă, particularităĠile sistemului radicular, sarcina de producĠie úi reacĠia faĠă
de diferitele forme de îngrăúăminte.
Intrarea timpurie pe rod a plantaĠiilor este condiĠionată de creúterile vegetative intense
în primii ani, de formarea unui schelet úi a unei coroane puternice. Prelungirea rodirii cât mai
mult este posibilă numai când pomii au o creútere vegetativă bună, care să asigure formarea
organelor de fructificare.
Utilizarea raĠională a îngrăúămintelor impune cunoaúterea particularităĠilor fiecărei
fenofaze de creútere úi fructificare. Momentul úi durata fiecărei fenofaze depinde de specie,
soi, de particularităĠile lor biologice, ca úi de tehnologia folosită.
Fenofaza deschiderii mugurilor are loc pe seama substanĠelor plastice de rezervă
acumulate în anul precedent, în ramuri úi trunchi.
Fenofaza creúterii în lungime a lăstarilor solicită un consum ridicat de elemente
nutritive úi în special de azot.
Fenofaza încetinirii creúterii lăstarilor este urmată de apariĠia mugurelui terminal úi
de începerea dezvoltării mugurilor pentru anul viitor, ca úi de depunerea substanĠelor de
rezervă. În această perioadă dacă condiĠiile de nutriĠie sunt corespunzătoare începe
diferenĠierea masivă a mugurilor de rod din mugurii vegetativi, astfel încât nutriĠia să permită
atât desăvârúirea fructificării din anul în curs (asigurarea perpetuării speciei) cât úi formarea
de substanĠe de natură protidică, care să asigure diferenĠierea.
În livezi tinere prima fertilizare se aplică primăvara, când începe înfrunzirea, a doua
fertilizare la 2 -3 săptămâni după prima (în perioada creúterii intense a lăstarilor), a treia la 2 -
3 săptămâni de la a doua (în perioada încetinirii creúterii lăstarilor), dar nu mai târziu de
sfârúitul lunii iunie.
În livezile în plină rodire prima fertilizare se face înainte de înflorire, deúi înflorirea
are loc pe seama rezervelor acumulate în anul precedent, a doua fertilizare după căderea
fiziologică a fructelor, a treia în timpul diferenĠierii mugurilor de rod.

ϮϬϱ


Unele particularităĠi privind fertilizarea pomilor din livezile cu specii din grupa seminĠoase
úi sâmburoase

Speciile de bază din această grupă sunt: mărul, părul, gutuiul. La stabilirea dozelor úi
a metodelor de aplicare a îngrăúămintelor trebuiesc să se ia în considerare úi cerinĠele
biologice ale acestor specii faĠă de unii factori agrochimici (tabelul 53).
Tabelul 53
CerinĠele speciilor pomicole seminĠoase faĠă de factorii agrochimici
(după David Davidescu úi Velicica Davidescu)

Specificare Măr Păr Gutui

pH H2O 5,5-7 6,0-7,5 7-8
Salinitatea
CE mmho/cm 2-4 5-6 7-10
Săruri g/100 g 0,1-0,250 0,310-0,365 0,425-0,650
Consum specific, N 0,50-0,70 0,55-0,85 2,40
kg/tonă P 2O 5 0,30-0,35 1,20-1,60 0,80
produs comercial K2O 1,5 0,34 3,00
Raportul de echilibru 3,5:1:4,5 2,3:1:3,3 3:1:3,7
N:P2O5:K2O
Speciile pomicole din grupa seminĠoaselor răspund bine la aplicarea îngrăúămintelor
organice úi minerale. Pe soluri uúoare nisipoase, luto-nisipoase, apar carenĠe în bor, fier,
magneziu.
Tabelul 54
CerinĠele speciilor pomicole sâmburoase faĠă de parametrii agrochimici

Specificare Cais Cireú Piersic Prun

pH H2O 7,0 5,5-7,2 5,0-7,0 6,0-7,0
Salinitatea:
CE mmho/cm 2-4 2-4 2-4 2-4
g/100g 0,170-0,280 0,170-0,280 0,170-0,280 0,170-0,280
Consum sp. N 3,5 2,63 2-3,5 3,5
kg/tonă P 2O 5 1,0 0,7-1,5 0,5-1,0 1,0
produs K 2O 5,5 2,8-5,5 2,5-5,0 5,5
comercial
Raportul de
echilibru între
N:P2O5:K2O 3,3:1:1,5 3,7:1:2,2 3,3:1:4,2

Piersicul úi viúinul reacĠionează bine la îngrăúămintele cu azot, iar pe solurile uúoare úi

la cele cu potasiu. Pe soluri uúoare nisipoase, luto-nisipoase pot apărea carenĠe în bor, la cais,
prun úi piersic, ce pot fi sesizate úi prin mortificarea mugurilor terminali. CarenĠe în fier
(cloroza) pot apărea la cais,piersic, prun, mai ales pe solurile bogate în CaCO3.

Fertilizarea plantaĠiilor de arbuúti fructiferi

Dintre speciile de arbuúti fructiferi importanĠă economică prezintă: agriúul

(Grossularia reclinata), coacăzul negru (Ribes nigrum), coacăzul roúu (Ribes rubrum) úi
zmeurul (Rubus idaeus).
Dozele, epocile úi metodele de aplicare a îngrăúămintelor se stabilesc conform
principiilor enunĠate anterior pentru speciile pomicole, Ġinându-se seama úi de unele cerinĠe
specifice faĠă de parametrii agrochimici (tabelul 55).
ϮϬϲ


 Tabelul 55
CerinĠele arbuútilor fructiferi faĠă de unii parametrii agrochimici
( după David Davidescu úi Velicica Davidescu)
Specificare Agriú Coacăz negru Coacăz roúu Zmeur
pHH2O 4,6-4,8 6,0-7,0 6,0-7,0 5,0-6,0
Salinitatea:
CE mmho/cm 2-4 4-8 4-8 4-6
g/100g 0,120-0,250 0,250-0,500 0,250-0,500 0,250-0,380
Consum N 4,4 8,0 6,0
specific P2O5 2,2 3,5 2,5
kg/tona K2O 6,8 4,6 4,0
produs comercial
Raportul de
echilibru
N:P2O5:K2O 2:1:3 2,5:1:4,6 2,6:1:1,6
Prin faptul că sistemul radicular al arbuútilor fructiferi este mai puĠin dezvoltat decăt
al pomilor úi deci controlează un volum mai mic de sol, plantaĠiile de arbuúti fructiferi
reacĠionează bine la îngrăúăminte.
PlantaĠiile se înfiinĠează în teren desfundat, când se aplică o fertilizare de fond cu 30-
40 t/ha gunoi de grajd úi 400-500 kg/ha P2O5 úi 500-600kg/ha K2O. În timpul vegetaĠiei se
aplică îngrăúăminte cu azot úi potasiu în cantitate de 3-5 g/m2 N úi 4-5 g/m2 K2O.

Fertilizarea speciilor pomicole pe rod în grădini particulare

Pentru pomii izolaĠi din gospodăriile populaĠiei úi în livezi mici, se poate folosi
următorul sistem de fertilizare.
Înainte de plantare, odată cu desfundatul terenului se aplică fertilizarea de fond,
când se dau 6-8 kg/m2 gunoi de grajd, împreună cu 50-60 g/m2 P2O5 úi 60-80 g/m2 K2O.
La plantare, se face o fertilizare locală cu 10-15 kg gunoi de grajd bine descompus,
precum úi îngrăúăminte chimice 10-15 g N, 20-30 g P2O5 úi 6-12 g K2O, procedându-se
conform tehnicii de plantare descrise anterior.
Până la intrarea pe rod, în fiecare primăvară înainte de pornirea în vegetaĠie se aplică
6-8 g/m2 N, 4-6 g/m2 K2O, iar toamna din 2 în 2 ani, 6-10 g/m2 P2O5 úi 4-8 g/m2 K2O.
După intrarea pe rod pe proiecĠia coroanei sau pe tot terenul, se aplică anual pentru
fiecare tonă de fructe estimată, cantităĠile medii prevăzute în tabelul 56.
Tabelul 56
Cantitatea medie de îngrăúăminte (kg) pentru fiecare tonă de fructe
kg
Specificare azot fosfor potasiu
humus humus
< 2% > 2,5% P 2O 5 K 2O
SeminĠoase 5-6 3-4 1,5-2 6-7
Sâmburoase 4-5 3-4 1,0-2 5-6
Arbuúti fructiferi 4-5 3-4 1,0-2 4-5
La pomii pe rod izolaĠi, în raport cu vârsta, se aplică anual pe proiecĠia coroanei, la
distanĠă de 50-100 cm de trunchi următoarele cantităĠi de macroelemente:
6 - 12 g N / m2
8 - 16 g P2O5 /m2
4 - 8 g K2O /m2
La soiurile intensive se aplică anual úi în raport cu vârsta, cantităĠi duble faĠă de
recomandarea anterioară úi se aplică 1/2 înainte de pornirea în vegetaĠie úi 1/2 după începerea
creúterii intense a lăstarilor.
ϮϬϳ


7.3. Principiile de bază ale aplicării îngrăúămintelor în plantaĠiile viticole
ConsideraĠii generale. Sistemul de fertilizare la viĠa de vie este fundamentat pe baza
consideraĠiilor ce Ġin de scopul plantaĠiei (pepinieră, plantaĠii cu soiuri pentru struguri de
masă, de vin), fiziologia plantei, portaltoi, vârstă, particularităĠile sistemului radicular, în
strânsă corelaĠie cu particularităĠile solului, factorii climatici úi tehnologia de cultură.
În general plantaĠiilor viticole le sunt afectate terenuri mai puĠin fertile, acelea pe care
culturile de câmp nu reuúesc. PlantaĠiilor pentru strugurii pentru masă le revin úi terenuri
plane de câmpie, cu posibilităĠi de irigare.
De asemenea pentru plantaĠiile de portaltoi úi pentru pepinierele de material săditor se
folosesc terenuri plane, fertile, cu posibilităĠi de irigare.
Asupra nutriĠiei úi a sistemului de fertilizare, o influenĠă uneori hotărâtoare o are
portaltoiul, care produce modificări induse în compoziĠia chimică a peĠiolului frunzelor, de la
simplu la dublu, fapt ce prezintă importanĠă în interpretarea testelor chimice pentru
aprecierea stării de aprovizionare după metoda diagnosticului foliar. Aceste diferenĠe sunt
destul de mari încât pot fi interpretate uneori drept carenĠe, iar alteori ca abundenĠă.

