3 .

ANTIVOMITIVELE
ANTIVOMITIVELE

Antivomitivele sunt medicamente capabile să liniştească greaŃa şi

să împiedice producerea vomei.

GreaŃa şi voma pot fi induse de:

administrarea unor medicamente şi mai ales de chimioterapicele anticanceroase

anestezia generală

afecŃiuni gastrointestinale infecŃioase sau neinfecŃioase,

sarcină

răul de mişcare.
 ANTIVOMITIVELE

Voma este un proces complex coordonat de centrul vomei situat la

nivelul tractului solitar din bulb.

Acesta primeşte aferenŃe de la: zonei chemoreceptoare localizată în area
postrema, aparatului vestibular, scoarŃa cerebrală, talamus, hipotalamus ,
tractul gastrointestinal şi alte viscere.

Area postrema este slab protejată de bariera hematoencefalică ceea
ce face ca zona chemoreceptoare să fie accesibilă substanŃelor
circulante emetogene.

Deşi incomplet elucidat, se cunoaşte că în declanşarea şi producerea vomei
sunt implicaŃi o serie de neurotransmiŃători:

dopamina intervine prin intermediul receptorilor D2

serotonina intervine prin intermediul receptorilor 5-HT3

histamina prin intermediul receptorilor H1

acetilcolina prin intermediul receptorilor muscarinici M1

enkefalinele prin intermediul receptorilor δ şi K au efect proemetizant în timp
ce prin receptorii de tip µ par a media efecte antiemetice.
CLASELE DE ANTIVOMITIVE

Antihistaminicele – blocantii receptorilor H1

Antagonistii receptorilor dopaminergici – D2

Anticolinergice (parasimpatolitice)

Antagonistii receptorilor serotoninergici – 5HT3

Canabinoizii

Antagoniștii receptorilor neurokininei 1

Alte antivomitive
1. ANTIHISTAMINICELE UTILIZATE CA ANTIVOMITIVE

Antagoniştii receptorilor H1 sunt utili în:

profilaxia răului de mişcare

în tulburările vestibulare din boala Meniere

în vărsăturile din sarcină

în voma produsă medicamentos (de opioide, de anestezice generale).

Efectul antiemetic este datorat unei acŃiuni H1 blocante şi

probabil şi anticolinergică la nivelul centrului vomei şi la nivelul
nucleilor vestibulari.

Utilizarea terapeutică a unor astfel de compuşi poate determina reacŃii
adverse ca: sedare, somnolenŃă

Printre antihistaminicele folosite ca antiemetice sunt: prometazina

(Romergan), difenhidramina, feniramina, ciclizina, buclizina,
meclizina (Emetostop).
 2. ANTAGONISTII RECEPTORILOR DOPAMINERGICI D2

blochează receptorii D2 dopaminergici de la nivelul zonei chemoreceptoare
declanşatoare.

1. neurolepticele fenotiazinice şi butirofenonice,

2. benzamidele substituite

3. derivaŃii de benzimidazol.

Sunt utile în:

combaterea vărsăturilor postoperatorii şi postanestezice

în uremie

boala de iradiere

vărsăturile produse medicamentos inclusiv în cea produsă de citotoxicele
anticanceroase.

Eficacitatea este îmbunătăŃită prin asocierea cu glucocorticoizi.

Antagoniştii D2 dopaminergici sunt puŃin eficace în combaterea
vomei din răul de mişcare.
 2. ANTAGONISTII RECEPTORILOR DOPAMINERGICI D2

Clorpromazina

Proclorperazina (Emetiral)

Tietilperazina – fenotiazină folosită exclusiv va antiemetic

Butirofenonele folosite – haloperidolul, droperidolul

Benzamidele substituite – metoclopramid, trimetobenzamida – efectul antiemetic

al acestor compuşi este datorat blocării receptorilor D2 la nivelul zonei chemoreceptoare
declanşatoare, blocării receptorilor 5-HT3 şi unei acŃiuni prokinetice la nivel
gastrointestinal

Ca antiemetic metoclopramida se poate administra intern, injectabil intramuscular sau

subcutanat, injectabil intravenos. După administrare orală are o biodisponibilitate
destul de bună deşi este metabolizată parŃial la primul pasaj hepatic. ConcentraŃia
plasmatică maximă se atinge la 0,5 – 2 ore. Epurarea se face predominant prin
metabolizare hepatică şi parŃial prin eliminare renală în formă nemodificată. Timpul de
înjumătăŃire plasmatic este de 5 ore.

SomnolenŃa şi nervozitatea apar frecvent ca reacŃii adverse. ReacŃiile distonice sau

tulburările extrapiramidale sunt mult mai rare decât la neurolepticele propriu-zise. Este
contraindicat în condiŃii de obstrucŃie mecanică la nivelul tubului digestiv şi la bolnavii
cu feocromocitom.

derivaŃii de benzimidazol, domperidona

 3. ANTICOLINERGICELE - PARASIMPATOLITICELE

Scopolamina, alcaloid asemănător structural cu atropina, are

proprietăŃi parasimpatolitice şi deprimante psihomotorii.

Ca antiemetic este utilă predominant:

profilaxia răului de mişcare.

Se administrează intern sau cutanat sub formă de sisteme TDS. Ca

reacŃii adverse poate produce sedare şi uscarea gurii.

Este contraindicată la cei cu glaucom sau cu adenom de prostată.
4. ANTAGONIŞTII RECEPTORILOR 5-HT3

Antagoniştii receptorilor 5-HT3 sunt real eficace în

combaterea vomei produsă medicamentos (mai ales ca
urmare a administrării de citostatice) şi a vomei produsă prin
iradiere. Astfel de substanŃe sunt considerate, în general,
antivomitive de rezervă.

Ondansetronul şi granisetronul
5. CANABINOIZII

∆9 tetrahidrocanabinolul şi unii derivaŃi – nabilona, dronabinolul –

pot fi utile în combaterea vomei de intensitate medie produsă de
citostatice.

Utilizarea terapeutică este limitată de riscul unor reacŃii adverse

nervos centrale importante: somnolenŃă, euforie, disforie,
dezorientare, halucinaŃii, la care se pot adăuga hipotensiune
posturală şi tahicardie. Asocierea cu proclorperazină poate reduce
incidenŃa producerii disforiei.

Mecanismul producerii efectului antiemetic nu este clar, dar implică

acŃionarea de către canabinoizi a unor receptori specifici.
 6. ALTE ANTIVOMITIVE

benzodiazepine (de exemplu: lorazepam sau alprazolam în

tratamentul vomei cu componentă anticipativă importantă)

glucocorticoizi (de exemplu: prednison, metilprednisolon sau

dexametazonă în tratamentul vomei produsă de citostatice).
 ANTIVOMITIVELE
1. Antihistaminice Prometazina, Difenhidramina, Feniramina,
Meclizina

2. Antagonistii D2- Clorpromazina

dopaminergici Proclorperazina
Haloperidol
Droperidolul
Metoclopramid
Domperidona

3. PSL Scopolamina

4. Antagoniștii receptorilor 5- Ondansetronul

HT3 Granisetronul

5. Canabinoizii Nabilona
Dronabinolul

6. Antagoniștii neurokininei 1 Aprepitanul

7. Alte antivomitive BZD / GLC

Bibliografie: Farmacologie – I Fulga – Ed. Medicală 2015