Chis, Barz, Nemes, Kosinszki- Calendar pastoral [2023]

calenDAR
PASTORAL
Sighetu Marmaţiei
2023
https://biblioteca-digitala.ro
Vasile Timur CHIȘ Mirela Ana BARZ Nicoleta NEMEȘ Sorin KOSINSZKI
calenDAR PASTORAL
Sighetu Marmației, 2023
Beneficiar:
Muzeul Maramureșan
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a
Coordonator proiect: României
dr. Mirela Ana BARZ Calendar pastoral / Vasile Timur Chiş,
Echipa de proiect: Mirela Ana Barz, Nicoleta Nemeş, Sorin
dr. Sorin-Alin KOSINSZKI – asistent manager Kosinszki. - Sighetu Marmaţiei : Editura
drd. Timur Vasile CHIȘ - responsabil promovare/cercetare Muzeul Maramureşului,
Nicoleta NEMEȘ – expert patrimoniu cultural mobil 2023
Anuța CHIȘ – responsabil financiar Conţine bibliografie
Foto: drd. Timur Vasile CHIȘ, Arhiva Muzeului Maramureșan ISBN 978-606-95703-6-4
Grafică coperți: Sorin-Alin KOSINSZKI
Foto coperta 1: Stână, Munții Igniș I. Chiş, Vasile Timur
Foto coperta 4: Păcurar, Munții Maramureșului, 1994. II. Barz, Mirela Ana
Arhiva Muzeului Maramureșan, Fond Béreș Iosif III. Nemeş, Nicoleta
IV. Kosinszki, Sorin
Perioada de implementare:
20 martie – 13 noiembrie 2023
39
Tipar: AskaGrafika
Proiectul „calenDAR PASTORAL” este cofinanțat de Administrația Fondului Cultural Național. Această publicație nu
reprezintă în mod necesar poziția Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul
publicației. Acest aspect constituie în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.
Responsabilitatea asupra conținutului textelor revine exclusiv autorilor.
calenDAR PASTORAL
Proiect cultural co-finanțat prin Administrația Fondului Cultural Național
PARTENERI:
Universitatea Babeș-Bolyai, Facultatea de Geografie, Extensia Sighetu Marmației
Primăria Sighetu Marmației, Centrul Național de Promovare și Informare Turistică a municipiului Sighetu Marmației
SCOPUL PROIECTULUI:
Valorificarea și promovarea patrimoniului cultural imaterial pastoral din subzona Mara - Cosău, Maramureșul istoric,
respectiv creșterea interesului opiniei publice față de cultură, dar și a numărului consumatorilor de cultură în zona
cercetată, în vederea dezvoltării durabile și armonioase a zonei.
ACTIVITĂȚILE PROIECTULUI:
 Managementul proiectului
 Cercetarea de teren – arhivarea - constituirea unei baze de date privind practicile și ritualurile specifice
păstoritului maramureșean și stânei tradiționale.
 Realizarea unei expoziții tematice permanente în cadrul Muzeului Etnografic al Maramureșului „Francisc
Nistor”, care va promova, prin tehnici inovatoare, elementele de patrimoniu imaterial legate de stâna
maramureșeană
 Organizarea unui seminar pe tematica proiectului
 Promovarea proiectului
Cercetarea efectuată în cadrul proiectului „calenDAR PASTORAL” s-a derulat pe Valea Mara și Valea
Cosăului din Depresiunea Maramureșului.
Zona cercetată este înconjurată de Piemontul Văratec, Munții Lăpușului, Munții Gutâi, Munții Igniș și
aparține de bazinul hidrografic al râului Mara.
Peisaj de pe Valea Breb, afluent al Văii Mara

5
În această zonă, locuitorii din satele Berbești, Giulești, Ferești, Cornești, Mănăstirea, Sat Șugatag, Ocna
Șugatag, Hărnicești, Breb, Desești, Mara, Călinești, Sârbi și Budești își duc oile la pășunat primăvara și toamna în
apropierea satelor pe Piemontul Văratec, Piemontul Gutâi, Piemontul Mara-Săpânța, iar vara în munții din jurul
localităților: Munții Lăpușului, Munții Gutâi, Munții Igniș, precum și în Munții Maramureșului.
Peisaj de pe Valea Cosăului. Piemontul Văratec și Munții Lăpușului