Parametrii agrochimici ai solurilor care condiĠionează starea potenĠială de fertilitate

pentru plantaĠiile de viĠă de vie
Limitele optime ale parametrilor agrochimici care caracterizează starea potenĠială de
fertilitate a terenurilor viticole sunt prezentate în tabelul. Analiza comparativă a acestor
parametrii cu diferite situaĠii din teren, permit diagnosticarea cauzelor úi măsurile ce trebuiesc
luate.
Tabelul 57
Parametrii agrochimici optimi ai solurilor care condiĠionează starea potenĠială de
fertilitate pentru cultura viĠei de vie
(după David Davidescu úi Velicica Davidescu)
Simbol Parametri Valori optime
soiuri pentru masă soiuri pentru vin
pH ReacĠia solului pH 6 - 7,5 5,5 - 8
V Gradul de saturaĠie cu baze % 70 60
T Capacitatea totală de schimb
cationic, me/100g 15-35 10-25
S Salinitatea, ppm 200 300
Na ConĠinutul în Na schimbabil,
%T 5-12 5-12
H ConĠinutul în humus, % 2-3 1,5-2
H/ha Rezerva de humus,t/ha 120-180 60-120
Nt ConĠinutul în azot total, % 0,25 0,25
C/N Raportul C/N din sol 10-15 10-15
IN Indicele de azot 4-5 4-5
Nas Azot asimilabil ,ppm 50-60 40-50
P Fosfor (AL), ppm 70 70
K Potasiu (AL), ppm 300-400 400-500
Ca ConĠinut Ca,%CaCO3 8 10
Caa ConĠinut Ca activ,% 3 5
Fe Fier, ppm 2-3 2-3
Mn Mangan activ, ppm 20-40 20-40
Zn Zinc, ppm 0,7-1,2 1,2-2
Cu Cupru, ppm 2-3 2-3
B Bor(H2O),ppm 0,8-1 0,8-1
Ipc Indicele puterii de clorozare 3-100 3-100

ϮϬϴ


 Sistemul radicular al viĠei de vie este puternic dezvoltat, putând controla un volum de
sol de 4 - 20 m3. Masa principală a rădăcinilor, pe soluri fără factori restrictivi, se situează la
adâncimea de 30 - 80 cm, în funcĠie úi de portaltoi. Unele rădăcini de ancorare pot ajunge la
4-8m.
RepartiĠia masei principale de rădăcini suferă modificări când apar factori restrictivi
de ordin agrochimic (pH, sodiu schimbabil, conĠinut în carbonaĠi) sau fizici (conĠinut ridicat
de argilă, porozitate, drenaj).
ReacĠia solului. Când solul are un pH sub 5,5, îúi face apariĠia aluminiul mobil, care
devine toxic, când depăúeúte 20 ppm, la adâncimea de 30 cm.
ReacĠia puternic bazică deasemenea este inhibitoare, ea se poate datora prezenĠei
carbonatului de calciu ( >2%) sau sodiului schimbabil (<12% din T).
Pe solurile cu exces de calciu, un conĠinut scăzut de humus úi ridicat de argilă,
favorizează apariĠia clorozei fero-calcice. Pentru a evita înfiinĠarea plantaĠiilor viticole pe
terenuri unde viĠa de vie este expusă apariĠiei clorozei, trebuie determinat calciul activ
(Drouineau, 1942) úi indicele puterii de clorozare (Juste úi Pouget, 1972)

Calculul dozei de îngrăúăminte pentru plantaĠiile viticole pe rod

Dozele de îngrăúăminte se calculează Ġinând seama de sarcina de ochi pe butuc,
numărul de butuci la hectar, de condiĠiile concrete de sol, climă, de particularităĠile biologice
ale plantelor, indicele de favorabilitate ecologică, consumul specific úi tehnologia aplicată
Formula de calcul a dozei ce include aceúti parametri este formula de la subcapitolul
6.2, pentru care Pg = (IoC . Ip)
în care:
IoC reprezintă încărcătura de ochi la hectar corectată, care se calculează după relaĠia
(Oúlobeanu úi colab.,1980):
R (100 ± m)
Cfr.g
IoC = ⎯⎯⎯⎯⎯
100 - p%
IoC = încărcătura la hectar corectată (ochi/ha);
Ö R recolta estimată (kg/ha);
Ö Cfr coeficientul relativ de fertilitate (%);
Ö g greutatea medie a unui strugure (kg),
Ö m amplificarea sau reducerea în % ;
Ö p ochi pierduĠi (în %);
Ip=indicele de productivitate pe ochi (coardă), în kg;

Repartizarea dozei de îngrăúăminte. După calcularea dozei de îngrăúăminte aceasta

se repartizează în raport cu schema nutriĠiei minerale a viĠei de vie astfel:
Tabelul 58
Repartizarea dozelor de îngrăúăminte pe ciclu anual de vegetaĠie

Epoca de aplicare N P2O5 K 2O

Toamna Înainte cu o lună de căderea
frunzelor 1/4 - 1/3 - -
După căderea frunzelor - 2/3 1/4-1/2
Primăvara Înainte de înflorire 1/4 - 1/3 - -
La 2-3 săptămâni după
înflorire 1/3 - 1/2 1/3 2/3-1/2

ϮϬϵ


Fertilizarea plantaĠiilor de portaltoi
Pentru obĠinerea de butaúi de bună calitate, pe baza analizelor agrochimice ale solului,
se practică o fertilizare de fond înainte de înfiinĠarea plantaĠiei, cu 40 - 60 t/ha gunoi de
grajd úi îngrăúăminte chimice cu fosfor 400 - 500 kg/ha úi potasiu 600 - 700 kg/ha. Prin
această aplicare se urmăreúte asigurarea unei rezerve de elemente nutritive pe o perioadă de
10 - 15 ani, de aceea dozele se stabilesc corelat cu rezultatele agrochimice, astfel încât să se
realizeze în sol o aprovizionare normală, apreciată la un conĠinut de 30 - 40 ppm P2O5 úi 180
- 350 ppm K2O. Îngrăúămintele cu azot se aplică anual, în raport cu masa vegetativă,
consumul specific úi condiĠiile ecologice, având în vedere că la o producĠie de 150 000 butaúi
STAS, la hectar se ridică din sol 45 kg N, 22 kg P2O5 úi 41 kg K2O, deci cu fiecare 1 000
butaúi se extrag din sol 0,300 Kg N, 0,150 kg P2O5 úi 0,280 kg K2O.
Fertilizarea locală, la înfiinĠare odată cu plantarea butaúilor, se aplică în treimea
inferioară a gropii de plantare un amestec cu pământ 0,5 - 1 kg până la 2 - 3 kg gunoi de grajd
bine descompus úi 20 - 25 g fosfat primar de calciu. Se aúează apoi un strat de pământ úi se
plantează butaúul, cu rădăcinile mocirlite conform tehnicii cunoscute.
PlantaĠia se fertilizează anual până la intrarea în producĠie cu doze de îngrăúăminte
calculate în urma analizelor agrochimice, astfel ca în sol să se realizeze o concentraĠie de 60 -
80 ppm N, 30 - 40 ppm P2O5 úi 180 - 350 ppm K2O.
După intrarea în producĠie, îngrăúămintele chimice se aplică anual, iar cele organice la
4 ani odată. Repartizarea îngrăúămintelor se face în raport cu fazele de vegetaĠie.
Tabelul 59
Epoca aplicării îngrăúămintelor în plantaĠiile de portaltoi de viĠă de vie
Epoca Îngrăúăminte
Toamna, sub arătura adâncă organice, odată la 4 ani
fosfatice, doza integrală
potasice, 3/4 din doză
Primăvara, la pornirea în vegetaĠie azotate, 1/2 din doză
potasice, 1/4 din doză
În cursul lunii mai azotate, 1/2 din doză

Îngrăúămintele se aplică dealungul rândurilor.

Prin controlul agrochimic sistematic al solului se urmăreúte realizarea unui raport
echilibrat de elemente nutritive de: 60 - 80 ppm N (în prima jumătate a perioadei de
vegetaĠie), 30 - 40 ppm P2O5 úi 180 - 350 ppm K2O.

Fertilizarea în úcoala de viĠe

Terenul destinat úcolii de viĠă se încadrează de obicei într-un asolament de 4 - 5 ani.
Datorită densităĠii mari a butaúilor de viĠă la unitatea de suprafaĠă (50 000-100 000 butaúi de
viĠă la hectar) úi a irigaĠiei, nevoia de fertilizare se resimte curând.
Fertilizarea de fond, se face pe baza analizelor chimice de sol efectuate înainte de
amenajarea terenului. În anul înfiinĠării úcolii de viĠă, odată cu desfundatul solului se aplică
30 - 40 t/ha gunoi de grajd ( se repetă la 2 - 3 ani) úi câte 2/3 din doza anuală de fosfor úi
potasiu. Cu lucrările de formare a biloanelor se aplică din doza anuală 1/2 N + 1/3 fosfor úi
1/3 potasiu, apoi după primul copcit se dă 1/4 din doza de azot úi după al doilea copcit 1/4 din
azot.
Doza se calculează Ġinând seama de densitatea viĠelor úi consumul specific în
elemente nutritive. Pentru 1 000 viĠe altoite se extrag din sol în medie 0,7 kg N, 0,25 kg P2O5
úi 0,50 kg K2O.

ϮϭϬ


 CantităĠile rezultate din calcul se corelează cu analizele agrochimice urmărindu-se a
se realiza în sol un conĠinut normal de 60 - 80 ppm N (în prima jumătate a perioadei de
vegetaĠie), 30 - 35 ppm P2O5 úi 180 - 350 ppm K2O.

Sistemul de fertilizare în plantaĠiile viticole pe rod

Răspunsul viĠei de vie la îngrăúăminte este mai scăzut în primii 9 - 10 ani de la

plantare, în următorii 10 - 20 ani răspunde mijlociu spre bine, iar plantaĠiile peste 20 de ani
răspund bine, spre foarte bine. ReacĠia la îngrăúăminte depinde úi de alegerea portaltoiului,
care condiĠionează sistemul radicular.
Raportul N:P:K al îngrăúămintelor aplicate variază corespunzător cu vârsta plantaĠiei
úi condiĠiile pedoclimatice. Trebuie menĠionat însă că în general acest raport este în favoarea
potasiului, iar printr-o fertilizare raĠională se urmăreúte crearea în primul rând al unui
echilibru între N:K.
Sistemul de fertilizare este influenĠat de factorii climatici, potenĠialul producziv al soiului (de
masă sau de vin), potenĠialul fotosintetic, vârsta plantei, expoziĠia terenului si proprietăĠile
solului.

