1.

OTELURI
Otelurile reprezinta un material tehnic de larga utilizare datorita proprietatilor sale remarcabile:
- pret de cost scazut;
- prelucrabilitate tehnologica multipla si usoara. Otelurile pot fi prelucrate prin turnare, sudare,
deformare plastica la cald (laminare, forjare, presare, matritare), deformare la rece (laminare,
tragere, presare, ambutisare, extrudare), aschiere.
- gama larga de proprietati si de utilizari. Prin aliere, tratamente termice, mecanice,
termochimice, termomecanice se pot obtine variatii mari ale proprietatilor mecanice. Astfel
duritatea unui otel nealiat poate varia de la 80HB pentru otelul feritic in stare recoapta la 650HB
pentru otelul eutectoid calit la martensita. Prin aliere si tratament termic se pot obtine proprietati
electrice, magnetice si de rezistenta la coroziune remarcabile, proprietati mecanice si fizico-
chimice la temperaturi extreme si presiuni mari.
- posibilitati de asamblare in constructii complexe.
- durabilitate in conditii atmosferice si temperaturi normale. Viteza de coroziune fara protectie
anticoroziva este de 0,02 mm./ an si se poate imbunatati prin tratamente termochimice, aliere,
acoperiri de protectie.
- posibilitati de refolosire prin retopire.

2. CLASIFICAREA OTELURILOR
Avand o mare diversitate de de compozitii chimice, structuri si domenii de aplicare se folosesc
clasificari partiale dupa mai multe criterii:
a. dupa modul de elaborare: oteluri de cuptor Siemens-Martin, de cuptor electric si de
convertizor.
b. dupa starea de livrare: oteluri laminate la cald (cojite sau necojite), forjate, laminate sau
trase la rece, turnate.
c. dupa compozitia chimica:
- oteluri carbon (nealiate), care contin Fe, C si elemente insotitoare permanente: Mn<0,80%;
Si<0,5%; S<0,055%; P<0,045%; Cu<0,030%. In functie de gradul de dezoxidare cu Si, se pot
diferentia: oteluri: necalmate cu < 0,07 %Si; semicalmate cu 0,07 - 0,17 %Si; calmate cu > 0,17
%Si; calmate, dezoxitate suplimentar cu Al.
- oteluri aliate, care in afara de Fe, C, si elementele insotitoare permanente contin elemente de
aliere: Si>0,5%, Mn>0,8%, Al>0,1%, Cr, Ni, Mo, W, V, Ti etc.
Dupa gradul de aliere acestea pot fi: slab aliate, daca suma elementelor de aliere este sub
2,5%; mediu aliate daca suma elementelor de aliere este in gama 2,5 ÷ 10% ; inalt aliate daca
suma elementelor de aliere este peste 10%.
d. dupa structura de echilibru (recoapta), obtinuta prin racirea lenta in cuptor (pentru oteluri
carbon si aliate) sau dupa structura in stare normalizata (forjata sau laminata), rezultata prin
incalzire la 900- 950˚ C si racire in aer (numai pentru oteluri aliate).
e. dupa duritate: oteluri extramoi sub 0,1%C; moi cu 0,1-0,25%C; semimoi cu 0,25-0,4%C;
semidure cu 0,4-0,6%C; dure cu 0,6-0,7%C; foarte dure cu 0,7-0,8%C; extradure peste 0,8%C;
f. dupa destinatie:
- oteluri de constructie, pentru constructii metalice si mecanice, care lucreaza in conditii normale
de solicitare mecanica, termica si chimica;
- oteluri pentru scule, destinate confectionarii sculelor de prelucrare;
- oteluri cu proprietati speciale, pentru organe de masini si piese, care lucreaza in conditii
deosebite de temperatura, presiune, medii agresive sau care au proprietati fizice deosebite
(oteluri inoxidabile, refractare, magnetice, electrotehnice, pentru magneti permanenti etc.).

3. SUDABILITATEA OŢELURILOR
Sudabilitatea este proprietatea unui material de a se îmbina nedemontabil cu un alt material prin
formarea unor legaturi atomice între atomii marginali ai suprafetelor de îmbinat în anumite
conditii de temperatura si/ sau presiune.
Sudabilitatea este o însusire complexa determinata de:
- proprietatile materialului de baza si de cele ale materialului de adaos
- tehnologia de sudare
- nivelul solicitarilor care apar in exploatarea construcţiei sudate.
Factorii care influenţează sudabilitatea pot fi de natură:
a) metalurgică determinată de:
1/3
 - Compoziţia chimică. Carbonul este principalul element din oţel care influenţează
sudabilitatea şi de aceea este necesară limitarea conţinutului de carbon (de obicei sub 0,20 ÷
0,22% );
- Procedeul de elaborare a oţelului. Este necesar ca oţelurile sudabile să fie calmate pentru
ca toate impurităţile şi incluziunile de gaze şi oxizi sa fie înlăturate;
- Materialul de adaos şi procesele metalurgice ce au loc in timpul sudării. Pentru oţeluri cu
conţinut mai mare de carbon se recomandă electrozii cu înveliş bazic (cu conţinut mic de
hidrogen); electrozi înveliţi care după topire să formeze o depunere din oţel slab aliat.
b) constructivă determinată de grosimea metalului de sudare, forma şi amplasarea cusăturii
care influenţează producerea tensiunilor interne, etc.;
c ) tehnologică determinată de procedeul de sudare, ordinea de execuţie a sudurilor, viteza de
sudare şi de răcire, intensitatea de încălzire, combaterea tensiunilor interne, etc.
Modul de exploatare a construcţiei sudate are, de asemenea, o mare influenţă asupra factorilor
enumeraţi mai sus şi implicit, asupra sudabilităţii.
Influenta compozitiei chimice asupra sudabilitatii otelurilor nealiate si slab aliate se exprima cu
ajutorul conceptului de carbon echivalent, determinat dupa relatia :