6
Piemontul Gutâi
7
Peisaj din Munții Gutâi, Rezervația Creasta Cocoșului
Piemontul Mara, Piatra Tisei
Munții Gutâi
10
Munții Lăpușului, Poiana Prisaca Mică, Vf. Pleșca, 1322m
11
Munții Lăpușului, abruptul Calderei vulcanice, Chicera și Corha Budeștiului
12
Maramureșenii din localitățile
mai sus amintite cresc oi din rasa
țurcană (Ovis aries), cea mai
răspândită rasă din România și care s-
a adaptat la condițiile vitrege de
munte. Rasa țurcană cuprinde oi
mixte, care oferă lapte, carne, lână și
blană. Țăranul maramureșean, de-a
lungul timpului, a făcut o selecție,
crescând doar oile care dau mai mult
lapte, acestea fiind mai mari și având
o lână de calitate mai bună.
Creșterea oilor în această
zonă este una din cele mai vechi
ocupații, o îndeletnicire transmisă din
Oi din rasa țurcană (Ovis aries), Stâna lui Oieșul, Budești generație în generație. Până în anii
2000, creșterea oilor era o sursă de
supraviețuire, iar azi a devenit o afacere. În trecut, majoritatea familiilor aveau între 5 și 30 de oi, deoarece
dețineau suprafețe mai mici de teren și, astfel creșteau doar atâtea oi cât le permitea terenul. Azi majoritatea
oamenilor au renunțat la creșterea oilor, iar în locul lor au apărut fermierii care au peste 100 de oi.
13
Stânele de azi, majoritatea simple, păstrează aceeași formă de sute de ani, având un aspect rudimentar sau
chiar primitiv, însă în ultima perioadă unele stâne s-au schimbat, fiind construcții noi care înglobează și tehnologie
modernă.
Interior de stână
Stâna lui Bledea din Ferești, Munții Igniș, Poiana lui Ștefan
14
15
Pe parcursul unui an calendaristic oamenii au respectat și respectă cu strictețe obiceiul păstoritului,
transmis din generație în generație.
Țăran cu un botei de oi la pășunat primăvara
16
Primăvăratul (Aprilie – Mai)
Proprietarii de oi în luna aprilie încep să iasă cu oile și mieii la pășunat „la colțul ierbii” în jurul satului, pe
proprietatea lor, ocazie cu care unii își curăță fânețele și terenurile agricole din jurul satului.
Pe la mijlocul lunii aprilie oile sunt tunse, iar la finalul lunii sunt îmbăiate.
La unele stâne, îmbăierea se face toamna. Îmbăierea are ca scop distrugerea paraziților de pe oi și câini de
la stână.
Îmbăierea oilor
17
Proprietarii de oi, viitori
sâmbrași, își aleg gazda de stână
în funcție de calitatea și
cantitatea produselor primite de
la stână în anul anterior.
Gazda de stână organizează
stâna în jurul satului. Sunt
tocmiți vătaful, păcurarii și
strungașul pe tot anul.
Sâmbrașii (proprietarii de
oi) își duc oile la stână.
Majoritatea mieilor sunt ținuți de
proprietar acasă pe tot parcursul
anului. La stână oile de lapte sunt
alese (separate) de miei și de oile
sterpe.
Stână din jurul satului și păcurar îmbrăcat în „smolenci”
18
Stână amenajată pentru mulsul măsurii. Stâna lui Oieșul, Budești
19
La sfârșitul lunii aprilie și începutul lunii mai, în preajma sărbătorii Sf. Mare Mucenic Gheorghe („Sângeorz”,
23 aprilie), care păstrează unele rituri precreștine, se organizează mulsul măsurii (Ruptu’ sterpelor), la care
sâmbrașii își mulg oile și află cine va fi vătaful, păcurarii și strungașul la stână.
La stână fiecare sâmbraș își mulge oile, iar gazda de stână măsoară cantitatea de lapte. În funcție de
cantitatea de lapte pe care o are, sâmbrașul va primi o cantitate de caș, urdă și „lapte de oi”.
La finalul lunii mai, gazda de stână urcă cu stâna la munte, pe pășunile montane.
Munții Igniș, Poiana lui Ștefan. Stână de oi