7.4. Principiile de bază ale aplicării îngrăúămintelor la plantele

ornamentale
ConsideraĠii generale. Plantele ornamentale destinate înfrumuseĠării apartamentelor,
balcoanelor, parcurilor úi grădinilor sunt numeroase, variate úi cu particularităĠi biologice úi
decorative diferite.
Decorarea se poate realiza după specific prin flori, frunze sau habitus. Ele pot fi plante
anuale, bienale sau vivace, cultivate în vase, ghivece, în ronduri, pe peluze, la balcoane, la
ferestre.
Sistemul de fertilizare trebuie să Ġină seama úi de modul lor de înrădăcinare, care
poate fi cu rădăcini fasciculate, rădăcini tuberizate, rizomi, bulbi, etc.
Diversitatea plantelor ornamentale în ce priveúte caracterele lor generale úi a modului
de utilizare úi de cultură, impun respectarea úi a unui sistem diferenĠiat de fertilizare. Multe
plante floricole úi de ornament cultivate în ghivece, vase (hârdaie), sau an de an pe aceeaúi
peluză, rond, necesită un aport ridicat de elemente nutritive, care dirijat raĠional, poate
favoriza úi prelungi înflorirea, îmbunătăĠi creúterea úi dezvoltarea aparatului foliar.
CerinĠele plantelor decorative faĠă de sol, de însuúirile fizico-chimice úi biologice ale
acestuia variază foarte mult úi sunt o caracteristică de specie.
Astfel, faĠă de pH-ul solului fiecare specie are un anumit interval optim de creútere úi
dezvoltare, iar udarea repetată a plantelor face ca pH-ul să se modifice cu uúurinĠă în cursul
perioadei de vegetaĠie, cu precădere spre alcalin.
Atunci când sunt respectate toate indicaĠiile tehnologiei de cultură sau de întreĠinere úi
totuúi plantele nu cresc úi nu se dezvoltă normal, manifestând stagnare, îngălbenirea úi
necrozarea frunzelor, precum úi o serie de aspecte carenĠiale se impune în primul rând un
control asupra pH-ului substratului, atacului de acarieni úi afide.
Pentru corectarea reacĠiei acide la plantele crescute în vase se utilizează praful de
cretă, iar pentru corectarea reacĠiei bazice se pot folosi îngrăúăminte cu reacĠie acidă ca
sulfatul de amoniu , azotatul de amoniu [ SO4(NH4)2, NH4NO3 ], pulbere de sulf, sulfatul de
aluminiu.

Ϯϭϭ


 FaĠă de textura solului cerinĠele sunt diferite. Astfel, preferă soluri grele: stânjenelul,
bujorul, garoafele, gălbenelele; preferă soluri uúoare : petunia, zorelele, dalia, ciclamenul,
cineraria, colocasia, ochiul boului, hortensia, canna, gladiolele.
Cunoaúterea de către specialistul horticultor a consumului de elemente nutritive în
cursul vegetaĠiei, care se modifică cu fiecare fază de vegetaĠie úi pentru fiecare perioadă
critică de nutriĠie, în raport cu specia úi factorii de mediu (lumina, temperatura) permite
adoptarea unui sistem de fertilizare în aúa fel ca plantele să-úi menĠină caracterul decorativ
(flori, frunze, habitus).
Unele plante sunt sensibile la concentraĠie ridicată de săruri solubile (elemente
nutritive): Pelargonium, Primula, Ciclamen. Plantele cu frunze cărnoase sunt sensibile la
concentraĠii mari, în timp ce altele suportă concentraĠii mai ridicate: Ageratum,
Chrysanthemum, Begonia, Petunia, Fucsia. De aceea îngrăúămintele trebuiesc aplicate atent,
dozele prea mari sau repetate la intervale scurte pot stânjeni dezvoltarea plantelor, adeseori pe
frunze apar necroze ale Ġesuturilor.
Un alt caz îl constituie culturile comerciale de flori tăiate , cum ar fi cele de garoafe,
gerbera, Anthurium, care s-au extins în ultimul deceniu în sere, pe substraturi artificiale
formate din: turbă roúie + perlit, turbă roúie + nisip, turbă roúie + compost forestier + nisip +
pămănt în proporĠie de 1:1,5:1,5:1 argilă expandată úi altele. Problema deosebită care se pune
la aceste culturi o constituie regimul de irigare úi în strânsă legătură regimul de fertilizare.
Întrucât diversele substraturi se caracterizează prin capacităĠi diferite de reĠinere a apei,
programul de irigare va fi diferit, de la substrat la substrat, atât ca normă cât úi ca frecvenĠă.
În acelaú timp trebuie asigurat úi nivelul de elemente (macro úi micro) cerut de cultură în
rapoartele corespunzătoare. Pentru garoafe, de exemplu diversele soluĠii recomandate se
împart din punct de vedere al echilibrului nutritiv în două: 1) perioada aprilie - august
/septembrie, 1 : 0,11 : 0,75 úi 2) septembrie/octombrie - martie, 1 : 0,11 : 1,15. ConcentraĠiile
de elemente variază pentru azot 150 - 200 ppm, fosfor 20 - 25 ppm úi potasiu 166 - 332 ppm.
În concluzie menĠionăm că în prezent, culturile pe substraturi "inerte" este cel mai bun
mijloc de depăúire al unor factori restrictivi. Într-o seră mediu sau puternic infestată, chiar
dacă se dezinfectează, atacul de boli apare mai devreme sau mai târziu úi dacă mai sunt úi alte
probleme legate de structura solului, exploatarea serei în continuare devine incompatibilă cu
rentabilitatea.

Substraturi nutritive în cultura plantelor ornamentale

În acest domeniu Ġinând seama de marea diversitate de specii ornamentale cultivate cu
deosebire în spaĠii protejate, pe parapeĠi, în bacuri sau ghivece nutritive, specii ale căror
cerinĠe faĠă de mediul de cultură sunt destul de diferite, există o gamă variată de substraturi
nutritive.
Tabelul 60

Aplicarea îngrăúămintelor úi amendamentelor la composturile

pe bază de turbă úi nisip ( 3:1 ) destinate unor plante ornamentale
(după serviciul ADAS al Marii Britanii)
Îngrăúământul sau Plante ericacee úi conifere Alte plante ornamentale
Amendamentul* a b c d
Azotat de potasiu 0,75 0,75 0,75 0,75
Superfosfat simplu 2,4 2,4 2,4 2,4
Amestec de microelemente 0,3 0,3 0,3 0,3
Dolomit 2,4 2,4 2,4 2,4
Carbonat de calciu Nu Nu 1,2 0,6
*) în kg/m3 de turbă din compost; a) apa de irigat conĠine mai puĠin de 250 mg CaCO3/l;b) apa de irigat conĠine mai mult de 250 mg CaCO3/l

ϮϭϮ


 Tabelul 61
Fertilizarea lichidă, în cursul vegetaĠiei, a unor plante ornamentale
(după serviciul ADAS al marii Britanii)
SoluĠie de bază: 4,4 kg KNO3 + 4 kg NH4NO3 la 100 l apă
Fertilizare continuă Fertilizare săptămânală
Raportul ConcentraĠia Raportul ConcentraĠia
Exemple de specii de diluĠie al aprox. (mg/l) de diluĠie al aprox. (mg/l)
sol. de bază N K2O sol. de bază N K 2O
Plante cu creútere lentă 1:400 50 50 1:200 100 100
(Erica, Azalea japoneză)
Plante cu creútere medie 1:200 100 100 1:100 200 200
(Berberis, Ile Senecio, Thuja)
Plante cu creútere rapidă 1:100 200 200 1:50 400 400
(Pyracantha, Hydrangea)

Fertilizarea plantelor ornamentale de grădină (trandafir, liliac, hibiscus,etc.)

Primăvara când mugurii încep să se umfle în jurul tufelor pe o rază de 50 - 60 cm se
împrăútie îngrăúămintele cu azot, fosfor, potasiu, în raport de 1,5:1:1, ceeace revine la 15 g N,
10 g P2O5 úi 10 g K2O, respectiv 45 g azotat de amoniu, 20 g superfosfat úi 25 g sare potasică.
La apariĠia bobocilor florali se face o soluĠie din 5 g N, 7,5 g P2O5 úi 5 g K2O în 8 - 10
litri apă cu care se udă uniform în jurul fiecărui arbust sau tufe.
O înflorire abundentă a plantelor se obĠine atunci când în sol se asigură o concentraĠie
sub formă de azot nitric de 40 - 50 ppm. Aceasta implică un control chimic pe teren cu trusa
agrochimică sau în laborator.

Fertilizarea plantelor de apartament, ferestre, balcoane. Plante citrice de apartament.