[%]
In functie de procentul de carbon echivalent obtinut otelul se încadreaza în una din cele patru
grupe de sudabilitate:
- grupa I a perfect sudabile - sudabilitate buna neconditionata (Ce< 0,25%);
- grupa I b satisfacator sudabile - sudabilitate buna conditionata (0,25% < Ce < 0,5%);
- grupa II limitat sudabile - sudabilitate posibila (0,5% < Ce < 0,65%);
- grupa III rău sudabile - sudabilitate necorespunzatoare ( 0, 65 < Ce < 1%).
Cu masuri tehnologice speciale (preîncalzirea pieselor, folosirea unor anumite materiale de
adaos, folosirea unor procedee speciale adecvate), se pot suda si oteluri cu Ce > 0,65%.
Otelurile care se încadreaza în grupa I a de sudabilitate pot fi sudate prin toate procedeele de
sudare prin topire sau prin presiune fara restrictii speciale.
Grupa I b se refera la categoria otelurilor la care garantarea calitatii îmbinarii sudate se face
numai în anumite conditii. Astfel, se limiteaza grosimea maxima sudabila, se prescriu metode
de sudare adecvate, preîncalziri, tratamente termice, se interzice sudarea la temperaturi sub
5ºC, în vânt sau în ploaie, etc.
Cu otelurile din grupa II se pot realiza constructii sudate de calitate corespunzatoare numai în
anumite conditii, fara a se garanta calitatea si siguranta în exploatare. Conditiile restrictive se
refera la preîncalziri, tratamente termice, metoda de sudare, parametrii regimului de sudare,
etc.
Otelurile care se încadreaza în grupa III de sudabilitate, în general, nu permit realizarea de
îmbinari sudate de calitate buna.

4. INFLUENŢA ELEMENTELOR DE ALIERE ASUPRA PROPRIETĂŢILOR SI SUDABILITĂŢII

OŢELURILOR
Carbonul – măreşte limita de curgere, rezistenţa de rupere şi duritatea; micşorează alungirea şi
rezilienţa. In cantitate prea mare, influenţează negativ sudabilitatea putând duce la apariţia de
fisuri.
Manganul - măreşte limita de curgere, rezistenţa şi rezilienţa, influenţând pozitiv plasticitatea şi
comportarea la sudare.
Siliciul - este un bun dezoxidant, mărind rezistenţa oţelurilor faţă de oxidare. În oţel, raportul
între siliciu şi mangan de 1,2 influenţează pozitiv tenacitatea şi rezistenţa la fisurare. Are
proprietăţi similare cu ale manganului.

2/3
Sulful - este o impuritate în oţel fiind limitat la 0,03-0,05%, influenţând sudabilitatea şi
provocând fragilitatea la cald a oţelurilor.

Fosforul - are aceleaşi dezavantaje ca şi sulful provocând fragilitatea la rece a oţelurilor.

Cromul - măreşte rezistenţa la rupere, duritatea,rezistenţa la coroziune atmosferică şi acizi;
împreună cu carbonul micşorează plasticitatea şi rezistenţa la coroziune; reduce sudabilitatea.

Nichelul - măreşte rezistenţa la rupere, limita de curgere, rezistenţa la coroziune atmosferică şi

unii acizi, plasticitatea. Influenţează pozitiv sudabilitatea.

Molibdenul - în cantităţi mici măreşte duritatea, rezistenţa la rupere, limita de curgere,

alungirea, rezistenţa la coroziune şi la temperaturi mari. În conţinut redus, nu influenţează
negativ sudabilitatea.

Cuprul - măreşte duritatea, limita de curgere, rezistenţa la rupere. Până la 0,5% măreşte
plasticitatea şi nu influenţează negativ sudabilitatea.

Vanadiul - îmbunătăţeşte caracteristicile mecanice ale oţelului şi în conţinut redus nu

influenţează negativ sudabilitatea.

Wolframul - formează carburi dure şi influenţează negativ sudabilitatea.

Aluminiul - influenţează pozitiv proprietăţile oţelurilor şi până la 0,15% şi comportarea la

sudare.

02.02.2021 Coordonator Sudare

Lucian Tulei

3/3