20
Văratul (Iunie – iulie – august)
În această perioadă toate stânele

se află la munte. Păcurarii
(ciobanii) duc oile la păscut în
zonele unde iarba este de cea
mai bună calitate, pentru ca oile
să aibă lapte mai mult. În fiecare
zi, vătaful prepară cașul, urda și
mâncarea pentru păcurari și
strungași. La început oile sunt
mulse de trei ori pe zi, de la
mijlocul luni august de două ori,
iar la începutul toamnei sunt
mulse doar o dată, dimineața.
Munții Igniș, Poiana lui Ștefan. Stâna lui Mititelu
21
Ajunși la stână primul
lucru pe care îl face
gazda de stână
împreună cu vătaful,
păcurarii și strungașii,
este să aprindă în
vatră, focul („focul
viu”), care va fi
întreținut toată vara
și care se va stinge
doar când stâna
coboară de la munte.
Vatra focului („focul viu”) la stână
22
Stână coborând de la munte
23
De la finalul lunii august și până la mijlocul lunii septembrie, gazda de stână coboară cu oile de la munte.
Piemontul Gutâi și Munții Gutâi. Stână în jurul satului Breb
24
În luna septembrie stâna revine din nou în jurul satului, unii păcurari continuă să mulgă oile, iar alții le
înțarcă.
La începutul lunii septembrie se slobod berbecii la oi, pentru a fi „mârlite” (împerecheate).
În această perioadă când jirul și ghinda cad, păcurarii merg cu oile și prin păduri, unde mănâncă aceste semințe,
care ajută la îngrășarea oilor și pregătirea lor pentru iernat.
25
Noiembrie
În zona Mara-Cosău, de
„Arhangheli” (8 noiembrie) după
calendarul Gregorian, sau Sânmedru
Vechi (Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, 26
octombrie), după calendarul Iulian, are loc
răscolul oilor. Fiecare sâmbraș plătește
suma cuvenită la gazda stânei, apoi își
alege oile și le duce acasă. În această zi
gazda stânei plătește „sâmbria” (simbria)
la vătaf, păcurari și strungaș. Sărbătoarea
Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril încheie
anul pastoral care a ținut de la Sângiorz
până la Sânmedru Vechi.
Proprietarii de oi, cât ține vremea
bună, merg în continuare cu oile la păscut
pe terenurile agricole și în pădurile din
jurul satului sau le dau la alți proprietari
care fac mici boteie de oi, iar când vremea
se înăsprește și cade zăpada, oile sunt
Peisaj din Munții Gutâi, Rezervația Creasta Cocoșului alese și duse acasă.
26
Iernatul (decembrie – ianuarie)
În această perioadă când vremea este mai bună, oile pasc în apropierea satului, iar dacă vremea se
înăsprește și apare înghețul și zăpada, fiecare proprietar își iernează oile acasă în sat, în grajd sau în târlă, care este
mutată permanent pentru a fertiliza terenul agricol. Oile sunt hrănite în această perioadă cu nutreț de bună
calitate, otavă și fân, deoarece intră în perioada de fătare și necesită o îngrijire mai atentă.
Proprietarii care au oi mai multe își iernează oile lângă sat unde au saivane prevăzute cu târlă.
Botei de oi
27
Februarie – martie
În aceste luni proprietarii țin oile acasă în sat, în grajd pe timp de noapte pentru a le asigura condiții
corespunzătoare de temperatură, hrănire și întreținere având în vedere că în această perioadă începe procesul de
fătare la oi. Pe timp de zi, oile și mieii sunt ținuți în târlă, iar noaptea în grajd pentru ca mieii să nu înghețe.
Botei de oi cu miei
28
Mulsul măsurii
Mulsul măsurii (Ruptu’ sterpelor) se organizează într-o sâmbătă, la sfârșitul lunii aprilie și începutul lunii
mai, în preajma sărbătorii de „Sângeorz” (Sfântul Mare Mucenic Gheorghe), care este o zi aparte, sfântă pentru
sâmbrașii de la stână, în care familiile și neamurile se întâlnesc la stână, petrec și povestesc.
Familiile strungașilor și invitații lor vin la stână cu căruța, cu caii înstruțați cu flori de liliac. În ultima
perioadă vin cu mașinile sau tractoarele. La stână sunt aduși și muzicanți care întrețin atmosfera.
În această zi, mieii și oile sterpe sunt separate de oile de lapte, șâmbrașii mulg oile, află câtă brânză li se
cuvine, cine va fi vătaful, păcurarii și strungașul.
Strungașii ajunși la stână, amenajează strunga în așa fel încât cât mai mulți dintre ei să poată mulge oile, și
o împodobesc cu frunze verzi, cu flori de liliac și alte flori de sezon.
În fața strungii este pusă Crucea de la Rupt sau Crucea Stânii (Crucea Copac), care este confecționată dintr-
un „turș” (fag), care la vârf are crengi cu frunze verzi, pe care se pune o bucată de lemn perpendicular sub formă de
cruce și un buchet de flori de liliac, dar și alte flori de sezon. La unele stâne la Crucea de la Rupt se pune și un colac
legat cu fir roșu din lână și flori de busuioc.
La amiază, în jurul orei 11, gazda de stână cântă din trâmbiță, semn că păcurarii trebuie să vină cu oile la
muls. În această zi, unii strungași își pasc oile separat ca să aibă mai mult lapte.
Oile întoarse de la păscut trec prin fața strungilor, după mersul soarelui și sunt băgate în staul, iar în fața lor
merge gazda stânei sau un păcurar.
29
Căruță cu invitați. Stâna lui Oieșul, Munții Lăpușului, Budești
30
Sâmbrași la mulsul măsurii. Stâna „La Călinuț”, Munții Lăpușului, Budești
31
Crucea de la Rupt sau Crucea Stânii
(Crucea Copac)
32
Trâmbițaș. Munții Igniș, Poiana lui Ștefan. Stâna lui Mititelu
33
Sâmbraș venind cu oile la muls
34
Apoi gazda stânei iese
din strung și împlântă
(înfige) toporul în
pământ lângă un
grunz (bulgăre) de
sare aflat în fața
strungilor, între
strungă și crucea
stânei, spațiu în care
se adună oile mulse.
Stâna lui Oieșul, Munții Lăpușului, Budești
35
Înainte de a fi mulse oile, se spune rugăciunea „Tatăl Nostru”. În timpul rugăciunii, toți oamenii stau în
picioare, iar femeile stau în afara strungii și a spațiului unde sunt oile. Strungașii se spală pe mâini în găleata de
muls după care apa este aruncată. Toți strungașii întorc găleata cu gura în jos ca dovadă că au aruncat toată apa
din găleată, ca să nu influențeze cantitatea de lapte mulsă.
Sâmbrașii spun rugăciunea „Tatăl Nostru”. Stâna „La Călinuț”, Munții Lăpușului, Budești
36
„Sâmbrași” la mulsul măsurii. Stâna lui Oieșul, Munții Lăpușului, Budești
37
Fiecare strungaș își mulge propriile oi, apoi gazda de stână măsoară cantitatea de lapte în trecut cu
„carâmbul” (instrument pentru măsuratul laptelui la stână), azi cu cana de un litru. Cantitatea de lapte este
consemnată într-un caiet. În funcție de cantitatea de lapte pe care o are, sâmbrașul va primi o cantitate de caș,
urdă și lapte de oi.
Munții Igniș, Poiana lui Ștefan. Stâna lui Mititelu
38
Munții Igniș. Poiana Izvorului
39
La finalul mulsului, strungașii se spală din nou pe mâini în găleata de muls, apoi spală găleata iar apa nu se
aruncă, ci este adunată într-o singură găleată.
Preotul pune aghiazmă în apa de la spălatul mâinilor și a găleților, iar împreună cu gazda merge și stropește
cu ”pomociul” (pămătuful) stâna, oile și târla.
Stropitul oilor cu aghiazmă. Stâna lui Oieșul, Munții Lăpușului, Budești

