lCapitolul 5 FIABILITATEA, MENTENABILITATEA,

DISPONIBILITATEA PRODUSELOR ŞI SERVICIILOR.

5.1. Fiabilitatea – concept, definiţie.

O abordare completă a conceptului calităţii totale vizează trei aspecte distincte, aşa cum
reiese din figura nr.5.1.

CARACTERISTICILE
TEHNICE ALE
CALITATEA PRODUSULUI ÎNTR-
PRODUSULUI UN
ANUMIT MOMENT
DAT

RESPECTAREA
(PĂSTRAREA)
ÎN TIMP A
CARACTERISTICILOR
SIGURANŢA ÎN TEHNICE PRESCRISE
FUNCŢIONARE
A PRODUSULUI

CAPACITATEA
PRODUSULUI DE A-ŞI
MENŢINE CALITATEA
PE TOATĂ DURATA DE
UTILIZARE

FIABILITATEA
PRODUSULUI

Figura nr. 5.1Contextul fiabilităţii

DEFINIŢIA FIABILITĂŢII (Dată de Comisia de electrotehnică Internaţională şi STAS

8174/1-77) Evenimentele relevante în definiţia fiabilităţii sunt date în figura
nr.5.2:

Aptitudinea unui dispozitiv de a-şi  PROBABILITATE a dispozitivului

îndeplini funcţia specificată, în  FUNCŢIE specifică dispozitivului
condiţii date, de-a lungul unei  TIMP de funcţionare
perioade date.  MEDIUL EXTERN dispozitivului
Figra nr.5.2. evenimentele relevante în definiţia fiabilităţii

Pentru a putea analiza FIABILITATEA , ca şi o caracteristică a calităţii totale a unui

produs sau serviciu, trebuie definită CĂDEREA.(avarie, ieşire din funcţiune, incident),
care împiedică dispozitivul să-şi îndeplinească în continuare una, mai multe sau chiar
toate funcţiunile de bază.(Figura nr. 5.3.)
ÎNCETAREA APTITUDINII UNUI
DEFECTARE (CĂDERE) DISPOZITIV DE A-ŞI ÎNDEPLINI
Totale, Parţiale FUNCŢIA SPECIFICATĂ
Intermitente
Figura nr. 5.3. Definiţia CĂDERII.

Denumirea indicatorului are provenienţa franceză:FIABILITE – mărime ce

caracterizează securitatea în funcţionare(siguranţa) a unui dispozitiv.
În Marea Britanie termenul utilizat este: RELIABILITY – demn de încredere; de
nădejde; sigur în utilizare; pe care te poţi baza; trainic; solid. În calculul fiabilităţi aici
se utilizează funcţia fiabilităţii notată cu R(t), de la Reliability, terminlolgie acceptată şi
în literatura românească.
Terminnologia slavă utilizează NADEJDNOST – soliditate, siguranţă, securitate,
de nădejde.

5.2. Clasificarea fiabilităţii.

Fiabilitatea (F) se poate exprima în mai multe moduri, în funcţie de criteriile care se iau în
considerare.
A. Din punct de vedere al etapei de realizare:

A.1. F. PROIECTATĂ, PRELIMINATĂ/ PREVIZIONALĂ

(are la bază considerentele privind concepţia, proiectarea produsului 
fiabilitatea elementelor componente ale produsului, calculată în condiţiile de
exploatare prescrise)

A.2. F. EXPERIMENTALĂ
(F.determinată experimental, în laboratoare, pe ştanduri de probă, în
staţii de încercări, unde solicitările sunt similare cu cele din
exploatare)

A.3. F. OPERAŢIONALĂ
(rezultatele privind comportarea în exploatare pe o anumită perioadă
de timp, a unui număr de produse efectiv utilizate la beneficiar).

B. Din punctul de vedereal modului de exprimare:

B.1. F. NOMINALĂ
(F. specificată în standarde, norme tehnice, contracte, sau
inscripţionată pe produs)
B.2. F. ESTIMATĂ
(F.determinată pentru un anumit interval de încredere, pe baza
 încercărilor de laborator, sau a informaţiilor culese din exploatarea
mai multor produse) NF
NF
NF. Ideal Acceptabil
NF
1. A realizat
MK
B
C NF
Cercetat
NF în
(Pot) Rv Per
EXPL.
D cu Rv. Per.

Deteriorare M
datorată
utiliz.
necoresp.
N.F.în
N EXPL
. Fără
E Rv.Pe
r
F
O MK Creaţie Fabricaţie Utilizare Utilizare

Timp
Figura nr.5.4. Etape în care se evaluează fiabilitatea unui produs sau serviciu.

Fiabilitatea,ca orice caracteristică de calitate are un compotrament cibernetic în timp,

ea caracterizând produsul din faza de studiu al pieţei; este luată în considerare în toate
etapele de viaţă ale produsului, aşa cum rezultă din figura nr.5.4.
Notaţiile utilizate sunt: NF.- nivelul fiabilităţii; A – Nivelul ideal al fiabilităţii, B – nivelul
fiabilităţii în faza de studiu al pieţii (Marketing); C – nivelul fiabilităţii impus de soluţiile
tehnice în faza de cercetare – proiectare; D – nivelul fiabilităţii rezultat în urma procesului de
fabricare.D, E, F – Dinamica nivelului fiabillităţii în exploatare fără aplicarea reviziilor
periodice; D, M, N dinamica nivelului fiabilităţii în exploatare, cu aplicarea programului de
revizii periodice.
5.3. Indicatorii utilizaţi şi sursele datelor pentru calculul statistic al fiabilităţii

POPULAŢIE Valoarea se ataşată populaţiei (VAt)

Eşantion
Valoarea determinată în mod unic, pe baza
observării comportării populaţiei.

Observaţii
#
Valoarea observată (VOb)

prelucrare Valoarea corespunzătoare unui eşantion supus unor

statistică condiţii de solicitare date, pentu o perioadă dată. Dacă
a datelor eşantionul se identifică cu populaţia (VOb) = (VAt)

#
Estimaţii Valoarea estimată (VEs)
Valoarea limită a intervalului de încredere asociat
date experimentale
unui nivel de încredere dat,bazată pe rezultatele
referitoare la relaţiile
observaţiilor şi corespunzând unei populaţii.Valoarea
între defectare,solicita-
estimată poate fi limita inferioară sau superioară a
re şi durată.
intervalului de încredere.
#
Extrapolare Valoare extrapolată (VEx)

date privind aspec-

tul constructiv al Valoarea corespunzătoare diferitelor condiţii de durată/
dispozitivului. solicitare
#
Previzionare Valoarea prevăzută- previzionată-(VPr)
Valoarea corespunzătoare unui dispozitiv bazată pe
structura proiectată a lui, şi pe fiabilitatea
precalculată a elementelor sale componente
#
Încercare(sau
Valori reale -experimentale- (VRe)
utilizare)

Valorile indicatorilor de fiabilitate obţinuţi pe baza

rezultatelor încercării sau utilizării dispozitivului, se
# pot compara cu oricare din valorile de mai sus.
Figura nr.5.5. Model de evaluare a fiabilităţii unui produs/ serviciu.
5.4.Cuantificarea fiabilităţii.

