Radu MIHĂIESCU Monitoringul integrat al mediului

Pe filieră tehnică şi din limba franceză noţiunile adiacente de

„monitoring”, „monitorizare” şi-au consolidat sensurile referitoare la
activitatea de supraveghere.
Putem spune că în ce priveşte aspectul referitor la mediu, în limba
română această familie de cuvinte este folosită să desemneze totalitatea
activităţilor care au loc în legătură cu informaţia de mediu, de la
producerea ei până la utilizare.
În limba română, termenul “monitorizare” este utilizat relativ
recent, și, într-o accepțiune mai largă reprezintă supravegherea evoluției
în timp a unui sistem natural sau artificial prin determinarea, evaluarea sau
avertizarea asupra depășirii unor valori limită a unor indicatori sau
parametri importanți ai sistemului. În urma acestui proces se poate uneori
obține un diagnostic al stării curente și eventual elaborarea unor prognoze.
Se cunosc o serie de sintagme echivalente ale acestui concept,
respectiv: monitorizarea mediului, monitoring al mediului, monitorizarea
poluării mediului.
Pentru termenul “monitoring” (controlul calităţii mediului) există
două sensuri: unul ecologic şi unul tehnologic.
În sens ecologic, monitoring-ul ecologic reprezintă sistemul de
supraveghere sistematică şi continuă a stării mediului şi a componentelor
sale sub influenţa factorilor naturali şi antropici.
În sens tehnologic, monitoring-ul integrat reprezintă un sistem
complet de achiziţie a datelor privind calitatea mediului, obţinut pe baza
unor măsurători sistematice, de lungă durată, la un ansamblu de parametrii
şi indicatori, cu acoperire spaţială şi temporală care pot să asigure
posibilitatea controlului poluării.
Pe măsură ce tehnologiile de achiziție a datelor de mediu au fost
perfecționate, iar în urma studiilor de mediu la diverse scale au fost
îmbunătățite mecanismele de percepere a funcționalității mediului cu
identificarea factorilor care influențează diferite procese și fenomene,
respectiv a conexiunilor dintre diverși indicatori explicate științific, se
constată încă o dată o integrare a celor două subramuri. Doar printr-o
solidă cunoaștere științifică alimentată și cu datele generate de sistemele
de monitoring de rutină implementate în țările dezvoltate se pot face
progrese în evaluarea stării calității mediului și predicția direcției de
evoluție a acestuia.
În România s-a acceptat şi este consacrată sintagma monitoring
integrat, dar se foloseşte şi formula monitoring ecologic/integrat.

12