Preferă de regulă o reacĠie a solului uúor acidă, fapt ce implică un control periodic,
apa de udare prin sărurile ce le conĠine, conduce la crearea unei reacĠii bazice. Fertilizarea în
perioada primăvară-toamnă cu azot, fosfor úi potasiu se face în raport de 1:0,5:2. SoluĠia va
conĠine la fiecare litru de apă 0,3 g N , 0,15 g P2O5 úi 0,6 g K2O.
În timpul perioadei de primăvară-vară se udă la intervale de 6 - 7 zile cu câte 0,200 -
0,250 l soluĠie pentru fiecare 6 kg de sol. Între intervalele de fertilizare se udă cu apă
obiúnuită. În perioada toamnă-iarnă se evită fertilizarea întrucât plantele se află în perioada de
repaus, iar intensitatea luminoasă este scăzută. Dacă pe marginile frunzelor apar pete
necrotice se aplică o soluĠie ce conĠine la litru 0,6 g K2O úi 0,2 g MgO.
Pentru plantele ornamentale de interior se recomandă o soluĠie nutritivă echilibrată
care se aplică odată la 7 - 10 zile. În raport cu fazele critice de dezvoltare în perioada
primăvară toamnă raportul N : P . K se modifică astfel:
Tabelul 62
Modificarea raportului N : P : K la plantele ornamentale de interior

Faza Raport N : P : K
Până la apariĠia bobocilor florali 2 : 1 : 1,5
După apariĠia bobocilor florali úi în timpul înfloririi 3 : 1 : 0,5
Spre sfârúitul vegetaĠiei 0,5 : 0,5 : 1

Se mai pot utiliza cu bune rezultate soluĠii úi suspensii nutritive din diferite
îngrăúăminte organice naturale, care trebuiesc corectate cu îngrăúăminte chimice în ceeace
priveúte raportul N . P . K corespunzător cerinĠelor diferitelor specii. Astfel la începutul
primăverii se pot folosi suspensii în apă de balegă de bovine în raport 10 : 1 úi gunoi de păsări
în raport 30:1
Ϯϭϯ


 Când cu tot sistemul de fertilizare folosit, apar cloroze pe frunze sau mortificarea
vârfurilor, se recomandă aplicarea de soluĠii nutritive cu microelemente cu bor ( 0,002%) úi
zinc (0,05%).
La plantele care decorează prin frunze în perioada primăvară toamnă se udă la
intervale de 10 - 14 zile cu soluĠii nutritive cu raportul N:P:K în favoarea azotului 3:0,5:1. La
plantele vivace de apartament este necesară transplantarea la 2-3 ani, cu schimbarea
pământului, operaĠie ce se face în timpul când planta intră în aúa numitul repaus de iarnă.
Nu se aplică îngrăúăminte când plantele ornamentale intră în perioada de repaus, sau
când suferă de lipsă de apă, sau sunt la sfârúitul perioadei de înflorire.

Fertilizarea plantelor decorative odată cu apa de udare.

Creúterea în condiĠii optime a plantelor decorative impune cunoaúterea cerinĠelor faĠă
de pH, de substratul nutritiv ca úi a calităĠii apei de udare.
În horticultura intensivă de tip industrial a plantelor decorative, rezultate bune se obĠin
dacă se alege cu grijă substratul nutritiv, iar apa obiúnuită de udare se corectează din punct de
vedere al echilibrului nutritiv.
Prin acest procedeu nu se va mai utiliza niciodată pentru udare apa de la robinet, ci
numai apa de udare pregătită ca soluĠie nutritivă, iar excesul de soluĠie ce trece prin ghivece
sau substrat nu se recuperează.
Metoda a fost experimentată úi pusă la punct mai întâi în FranĠa de Coïc (1975). O
verificare a ei s-a făcut úi de către noi cu rezultate bune. Ea nu trebuie confundată cu cultura
plantelor cu soluĠii nutritive, fără sol, sau pe substrat inert, unde soluĠia se recirculă, deoarece
substratul inert nu reĠine elementele nutritive.
Substratul. Deoarece apa de udare cu pH 7,2-7,5 este completată cu elemente
nutritive, substratul nu prezintă importanĠă din punct de vedere al aportului nutritiv, el
trebuind să aibă însuúiri bune hidro-fizice să asigure o capacitate de a reĠine ionii nutritivi
introduúi cu apa de udare, o aeraĠie corespunzătoare, o bună permeabilitate úi un pH optim.
Un astfel de substrat se realizează folosind amestecul cu turbă de Sphagnum cu nisip silicios,
fin sau amestecul de turbă cu vermiculit (argilă ce conĠine magneziu asimilabil).În amestecul
turbă cu nisip se adaugă úi amendamente calcaroase sau dolomit, dacă este vorba de a cultiva
plante neutrofile, sensibile la reacĠia acidă.
Folosind apa de udare ca o soluĠie completă, adaptată la fiecare specie (acidofilă sau
neutrofilă), cu timpul substratul îúi modifică pH-ul. Amestecul cel mai bun este de 1/2 turbă
(pentru capacitatea de reĠinere) úi 1/2 material inert ( nisip silicios, argilă expandată pentru
impiedicarea tasării turbei úi asigurarea porozităĠii úi permeabilităĠii). În cazul când udatul se
face mai rar (Cactaceae) atunci proporĠia de turbă creúte la 60 - 65%.
Apa de udare. De cele mai multe ori apa de udare are o compoziĠie nefavorabilă
pentru creúterea plantelor ornamentale. În general conĠine puĠini ioni nutritivi necesari
plantelor ca: H2PO42- ; NO3- úi K+ în schimb conĠine cantităĠi mari de ioni de Ca2+, Mg2+,
SO42-, Cl-, Na+ uneori chiar în exces.
Când apa conĠine ioni de CO32- sau HCO3- nu este proprie pentru udatul plantelor,
aceútia trebuie îndepărtaĠi înainte de a fi folosită, aceasta se poate face prin tratarea cu acid
azotic în cantităĠi echivalente, pe baza analizei chimice de laborator.
Pentru plantele neutrofile apa de udare trebuie să aibă pH = 6,0, iar pentru cele
acidofile 5,5. Corectarea pH-ului se face prin adăugarea acidului azotic, deoarece ionul nitric
este apoi utilizat de plante.
Îngrăúămintele (sărurile) folosite. Pentru completarea ionilor nutritivi de bază în
apa de udare, se adaugă ioni de azot NO3-, fosfor H2PO4-, potasiu K+ sub formă de săruri care
se găsesc în comerĠ sau ca îngrăúăminte: azotat de calciu, azotat de potasiu, azotat de amoniu,
Ϯϭϰ


azotat de calciu úi de magneziu, fosfat secundar de amoniu (diamonfos),fosfat primar de
amoniu, superfosfat, sulfat de potasiu, sulfat de magneziu.
Necesarul de microelemente se completează folosind: acid boric, sulfat de cupru,
sulfat de mangan, sulfat de zinc, molibdat de amoniu, chelat de fier (EDTA-Fe), chelat de
zinc.
Apa de udare transformată în soluĠie nutritivă trebuie să conĠină ionii necesari creúterii
plantelor, fără a fi absolut necesar ca ea să corespundă sau să fie adaptată exact pentru fiecare
specie, deoarece plantele au la rândul lor o capacitate proprie de a selecta din mediul nutritiv
ionii de care au nevoie.
Coïc (l975) recomandă soluĠii care să nu conĠină în exces nici unul dintre ionii
nutritivi, pentru a nu duce la fenomene de antagonism al ionilor, iar concentraĠia să fie
adaptată cu condiĠiile de mediu, în special cele climatice (luminozitate, temperatură).
Tabelul 63
CompoziĠia unei soluĠii nutritivex) pentru plante ornamentale
(după Coʀc,1975)
me/l
Ionul Plante neutrofile Plante acidofile (pH 5,5)
NO3- PO43- SO42- Cl- Total NO3- PO43- SO42- Cl- Total
K+ 3,8 0,8 5,2 2,8 1 0,25 4,25
0,6 0,2
Na+ 0,2 0,2 0,2 0,2
Ca2+ 6,2 6,2 5,2 5,2
Mg2+ 1,5 1,5 1,25 1,25
NH4+ 2,0 2,0 3,0 3,0
H+ 1,6 2
0,3 1,9 0,1 2,1
Total 12,0 3,3 1,5 0,2 17,0 11,0 3,3 1,5 0,2 16,0
x) la aceasta se adaugă soluĠii ce conĠin microelemente (mg/l) sub formă de:
(NH4)2.Mo7O24.4H2O 0,05
H3BO3 1,5
MnSO4.4H2O 2,0
CuSO4.5H2O 0,25
ZnSO4.7H2O 1,50
FeEDTA 0,6
SoluĠiile folosite pentru udare este bine să aibă concentraĠii mai scăzute. Numai în
cazul plantelor cu frunze groase (Cactaceace) se pot utiliza úi soluĠii mai concentrate,
deoarece udarea se face mai rar.
SoluĠiile preparate trebuie să Ġină seama în primul rând de cerinĠele plantelor faĠă de
pH, astfel că se pregătesc soluĠii separat pentru plantele neutrofile sau pentru cele acidofile.
În cazul plantelor neutrofile, apa se corectează la pH 6,0 folosind HNO3, a cărui ion
NO3 este apoi utilizat de plante, pH-ul se coboară chiar sub 6,0 pentru ca apoi sărurile
adăugate, acesta să se ridice în jur de 6,0.
În cazul plantelor acidofile, pH-ul apei de udare se corectează prin acelaú procedeu la
valoarea 5,5. SoluĠia conĠine ioni de NH4 mai mulĠi ( 1/4 din totalul azotului faĠă de 1/6 din
totalul azotului în cazul soluĠiilor pentru plante neutrofile). Se mai pot utiliza úi alte săruri ca:
sulfat de potasiu, azotat de magneziu, fosfat monoamoniacal úi fosfat diamoniacal. La
soluĠiile respective se adaugă úi microelemente.
La prepararea soluĠiilor se Ġine seama úi de conĠinutul în diferiĠi ioni ai apei de udare
(conform analizei de laborator) care se scad din necesar, adăugându-se numai diferenĠa.