Modelul matematic de fiabilitate are la bază frecvenţa (densitatea) căderilor pe

parcursul activităţii dispozitivului.
Pentru calculul fiabilităţii unui dispozitiv se presupune că dispozitivul a fost
solicitat la un anumit efort, în timp şi s-a înregistrat momentul apariţiei defectului
(cădere sau ieşire din funcţiune). Produsul este reparat( readus în stare de funcţiune) şi
supus la probe din nou, înregistrîndu-se şi momentul celei de-a doua defecţiuni, ş.a.m.d.
5.4.1. Cuantificarea fiabilităţii în funcţie de frecvenţa cumulată a căderilror
dispozitivului -λ(t)
FRECVENŢA CĂDERILOR ESTE UN PARAMETRU ALEATOR/
PROBABILISTIC ÎN TIMP.
MODELUL MATEMATIC ATAŞAT DISPOZITIVULUI, ŢINE SUB CONTROL
FRECVENŢA CĂDERILOR, ASIMILÂND-O CU O VARIAŢIE A UNEI FUNCŢIEI
CUNOSCUTE, SPECIFICATĂ ÎN MODEL.
Densitatea de probabilitate a defectărilor (căderilor) în timp, conform literaturii
de specialitate şi a standardelor în vigoare se notează cu f(t). şi se numeşte
nonfiabilitate. Funcţia de repartiţie a evenimentului de “defectare” , deci a
nonfiabilităţii, în timp este F(t), calculată, pe intervalul de timp (0;t):

Dacă există probabilitatea ca pe intervalul (0 – t), să nu existe nici un defect,

atunci această probabilitate, complementară poartă numele de Fiabilitate şi se notează
cu R(t);se poate scrie, pentru un interval de timp (0 t), relaţia:
R(t) = 1- F(t)
Deci se poate spune că fiabilitatea şi nonfiabilitatea sunt complementare.
Rata defectărilor în timp λ(t), este un parametru specific în electrotehnică.
Frecvenţa cu care apar aceste căderi într-un interval de timp generează
DENSITATEA DE PROBABILITATE CONDIŢIONATĂ A CĂDERILOR; λ(t)dt.
Ea exprimă probabilitatea ca un dispozitiv să funcţioneze continuu pe intervalul de timp
(o –t), şi să se defecteze pe intervalul de (t, - t+Δt).
Condiţiile care se pun dispozitivului analizat sunt:
Condiţia A. (o –t) – interval de timp de bună funcţionare.
Condiţia B. (t, - t+Δt) – inteval în care se defectează dispozitivul.
F(t) şi λ(t) sunt funcţii care reprezintă acelaşi eveniment: defectarea.
Pentru un dispozitiv, λ(t)=R(t) – R(t+∆t):∆tR(t)
Dacă se împarte relaţia cu:∆tR(t), şi se consideră că n→∞ şi ∆t→0,
λ(t)= - dR(t)/ dt
Rata de defectare depinde în totalitate de fiabilitatea dispozitivului.
Dacă se consideră că la momentul t = 0, fiabilitatea dispozitivului este la valoarea
maximă R(0)=1, şi dacă sunt întrunite condiţiile A şi B, expresia fiabilităţii se poate
scrie:
Pentru MTBF se poate scrie:
Dispersia timpului de funcţionare (D) reprezintă momentul centrat de ordinul

doi al timpului de funcţionare: (ore2 )

În care m= media intevalului luat în calcul.
Abaterea medie pătratică a timpului de funcţionare (σ)
σ= √D (ore)
Rata căderilor pentru un dispozitiv,poate fi calculată, pentru intervale egale de timp, ca
număr de defecţiuni pe unitatea de timp. Reprezentarea grafică a ratei defectelor în
timp capătă forma unei curbe, cunoscută în literatura de specialitate ca şi CURBA
CĂZII DE BAIE, figura nr.5.6. Ea prezintă trei perioade distincte, deosebite între ele
prin frecvenţa defectărilor şi tipul cauzelor generatoare de defecte.

λ(τ)
PERIOADA PERIOADA. PERIOADA
INIŢIALĂ DE BAZA FINALA

I II III

TIMPUL t
Figura nr.5.6. Curba „căzii de baie”.

I Perioada iniţială (perioada mortalităţii precoce, sau infantile, perioada de

rodaj); este caracterizată prin rate mari de defectare, în perioada de început de funcţionare a
dispozitivului, datorită unor erori de proiectare, de fabricaţie de utilizare necorespunzătoare,
sau datorită unor cauze care nu pot fi identificate. În această perioadă se semnalează căderi ale
elementelor din structura dispozitivului care au defecţiuni ascunse, nesesizate la control;
Pentru produsele complexe în această perioadă producătorii acceptă de obicei
”perioada de garanţie”
II Perioada de bază în care căderile (defectările, ieşirile din funcţiune) au o rată
aproximativ constantă în timp, şi sunt rezultatul limitărilor impuse de proiectul dispozitivului,
sau de accidente cauzate de o folosire sau de o întreţinere necorespunzătoare. Reducerea ratei
caderilor poate fi realizată printr-un control preventiv al metodelor de exploatare şi prin
mentenanţă preventivă; Reducerea ratei căderilor necesită totuşi o reluare a activităţii de
proiectare a dispozitivului.
III. Perioada de uzură (finală)caracterizată prin defectări ale dispozitivului datorate
uzurii/ îmbătrânirii ; reducerea ratei defectelor se poate aici realiza prin înlocuirea preventivă
a componentelor cu grad de uzură avansat, prin efectuarea reparaţiiloe curente şi capitale
planificate.
 5.4.2.Cuantificarea fiabilităţii în funcţie de Media Timpului de Bună Funcţionare a dispozitivului
(MTBF), formula exponenţială a fiabilităţii.

Utilizatorii, în special, sunt preocupaţi de mărimea intervalului de timp scurs între

două defectări (căderi) succesive ale dispozitivului.Pentru dispozitivele reparabile timpul
dintre defectări este parametrul relevant şi critic în acelaşi timp; definiţia presupune că
dispozitivul poate fi reparat/ repus în funcţiune după fiecare defectare. Mai ales că în această
situaţie variaţia timpilor de bună funcţionare poate fi interpretată statistic. MTBF poate fi
definită ca raportul dintre durata totală de funcţionare a produsului şi numărul total de
perioade de funcţionare fără defecţiuni, conform figurii nr.5.7.
Conform figurii nr.5.7, pentru MTBF a unui dispozitiv, se poate scrie:

În literatura de specialitate se mai utilizează pentru MTBF notaţia: MTBF = μ

Intre MTBF respectiv μ şi λ există relaţia:
MTBF = μ = 1/λ
1 2 3 n

t1 t2 t3 t4 t5 tn-1 tn
Timpul de funcţionare între două defecţiuni.
tm-1-tm – intervalul de timp de bună funcţionare, fără defecţiuni a dispozitivului,
1, 2,...., n – numărul perioadelor de funcţionare fără defecţiuni a dispozitivului
Figura nr.5.7. Structura timpului de funcţionare a unui dispozitiv.

Dacă intervalele de timp sunt diferite ca mărime, înregistrarea evenimentelor este

destul de dificilă; din acest motiv se preferă abordarea sub forma acceptului unei rate a
căderilor constantă în timp; în acest caz repartizarea intervalului de bună funcţionare este
distribuită exponenţial.Timpul de bună funcţionare dintre două defectări succesive se
calculează, iar intervalele de timp de bună fucţionarese pot reprezenta printr-o
distribuţie aproximativ exponenţială ca formă; ea indică faptul că în cazul în care rata
defectelor este constantă, distribuţia timpilor de bună funcţionare este exponenţială. Dacă se
admite că pentru un dispozitiv care are în structura sa mai multe elemente componente, şi
pentru fiecare element rata defectelor este constantă, probabilitatea de supravieţuire (pt) sau
fiabilitatea R(t) dispozitivului este:

R(t) – probabilitatea de bună funcţionare pe o perioadă de timp egală sau mai mare ca t,
e- perioada specificată de bună funcţionare; μ = 1/ λ
În exploatare este importantă obţinerea unei rate constante a defectărilor, prin
asigurarea unor perioade de rodaj, asigurarea unor înlocuiri de piese / subansamble cu
fiabilitate redusă,; dacă se admite rata defectelor constantă, probabilitatea ca dispozitivul să
funcţioneze fără defecţiuni într-un interval de timp egal cu MTBF (sau mai mare ca
acesta),este de numai 37%.
MTBF diferă de „Durata de funcţionare”sau de „durata de exploatare”, prin faptul că ea dă o
imagine despre funcţionarea de ansamblu a dispozitivului, pe perioada duratei de viaţă a
acestuia.
 Fiabilitatea unui dispozitiv reprezintă produsul fiabilităţilor individuale ale celor n
componente (părţi) ale sale ( Regula produsului):