40
La stâna unde nu
este preot, gazda de
stână cu un păcurar
îndeplinesc acest ritual
de stropit.
„Pomociul” este
confecționat dintr-un
mănunchi de busuioc.
Stâna „La Călinuț”, Localitatea Budești. Munții Lăpușului
41
Laptele muls este
pus în putină și se prepară
cașul și urda. Primul caș
care rezultă este „cașul
popii”, al doilea sau al
treilea este împărțit
strungașilor în funcție de
cantitatea de lapte pe care
au muls-o de la oile lor.
Măsurarea laptelui și punerea în putină. Stâna lui Oieșul, Munții Lăpușului, Budești
42
„Zamă” (ciorba) de miel
La stână, întotdeauna soția gazdei de stână prepară „zama” de miel. Iată o rețetă culeasă de la stână:
„Carnea de miel se pune la fiert cu sare. Când este aproape fiartă se pune piper, cimbru de câmp, iar la final
smântână.”
43
Balmoș
Balmoșul se prepară de gazda de stână și păcurari. Se pune la fiert „jântuitul / isvarnița” cu spuma de pe
lapte, spuma de pe urdă, adunate în ultimele zile, iar când începe să fiarbă se pune sare, făină de mălai și se fierbe
la foc încet. Se amestecă continuu până grăsimea iese la suprafață. Din acest moment balmoșul este gata.
44
După ce cașul, urda, zama de miel și balmoșul sunt gata, preotul ține o slujbă prin care binecuvântează
stâna și bucatele prin stropirea cu aghiazmă. În acest timp toată suflarea de la stână este în picioare și se întrerupe
orice activitate. După slujbă începe petrecerea cu ceterași, la care iau parte toți oamenii adunați la stână. Pe masa
preotului se află aghiazma, pomociul, Biblia și o cruce sau o icoană sfințită.
După toate aceste ritualuri păstrate cu sfințenie din vechime de către gazda stânei, vătaf, strungași și
păcurari, stâna își intră în drepturi.
Preotul ține slujba la stână. Stâna lui Oieșul, Munții Lăpușului, Budești
45
Prepararea cașului
Produsele tradiţionale din

lapte de oaie care se prepară la
stânele de pe valea Marei sunt caşul,
urda şi„laptele de oi.”
După ce se mulg oile, laptele
se alege de impurități prin turnarea
lui prin „strecură” (tifon) în putină,
după care se adaugă cheagul natural
obținut din „rânză” (stomac) de vițel,
miel sau ied. La unele stâne se pune
și cheag artificial. Când se adaugă
cheagul, temperatura laptelui
trebuie să fie de circa 20-250C,
respectiv temperatura laptelui după
mulgere și strecurare. Laptele muls
seara, se pune la rece (în apa unui
pârâu), iar a doua zi, când se face
cașul, se încălzește.
Măsurarea laptelui cu cana de un litru
46
Laptele se bate încet cu jintălăul circa 1-2 minute,
pentru a se amesteca cu cheagul, după care se acoperă și se
lasă la închegat circa 30-60 minute. Se verifică dacă laptele din
putină este închegat. După închegare, se rupe încet cu jintalăul,
se taie în patru, respectiv se face semnul crucii ca să iasă caș de
calitate și mai mult, după care se bate tare cu jintalăul circa 10-
20 minute, până se separă jinutuitul (zerul, isvarnița) de caș,
respectiv până apar 1-2 cearcăne (cercuri de unt) pe putină. În
acest moment se consideră că laptele este suficient bătut.
Putină și jintalău. Amestecarea laptelui cu cheag
47
Alți vătafi verifică dacă
s-a închegat laptele: se
face semnul crucii cu
degetul, dacă se rupe și
rămâne crucea, atunci
laptele este închegat.
Strângerea cașului
48
Cașul se adună (presează)
încet cu jintălăul și cu
ambele mâini până se lasă
pe fundul putinii. Vătaful
spune că mâinile calde
adună mai bine cașul.
Stâna lui Făinuca (Arba Mihai), din Vadu Izei, Piemontul Mara,
Agriș, Valea Bârlanului
49
Jintuitul (zerul, isvarniță),
rezultat în urma baterii
laptelui închegat și a
preparării cașului, se ia
din putină și se pune în
căldarea de „urdit”.
50
Cașul rezultat se „rupe”
(„mărunțește/jântuiește”)
cu ambele mâini, ca să iasă
tot zerul și cașul să aibă
găuri în interior mai mari,
după care se pune în
strecură (tifon) la stors
circa 24 de ore.
Mărunțirea cașului
51
Stâna lui Pop Ioan (Ștefănuc) din Desești, Munții Igniș, Izvoare, Comarnic
52
Caș pus la stors
53
Cașul, pentru a căpăta
culoare, este scos din tifon
și se pune la umbră pe
poliță de lemn, în
comarnic și se lasă la
zvântat (uscat, dospit)
circa 3-5 zile.
La unele stâne din zonă,
după prepararea urdei,
cașul pus în tifon se pune
la aburit circa 30-50
minute, deasupra putinii
sau căldării în care se află
zerul fierbinte de la
prepararea urdei, și se
acoperă. Aburirea dă o
culoare mai galbenă la caș.
Caș pus la uscat în comarnic
54
Prepararea urdei
Jintuitul (zerul, isvarnița) rezultat în urma preparării cașului se pune la fiert, la foc mare, în
căldarea de urdit. Jintuitul se amestecă încet cu „șterțul”, pentru a nu se lega de fundul căldării ca să nu
se afume urda. Când începe să fiarbă, se culeg spumele, apoi când urda iese la suprafață ca boabele de
orez se pune 2-4 litri de jintuit (care a rezultat de la stoarcerea cașului) și 2-4 litri de lapte de oaie nefiert
și se amestecă în continuu până când fierbe și aruncă urda (precipită) la suprafață
Căldare de „urdit” și „șterțu”