Recomandări privind aplicarea îngrăúămintelor la principalele plante ornamentale

În tabelul 64 se dau câteva recomandări pentru fertilizarea principalelor plante
ornamentale în raport cu cerinĠele specifice ale fiecărei specii.
Ϯϭϱ


 Tabelul 64

Fertilizarea substraturilor nutritive pentru unele specii de plante ornamentale

Raport Fertilizarea de bază (kg/m3)x Raport Nr. de zile
Specia Momentul N : P2O5 : K2O SoluĠie de bază (kg/100 l) de interval ObservaĠii
NH4NO3 Super Pxxx 16:48:0 K2SO4 diluĠie fertirigări
Anthurium în vegetaĠie 1 : 1,25 : 1,25 7,50 5,5 7,0 1 : 200 20-15
Azaleea de bazăx 2 : 1 : 1,5 1,70 0,85 1,0 Sensibilă la carenĠa în Fe
în vegetaĠie 3 : 1: 2 13,50 3,5 7,0 1 : 400 30-15+7
Begonia de bazăx 1,7 : 1 : 1,7 0,80 0,55 0,5 Sensibilă la carenĠa în P úi Mg
în vegetaĠie 3,3 : 1 : 2,3 6,20 4,3 9,5 1 : 100 15 înainte de înflorire
în vegetaĠie 1 : 1 : 2,5 4,50 4,3 11,0 1 : 100 15
Begonia Rex în vegetaĠie 1,7 : 1 : 1,7 8,0 5,0 7,0 1 : 100 7 ExigenĠe în nutriĠie
Bromeliaceae în vegetaĠie 2:1:3 8,0 3,0 9,0 1,5 - 2 : 200 30
Calceolaria de bazăx 2:1:2 2,14 1,00 1,4 Sensibilă la carenĠa de P
în vegetaĠie 2:1:4 6,80 2,5 10,7 1 : 200 20-15 ExigenĠe în N, K.
Calathea în vegetaĠie 1,5 : 1 : 1,5 8,50 4,5 7,0 1,5 - 2 : 200 10-15
Cissus în vegetaĠie 1,7 : 1 : 1,7 8,00 5,0 7,0 1 : 100 7 ExigenĠe în nutriĠie
Codiaeum în vegetaĠie 1 : 1 : 1,7 5,50 5,5 9,0 1 : 200 15 Se evită excesul de N
Cordilinia în vegetaĠie 1,5 : 1 : 1,5 8,50 4,5 7,0 1 : 100 15-10 ExigenĠă în nutriĠie
Cineraria de bazăx 2:1:2 2,14 1,0 1,4 Sensibilă la carenĠa de P
în vegetaĠie 2:1:4 6,80 2,5 10,7 1 : 200 20-15 ExigenĠe în N, K.
Crizantema în vegetaĠie 2,5 : 1 : 1,5 7,00 2,0 11,0 1-1,5 :100 15 Sensibilă la carenĠe de N, P, Fe
Cyclamen de bazăx 1 : 1 : 2,5 0,30 0,30 0,5 Repicare
de bază 1,5 : 1 : 1,5 1,10 0,70 0,7 Transplantare
în vegetaĠie 2,4 : 1 : 2 10,00 3,5 6,5 1 : 200 15-10 Până la apariĠia butonilor
în vegetaĠie 2 : 1 : 3,3 3,00 4,0 13,0 1 : 100 10-7 Până la înflorire
Dracena în vegetaĠie 1,5 : 1 : 1,5 8,50 4,5 7,0 1 : 100 15-10 ExigenĠă în nutriĠie
Diphenbachia în vegetaĠie 1,25 : 1 : 1,25 7,50 5,5 7,0 1-2 : 200 10
Erica de bazăx 1 : 1 : 2,5 0,30 0,30 0,5 Repicare
de bază 1,5 : 1 : 1,25 1,10 0,70 0,7 Transplantare
în vegetaĠie 2,4 : 1 : 2 10,00 3,5 6,5 1 : 200 15-10 Până la apariĠia butonilor
în vegetaĠie 2 : 1 : 3,3 3,00 4,0 13,0 1 : 100 10-7 Până la înflorire
Fatsia în vegetaĠie 1,5 : 1 : 1,5 8,50 4,5 7,0 1,5-2 : 100 10-15
Ficus în vegetaĠie 1,5 : 1 : 1,5 8,50 4,5 7,0 1-1,5 : 100 10-7 Exigent la nutriĠie

Ϯϭϲ


 Raport Fertilizarea de bază (kg/m3)x Raport Nr. de zile
Specia Momentul N : P2O5 : K2O SoluĠie de bază (kg/100 l) de interval ObservaĠii
NH4NO3 Super Pxxx 16:48:0 K2SO4 diluĠie fert-irigări
Ferigi în vegetaĠie 2:1:2 9,00 3,7 7,3 1-3 : 200 10-20
Gloximia de bazăx 1,7 : 1 : 1,7 1,10 0,70 0,7
în vegetaĠie 1 : 1 : 1,7 5,50 5,5 9,0 1 : 200 15-10 Se evită excesul de N.
Hibiscus de bazăx 1 : 1 : 2,5 0,30 0,30 0,5 Repicare
de bază 1,5 : 1 : 1,5 1,10 0,70 0,7 Transplantare
în vegetaĠie 2,4 : 1 : 2 10,00 3,5 6,5 1 : 200 15-10 Până la apariĠia butonilor
în vegetaĠie 2 :1 : 3,3 3,00 4,0 13,0 1 : 100 10-7 Până la înflorire
Hortensia (roz roúu de bazăx 1,4 : 1 : 1,4 4,0 2,80 3,0 15-10-7
alb) în vegetaĠie 2:1:3 7,70 3,0 9,3 1-2 : 100
Hortensia (roz bleu) de bazăx 1,2 : 1 : 2,2 2,60 1,80 3,0 Sulfat de Al, 5 kg/m3
în vegetaĠie 1,5 :1 : 2,5 6,00 4,0 10,0 1-2 : 100 15-10-7 pH 4-5
Kalanchoe de bază 0,5 : 1 : 0,5 1,56 2,80 1,0
în vegetaĠie 1,7 : 1 : 1,7 8,00 5,0 7,0 1-2 : 200 7
Maranta în vegetaĠie 1,5 : 1 : 1,5 8,50 4,5 7,0 1,5-2 : 100 10-15
Monstera în vegetaĠie 1,25 :1 : 1,25 7,50 5,5 7,0 1-2 : 200 10
Poinsetia în vegetaĠie 1,5 : 1 : 2 8,00 4,00 8,0 1 : 200 7 15 zile după transplantare
Primula de bazăx 1,7 : 1 : 1,7 1,10 0,70 0,7 Sensibile la carenĠa de K úi Mg
în vegetaĠiexx 1:1:2 5,00 5,0 10,0 1 : 200 7
Philodendron în vegetaĠie 1,25 : 1 :1,25 7,50 5,5 7,0 1-2 : 200 10
Peperomia în vegetaĠie 1,7 : 1 : 1,7 8,0 5,0 7,0 1 : 100 7 ExigenĠă în nutriĠie
Rhoicissus în vegetaĠie 1,7 : 1 : 1,7 8,0 5,0 7,0 1 : 100 7 ExigenĠă în nutriĠie
Saintpaulia în vegetaĠie 1,7 : 1 : 1,7 8,0 5,0 7,0 1-2 : 200 10
Sansevieria în vegetaĠie 1,5 : 1 : 1,5 8,50 4,5 7,0 1-1,5 : 100 10-7 ExigenĠă în nutriĠie

x
Îngrăúăminte de fond pentru amestecuri destinate replicării (I, II) úi transplantării (I, II).
xx
Super P = superfosfat concentrat
xxx
De la caz la caz în completarea necesarului de microelemente ca úi de macroelemente, mai ales la amestecurile care nu au în compoziĠia lor îngrăúământ organic, se pot
aplica îngrăúăminte foliare tip F.

Ϯϭϳ


8. FERTILIZAREA PLANTELOR HORTICOLE CULTIVATE PE
MEDII ARTIFICIALE

Cultivarea plantelor cu soluĠii nutritive, denumită úi cultura plantelor "fără sol"10 se

bazează pe cunoaúterea biologiei plantelor, a cerinĠelor nutritive úi a modului de alcătuire de
soluĠii nutritive echilibrate.
Metoda a fost experimentată pentru prima oară în 1665 de R. Boyle. Ulterior, Wiegman
úi Polstroff (1850) au cercetat creúterea plantelor pe mediu inert, prin folosirea de săruri minerale
ce se găsesc în cenuúa plantelor. Mai târziu, Knopp úi Sachs (1860-1865) au perfecĠionat
sistemul folosind soluĠii nutritive controlate fără substrat inert úi au dovedit că plantele pot creúte
úi fructifica la fel de bine ca úi pe sol. De atunci úi până acum s-au adus numeroase modificări úi
perfecĠionări în ceea ce priveúte substratul folosit, modul de pregătire a soluĠiilor nutritive úi de
distribuire a acestora (tabelul 65).
Tabelul 65
Clasificarea sistemelor de cultură a plantelor pe medii artificiale

Sistemul radicular al plantelor se află continuu sau discontinuu în soluĠia

nutritivă. Aparatul vegetativ este sisĠinut prin diverse sisteme. Tehnici
În mediu exclusiv lichid speciale ale acestei variante:
HIDROPONICĂ -tehnica filmului nutritiv
-hidroponica plutitoare
Substratul mineral inert, solid, SoluĠia nutritivă traversează periodic Prin irigare discontinuă.
poros sau neporos (nisip, perlit, substratul de la suprafaĠă spre fund Prin irigare continuă.
alte materiale) cu φ 3mm, care (sistemul olandez) Prin răspândirea sărurilor minerale
serveúte ca suport pentru rădăcini. la suprafaĠa substratului úi irigare.
Substratul mineral inert, solid, SoluĠia nutritivă traversează Subirigarea propriu-zisă.
poros sau neporos cu φ 3mm substratul inert de la fund spre CirculaĠia soluĠiei la nivel constant.
(pietriú, bazalt, piatră ponce). suprafaĠă (sistemul american)
Substratul se amestecă cu cantităĠi mici de turbă úi alte substanĠe ce reĠin SoluĠia nutritivă circulă prin una din
soluĠia nutritivă. metodele arătate
SEMI-HIDROPONICĂ Pe substrat inert, poros, ce Substratul inert se amestecă cu Se irigă cu apă.
serveúte ca support. materiale sintetice schimbători de ioni
ce reĠin elementele
AERO-HIDROPONICĂ Cu sistemul radicular suspendat Tuburi de culoare închisă din material Se irigă cu soluĠii nutritive ce se
liber într-un spaĠiu aerian închis plastic aúezate vertical prin care schimbă periodic.
prin care circulă continuu sau soluĠia nutritivă circulă periodic
discontinuu o Tuburi din material aúezate orizontal Se irigă cu soluĠii nutritive ce se
soluĠie nutritivă sub prin care soluĠia nutritivă circulă schimba periodic.
formă de picături fine. periodic
Rigole de material plastic opac, cu o SoluĠia circulă ca un film nutritv de
pantă uniformă de 1-3% 1l/minut.
HIDRO-CULTURA Toate metodele úi sistemele care se utilizează în special pentru creúterea plantelor ornamentale în locuinĠe úi oficii.

Aplicarea acestei metode în producĠie la scară comercială s-a făcut pentru prima dată în
1921 în Statele Unite ale Americii la o cultură de garoafe. În 1929, Gericke a perfecĠionat
sistemul pentru condiĠii de producĠie la legume (tomate). În prezent se practică pentru producĠii
comerciale în Japonia (legume, flori), S.U.A (flori, legume), FranĠa (trandafiri), Anglia (legume),
Italia (legume), Olanda (flori), Germania (flori), Insulele Canare (legume), India (legume),
Australia (legume, flori), Polonia, Bulgaria.