În activitatea de cercetare/ proiectare, evaluarea fiabilităţii, în vederea efectuării unei

previziuni privind calitatea proiectului, se utilizează repartiţia Weibull; ea reprezintă o familie
de de repartiţii, a cărei funcţie generală este:
în care:
α – parametrul de scală a curbei; ß – parametrul de formă al curbei; γ – parametrul de
poziţie;
Alura curbei prezintă o variaţie mare în funcţie de valoarea parametrilor; parametrul
poziţiei γ este valoarea cea mai mică a lui X; parametrul formei ß reflectă modelul curbei;
dacă ß = 1, funcţia Y se reduce la o funcţie exponenţială de forma: Y= α e- α( X-γ); sau
dacă α= 1, şi γ=0, funcţia Y = e-X = 1/eX .
dacă ß = 3,5, γ = 0 şi α = 1, repartiţia Weibull se apropie de legea de repartiţie
asimilată normală, de forma:3,5 X2,5 .e-3,5X ≈ 3,5 X2,5, considerând că, înr-o primă
aproximaţie1/ e3,5X poate fi neglijată în raport cu prima parte a ecuaţiei.
Previziunea fiabilităţii pe baza însumării simple a ratelor de defectare (conform legii
de repartiţie exponenţiale) se poate aplica doar în ideea unei rate a defectărilor constantă în
timp. Dacă această condiţie nu se poate aplica, se poate folosi o cale alternativă de abordare
utilizând legea de repartiţie Weibull.

5.4.3. Cuantificarea fiabilităţii ca funcţie a solicitării aplicate şi a rezistenţei la solicitare

Fiabilitatea unui dispozitiv complex (un produs, un ansamblu de produse, un sistem

complex de produse / servicii aferente) depinde, în ultimă instanţă de de fiabilitatea
componentelor din structură. O componentă individuală se comportă satisfăcător în
cadrul ansamblului, dacă rezistenţa ei (mecanică, electrică, sau de altă natură) este mai
mare decât solicitarea la care este supusă; în cadrul aceluiaşi dispozitiv, atât efortul aplicat,
cât şi rezistenţa se pot modifica, de la o componentă la alta. Dacă se consideră diferenţa dintre
rezistenţa componentei şi solicitarea (efortul) aplicată la un moment dat, probabilitatea unei
funcţionări reuşite a componentei este dată de probabilitatea ca aceastză diferenţă să fie mai
mare ca zero.
Dacă se admite că rezistenţa(μR ) şi solicitarea(μS) sunt independente una faţă de
cealaltă, pentru această diferenţă (μD), pentru MTBF, se poate scrie:
μD = μR - μS
Pentru dispersia (σ) se poate scrie :
σD = √ σ R 2 + σS 2
Pentru o distribuţie normală a defectelor ce apar în exploatarea unui dispozitiv,
probabilitatea unei diferenţe pozitive,(care să confirme un nivel al fiabilităţii) poate fi estimată
prin evaluarea suprafeţei diferenţă de sub curbele ce reprezintă valorile rezistenţei şi a
solicitării dispozitivului.
 DISPERSIA
REZULTATELOR (σ)

Curba
valorilor Curba valorilor
rezistenţei solicitărilor la
dispozitivului care este supus
dispozitivul

Nivelul fiabilităţii
(al siguranţei în
funcţionare) σD

TIMP
UL
Figura nr.5.7.. Evaluarea nivelului dispersiei care asigură nivelul fiabilităţii

Este deci important ca în activitatea de proiectare să se ţină seama nu numai de

valoarea medie a solicitărilor multiple la care va fi supus dispozitivul, ci şi de dispersia
solicitărilor, în timp;proiectanţii au prevăzut aceste posibile diferenţe în solicitareprin
utilizarea unui coeficient de siguranţă, ca un raport între rezistenţa medie a dispozitivului ţi
solicitarea cea mai severă posibilă;

.5.5..Scheme logice de fiabilitate

Schema structurală a funcţionării fără defecţiuni a unui dispozitiv/ sistem poartă
numele de SCHEMA LOGICĂ DE FIABILITATE A DISPOZITIVULUI/
SISTEMULUI.
Construirea schemei logice prezintă avantajele:
 DETERMINAREA PROBABILITATEA FUNCŢIONĂRII FĂRĂ DEFECŢIUNI A
DISPOZITIVULUI, ÎN FUNCŢIE DE FIABILITATEA ELEMENTELOR
COMPONENTE ALE ACESTUIA.
 CUNOAŞTEREA INFLUENŢEI COMPONENTELOR CU FIABILITATE
MAI REDUSĂ ASUPRA FIABILITĂŢII GENERALE.
 IMPUNEREA UNUI ANUMIT NIVEL DE FIBILITATE PENTRU UN
DISPOZITIV DUCE LA SELECŢIA ELEMENTELOR DIN STRUCTURA
DISPOZITIVULUI PROIECTAT.
 DIMINUAREA COSTURILOR LEGATE DE FIABILITATEA
COMPONENTELOR.
 Componentele unui dispozitiv pot fi conectate, din punct de vedere al fiabilităţii în
trei moduri, din care două distincte:
1. CONEXIUNI DE BAZĂ; (Figura nr.5.8.) pentru un dispozitiv cu n elelmente
componente, fiecare având fiabilitatea cunoscută Ri(t), fiabilitatea dispozitivului
Rd(t):

R1(t) R2(t) R3(t) Rn(t)

Rd(t)

Figura nr.5.8. Conexiunea succesivă.

 Rd(t) = R1(t) R2(t) R3(t)….Rn(t) = Π Ri(t)
Pentru calculul funcţiei fiabilităţii dispozitivului, care are în structura sa elemente
înseriate (în conexiune succesivă) se utilizează regula produsului; conform acestei reguli:
a. fiabilitatea dispozitivului este egală cu produsul fiabilităţilor elementelor
componente;
b. defectarea unui element component (un element are fiabilitatea 0), scoate din
funcţiune dispozitivul;
c. ;fiabilitatea dispozitivului este mai mică decât fiabilitatea elementului inclus în
conexiune, a cărui fiabilitate este minimă;
d. fiabilitatea dispozitivului este cu atât mai ridicată, cu cât numărul elementelor
conectate este mai mic;
e. utilizând pentu exprimarea fiabilităţii elementelor prin frecvenţa cumulată a
căderilor, utilizând funcţia exponenţial negativă (Y= e-λx) se simplifică calculul fiabilităţii
dispozitivuliui:

Rd(t)= Π Ri(t)= Π [e-λi(t)]= e-[Σλit] =e -λdt sau

λd.t =t Σλi ‌ →λd=Σλį

2.CONEXIUNI CU REZERVARE (ÎN PARALEL) -Figura nr.5.9.pentru un dispozitiv cu

n elemente componente, fiecare având fiabilitatea cunoscută Ri(t). Elementele fiind
conectate cu rezervare, în caz de defectare a elementului R1, funcţia finală a lui este
preluată de către unul din elementele rămase în funcţiune. DISPOZITIVUL SE
DEFECTEAZĂ DACĂ TOATE ELEMENTELE COMPONENTE SE DEFECTEAZĂ
(SUNT SCOASE DIN FUNCŢIUNE).