55
În acest moment se pun 2-3 litri de apă rece în căldare, pe margine, pentru a fierbe mai încet, ca
să nu arunce urda dintr-o dată. Urda se adună de la suprafață cu strecurătorul și se pune în strecură
(tifon) la stors. Din momentul în care urda începe să iasă la suprafață (precipită), nu se mai amestecă cu
șterțul, iar după stoarcere, urda nu se pune la uscat în comarnic, ea se ține la rece.
La unele stâne, jintuitul (zerul) se strecoară înainte de a fi pus în căldare de urdit la fiert, pentru
a nu rămâne bucăți de caș care ar putea să se prindă de fundul căldării în momentul fierberii, fapt care
ar duce la afumarea urdei. Unii vătafi nu pun apă în căldare.
56
Înainte ca urda să fie scoasă din căldare și pusă în tifon, amestecul de zer cu urda se numește
jintiță, care poate fi consumată caldă sau rece. După câteva zile, jintița se acrește și poate fi consumată
în continuare.
57
Prepararea „laptelui de oaie” (iaurt din lapte de oaie)
După ce se mulg oile seara, laptele se alege de impurități prin strecurarea lui prin „strecură”
(tifon) în căldare. Dimineața se alege „groștiorul” (smântâna) și se pune la fiert. Se amestecă cu „șterțul”
încet pentru a nu se lega de fundul căldării. Laptele se fierbe circa 10-30 de minute și se lasă la răcit. Unii
vătafi fierb laptele până scade circa 20% și nu îl amestecă cu șterțul. Când laptele fiert s-a răcit se culeg
58
spumele și se pune în berbință (bărbânță). Berbința se lasă lângă foc o zi ca „să se prindă” (închege),
după care se pune la rece în apă sau într-o groapă săpată în pământ. Preparatul descris mai sus și
denumit „laptele de oaie” se face toamna, când laptele este mai gras, și se consuma după Crăciun (după
post) până primăvara. Azi, se ține la rece în frigider. Laptele de oaie se poate consumă la 2-3 zile după
închegare. Unii vătafi, ung bărbânța cu puțin amestec din cheag și urdă sau lapte pentru a se prinde mai
repede.
Laptele de oaie, pus în berbințe la închegat, de obicei nu se amestecă, dar sunt vătafi care
amestecă laptele în berbință o dată sau de două ori pe zi timp de 1-2 zile după care se acoperă, se lasă la
închegat și se pune la răcit.
Prepararea brânzei de oaie maturată
Brânza este un produs obținut din caș. Cașul după ce stă la uscat 2-3 zile pe comarnic se taie în
felii și se lasă la stors 2-3 zile, după care se frământă (amestecă) cu puțină sare gemă. Brânza frământată
se păstra în trecut în berbințe închise, unde se matura, și cu trecerea timpului devenea mai iute,
pișcătoare („usturoaie”). Azi se păstrează în borcane sau se lasă 4-5 zile la rece pentru maturare (pentru
a fi mai „usturoaie”) după care se ține în congelator.
59
Prepararea cheagului natural
Cheagul natural se prepară din rânză (stomac) de miel, ied sau vițel care au fost hrăniți exclusiv
cu lapte și sacrificați special pentru a obține acest produs.
***
În rânză se pune „curastă” sau lapte crud, apoi o lingură de sare la stomacul de miel sau ied sau
3-4 linguri de sare la stomacul de vițel. Se lasă 3 zile la uscat deasupra sobei, după care conținutul
rezultat, respectiv cheagul, se pune într-o sticlă. (Rețetă din Sârbi)
***
În rânză se pune lapte crud, 2-3 linguri de sare (30-50g) la stomacul de miel sau ied sau 4-6
linguri de sare la stomacul de vițel și brânză de oaie (50-100g) apoi se amestecă. Se pune la uscat
deasupra sobei 2-3 zile după care se ține la uscat în casă circa 60 de zile. Conținutul rezultat, respectiv
cheagul, se pune într-o sticlă. (Rețetă din Budești)
60
Termeni folosiți la stânele din zona Văii Mara
Berbință = vas din lemn de molid făcut din doage în care se păstrează laptele de oaie și brânza.
Căldare = vas mare cilindric din metal, prevăzut cu o toartă la partea superioară, folosit pentru
prepararea urdei. Căldarea din aluminiu și aramă dau gust bun urdei.
Comarnic = adăpost la stână care servește la agățatul cașului și urdei la stors, precum și la păstrarea și
uscarea cașului
Cujbă = bucată de lemn bifurcată la capăt, care se fixează în pământ și pe care se pune căldarea cu zer la
fiert
Curastă = lapte de oaie, capră sau vacă în primele zile după fătare