10
În definiĠia strictă dată de specialiúti nu intra úi substanĠele organice, cum ar fi, de exemplu, turba, rumeguúul, ci
numai cele anorganice minerale.
Ϯϭϴ


 În toate tehnicile de cultură pentru reuúită este necesar să se rezolve o serie de probleme
legate de condiĠiile în care creúte sistemul radicular. Aceste condiĠii privesc: aprovizionarea cu
apă, oxigen úi elemente nutritive, descompunerea secreĠiilor rădăcinilor úi a rădăcinilor moarte
(de către bacteriile aerobe saprofite), eliminarea CO2 produs prin respiraĠia rădăcinilor úi
activitatea bacteriilor din rizosferă, menĠinerea unei temperaturi optime în jurul rădăcinii (18-
25°C).
Creúterea plantelor cu soluĠii nutritive cere o mai mare competenĠă, însă prezintă o serie
de avantaje datorită posibilităĠilor de automatizare úi de eliminare a o serie de lucrări úi de
tratamente cu pesticide la sol.
Pregătirea soluĠiilor nutritive care să corespundă cu cerinĠele biologice ale speciei
cultivate în ceea ce priveúte raportul dintre elemente, concentraĠia, presiunea osmotică úi pH-ul,
alături de controlul în cursul perioadei de vegetaĠie, reprezintă probleme de bază în reuúita
culturii plantelor cu soluĠii nutritive.
În literatura de specialitate se întâlnesc peste 300 de reĠete de soluĠii nutritive
recomandate de diferiĠi cercetărori11.
În principiu, pentru condiĠii de producĠie soluĠiile nutritive se prepară prin dizolvarea
sărurilor în apă obiúnuită bună de băut. De regulă se pregătesc soluĠii de rezervă mai concentrate
care în momentul utilizării se diluează la concentraĠia necesară. Nu este nevoie ca sărurile să fie
chimic pure, deoarece plantele au nevoie úi de o serie de microelemente úi ultramicroelemente.
SoluĠiile trebuie să conĠină toate macroelementele N, P, K, Ca, Mg, S, precum úi principalele
microelemente Fe, B, Cu, Mn, Zn. În raport cu planta úi sistemul de cultură soluĠiile trebuie să
aibă o anumită presiune osmotică úi un anumit pH. SoluĠiile nutritive se reînoiesc periodic, la
început după 30 zile apoi din două în două săptămâni. Zilnic se completează apa transpirată de
plante.

11
D. Davidescu, Velicica Davidescu, 1978, AGENDA AGROCHIMICĂ, p. 469-490.
V. Davidescu úi colab., 2001, SUBSTRATURI DE CULTURĂ, p.64- 68.
Ϯϭϵ


9. IMPACTUL CHIMIZĂRII INTENSIVE ASUPRA MEDIULUI
ÎNCONJURĂTOR. POLUAREA SOLULUI, APELOR, AERULUI
ùI RECOLTELOR. RISCURILE POLUĂRII CU
ÎNGRĂùĂMINTE. LEGISLAğIA ÎN VIGOARE PRIVIND
APLICAREA ÎNGRĂùĂMINTELOR MINERALE ùI ORGANICE

Folosirea intensivă a substanĠelor chimice în agricultură are, fără îndoială, numeroase

efecte pozitive. Uneori însă pot avea úi un rol negativ prin impurificarea aerului, apei, solului úi a
recoltelor, fapt ce se repercutează asupra omului úi biosferei.
Unele din obiectivele industriale, ca cele ce produc îngrăúăminte chimice úi produse
fitofarmaceutice contribuie prin gazele úi pulberile reziduale la impurificarea atmosferei úi a
solului, cu efecte úi asupra biosferei úi a agriculturii. Fumul, praful industrial, gazele industriale
au efecte nefavorabile asupra transparenĠei aerului, a strălucirii soarelui, a fotosintezei úi asupra
părĠilor vegetative, ceea ce duce la apariĠia de modificări în habitusul general al plantelor úi la
scăderea recoltelor.
InfluenĠe negative se produc úi asupra activităĠii microflorei úi microfaunei din sol,
precum úi asupra echilibrului ecologic.
La rândul său, unele activităĠi agricole pot să contribuie la poluarea biosferei. Grăunciorii
de polen de la unele buruieni, în cazul unei agrotehnici necorespunzătoare, pot fi luaĠi de vânt
producând la persoanele mai sensibile alergii, astm úi febra fânului.
De la crescătoriile de animale se degajă NH3 care impurifică atmosfera pe o mare rază de
acĠiune, iar apele de spălare ce se evacuează, de asemenea constituie o sursă de poluare.
Folosirea neraĠională a îngrăúămintelor, utilizarea de doze excesive úi în special de
produse cu azot, pot să provoace o serie de neajunsuri asupra mediului înconjurător, asupra
omului úi a animalelor care consumă produse vegetale. Excesul de îngrăúăminte cu azot
(conform Directivei nitraĠilor doza de N s.a. este de max 170kg N/ha, în cazuri excepĠionale se
acceptă doze de până la 210kgN/ha) duce la acumularea ionului nitric (NO3-) în plantele furajere
sau în unele legume (spanac, varză) care pot acumula cantităĠi de nitraĠi peste limitele maxime
admise. Normele UE privitoare la Directiva nitraĠilor prevăd un conĠinutului (LMA) în salata
cultivată în câmp de 2000 ppm NO3-, în seră de 3000 ppm NO3-, iar pentru tomate sunt prevăzute
conĠinuturi de 150 ppm NO3- în câmp, respectiv 300 ppm în seră NO3-.
Acestea introduse în organism, prin alimentaĠie, pot provoca uneori intoxicaĠii grave,
întrucât nitraĠii sunt reduúi în intestin în nitriĠi, care au caracter toxic.
Dozele excesive de azot pot să ducă la poluarea pânzei de apă freatică, care este folosită
ca apă potabilă sau la adăpatul animalelor. În general se admite un conĠinut în apă de NO3- +
NO2- până la 50 ppm. De asemenea, dozele excesive de fosfor pot să ducă la o creútere a
conĠinutului apelor în fosfor, care stimulează creúterea algelor úi eutroficarea râurilor úi lacurilor
cu repercusiuni negative asupra condiĠiilor de viaĠă a peútilor.
Pesticidele constituie un factor absolut indispensabil producĠiei agricole. Utilizarea lor
neraĠională prin efectul rezidual acĠionează asupra biocenozei solului, a însuúirilor fizico-chimice
a acestuia, ca úi asupra sănătăĠii omului, a animalelor săbatice, a păsărilor úi peútilor. Unele
pesticide sunt greu biodegradabile (clorderivaĠii) úi se acumulează în sol, de unde pot trece în

ϮϮϬ


furaje úi din acestea ajung apoi în lapte, brânzeturi, carne etc. precum úi în legume, morcovi (0,3-
0,7 ppm), cartofi (0,1-0,3 ppm), ridichi (0,2 ppm), sfeclă (0,1-0,3 ppm).
Pesticidele mai pot fi inhalate de om în timpul tratamentelor prin stropire sau prăfuire.
Unele produse pesticide au acĠiune teratogenă (captan) asupra embrionului.
Peútii sunt foarte sensibili la pesticide.
Chimizarea intensivă necesită o mai mare tehnicitate úi responsabilitate din partea celor
care le aplică, precum úi măsuri de protecĠie atât pentru om cât úi pentru biocenoza în care omul
trăieúte.

Rezumat
6. STABILIREA DOZELOR OPTIME DE ÎNGRĂùĂMINTE. METODE DIRECTE,
INTERMEDIARE ùI INDIRECTE DE CALCUL A DOZELOR
6.1.Stabilirea dozelor de îngrăúăminte după indicii agrochimici úi bilanĠul elementelor nutritive
6.2.Stabilirea dozelor de îngrăúăminte în raport cu indicii agrochimici, potenĠialul genetic úi factorii de mediu
6.3. Stabilirea dozelor de îngrăúăminte chimice pentru culturi de câmp úi legume în funcĠie de indicii agrochimici
ai solului
6.4. Calculul dozelor de îngrăúăminte chimice, la culturile în câmp, necesare pentru ridicarea la un nivel optim
al conĠinutului de elemente nutritive din sol
6.5.Calculul dozelor de îngrăúăminte chimice, necesare pentru ridicarea la un nivel optim al conĠinutului de
elemente nutritive din substrat
6.6. Stabilirea dozelor de îngrăúăminte organice
6.7. Stabilirea Dozelor Optime Experimentale, DOExp pentru plantaĠii viticole úi pomicole, pentru culturile de
legume în câmp
7. FERTILIZAREA MINERALĂ ùI ORGANICĂ LA PRINCIPALELE CULTURI HORTICOLE.
CALCUL DE DOZE
7.1. Principiile de bază ale aplicării îngrăúămintelor la plantele legumicole.
Parametrii agrochimici ai solurilor care conditionează starea de fertilitate pentru cultura legumelor în câmp.
Irigarea fertilizantă la culturile legumicole.
Fertilizarea legumelor în răsadniĠe.
Fertilizarea culturilor de legume în spaĠii protejate. Metodelor de aplicare a îngrăúămintelor la culturile din spaĠii
protejate. Fertilizarea organică în spaĠii protejate. Fertilizarea echilibrată a legumelor în sere úi solarii.
Unele particularităĠi privind fertilizarea speciilor de plante legumicole.
7.2. Principiile de bază ale aplicării îngrăúămintelor în plantaĠiile pomicole.
Parametrii agrochimici ai solurilor care caracterizează starea potenĠială de fertilitate pentru cultura speciilor
pomicole.
Fertilizarea plantaĠiilor pomicole (fertilizarea în pepiniera pomicolă, fertilizarea livezilor pe rod).
Sistemul de fertilizarea la plantaĠiile pomicole pe rod.
Unele particularităĠi privind fertilizarea pomilor din livezile cu specii din grupa seminĠoase úi sâmburoase
Fertilizarea plantaĠiilor de arbuúti fructiferi.
Fertilizarea speciilor pomicole pe rod în grădini particulare.
7.3. Principiile de bază ale aplicării îngrăúămintelor în plantaĠiile viticole.
Parametrii agrochimici ai solurilor care condiĠionează starea potenĠială de fertilitate pentru plantaĠiile de viĠă de
vie.
Calculul dozei de îngrăúăminte pentru plantaĠiile viticole pe rod.
Fertilizarea plantaĠiilor de portaltoi.
Fertilizarea în úcoala de viĠe
Sistemul de fertilizare în plantaĠiile viticole pe rod
7.4. Principiile de bază ale aplicării îngrăúămintelor la plantele ornamentale.
Substraturi nutritive în cultura plantelor ornamentale.
Fertilizarea plantelor ornamentale de grădină (trandafir, liliac, hibiscus,etc.)
Fertilizarea plantelor de apartament, ferestre, balcoane. Plante citrice de apartament.
Fertilizarea plantelor decorative odată cu apa de udare.