R1 (t) R2 (t) R3 (t) Rn(t) Rd (t)

¤¤¤

Figura nr 5.9. Conexiuni cu rezervare

Probabilitatea defectării dispozitivului este egală cu produsul probabilităţilor de
defectare a elementelor componente:
Fd(t)= Π Fi(t)
în care i=1,2,3,...,n elemente din structura dispozitivului.
Fiabilitatea dispozitivului se poate calcula:
Rd(t)= 1-ΠFi(t)=1-Π[1-Ri(t)]
Admiţând că fiecare din componentele dispozitivului are o lege de defectare exponenţial
negativă de forma (Y= e-λx), calculul fiabilităţii dispozitivuluise face.
Rd(t)= 1-Π[1-Ri(t)]= 1 - Π[1- e-λit ]
3.CONEXIUNI MIXTE ( Figura nr.5.10) sunt frecvent utilizate, având în vedere
reducerea costurilor de fabricaţie şi menţinerea unui nivel al calităţii impus.
 Blocul Conexiuni de bază:R1, R2;
A
R3(t) Conexiuni cu rezervare:R3, R4→Blocul A
R1(t) R2(t) Bl.A
R1(t) R2(t)

Rd(t)
R4(t)

FA(t)=F3(3).F4(t);
Rd(t) F3(t)=[1-R3(t)]; F4(t)=[1-R4(t)]

RA(t)=1-FA(t)=1-[1-R3(t)].[1-R4(t)]
Figura nr. 5.10. Conexiune mixtă.
Calculul funcţiei fiabilităţii are în vedere modul în care sunt conectate elementele în structura
dispozitivului. Fiabilitatea dispozitivulu va fi:
Rd(t)= R1(t).R2(t).RA(t)=R1(t).R2(t).[R3(t)+R4(t)-R3(t).R4(t)]

Previziunea fiabilităţii pe baza însumării simple a ratelor de defectare a pieselor

componente, este valabilă numai în cazul în care rata defectărilor este identică pentru
toate elementele conexiunii. Dacă această prezumpţie nu se poate realiza, se poate utiliza
o cale alternativă de abordare, bazată pe repartiţia Weibull. În acest scop se parcurg
obligatoriu cele trei etape:
 Se elaborează în formă grafică sau analitică o repartiţie Weibull pentru
previziunea fiabilităţii dispozitivului Rdisp (t), pe perioada de timp de
funcţionare specificată.Un exemplu este dat în figura nr.5.11.
 Se combină fiabilităţile componentelor folosind regula produsului, pentru a se
obţine previziunea fiabilităţii dispozitivului.
 Se calculează fiabilitatea dispozitivului utilizând date cu referire la frecvenţa
cumulată a căderilor,

Fiabilitatea dispozitivului din figura nr.5.11. va fi:

Rdisp = ( RA * RB *RE + RA * RB *RF + RC * RD *RG+ RC * RD *RH ) *RI *RJ

RE
RA RB

RF

RI RJ
RG

RC RD
RH

Figura nr 5.11. Conexiune mixtă; caz concret.(TDC)

 Rdisp

COMENTARII, EXPLICAŢII, LĂMURIRI

1. Intocmiţi schema logică a conexiunilor, la nivel de subansambluri, pentru

produsele: maşina de spălat, uscător de păr.
2. Intocmiţi schema logică a conexiunilor pentru :activitatea unui SERVICE
AUTO, CENTRU DE ÎNFRUMUSEŢARE SPA CU ACTIVITĂŢI
MULTIPLE, BIBLIOTECĂ VIRTUALĂ.
3. Cunoscând valorile frecvenţei cumulate a căderilor (λ(t),calculaţi
fiabilitatea unui strung, a unei maşini de spălat, pentru( 100, 1000 şi/ sau
10.000) de ore de fucţiomare.

Capitolul 6 – MENTENABILITATEA PRODUSELOR.

6.1. Definiţie, clasificare, indicatori utilizaţi pentru evaluare.
Mentenabilitatea reprezintă probabilitatea ca un sistem să fie repus în stare de
funcţionare într-o perioadă de timp dată, repectând condiţiile tehnice impuse ( date) de
producător.
În exploatarea oricărui dispozitiv, perioadele de funcţionare (caracterizate de
fiabilitate), alternează cu perioadele de repaus, scoatere din funcţiune, defectare,în care
dispozitivul este reparat, pentru a i se da funcţiunile iniţiale, pentru care a fost proiectat.
Această evoluţie aeste prezentată în figura nr.6.1.
 Tf1 Tf2 Tf3 Tfn
Tr1 Tr2 Tr3

Figura nr.6.1.Evoluţia unui dispozitiv în perioada de exploatare.

Mentenabilitatea cuantifică calitatea acţiunilor de punere în funcţiune (ÎNTREŢINERE,

REPARARE) fapt pentru care ea necesită:
1-Determinarea posibilităţilor de apariţie a activităţilor de mentenanţă
2- Distribuţia timpilor necesari pentru aceste activităţi, conform figuriinr.6.1.:

- Media timpilor de bună funcţionare: MTBF= ; n; (i=1,2,3,…,n)

- Rata defectărilor (căderilor): λ=1/ MTBF

- Media timpilor de reparare: MTR= ΣTrj/ (n-1); (j= 1,2,3,… n-1)reparaţii
- Rata reparaţiilor:μ=1/ MTR

Există două tipuri de mentenanţă distincte:

1. Mentenanţa corectivă reprezintă ansamblul de activităţi realizate după defectarea
unui mijloc de producţie, sau după degradarea funcţiei sale în mod neprevăzut.
Aceste activităţi constau în localizarea defectelor şi diagnosticul acestora, repunerea în
funcţiune, cu sau fără modificări şi controlul bunei funcţionări.
Mentenanţa corectivă îmbracă două formei:
 Mentenanţa curativă reprezintă activităţi de mentenanţă corectivă, care au ca
obiectiv repunerea unui mijloc de producţie într-o stare specifică de funcţionare, care îi
permite îndeplinirea funcţiilor sale.
 Mentenanţa paliativă presupune activităţi de mentenanţă corectivă, destinate
o permite unui mijloc de producţie, în mod provizoriu, îndeplinirea integrală sau parţială a
funcţiilor sale.
2 Mentenanţa preventivă reprezintă mentenanţa care are ca obiect reducerea
probabilităţilor de defectare sau degradare a unui bun sau serviciu
. Mentenanţa preventivă se poate derula pe trei subtipuri:
 Mentenanţa sistematică reprezintă mentenanţa realizată prin activităţi de
întreţinere, reparaţii curente, revizii şi reparaţii capitale, construite într-un plan tehnic
normat de intervenţii specifice fiecărui tip de utilaj în parte.
 Mentenanţa condiţionată reprezintă mentenanţa realizată prin intermediul
urmăririi parametrilor de uzură ai elementelor sau ai subansamblurilor-cheie ale utilajelor
prin intermediul unor instrumente specifice (analizoare de uzură, de vibraţii, de ulei, etc.)
 Mentenanţa previzionară reprezintă mentenanţa preventivă subordonată
analizei de evoluţie urmărită de parametrii semnificativi ai degradării bunului, ce permite
întârzierea şi planificarea intervenţiilor.

Mentenabilitatea se determină :
1.) Experimental, prin simularea în laborator, pe platforma de probe a diferitelor
categorii de defecte şi înregistrarea timpilor de intervenţie pentru eliminarea deficienţelor.
2.) Prin urmărirea comportării sistemelor, structurilor sau a produselor la
beneficiari (organizare „bănci pentru date tehnice”).

Parametrii utilizaţi pentru evaluarea mentenanţei sunt:

  timpul mediu pentru efectuarea diferitelor activităţi de mentenanţă,
 frecvenţa de apariţie a necesităţii unor acţiuni de mentenanţă depinde de
fiabilitatea sistemului (structurii), deci de calitatea proiectării şi execuţiei acestuia.