Groștior = smântână care se formează deasupra laptelui nefiert, lăsat la rece, circa 10-12 ore.
Grunz de sare = bucată de sare
Jintălău = unealtă confecționată din lemn, sub forma unui băț, prevăzut la un capăt cu o paletă sub
forma unor cercuri concentrice, utilizat pentru prepararea cașului.
Jintuit, isvarniță = zerul care rezultă după prepararea cașului de oaie și din care se prepară urda
Păcurar (cioban) = persoană care mulge oile și merge cu ele la păscut
61
Prici = pat mare din scânduri pentru mai multe persoane
Putină = vas din lemn de molid, de forma unui trunchi de con, făcut din doage legate cu cercuri, care
este folosit pentru închegarea laptelui și prepararea cașului.
Sâmbraș = proprietar de oi care se alătură cu oile la o stână pentru vărat
Strungaș/Strungar = persoană care mână oile la strungă pentru a fi mulse, de regulă este un copil sau un
om în vârstă
Șterț = unealtă confecționată din lemn, sub forma unui băț prevăzut la un capăt cu un pămătuf din
crengi de mesteacăn sau din afinar, curățate de coajă.
Târlă = loc împrejmuit unde se țin oile
Trâmbiță = instrument muzical popular folosit la stâne pentru semnalizare. În Maramureș, azi are forma
unei trompete mai mari de circa 1,5-2 m și este confecționată din tablă de zinc sau cupru.
Turș = copac subțire și mic
Vătaf = persoană de la stână care prepară cașul, urda și laptele de oaie
Vătășie = parte a colibei unde se află cujba, focul și unde se prepară cașul, urda, laptele de oaie și
mâncarea la stână
62
Stâna lui Oieșul, Munții Lăpușului, Budești
63
Stâna „La Călinuț”, Localitatea Budești, Munții Lăpușului
64
Stâna lui Gheorghe Cosițianu din Mara, Munții Igniș, Zona Izvoare
65
66
Stână, Munții Igniș, Zona Izvoare
67
Păcurăritul în folclorul maramureșean1
Legende, doine, colinde, balade, datini, credințe și superstiții culese de Tache Papahagi la începutul
secolului XX
Legende
O legendă interesantă care, și ea, ne duce tot spre o intensă și originară viață păstorească, este
cea cunoscută de poporul maramureșean sub numele de „Ină, tată, ină!”.
În vremea de demult, o „gazdă” a avut la oile sale un cioban. Sosind sărbătorile de Paști, și
dorind și acesta ca măcar odată pe an să coboare în sat, a cerut voie de la stăpânul său, care, în locul lui,
a trimis pe unica sa fată ca să aibă grijă de oi. Tâlharii de prin părțile locului, când au aflat aceasta, s-au
dus la stână și au vrut să mâne cu ei întreaga turmă de oi. În fața acestei hotărâri, fata s-a rugat de
căpitanul haiducilor ca, înainte de a se duce cu oile, să o lase să cânte odată din ”trâmbiță” și pe urmă să
o lege de trunchiul arborelui. Căpitanul a lăsat-o.
Era în prima zi de Paști. Tot satul era în biserică. Preotul citea sfânta Evanghelie când sunetul
trâmbiței a tulburat sufletul ”gazdei”.
Fata a terminat de cântat, în timp ce căpitanul se pregătea să o lege și apoi să plece cu turma.
Fata s-a rugat să-i permită să cânte încă odată – ceea ce căpitanul nu a refuzat. Tatăl ei înțelege alarma
fiicei sale și cheamă pe săteni afară din biserică. Trâmbița însă încetase. Fata se rugă pentru a treia oară
1
Culese de Tache Papahagi la începutul secolului al XX-lea și publicate în lucrarea sa, Graiul și folklorul
Maramureșului, 1925
68
și ultima. Căpitanul, înduioșat de fiorii pătrunzători ai trâmbiței o lasă să mai cânte. Atunci fata începe să
cânte iar din trâmbiță, „de plângeau și oile și răsunau munții”. Din sunetul trâmbiței se desprindeau
limpede următoarele cuvinte:
„Ină, tată, ină!
Oile furatu,
În țară mânatu,
Pe mine legatu!
Ieși, tată, afară,
Oile-s pă țară!”
Tatăl ei, care ascultase ultima trâmbițare în curtea bisericii, pornește cu oamenii din sat și-și
scapă din mâinile pribegilor turma de oi. (Povestită de Todor Tincu)
Doine
„Fost-am păcurar la oi
Șʼam durnʼit pă mușuroi
Șî mʼo ploat multʼe ploi.
Fost-am păcurat la stână
Șʼam durnʼit pă rădăčină,
Nu pă perină dʼe lână”. (1920, Breb)
69
„Alunar, cu-alunʼe multʼe,
Am drăguț șî-i dus la munte.
Alunar cu-alunʼe mari,
Am drăguț șî-i păcurari”.
(1920, Vadu Izei)
***
„Am drăguț păcurăraș

