Alcătuirea scheletului uman

La om scheletul uman este alcătuit din 208 oase dintre care 34 alcătuiesc
coloana vertebrală iar restul se grupează în jurul acestora.
Scheletul se împarte în:
-coloana vertebrală
-toracele osos
-oasele capului
-oasele membrelor

Coloana vertebrală
Coloana vertebrală se formează prin suprapunerea celor 33-34 piese osoase
vertebrale. De sus în jos se află:
-vertebrele cervicale care răspund regiunii gîtului, în număr de 7 de la C1 la C7
-vertebrele toracale răspund toracelui, în număr de 12 de la T1 la T12
-vertebrele lombare răspund regiunii lombare, în număr de 5 de la L1 la L5
-vertebrele sacrale în număr de 5 și vertebrele coccigiene în numnăr de 4-5
răspund pelvisului. Ele se sudează formând două oase sacrul și coccigele.
Vertebrele acestora sunt sudate între ele și se mai numesc vertebre false.

Vertebrele adevărate
La acestea se studiază caractere generale, caractere regionale și caractere
speciale.
Caractere generale:
O vertebra adevărată are două părți: una anterioară ce reprezintă un segment
de cilindru plin numit corpul vertebral și una posterioară reprezentată de arcul
vertebral.Arcul vertebral este legat de corp prin două mici punți numite
pediculii arcului vertebral. Corpul, arcul și pediculii delimitează gaura
vertebrală.
-corpul vertebral este cea mai voluminoasă porțiune, cu două fețe una
superioară și inferioară și o circumferință.
-arcul vertebral se întinde de la pediculi la procesul spinos.Este alcătuit din mai
multe elemente:
Fiecare lama are o față anterioară spre gaura vertebrală și o față posterioară
acoperită de mușchi.
Procesul spinos se prelungește înapoi de la locul de unire al celor două
lame vertebrale.
Procesul transversar este reprezentat de două proeminențe dreaptă și stângă
ce pleacă de pa părțile laterale ale arcului vertebral.
Procesele articulare în număr de patru se grupează în două superioare și
două inferioare. Procesele superioare ale unei vertebre se articulează cu
procesele articulare inferioare ale vertebrei superioare.
-pediculul vertebral este reprezentat de cele două punți care unesc extremitatea
fiecărui arc vertebral cu corpul vertebrei.Pediculii au câte o margine superioară
și inferioară ambele scobite care prin suprapunerea a două vertebre delimitează
prin aceste margini scobite câte o gaură intervertebrală.
-gaura vertebrală este formată înainte de corpul vertebrei și înapoi de arcul
vertebral iar lateral de către pediculii vertebrali. Din suprapunerea tuturor
găurilor vertebrale ia naștere canalul vertebral.

Caracterele regionale ale vertebrelor

Vertebrele cervicale
Corpul vertebral este mic și alungit transversal
Procesul spinos este scurt și bifid
Procesele transversare prezintă:
-la bază gaura transversară care prin suprapunere oferă traseu arterei și venei
vertebrale
-pe fața superioară a procesului transversar se află șanțul nervului spinal
Procesele articulare sunt orientate pe un plan orizontal
Vertebrele toracale
Corpul vertebral este alungit antero-posterior și presintă două scobituri
superioare și două inferioare câte una de fiecare parte pentru articulația cu capul
coastei.
Procesul spinos este triunghiular și descendent.
Procesele transversare au pe fața anterioară câte ofețișoară transverso-costală
care se articulează cu coasta corespunzătoare.
Procesele articulare sunt verticale și dispuse în plan frontal.
Vertebrele lombare
Corpul vertebral are dimensiuni mari, diametrul transvers depășește pe cel
antero-posterior.
Procesul spinos este dreptunghiular, bine dezvoltat cu direcție orizontală.
Procesele costiforme sunt resturi de coastă mari, turtite și pot fi confundate cu
procesele transversare. Adevăratele procese transversare rămân niște mici
proeminențe situate pe fața posterioară a proceselor costiforme.
Procesele articulare au direcție verticală și sunt dispuse în plan sagital. Cele
superioare privesc medial iar cele inferioare privesc lateral astfel încât prin
suprapunere să formeze două coloane osoase de sprijin.

Vertebrele false

Sacrul
 Este un os median în continuarea coloanei lombare. Se comportă ca o ultimă
vertebră lombară care formează cu ultima vertebră lombară adevărată un unghi
numit promontoriu care are importanță obstetricală.
Fața pelvină este concavă și prezintă pe linia mediană o coloană osoasă
rezultată din sudarea celor cinci corpuri vertebrale, patru linii transversale după
care s-a realizat sudura pieselor sacrale și la extremitatea fiecărei linii câte o
gaură sacrală pelvină pentru trecerea nervilor spinali sacrali.
Fața dorsală este convexă și pe linia mediană are o creastă sacrală mediană
rezultată din unire a proceselor spinoase vertebrale. Lateral acesteia se află câte
o creastă sacrală intermediară rezultată din unirea proceselor articulare, în afara
acestora două rânduri a câte patru găuri sacrale dorsale pentru trecerea ramurilor
dorsale ale nervilor spinali. În afara acestor găuri se află creasta sacrală laterală
rezultată din unirea proceselor transversale.
Fețele laterale servesc la articularea cu coxalul.
Baza sacrului are o suprafață ce corespunde ultimei vertebre lombare,
corpului acesteia, înapoi orificiul superior al canalului sacral, lateral ei aripioara
sacrului, două procese articulare.
Vârful se articulează cu coccigele.
Canalul sacral continuă canalul vertebral.