Indicatori de calcul pentru mentenabilitate
a.) frecvenţa (numărul) medie a defectărilor pe un interval de observaţie, (λ),
calculat ca raport între numărul total al defectărilor (N), într-un interval de timp de observaţie
i=1,2,3,...,n.
N=

şi timpul total de bună funcţionare al tuturor exemplarelor din eşantion

λ=

Pe măsură ce creşte gradul de fiabilitate al produsului, valoarea indicatorului

descreşte şi invers . Evident, între MTBF şi k există o proporţionalitate inversă

b.) densitatea de defectare, calculată ca raport dintre numărul defectărilor

înregistrate într-un interval de observaţie şi lungimea acestui interval. În cazul în care
intervalul de observaţie are aceeaşi lungime pe tot parcursul timpului, această lungime se
poate lua drept unitate de timp şi atunci densitatea defectărilor se confundă cu numărul
defectărilor. În schimb dacă intervalele de observaţie au lungimi diferite, densitatea
defectărilor va arăta câte defectări în cadrul intervalului revin pe unitate de timp elementar
(oră, zi , etc.) şi devine analoagă cu densitatea de repartiţie experimentală;
c.) rata de defectare. Acest indicator arată ponderea exemplarelor defectate (k i ) în
decursul intervalului de observaţie, faţă de efectivul existent la începutul intervalului
respectiv:
(t) =
în care Ni-1 este numărul de exemplare în funcţiune la începutul intevalului i. În cazul în care
utilajul funcţionează în regim staţionar, rata defectărilor pe întregul eşantion este egală
cu frecvenţa medie a căderilor.
Demonstraţia acestei densităţi se face astfel:
 se consideră că intervalul de timp de observaţie este egal cu o unitate de
timp Dt = ti+1- ti =1
 .în decursul intervalelor de timp i=1,2,…,n se înregistrează respectiv k 1, k2,
…, kn defectări. Se presupune că intervalul n este acel interval în care se
defectează ultimele exemplare din eşantion. Deci

k1 + k2 + ...+ ki +...+kn = =N
 (2.21)

6.2. Parametrii de mentenabilitate a produselor

Fie T variabila aleatoare care reprezintă timpul de restabilire a unui produs în caz de
defectare şi G(t) probabilitatea ca produsul să fie restabilit în intervalul de timp (0,t) . Rezultă:
G(t) = P(T < t)
Expresia G(t) este funcţia de mentabilitate (reparare) a unui produs în intervalul de timp
(0,t).
Intensitatea restabilirii. Fie două intervale de timp (0,t) şi (t,t 1). Procedând ca în
cazul determinării intensităţii de defectare, se obţine:

Parametrul m(t) este intensitatea de reparare a unui produs, adică densitatea de

probabilitate condiţionată a terminării reparaţiei în intervalul de timp (t, t i ) în ipoteza că
produsul era în reparaţie în intervalul (0,t). Dacă se rezolvă ecuaţia m(t) în ipoteza că
G(0)= 0, se obţine

G(t) = 1-exp

Deci, cunoscând intensitatea de restabilire m(t,) se poate calcula funcţia de

mentabilitate a unui produs în intervalul (0,t).
Timpul mediu de restabilire. Procedând ca în cazul timpului mediu de funcţionare
fără defecţiuni se obţine:
MTR=
unde MTR este timpul mediu de restabilire a unui produs. Parametrul MTR se exprimă de
obicei în ore şi se poate folosi pentru efectuarea unor comparaţii privind mentabilitatea între
produse de acelaş fel.

6.3.. Calculul mentenabilităţii pentru un produs

Pentru calculul mentenabilităţii sistemelor, ca bază de calcul, se utilizează timpii
efectivi de reparaţie t’i extraşi din banca pentru date tehnice corespunzător numai
defecţiunilor accidentale. Valorile t’i se ordonează crescător şi se calculează frecvenţele
cumulate la fel ca şi la calculul indicatorilor principali ai fiabilităţii
În cazul că s-a verificat legea de distribuţie a timpilor efectivi de reparaţie t’ i, prin
utilizarea unui test grafic exponenţial, mentenabilitatea se determină din relaţia:
M(t) = 1- emt

unde m reprezintă rata reparaţiilor şi m =

În cazul în care testul exponenţial pentru distribuţia t’ i nu se verifică, se utilizează

legea lui Weibull. Media timpilor de reparaţii (MTR) se determină în acest caz cu formula
următoare:
MTR =
unde
este o funcţie euleriană, ale cărei valori se iau din tabele. În acest caz, mentenabilitatea va
avea forma legii lui Weibull
M(t) =1-

Parametrii b ,h, g se determină similar după metoda expusă la capitolul anterior

MENTENABILITATEA se poate determina :

- experimental (prin simulări în laboratoare, modelarea proceselor reale de
defectare, utilizarea de staţii pilot specializate în diferite tipuri de reparaţii, prin
modele experimentale).
- Prin urmărirea comportării dispozitivelor la beneficiari. (disponibilitate)
- şi introducerea datelor în bănci de date special concepute.
- Mentenenţa preventivă- realizată prin programe special concepute pentru
prevenirea apariţiei defectelor de către cei care realizează proiectul produsului;
- Mentenenţa corectivă – efectuată în vederea înlăturării defectelor ce apar în
funcţionarea dispozitivului.

- Performanţa acţiunilor de mentenenţă depinde de:

- Tehnologia de reparaţii aplicată;
- Lotul de piese de schimb disponibil pentru efectuarea reparaţiilor;
- Activitatea de service dezvoltată.

6.4. Disponibilitate , redondanţă a unui produs/ serviciu

DISPONIBILITATEA (A) subânţelege probabilitatea ca un dispozitiv să fie apt de
funcţionare după o durată de timp consumată pentru reparaţii impuse de căderea ce s-a
produs, după o anumită perioadă de funcţionare.
A. exprimă cantitatv procentul de timp de funcţionare a l dispozitivului într-o anumită
perioadă de exploatare a sa.

Disponibilitatea unui ansamblu complex de dispozitive (atelier, secţie de

producţie/ montaj) reprezintă procentul de dispozitive ce vor fi disponibile pentru a fi
folosite după un anumit interval de timp de funcţionare, datorită efectului cumulat al
dispozitivelor ce nu s-au defectat, şi al celor defecte care au fost puse în funcţiune (reparate),
într-un interval de timp de întrerupere maxim prestabilit.
Pentru o misiune susţinută de dispozitive complexe, disponibilitatea reprezintă
procentul de misiuni, dintr-un interval de timp considerat, care nu vor avea nici o
defecţiune care să nu poată fi remediată, în decursul unei perioade maxime de
întrerupere specificată.( Formula 1)
Deci disponibilitatea are în vedere că se vor produce defcţiuni, pe parcursul
exploatării utilajelor, dar există programe, special concepute, de mentenabilitate care să
îmbunătăţească eficienţa generală a dispozitivului. Pentru produse complexe, complexe,
doar MTBF nu este un parametru de eficienţă mulţumitor; se vor alege, sau chiar se vor
creea indici corespunzători care să reflecte în mod adecvat necesităţile utilizatorului.

REDONDANŢA DEFINEŞTE EXISTENŢA MAI MULT DECÂT A UNUI SINGIR

ELEMENT NECESAR PENTRU ÎNDEPLINIREA UNEI ANUMITE SARCINI,
 CONSIDERÂND CĂ TOATE ELEMENTELE DISPOZITIVULUI TREBUIE SĂ SE
DEFECTEZE ÎNAINTE DE A SE PRODUCE DEFECTAREA DISPOZITIVULUI,
Redondanţa implică existenţa în paralel a două sau mai multe elemente, care pot executa
misiunea în cadrul dispozitivului,în cazul că celelalte elemente ale acestuia se defectează.
Când se foloseşte redondanţa în paralel, fiabilitatea generală a dispozitivului
(RD ) se calculează:
în care:
Ri – fiabilitatea elementului i, redondant. i = 1,2,3,...,n elemente din structura dispozitivului.
COMENTARII, EXPLICAŢII, LĂMURIRI
1. Exemplificaţi percepţia Dvs.cu referire la fiabilitatea
unuiautomobil, uscător de păr, calculator, fântână arteziană cu
comandă programbilă.
2. Daţi exemple de minim 5 produse fiabile şi nementenabile.
3. Care este diferenţa între mentenabilitatea preventivă şi
mentenabilitatea corectivă, pentru cazul unui avion de transport
pasageri?
 Capitolul 7. SISTEMUL DE MANAGEMENT AL CALITĂŢII (SMC)

7.1.SMC – Definiţie, caracteristici, principii..