Șî-mi aduče sara caș,
Dʼiminʼeața urdă dulče
Șî-i dau gură șî se duče.
- Hei tu, mândruluțulʼe,
Țâpă doru păstʼe oi
Șî vină sara la noi;
Țâpă doru păstʼe plasă
Șî vină, mândruț, acasă;
Țâpă doru păstʼe stână
Șî vină sara la čână;
Țâpă doru păstʼe stʼerpe
Șî vină sara la fetʼe”.
(1920, Săliștea)
70
***
„Am fost păcurar la oi,

Nʼam durnʼit pă mușuroi;
Am durnʼit pă perinuță
Trimisă dʼe la drăguță”.
(1922, Șieu, Gavrilă Pătrăuș, 37)
***
„Păcurar la oi am fost,
Fetʼele nu mă cunosc;
Mă cunosc pă brăčinar
Cʼam foʹ mândru păcurar”.
(1922, Șieu, Gavrilă Pătrăuș, 37)
***
„Păcurar dʼin dʼealu mare,

Cobori cu oile ʼn vale;
Până oile cʼor paște,
Noi neʼom prindeʼa nʼe cu[noaște”.
(1922, Șieu, Viorica Micle, 13) Păcurar
71
Colinde
„Mărgu-ș trei păcurărei

Cu oile după ei.
Čel mai mare-i văr primar.
Čel mai mnʼic o rupt șʼo dzâs:
- Hʼei tu, frătʼiulucu mnʼeu,
Numa eu când oi muri
Pă mine că să măʼngroape
Dʼin strunguța oilor,
Suʹ fundu gălețâlor,
Sʼaud zinu čiuruin
Șî mândrele tropotʹin”.
(1920, Desești, Parasca Covaci, 70
Balade
Cei trei păcurărei
„Mărgu-ș, mămulică, mărg, -”Staț, frațâlor, să vedʼem

Mărgu-ș trii păcurărei Care dʼin činʼe sîntʼem”.
Pă cărare, pă munčei, Čei mai mari
Cu oile după ei. Îs veri primari;
Numa unu-așa dzâčea: Cel mai mnʼic,
72
Srăin voinʼic. Tăt îm punʼeț trâmbița
-„Hʼei tu, frățâorii mnʼei, La cap punʼeț găleata;
Numa eu că șʼoi muri Șî dʼe-a mâna dʼe-a stângu
Pă minʼe mi-ț îngropa Tăt îmi punʼeț fluieru,
Din vârvuțu muntʼelui, Că cân vântu șʼ a sufla,
Dʼe-a umbruța bradului; Trâmbița a trâmbița,
Dʼin locuț dʼe copârșău Fluieru a fluiera,
Punʼeț scoarță dʼe durdzău, Găleata a suskʼina
Șî din locuț dʼe sălaș Că nu mulğeț în dânsa”.
Punʼeț scoarță dʼe bohaș; (1920, Vad)
Șî dʼe-a mâna dʼe-a dreapta
A păcurarului
„Mărguș, mărg, oile ʼn muntʼe, Pă iel numa l-o mânat

Tăt cu trei păcurărei, După apă ʼntre izvoară –
Cu oile după ei. Sʼo vorozit să-l omoară;
Čei mai mari îs veri primari; După apă ʼntre vâlčele –
Čelălalt mai mititel, Lui leğea că i-o făče-le:
Ačela-i mai streinel. Ori să-l puște, ori să-l taie,
Sus la muntʼe o sosât, Ori să-l pue ʼntre fărtaie;
Čeia doi sʼo vorozit Ori să-l taie, ori să-l puște,
Pă čel mnʼic dʼe omorât. Ori să-l pue ʼntre țăpuște.
73
Când cu apă o ʼnturnat, Oile mʼor prindʼe-a plânğe
Oile tăte-o zçerat. Oile cu lânile,
- ”Oile, oilor mele Berbečii cu coarnʼele;
Ce zçeraț așa de žele?” Tăt în loc de surorele
- ”Cum focuțu nʼom zçera? Mʼor želi luna șî stele;
Că ești doi sʼo vorozit Tăt în loc dʼe fraț dʼe-a mnʼei
Pă tinʼe de omorât” Mʼor želi-mă stižărei.
- ”Păcurari, fârtații mnʼei, Ğios la muntʼe-ț scoborî
Voi de că mʼeț omorî Mama naintʼe-a eșî
Pă minʼe mă astupaț Șî pă voi vʼa intreba:
În locuțu strunğilor, „Șʼa nost păcurar a zinʼe?”
În locu gălețâlor, „Șʼa vost păcurar ar zinʼe,
Șî-n punʼeț lančea la cap, Dʹa rămas pă čele groape
Fluierașu la pkʼičioare, Cu oi șute și cu șkʼioape;
Trâmbdiçuca dʼe-a dreapta: Șʼo rămas pă čele văi
Vântuț cald când a sufla Cu oi șkʼioape șî cu mnʼei”.
Lančia sʼa legăna
Trâmbdiçuca prindʼe-a dzâče (1922, Botiza, Marie Cupșinar, 20)
74
Datini, credințe, superstiții
„La Sân Ğiordz apoi gazda căsâi și păcurarii fac cruče în strungă șî la colibă pă ğios cu leoștean șî cu aiu șî cu
căcat dʼe porc. Apoi trec oile păstă cručea čeea să nu iee čiutʼele dʼe pădure laptʼele șî necurățenʼiile șî ačele care
mărg în pădre după mătrăgunʼe”. (1920, Crăcești, Mărie Mununari, 76).
„Cân să mută oile, apoi păcurariu ia dʼin strunga oilor șî dʼin vatra focului čenușă șî lut șî duc cu ei șî pun
acolo undʼe stau iară, pânʼče să nu le rămâe laptʼele acolea. Șʼapoi cân să mută șî trec păstă văi, apoi ia apă dʼin
vale șî aruncă după oi ca să nu rămâe laptʼele în vale. (Crăcești, Mărie Mununari, 76)
Primăvara, când rump sterpele, atunčea să strâng laolaltă tăte gazdele șî fac stâna. Șʼapoi cân gată dʼe
făcut, apoi să dau șî iau tămâe, apoi un om ia clopu dʼin cap șî înconğiură stâna cu tăte oi șî dzâče: „Doamnʼe,
ağiută-nʼe”. Apoi cân mulg întâiaș dată, pun cručea șîʼmplântă cuțâtu în pământ sâmbrașu čel mare șî-l lasă așa ğios
în pământ până če ʼnconğiură târla”. (1920, Crăcești, Mărie Mununari, 76).
„Oaia e sfână, pânʼče are lână, șî cân o dai pomană, apoi oaia să scutură în čeea lume dʼe roauă șʼapoi potoleaʼ focu
dʼe pă suflet la ačela care dă oaia pomană”. (1920, Crăcești, Mărie Mununari, 76).
75
Păcurarul și Fata Pădurii
„Păcurar la oi am fost Când o kʼem eu la popa2