ϮϮϭ


Recomandări privind aplicarea îngrăúămintelor la principalele plante ornamentale.
8. FERTILIZAREA PLANTELOR HORTICOLE CULTIVATE PE MEDII ARTIFICIALE
Hidroponica, semihidroponica, aeroponica.
9. IMPACTUL CHIMIZĂRII INTENSIVE ASUPRA MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR.
POLUAREA SOLULUI, APELOR, AERULUI ùI RECOLTELOR. RISCURILE POLUĂRII CU
ÎNGRĂùĂMINTE. LEGISLAğIA ÎN VIGOARE PRIVIND APLICAREA ÎNGRĂùĂMINTELOR
MINERALE ùI ORGANICE

Teste de autocontrol
182. Îngrăúămintele care poluează cel mai Îngrăúămintele cu azot a
mult apa, aerul, solul sunt: Îngrăúămintele cu fosfor b
Îngrăúămintele cu potasiu c
183. Normele UE privitoare la Directiva 50kgN/ha a
nitraĠilor prevăd ca doze de îngrăúăminte 170kgN/ha b
cu N cantităĠi: 300kgN/ha c
184. Normele UE privitoare la Directiva 35 ppm NO3- a
nitraĠilor prevăd un conĠinutului (LMA) 100 ppm NO3- b
în apă de: 50 ppm NO3- c
185. Normele UE privitoare la Directiva 2000 ppm NO3- a
nitraĠilor prevăd un conĠinutului (LMA) 100-200 ppm NO3- b
în salata cultivată în câmp de: 3000 ppm NO3- c
186. Normele UE privitoare la Directiva 3000 ppm NO3- a
nitraĠilor prevăd un conĠinutului (LMA) 100-200 ppm NO3- b
în salata în seră de: 2000 ppm NO3- c
187. Normele UE privitoare la Directiva 150 ppm NO3- a
nitraĠilor prevăd un conĠinutului (LMA) 300 ppm NO3- b
în tomate în câmp de: 50 ppm NO3- c
188. Normele UE privitoare la Directiva 150 ppm NO3- a
nitraĠilor prevăd un conĠinutului (LMA) 300 ppm NO3- b
în tomate în seră de: 600 ppm NO3- c
189. Pentru evitarea poluării solului dozele de Integral, înainte de semănat a
azot se aplică: FracĠionate, în reprize b
Cu apa de udare c
190. Pentru evitarea poluării mediului, Îngrăúăminte granulate a
sortimentul de îngrăúăminte cu azot de Îngrăúăminte cu azot cu eliberare lentă b
perspectivă este: Îngrăúăminte sub formă de săruri cristalizate c
191. Momentul optim de aplicare a La sfârúitul perioadei de vegetaĠiei a
îngrăúămintelor cu azot este: Toamna cu arătura b
În cursul vegetaĠie, odată cu apa de udare c
192. Momentul optim de aplicare a La sfârúitul perioadei de vegetaĠie a
îngrăúămintelor cu fosfor este: Primăvara devreme b
Toamna sub arătură c
193. Momentul optim de aplicare a La sfârúitul perioadei de vegetaĠie a
îngrăúămintelor cu potasiu este: Suplimentar prin aspersiune b
Toamna sub arătură c
194. În condiĠii de irigare dozele de Consumul plantelor este mai ridicat a
îngrăúăminte vor fi mai mari pentru că: ConcentraĠia soluĠiei solului creúte b
O parte din îngrăúăminte retrogradează c
195. În condiĠii de irigare dozele de ConcentraĠia în săruri solubile totale creúte a
îngrăúăminte vor fi mai mari pentru că: O parte din îngrăúăminte se spală b
ϮϮϮ


 O parte din îngrăúăminte trec în forme greu solubile c
196. În condiĠii de irigare dozele de În soluĠia solului îngrăúămintele precipită a
îngrăúăminte vor fi mai mari pentru că: Complexul adsorbtiv al solului reĠine elementele b
nutritive
Apare efectul de diluĠie c
197. Coeficientul mediu de utilizare al 12- 25% a
azotului din îngrăúăminte chimice este: 25-40% b
40-70% c
198. Coeficientul mediu de utilizare al 50-60% a
fosforului din îngrăúăminte chimice este: 25-40% b
75-80% c
199. Coeficientul mediu de utilizare al 55-65% a
potasiului din îngrăúăminte chimice este: 75-90% b
12-20% c
200. Plantele în care se acumulează cantităĠi Legume pentru frunze a
mari de nitraĠi sunt: Rădăcinoase b
Pomi fructiferi c

ϮϮϯ


 – RĂSPUNSURI –
TESTE DE AUTOEVALUARE

1-a 11-d 21-b 31-a 41-a 51-c 61-a 71-b 81-c 91-b
2-a 12-c 22-c 32-c 42-b 52-c 62-c 72-a 82-b 92-c
3-c 13-a 23-a 33-a 43-b 53-b 63-c 73-d 83-a 93-b
4-c 14-a 24-d 34-a 44-a 54-c 64-b 74-c 84-c 94-b
5-d 15-b 25-a 35-b 45-d 55-d 65-a 75-b 85-c 95-d
6-c 16-b 26-c 36-a 46-c 56-c 66-c 76-a 86-a 96-c
7-a 17-a 27-b 37-c 47-b 57-b 67-c 77-b 87-d 97-b
8-a 18-c 28-a 38-b 48-c 58-a 68-c 78-d 88-c 98-b
9-c 19-a 29-c 39-a 49-b 59-c 69-a 79-a 89-c 99-a
10-b 20-c 30-b 40-c 50-b 60-a 70-b 80-b 90-c 100-c

101-a 111-b 121-b 131-a 141-c 151-a 161-a 171-b 181-d 191-c
102-a 112-c 122-c 132-b 142-c 152-a 162-a 172-a 182-a 192-c
103-c 113-d 123-a 133-a 143-b 153-a 163-a 173-b 183-b 193-c
104-b 114-a 124-a 134-a 144-a 154-c 164-b 174-a 184-c 194-a
105-b 115-b 125-b 135-c 145-a 155-a 165-b 175-b 185-a 195-b
106-b 116-a 126-c 136-a 146-b 156-b 166-b 176-a 186-a 196-c
107-a 117-c 127-a 137-b 147-b 157-c 167-c 177-c 187-a 197-c
108-b 118-d 128-a 138-c 148-c 158-c 168-a 178-d 188-b 198-b
109-c 119-a 129-c 139-a 149-c 159-b 169-c 179-a 189-b 199-a
110-c 120-a 130-c 140-b 150-c 160-a 170-a 180-c 190-b 200-a

ϮϮϰ


 BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ
Alleweldt G.,1967. Physiologie der Rebe. Vitis, vol.VI.
Anstett A.,1967. Fertilisation des cultures maraicheres sous serre. BTI, 217, 119-132.
Baes, C.,F., Mesmer, R.,E., 1976. The hydrolysis of cations. Wiley, New York.
Barrow, N., J., 1989. Suitability of sorption- desorbtion methods to simulate partitioning and
movement of ions in soils. Ecol. Stud. 74:3-17.
Blaga, Gh. úi. colab., 2008. Pedologie, Ed. Mega, Cluj-Napoca.
Blaga, Gh., Rusu, I., Udrescu, S., Vasile, D., 1996. Pedologie, E.D.P., Bucureúti.
Bolt, G.,H., 1983. Soil Chemistry, B. Physico-chemical Models, Elsevier Scientific Publishing
Company, Netherlands.
Bolt,G.,H., Bruggenwert, M.,G.,M., 1978. Soil chemistry A. Basic elements. Developments in
soil science 5A. Elsevier Scientific Publishing Company, Netherlands.
Borlan Z.,Hera Cr. úi colab.,1982. Tabele úi nomograme agrochimice.Ed.Ceres, Bucureúti.
Borlan Z.,Hera Cr.,1973. Metode de aprecierea stării de fertilitate a solului în vederea folosirii
raĠionale a îngrăúămintelor.Ed.Ceres, Bucureúti.
Borlan, Z., Hera C., 1984. Optimizarea agrochimică a sistemului sol – plantă, Ed. Academiei
RSR, Bucureúti.
Borlan, Z., Hera C., Bunescu O., 1990. Agrochimia fosforului. Aspecte actuale de interes practic
úi útiinĠific, Ed. Ceres, Bucureúti.
Bramlage W.I. úi colab.,1980. The influence of mineral nutrition on the quality and storage
performance of pome fruits growth in North America in Mineral nutrition of fruit trees.
Ed.by Butterworths, London, Boston 29-39.
Burzo, I. úi colab., 1999. Fiziologia plantelor de cultură. Întreprinderea Editorial-Poligrafică
ùtiinĠa, Chiúinău.
Cernescu, N., 1939. Determinarea capacităĠii de schimb úi a cationilor schimbabili din sol,
Institutul geologic, Studii tehnice úi economice, Bucureúti.
Chapman H.D., 1966. Diagnostic criteria for plants and soils. University of
California.Div.Agr.Science S.U.A.
ChiriĠă, C.,1974. Ecopedologie cu baze de pedologie generală.Ed.Ceres, Bucureúti
Condei Gh., Dumitrescu Florentina, 1968 ContribuĠii la determinarea nevoii de hrană a viĠei de
vie úi echilibrul dintre principalele elemente de nutriĠie mineralã (macroelemente).
An.Inst.Vitic.Vinif.,Vol.I 199-214.
Davidescu D. úi colab.,1988. Microelementele în agricultură. Ed.Academiei RSR Buc.
Davidescu D., 1956 , 1963. Agrochimia. Ed.Agrosilvicã Bucureúti
Davidescu D., Calancea L.,Velicica Davidescu, Lixandru Gh., 1981. Agrochimia. Ed.Didacticã úi
Pedagogicã Bucureúti.
Davidescu D., úi colab., 1974. Fosforul în agricultură, Editura Academiei Republicii Socialiste
România, Bucureúti.
Davidescu D., úi colab., 1976. Azotul în agricultură, Editura Academiei Republicii Socialiste
România, Bucureúti.
Davidescu D., Velicica Davidescu, 1979. Potasiul în agricultură, Editura Academiei Republicii
Socialiste România, Bucureúti.
Davidescu D., Velicica Davidescu, Lăcătuúu, R., 1984. Sulful, calciul úi magneziul în
agricultură, Editura Academiei Republicii Socialiste România, Bucureúti.
ϮϮϱ