SISTEMUL DE MANAGEMENT AL CALITĂŢII (SMC) este constituit din:

ANSAMBLUL DE STRUCTURI ORGANIZATORICE, RESPONSABILITĂŢI,
PROCEDURI, PROCESE ŞI RESURSE NECESARE PENTRU IMPLEMENTAREA
MANAGEMENTULUI CALITĂŢII, la nivelul unei intreprinderi sau structuri de producţie.
Implementarea unui SMC, este o activitate „cu bătaie lungă”, în sensul că, ea are al bază o
structură concepută, ordonată, cu o planificare detaliată a activităţilor necesare pentru
asigurarea succesului final. În acelaşi timp trebuie remarcat faptul că echipa de lucru, va
cuprinde specialiştii în planificarea activităţilor necesare constituirii şi implementării
SMC, care vor colabora cu echipa managerială a intreprinderii, în vederea elaborării
soluţiilor cele mai performante.
Pentru a înţelege mai bine utilitatea implementării unui SMC, trebuie avut în vedere
câteva aspecte relevante:
 SMC TREBUIE SĂ FIE ATÂT DE CUPRINZĂTOR CÂT ESTE
NECESAR PENTRU SATISFACEREA OBIECTIVELOR CARE
VIZEAZĂ CALITATEA.

 SMC IMPLEMENTAT UNEI ORGANIZAŢII ESTE DESTINAT ÎN

PRIMUL RÂND SĂ SATISFACĂ NECESITĂŢILE MANAGERIALE
INTERNE ALE ORGANIZAŢIEI.

 SMC IMPLEMENTAT TREBUIE ÎNSĂ SĂ FIE MAI CUPRINZĂTOR

DECÂT CERINŢELE UNUI ANUMIT CLIENT. ACESTA EVALUEAZĂ
NUMAI PĂRŢILE POZITIVE, RELEVANTE (DE INTERES) ALE SMC.
EFECTELE IMPLEMENTĂRII ÎN INTREPRINDERE RADIAZĂ, CA
IMAGINE, PUTERNIC ÎN EXTERIORUL ACESTEIA.

 PENTRU SCOPURI CONTRACTUALE SAU OBLIGAŢII ÎN

RELAŢIIILE CU CLIENŢII, REFERITOARE LA EVALUAREA
CALITĂŢII, POATE FI CERUTĂ DEMONSTRAREA IMPLEMENTĂRII
UNOR ELEMENTE DE IDENTIFICARE ALE SMC.
În vederea implementării corecte, într-o intreprindere, echipa de lucru trebuie să
cunoască următoarele informaţii cu referire la SMC, şi poziţia acestuia în raport
cu utilizatorul:
 UNUL DIN OBIECTIVELE ESENŢIALE ALE SMC ESTE
ÎMBUNĂTĂŢIREA CONTINUĂ A CALITĂŢII LA NIVELUL
INTREPRINDERII.
  SMC TREBUIE SUPUS PERIODIC ANALIZEI MANAGEMEN-
TULUI LA NIVELUL CEL MAI ÎNALT ŞI AUDITULUI INTERN.
 ÎNREGISTRĂRILE ACESTOR ANALIZE ŞI AUDITURI TREBUIE
SĂ FIE MENŢINUTE (ARHIVATE).
 SMC TREBUIE SĂ FIE DEFINIT ŞI DOCUMENTAT
 ESTE NORMAL SĂ SE LUCREZE PLANIFICAT ŞI SĂ SE
CONTROLEZE PROCESELE PENTRU A SE OBŢINE
REZULTATELE DORITE, LA TIMP ŞI CU UN COST MINIM.
 TREBUIE SĂ EXISTE CAPABILITATEA DE A FURNIZA DOVEZI
OBIECTIVE DESPRE MODUL DE OBŢINERE A CALITĂŢII
ÎNTR-UN MOD PLANIFICAT, CONTROLAT.
 TREBUIE SĂ EXISTE CAPABILITATEA DE A DEMONSTRA CĂ
SE ÎNTREPRIND CU EFICACITATE ACŢIUNI CORECTIVE.
În proiectarea şi implementarea unui SMC se vor respecte ŞAPTE principii de
bază:
1. FILOZOFIA REALIZĂRII SMC ESTE: PREVENIRE ŞI NU CONSTATARE
2. ABORDAREA PROBLEMELOR VIZEAZĂ TOATE NIVELELE MANAGERIALE,
INCLUSIV MANAGEMENTUL LA VÂRF.
3. RESPONSABILITATEA CONCEPŢIEI/IMPLEMENTĂRII SMC REVINE TUTUROR
ANGAJAŢILOR INTREPRINDERII, PENTRU CĂ TOŢI SUNT RESPONSABILI
PENTRU CALITATE.
4. EFICIENŢA EVALUĂRII SE ASIGURĂ PRIN ANALIZA COSTURILOR CALITĂŢII
OCAZIONATE DE PROIECTAREA/ IMPLEMENTAREA SMC, RAPORTATE LA
ECONOMIILE ANUALE REZULTATE ÎN URMA IMPLEMENTĂRII.

5. STANDARDUL PE CARE ÎL IMPUNE SMC, ARE ÎN VEDERE:

ORICE ACTIVITATE SE REALIZEAZĂ, INDIFERENT DE DESTINAŢIE,
STRUCTURĂ, CONSUMURI, SAU COSTURI, EA TREBUIE FĂCUTĂ BINE DE
PRIMA DATĂ
.6. DOMENIUL DE APLICARE AL SMC VIZEAZĂ ÎNTREAGA ORGANIZAŢIE.
7 OBIECTIVUL URMĂRIT ESTE ÎMBUNĂTĂŢIREA CONTINUĂ A ACTIVITĂŢILOR,
LA NIVELUL ORGANIZAŢIEI.

PENTRU A PUTEA RESPECTA ACESTE PRINCIPII RESURSA UMANĂ

DISPONIBILĂ VA TREBUI CONŞTIETIZATĂ PE LINIA:
 ASIGURĂRII UNEI BUNE COMUNICĂRI,
 ACCEPTAREA LUCRULUI ÎN ECHIPĂ,ŞI
 CONŞTIENTIZAREA NECESITĂŢII INSTRUIRII CONTINUE.
În urma implementării SMC, utilizatorii contează pe apariţia unor efecte favorabile,
generate de diminuarea anumitor factori perturbatori din proces , concomitent cu
dezvoltarea,ăntărirea unor factori stimulatori, pozitivi, aşa cum tezultă din tabelul nr.7.1.
Tablul nr.7.1.Efectele favorabile aşteptate de laSMC
ŢINTA DIMINUEAZĂ MĂREŞTE
 RECLAMAŢIILE FIDELITATEA
CLIENŢI
COMPANII VALOAREA ADĂUGATĂ
COSTURILE NONCALITĂŢII
COLABORATORI REMEDIERILE SATISFACŢIA MUNCII

MANAGEMENT DEZORGANIZAREA PREVENIREA

PIAŢĂ REF. NEGATIVE NOTORIETATE

7.2. Eficienţa implementării SMC.

Studiile efectuate în domeniul implementării SMC au evidenţiat, pe tot

„mapamondul industriei”, faptul că o componentă esenţială a succesului companiilor se
datorează realizării/ implementării corecte şi eficace a SMC. Întrebarea care se pune este:
DE CE COMPANIILE DE SUCCES DAU O IMPORTANŢĂ DEOSEBITĂ
S.M.C.?
Răspunsul are două componente esenţiale:
 Prima parte a răsunsului derivă din observaţiile sintetizate mai jos:
1.AŞTEPTĂRILE CLIENŢILOR ÎN CEEACE PRIVEŞTE CALITATEA CRESC
PERMANENT

2.CLIENŢII CER DIN CE ÎN CE MAI MULT FURNIZORILOR O CERTIFICARE

OFICIALĂ A SISTEMELOR DE CALITATE UTILIZATE.