Sternul
Os median, nepereche situat în partea anterioară a toracelui. Prezintă o parte
superioară numită manubriu, una mijlocie corp și una inferioară apendice
xifoidian. La unirea manubriului cu corpul se crează un unghi cu deschidere
posterioară numit unghi sternal care proemină sub piele.

Coastele
Sunt arcuri osoase ce se desprind de pe coloana vertebrală și se îndreaptă spre
stern. Se numerotează de sus în jos.După raportul cu sternul se împart în
adevărate și false.
Coastele adevărate ajung la stern și sunt reprezentate de primele șapte
perechi.
Coastele false nu ajung la stern și sunt reprezentate de ultimele cinci perechi.
Coastele VIII, IX și X deși nu ajung la stern se articulează prin extremitatea lor
anterioară cu unul din cartilajele costale aflate deasupra. Coastele XI și XII
numite și flotante au extremitatea anterioară nearticulată.
Coastele descriu o curbă cu concavitatea medială de-alungul fețelor, de-
alungul marginilor și de-alungul axului. Curbura de-alungul fețelor determină
concavitatea feței mediale și convexitatea feței laterale. Curbura de-alungul
marginilor determină coborârea extremității anterioare față de cea posterioară.
Curbura de-alungul axului determină torsiunea coastei încât posterior fața
medială privește în jos.
Toracele în întregime
Are forma unui trunchi de con modificat în funcție de vârstă, sex, ocupație.
Suprafața exterioară are patru fețe.
- Fața anterioară are sternul central, articulațiile sterno-condrale, cartilajele
costale, articulațiile condro- costale, extremitatea anterioară a coastelor și a
spațiilor intercostale.
-Fața posterioară cu procesele spinoase toracale central, șanțurile vertebrale,
procesele transversare, extremitatea posterioară a coastelor și a spațiilor
intercostale.
-Fețele laterale foarte convexe alcătuite din corpul coastelor și spațiile
intercostale.
Vârful sau orificiul superior are formă ovală prin care trec organe de la gât la
torace și invers. Înainte se află scobitura jugulară a manubriului sternal, înapoi
corpul vertebral al T1, iar lateral primele coaste.
Baza sau orificiul inferior este delimitat anterior de apendicele xifoid , înapoi
corpul vertebrei T 12, iar lateral de coasta XII , vîrful coastei XI și cartilajul
coastelor X, IX, VIII și VII.

Oasele capului
Formează craniul compus din 23 oase dintre care doar mandibula este mobilă,
celelalate sunt fixe. Se împarte în neurocraniu care adăpostește encefalul și
viscerocraniul în care se află organe de simț și segmentele inițiale ale aparatelor
digestiv și respirator.

Neurocraniul
Neurocraniul este format din 8 oase: frontalul, etmoidul, sfenoidul,
occipitalul( nepereche) două parietale și două temporale. Împreună formează
calvaria sau bolta craniului și baza de craniu. Oasele neurocraniului au forme
variate; unele sunt plane, altele pneumatice și altele neregulate.

- Frontalul este os median, nepereche în partea anterioară a craniului. Ia parte

la formarea cavităților nazale și a orbitelor. Este os pneumatic, neregulat și lățit.
Este format dintr-o porțiune verticală sau solzoasă și o porțiune orizontală
formată la rândul ei din o porțiune nazală și o porțiune orbitală. Porțiunea
solzoasă face parte din calvaria în timp ce porțiunea orizontală ia parte la
formarea bazei de craniu. La nivelul glabelei și lateral de ea osul frontal conține
două cavități pneumatice , asimetrice numite sinusuri frontale despărțite între
ele printr-un sept osos. Sinusurile se deschid în meatul mijlociu al cavității
nazale prin canalele fronto-nazale.
- Etmoidul este un os nepereche situat în scobitura etmoidală a frontalului.
Are forma unei balanțe ca și mediană foarte subțire ce ia parte la formarea bazei
de craniu, a cavităților nazaleși a orbitelor. Este format din o lamă verticală, o
lamă orizontală ciuruită, două mase laterale și cubice ce atîrnă de marginile
lamei orizontale. Aceste mase laterale conțin o serie de cavități pline cu aer
numite celule etmoidale, fapt pentru care etmoidul este considerat un os
pneumatic.
Lama orizontală umple scobitura etmoidală a frontalului și participă la formarea
bazei de craniu și a boltei cavităților nazale. Lama verticală are o porțiune mai
mică situată deasupra lamei orizontale și alta mai mare care pătrunde în
cavitatea nazală și ia parte la formarea septului nazal. Masele laterale contribuie
la alcătuirea peretelui lateral al cavităților nazale, respectiv la cea a pereților
mediali ai orbitei.