Davidescu D.,1956. Les cartogrames agrochimique des sols Roumaine.Agrochimica, Pisa, Italia.
Davidescu D.,Velicica Davidescu,1972. Testarea stării de fertilitate prin plantã úi sol.
Ed.Academiei RSR Bucureúti.
Davidescu D.,Velicica Davidescu, 1992. Agrochimia horticolă. Ed. Academiei Române.
Bucureúti.
Davidescu D.,Velicica Davidescu,1981. Agrochimia modernă. Ed. Academiei RSR Bucureúti.
Davidescu D., Velicica Davidescu, 1984. Sulful, calciul úi magneziul în agricultură.
Ed.Academiei RSR Bucureúti.
Davidescu D.,Velicica Davidescu.,1978. Agenda agrochimică.Ed.Ceres Bucureúti.
Davidescu Velicica, 2000, Agrochimia úi chimia pesticidelor, Ed. AMD, USAMV, BucuresĠi.
Davidescu Velicica, Davidescu, D., 1999, Compendium agrochimic, Editura Academiei Române,
Bucureúti.
Davidescu Velicica, Costea Gabriela, Madjar Roxana, Stănică F., CareĠu Georgeta, 2001.
Substraturi de cultură. Ed. Ceres, Bucureúti.
Eliade, Gh., Ghinea, L., ùtefanic, Gh., 1983. Bazele biologice ale fertilităĠii solului, Ed. Ceres,
Bucureúti.
Enăchescu Georgeta,1984. CompoziĠia chimică a principalelor plante de cultură. Vol. V
Legumele, Ed.Academiei RSR Bucureúti.
FAO, 2006, Plant nutrition for food security, Food and Agriculture Organization of the United
Nations, Roma.
Fitzgerald, J.,W.,Stricklöand, T., C., Ash, J.,T., 1985, Biogeochemistry.1,155-167.
Ghinea L.,1985. ViaĠa în sol. Ed.Ceres Bucureúti.
Hera Cr., Eliade Gh., Ghinea L., Popescu Ana, 1984. Asigurarea azotului necesar culturilor
agricole, Ed.Ceres Bucureúti.
Herms,U., Brümmer,G.,1982. In:R.D.DavisG.Hucker und P.L’Hermite (Eds.), Environmental
effects of organic and inorganic contaminants in sewage sludge, 209-214; D. Reidel
Publishing Company.
Institutul NaĠional de Statistică, 2006. Anuarul statistic al României, editat de Institutul NaĠional
de Statistică.
Institutul NaĠional de Statistică, 2008. Anuarul statistic al României, editat de Institutul
NaĠional de Statistică.
Ionescu Alex.,1982. Fenomenul de poluare úi măsuri antipoluante în agricultură. Ed.Ceres
Bucureúti.
Iovi A.,1977. Tehnologia îngrăúămintelor minerale. Ed.Didactică úi Pedagogică, Bucureúti.
Jones, C., Jacobsen, J., 2005. Plant Nutrition and Soil Fertility, Montana State University,
Bozeman.
Kononova, M.M., 1961. Soil Organic Matter. Its nature, its role in soil formation and in soil
fertility, Pergamon Press, New York.
Kovda,V.,A., Szabolcs, I., 1979. Modelling of salinization and alkalization. Agrochemistry and
Soil Science.Tom.28:1-208, Budapest.
Kronzucker, H.J., 2005. A new encyclopedic account of plant nutrition: broad, brilliant, but also
flawed, American Journal of Botany 92(8): 1421-1424.
Lăcătuú V., úi colab.,1973. Amestecuri nutritive pentru producerea răsadurilor de legume.
ContribuĠii de metodică în sprijinul laboratoarelor de chimizare. II,85-104,CIDAS.

ϮϮϲ


Lăcătuú V., úi colab.,1979. NutriĠia úi fertilizarea principalelor legume cultivate în sere.
An.ICLF, Vol.V, 179-193.
Lăcătuúu, R., 2000, Agrochimie, Ed. Helicon, Timiúoara.
Levy J.F.,1967. L'application du diagnostic foliaire a la determination des besoins alimentaires
des vignes. Vignes et Vins.nr.157, 23-33.
Lindsay, W.,L., 1979. Chemical Equilibria in Soils. John Wiley and Sons, New York.
Lixandru Gh.,1985. Agrochimie. C. M. Inst.Agronomic Iaúi.
Madjar R., Davidescu V., Gheorghita N., Manescu C., 2007. Cercetari agrochimice privind
valorificarea unor deseuri organice sub formă de substraturi. Ed. Invel Multimedia,
Bucureúti.
Madjar Roxana, 2008. Agrochimie – Planta úi solul. Ed. INVEL Multimedia, Bucureúti.
Malatova,E.,1976. Manual de quimica agricola. Ed. Agrochimica Ceres, Sao Paulo.
McLean, E.,O.,1982. Soil pH and lime requirement. In A.L. Page et al. (ed.) Methods of soil
analysis Part2. 2nd ed. Agron. Monogr. 9. ASA and SSSa, Madison,WI.
Mengel, K., Kirby A., 2001, Principles of plant nutrition, 5th ed. Kluwer, Dordrecht,
Netherlands.
Mocanu, R., Ana Maria Mocanu, 2003. Agrochimie, Ed. Universitaria, Craiova.
Munteanu T. colab.,1986. Consumul de NPK la cultura de ardei, gogoúar cultivat în câmp.
An.ICLF Vol VIII, 485-491.
NeamĠu Gavrilă,1983. Biochimia ecologică. Ed.Dacia Cluj Napoca.
Negoescu B., Vlăsceanu G., 2006. Geografie economică- resursele Terrei. Editura Meteor Press,
Bucureúti, p.45, 63.
Negrilă A.,1971. Pomicultura. Ed.Didactică úi Pedagogică Bucureúti.
Nesterova S.,1976. Emploi de l'analyse des plantes pour la determination de besoins en engrais
N et P. VIII Congr.Int.Fert.Moscova 3, 149-159.
Newman, A.C.D.,1987. Chemistry of clays and clay minerals. Min. Soc., London
Oanea, N., Rogobete,Gh., 1977. Pedologie generală úi ameliorativă. Edit. Didactică úi
Pedagogică, Bucureúti.
Podoleanu M. colab.,1979. Prognoza fertilizării pe baza diagnozei foliare la cultura tomatelor.
An.ICLF Vol.V 195-206.
Preda M.,1981. Floricultura. Ed-Ceres Bucureúti.
RăuĠă C.,Aurelia Chiriac,1980. Metodologie de analiza plantei pentru evaluarea stării de
nutriĠie minerală. ICPA Bucureúti.
Rusu, M.., úi colab., 2005. Tratat de agrochimie. Ed. Ceres, Bucureúti.
Sanda, V., Alexiu, V., ùtefănuĠ, S. VegetaĠia solurilor saline úi alcalice din România. EvoluĠia
acesteia sub influenĠa lucrărilor hidroameliorative. Institutul de Biologie al Academiei,
Bucureúti
Sandu, Gh., 1984. Solurile saline úi alcalice din R.S. România - ameliorarea lor. Ed. Ceres,
Bucureúti.
Sandu, Gh., Vlas, I., Mladin, M., 1986. Salinitatea solurilor úi cultura plantelor. Ed. Ceres,
Bucureúti.
Schnitzer, M.,Khan,S.,U.,1978., Soil organic matter. Elsevier, Amsterdam. Science et Vie No.
243, iunie, 2008.
Sonneveld G.,1982. Items for application of macro-elements in soiles culture. Acta Hort 126,
187-196.

ϮϮϳ


Sparks, D., L., Huang, P., M., 1985. Physical chemistry of soil potassium. Potassium in
agriculture. American Society of Agronomy, Crop Science Society of America and Soil
Science Society of America, Madison, WI.
Sposito, G., 1986. The thermodynamics of soil solution. P.147-178. in D.L. Sparks (ed.) Soil
physical chemistry. CRC Press, Boca Raton, FL.
Sposito,G., 1989, The chemistry of Soils. Oxford University Press, New York.
ùtefanic, Gh., Săndoiu, I.D., Niculina GheorghiĠă, 2006. Biologia solurilor agricole, Ed.
Elisavaros, Bucureúti.
Stevenson,F.,G., Ardakani,M.,S.,1973. Micronutrients in agriculture, Soil Sci. Soc. Am.
Madison (Wisc).
Stevenson,F.,J., 1982. Humus chemistry. Wikey, New York.
Tan,K.,H., 1993. Principles of soil chemistry. Marcel Dekker Inc., USA.
Teúu, C., Drăgan, I., Puiu, ùt., ùorop, Gr., Miclăuú, V., 1983. Pedologie. Ed. Didactică úi
Pedagogică, Bucureúti.
Tisdale,S.,L.,Nelson,W.,J.,Beaton,J.,D., and Havlin, J.,L.,1993. Soil fertility and fertilizers.
Macmillan Publishing Co., Inc., New York, NY.
Vintilă Irina, Borlan Z., RăuĠă C., Daniluc D., ğigănaú LetiĠia, 1984. SituaĠia agrochimică a
solurilor din România, Ed.Ceres Bucureúti.
Wagenet, R., J., 1983. Principles of salt movement in soil. In Chemical Mobility and Reactivity
in Soil Systems. Eds. D.W. Nelson et al. pp 123-140 Special Publication No.11 Soil
Science Society of America, Madison, WI, USA.
Walsh , Beaton (ed),1973. Soil testing and plant analysis. Soil Sci.Soc.Amer.
Welch,L.,F., Scott, A.,D.,1961. Availability of nonexchangeable soil potassium to plants as
affected by added potassium and ammonium. Soil Sci. Soc. Am.Proc. 25:102-104.

ϮϮϴ