3.COMPETITORII PE ACEEAŞI PIAŢĂ ACCENTUEAZĂ ANGAJAMENTUL LOR

PENTRU CALITATE.

4.ESTE DIN CE ÎN CE MAI EVIDENT CĂ O CREŞTERE SUSŢINUTĂ A

ACŢIUNILOR PE PIAŢĂ, VINE DINTR-O ÎNDEPLINIRE CONSECVENTĂ A
CERINŢELOR REFERITOARE LA CALITATE.

5.REDUCERILE COSTURILOR PROVIN ÎN MAJORITATEA CAZURILOR DIN

ACCENTUL PUS PE CREŞTEREA CALITĂŢII.

6.S-A IMPUS TOT MAI FRECVENT PRINCIPIUL CĂ FABRICAREA UNUI PRODUS

SAU REALIZAREA UNUI SERVICIU BINE DE PRIMA DATĂ, ESTE LOGIC ŞI
REZONABIL, ŞI ADUCE NUMAI BENEFICII FURNIZORULUI.

7.DISCIPLINA CALITĂŢII PROMOVEAZĂ O CALE MAI BUNĂ ŞI MAI PUŢIN

STRESANTĂ PENTRU SATISFACEREA CERINŢELOR SPECIFICE ŞI
AŞTEPTĂRILOR CLIENŢILOR.
 A doua parte a răspunsului se referă la faptul că: ABORDAREA SMC
ESTE BAZATĂ PE PROCES, ÎN SCOPUL ASIGURĂRII SATISFACŢIEI
CLIENŢILOR, aşa cum reultă din figura nr:7.1.
În cadrul unei organizaţii performante, managementul asigură
 conducerea şi corelarea unui”pachet” de procese intercorelate, în vederea asigurării
obiectivului final;
 o activitate utilizând resurse şi condusă pentru a da posibilitatea transformării
elementelor de intrare în elemente de ieşire, poate fi cosiderată un proces;
 identificarea şi coordonarea unui ansamblu de procese individuale, sau care
interacţionează (se întrepătrund) în timp şi spaţiu, poate fi considerată “o abordare
bazată pe proces”
AVANTAJELE unei “abordări bazată pe proces”sunt:
înţelegerea şi îndeplinirea cerinţelor impuse procesului;
necesitatea de a considera (evalua) procesele în funcţie de valoarea adăugată;
obţinerea de rezultate în ceeace priveşteperformanţa şi eficacitatea procesului;
îmbunătăţirea continuă a proceselor pe baza măsurărilor obiective.

Tuturor proceselor li se poate aplica metodologia:PLANIFICĂ – EFECTUEAZĂ –

VERIFICĂ – ACTIONEAZĂ (PDCA→ PLAN – DO – CHECK – ACT)
Cele două componente vizează obiective pe termen scurt, eventual mediu.
Dorinţa de satisfacţie a clienţilor socializează cu producătorul; acesta măsoară,
analizează multicriterial solicitarea clientului şi la momentul optim (tehnic, economic, social,
financiar ) îşi asumă responsabilitatea managementului pentru: achiziţionarea resurselorde la
furnizori; pentru formarea resurselor necesare procesului, pentru organizarea calitativă
proceselor de producţie, inclusiv pentru participarea la proiectarea/ implementarea unui
SMC, conform cerinţelor impuse de procesul de fabricare şi de termenele convenite pentru
livrare. Derularea activităţilor generatoare de valori, sunt susţinute de fluxurile
informaţionale aferente, acestea se modelează în funcţie de derularea proceselor de bază

ÎMBUNĂTĂŢIREA CONTINUĂ A SMC

CLIENŢI
Responsabilitatea
managementului
CLIENŢI

CERINŢE Managementul Măsurare, analiză SATIS

resurselor şi îmbunătăţire FACŢIE

MATERIALE
ENERGIE
RES. UMANE PRODUS,
Realizarea sau
KNOW-HOW
produsului SERVICIU UTILIZARE
E.I.
E.E
 ACTIVITĂŢI GENERATOARE DE VALOARE
FLUXURI INFORMAŢIONALE
Figura nr.7.1. Sistem de Management al Calităţii utilizează o “abordare bazată pe proces”.

O abordare pe termen lung are în vedere faptul că asigurarea calităţii prin utilizarea SMC
corect proiectat, coract implementat şi mai ales stimulat cu răspunderea necesară din
partea managerilor la vârf, şi a resursei umane disponibile, pentru a fi exploatat, este de
fapt un element generator de profit, la nivelul întregii companii. Sursele de profit posibile
sunt prezentate în figura nr.7.2.

ASIGURAREA CALITĂŢII

ASIGURAREA CALITĂŢII EXTERNE ASIGURAREA CALITĂŢII INTERNE

SATISFACŢIE TIMP ALOCAT PROCESULUI DE MAI PUŢINE REBUTURI,

CLIENTI CONDUCERE REMEDIERI, REFACERI
REPRELUCRĂRI

REDUCEREA
NUMĂRULUI
DE
RECLAMAŢII REDUCERE DE
STOCURI
VOLUM MAI MARE
AL PRODUCŢIEI
PREŢURI
MAI MARI
COSTURI MAI
MICI

CREŞTEREA
DIVERSIFICĂRII
PREŢULUI

CREŞTEREA PROFITABILITĂŢII COMPANIEI

Figura nr.7.2.Sursele de profit datorate implementării SMC.

7.3. Standardele ISO 9000/ 2000 care vizează formarea/ implementarea SMC

În anul 2000 au fost elaborată o familie de 4standarde direcţionate pe proiectarea şi

implementarea unui SMC.Standardele sunt utilizate individual, pentru a rezolva anumite
probleme punctuale, dar efectele lor pot fi coroborate în vederea realizării unui SMC
implementabil într-un sistem de producţie.
Cele patru standarde sunt :
EN ISO 9001: 2000 SISTEME DE MANAGEMENT AL CALITĂŢII.
CERINŢE
EN ISO 9000: 2000 SISTEME DE MANAGEMENT AL CALITĂŢII.
PRINCIPII FUNDAMENTALE ŞI VOCABULAR.
EN ISO 9004: 2000 SISTEME DE MANAGEMENT AL CALITĂŢII.
LINII DIRECTOARE PENTRU ÎMBUNĂTĂŢIREA PERFORMANŢEI
EN ISO 19011:2000 LINII DIRECTOARE PENTRU AUDITAREA
SISTEMELOR DE MANAGEMENT AL CALITĂŢII ŞI DE MEDIU
Modul de coroborare al standardelor, precum şi problematica pe care o abordează fiecare,
este redat în figura nr.7.3.

ISO 9000
Noţiuni fundamentale,ale SMC,
Terminologia pentru SMC

ISO9001
Cerinţele SMC pentru organizaţii ISO 9004
Capabilitatea organizaţiilor de a Aplicarea celor 8 principii de
furniza produse sau servicii în sopul management în vederea
creşterii satisfacţiei clienţilor îmbunătăţirii performanţei
orgnizaţiei.

ISO 19011
Îndrumări pentru
aplicarea principiilor
fundamentale de audit

Figura nr. 7.3.Conexiunea standardelor din familia ISO.