Șʼam avut o mândră dragă. Cu minʼe nu vrea pleca,
Mândrulica mea čea dragă Că ea dziče numʼ așa:
Am gânʼdit că-i mândra mea, -„Hʼei, tu, mândriorule,
Da-i Fata Pădurii – ia. La popa noi nʼom pleca,
Șî vinʼe cu băutură Că a si a nostă nuntă
Ca să-i dau doruț și gură. Când sʼa rumpe pădurea;
Uită-tʼe că eu i-am dat, Când a si nunta čea mare,
Cʼam gândʼit numa așa: Sʼa rumpe pădurea tare,
Cʼaceea-i mândra mea. Vânturi mari că șʼor sufla.”
Eu nʼimnʼica nu mai știi Păcurariu ʼn loc da sta,
Cʼaceea-i Fata Pădurii. Tot la ea că să uita,
Eu m-am ibçit ū an, Dzău, Numai iel așa gândʼia:
Și nʼimnʼica n-am știut, -„Doamnʼe, Dumnʼedzău [mnʼeu,
Că-mi aduče dʼe mâncare Ce lucruri am făcut eu?
Fata Pădurii čea mare. Șî eu čânʼe-am îsâmbrat
Numa eu asa-am gândʼit: Dʼe femee dʼe luat?
Eu trag nădʼejdʼe de luat Eu am gândʼit cʼam năroc;
Tot pă mândra mea čea dragă. Dʼa mnʼeu năroc cum a si
2
pe Fata Pădurii
76
Tot cu Fata Pădurii? Da-oi služba la popa
Doamnʼe scoatʼe-mă odată Să mă pot eu dʼescăța,
Să o văd io dʼescățată; Cʼaiasta nu-i mândră curată,
Frundză verdʼe de călinʼe, Iasta-i a Pădurii Fată.”
Dʼescățat dʼe cătă minʼe. (1922, Vad)
BIBLIOGRAFIE
Ciprian Coc, Păstoritul la Botiza, Editura Etnologică, București, 2021

Vasile Timur Chiș, Cheagul natural – mod tradițional de preparare la huțulii din Crasna Vișeului, Maramureș,
Anuarul Centrului de Cercetări, vol. III, p. 66-69, Giulești, 2023
Tache Papahagi, Graiul și folklorul Maramureșului, 1925
77
Câteva fotografii din cadrul expoziției „calenDAR PASTORAL” 3,
realizată în cadrul proiectului cu același nume
3
Concept expozițional, marca Zeppelin Design. O expoziție contemporană, captivantă, dinamică și interactivă ce poate fi
vizitată la Muzeul Etnografic al Maramureșului „Francisc Nistor”
78
79
80
ISBN 978-606-95703-6-4

Chis, Barz, Nemes, Kosinszki- Calendar pastoral [2023]

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Chis, Barz, Nemes, Kosinszki- Calendar pastoral [2023]

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

calenDAR

Sighetu Marmației, 2023

Peisaj de pe Valea Breb, afluent al Văii Mara

Peisaj de pe Valea Cosăului. Piemontul Văratec și Munții Lăpușului

Țăran cu un botei de oi la pășunat primăvara

Stână din jurul satului și păcurar îmbrăcat în „smolenci”

Munții Igniș, Poiana lui Ștefan. Stână de oi

În această perioadă toate stânele

Munții Igniș, Poiana lui Ștefan. Stâna lui Mititelu

Vatra focului („focul viu”) la stână

Piemontul Gutâi și Munții Gutâi. Stână în jurul satului Breb

Stâna lui Oieșul, Munții Lăpușului, Budești

Munții Igniș, Poiana lui Ștefan. Stâna lui Mititelu

Stropitul oilor cu aghiazmă. Stâna lui Oieșul, Munții Lăpușului, Budești

Stâna „La Călinuț”, Localitatea Budești. Munții Lăpușului

Produsele tradiţionale din

Putină și jintalău. Amestecarea laptelui cu cheag

Căldare de „urdit” și „șterțu”

Prepararea brânzei de oaie maturată

„Am drăguț păcurăraș

„Am fost păcurar la oi,

„Păcurar dʼin dʼealu mare,

„Mărgu-ș trei păcurărei

Cei trei păcurărei

„Mărgu-ș, mămulică, mărg, -”Staț, frațâlor, să vedʼem

„Mărguș, mărg, oile ʼn muntʼe, Pă iel numa l-o mânat

„Păcurar la oi am fost Când o kʼem eu la popa2

Ciprian Coc, Păstoritul la Botiza, Editura Etnologică, București, 2021

S-ar putea să vă placă și