7.4. Structura standardului SR EN ISO 9001
Standardul SR EN ISO 9001 stabileşte cerinţele pentru SMC dacă:
 O organizaţie este pusă n faţa necesităţii de a.-şi demonstra capabilitatea de a
furniza consecvent produse şi/ sau servicii care să satisfacă cerinţele clienţilor şi
cerinţele reglementărilor aplicabile.
 Doreşte să obţină MĂRIREA satisfacţiei clienţilor printr-o aplicare eficace a SMC,
inclusiv asigurarea proceselor de îmbunătăţire continuă a SMC.
Principalele capitole ale standardului sunt următoarele.
0. INTRODUCERE
1. ADOPTAREA UNUI SMC ESTE O DECIZIE STRATEGICĂ A ECHIPEI
MANAGERIALE DE VÂRF.
2 SCOPUL PREZENTULUI STANDARD INTERNAŢIONAL NU ESTE DE A IMPUNE
O UNIFORMITATE ÎN STRUCTURA SMC, SAU ÎN UNIFORMIZAREA
DOCUMENTAŢIEI.
RELAŢIA ISO9001 – ISO9004
 SUNT COMPLEMENTARE
 POT FI UTILIZATE INDEPENDENT, SAU ÎN TANDEM
aplicare în organizaţie în scopuri interne,
ISO9001 UTILIZAT PENTRU pentu scopuri contractuale
pentru activităţi de certificare
îndrumări pentru îmb.cont a performanţelor org.
ISO9004 UTILIZAT PENTRU îndrumări pentru îmb.cont a eficienţei ec.globale.
ghid pentru îmbunătăţirea performanţelor
1. DOMENIU DE APLICARE
 O organizaţie este pusă n faţa necesităţii de a.-şi demonstra capabilitatea de a furniza
consecvent produse şi/ sau servicii care să satisfacă cerinţele clienţilor şi cerinţele
reglementărilor aplicabile.
 Doreşte să obţină mărirea satisfacţiei clienţilor printr-o aplicare eficace a SMC, inclusiv
asigurarea proceselor de îmbunătăţire continuă a SMC.
 Toate cerinţele standardului sunt generice şi sunt destinate aplicării de către toate
organizaţiile, indiferent de mărime, tip de producţie sau tip de produs sau serviciu furnizat.
Dacă o cerinţă a standardului (cerinţele referitoare la calitatea unui produs realizat în
organizaţie) nu se poate introduce în documentaşia SMC, ea poate fi exclusă, în anumite
condiţii.(cap7.2.1.) Excluderile se pot efectua numai dacă cerinţele nerealizate sunt
confirmate de o organizaţie înaintea acceptării introducerii cerinţei în documentaţie.
2. REFERINŢE NORMATIVE
1. Prezentul standard este un document normativ; el conţine prevederile cele mai noi în
domeniul standardizării SMC, conform ultimelor prevederi ale standardelor internaţionale
în domeniu.
2. Părţi care încheie acorduri pe baza acestui standard SUNT INVITATE să examineze
posibilitatea plicării celei mai recente ediţii.
3.TERMENI ŞI DEFINIŢII
 Se aplică termenii şi definiţiiledin ISO 9000.
 Pentru explicarea lanţului de furnizare, în cadrul ISO 9001, s-au introdus în vocabular
noţiunile: furnizor → organizaţie → client
Termenul de “ORGANIZAŢIE ”înlocuieşte termenul de “FURNIZOR”utilizat în
ISO 9001/1994, şi se referă a unitatea care aplică prezentul standard internaţional.
 Termenul de “FURNIZOR” înlocuieşte termenul de “SUBCONTRACTANT”
4.SISTEM DE MANAGEMENT AL CALITĂŢII
4.1.CERINŢE GENERALE:

STABILIT, DEFINIT
DOCUMENTAT,

SMC IMPLEMENTAT
MENŢINUT
ÎMBUNĂTĂŢITĂ CONTINUU EFICACITATEA

ACTIVITĂŢI LA NIVELUL ORGANIZAŢIEI

 IDENTIFICAREA PROCESELOR NECESARE SMC;
 APLICAREA PROCEDURILOR DE IDENTIFICARE A PROCESELOR LA NIVELUL
ORGANIZAŢIEI
 DETERMINAREA SUCCESIUNII ŞI INTERACŢIUNII ACESTOR PROCESE;
 STABILIREA UNOR CRITERII ŞI METODE PRIN CARE SĂ SE ASIGURE CĂ
OPERAREA ŞI CONTROLUL PROCESELOR SUNT EFICACE.
 SĂ SE ASIGURE DISPONIBILITSTEA RESURSELOR (INFORMAŢIILOR) PENTRU
OPRAREA ŞI MONITORIZAREA PROCESELOR
 SĂ MONITORIZEZE, SĂ MĂSOARE PROCESELE
 SĂ GENEREZE ACŢIUNI DE ÎMBUNĂTĂŢIRE CONTINUĂ A PROCESELOR
4.2.CREINŢE REFERITOARE LA DOCUMNTAŢIE
4.2.1. Generalităţi
Documentaţia SMC :
a) Declaraţii documentate ale politicii în domeniul calităţii şi ale obiectivelor calităţii;
b) Manualul calităţii;
c) Proceduri documentate cerute de prezentul Standard Internaţional;
d) Documente care să ateste planificarea, operarea şi controlul eficace al proceselor;
e) Înregistrări ale calităţii cerute de prezentul Standard Internaţional, care vor fi arhivate
conform procedurilor specifice.

N1. PROCEDURĂ DOCUMENTATĂ este stabilită, documentată, implementată

şi menţinută
N2. Amploarea documentaţiei depinde de:
Mărimea organizaţiei şi tipul activităţilor,
Complexitatea şi interacţiunea proceselor
Competenţa personalului.
N3. Documentaţia se poate prezenta sub orice formă, sau pe orice mediu suport.
4.2.2.Manualul Calităţii.
a) Domeniul SMC, inclusiv detalii şi justificări pentru excluderi
b) Proceduri documentate stabilite pentru SMC.(referiri la proceduri).
c) O descriere a interacţiunii dintre procesele SMC.
4.2.3.Controlul documentelor.
Se va stabili o procedură documentată care să definească controalele, în scopul:
a) aprobării documentelor (adecvarea acestora înainte de emitere)
b) analizei/ actualizării/ reaprobării (atunci când este cazul)
c) identificării modificărilor, (stadiul revizuirilor curente/ la zi a doc.)
 d) asigurării utilizării celor mai relevante documente la punctele de lucru destinate
e) asigurării lizibilităţii/ identificabilităţii cu uşurinţă a documentelor.
f) asigurării că documentele de provenienţă extremă sunt identificateşi au o distribuţie
controlată
g) prevenirii utilizării neintenţionate a documentelor perimate.
h) stabilirea circuitului de arhivare a documentelor perimate.
4.2.4. Controlul înregistrărilor calităţii.
Înregistrările cu deferirire la calitatea proceselor/a modului de interacţiune a lor, trebuie să
rămână lizibile, identificabile/ regăsibile cu uşurinţă (procedură pentru identificare,
depozitatre, protejare, regăsire, durată de păstrare, eliminare înregistrări)
5.RESPONSABILITATEA MANAGEMENTULUI

5.1.ANGAJAMENTUL MANAGEMENTULUI
Managementul la vârf va furniza dovezi privind angajamentul în implementarea/
îmbunătăţirea continuă a eficacităţii sale prin
a) comunicarea în cadrul organizaţiei, la toate nivelele,a
cerinţelor legale,
cerinţelor reglementate
cerinţelor clienţilor (mod de satisfacere a lor)
b) stabilirea obiectivelor în domeniul calităţii,
c) stabilirea politicii în domeniul calităţii,
d) conducerea analizelor de management
e) asigurarea disponibilităţii
5.2.ORIENTARE CĂTRE CLIENT Managementul la vârf trebuie să se asigure că
cerinţele clientului sunt identificate corect/ sunt îndeplinite, în scopul creşterii
satisfacţiei acestuia.
5.3.POLITICA ÎN DOMENIUL CALITĂŢII (PC)
a) este adecvată faţă de scopul organizaţiei
b) include angajamentul pentru îmbunătăţirea continuă a eficacităţii SMC
c) asigură un cadru pentru stabilirea/ analiza obiectivelor calităţii
d) este comunicată şi înţeleasă în organizaţie
e) este analizată pentru adecvarea ei continuă.
5.4.PLANIFICARE
5.4.1.Obiectivele calităţii proceselor dar şi obiectivele cerinţelor referitoare la produse
se vor detalia pe principalele funcţii ale managementului, pe diverse nivele de conducere; ele
trebuie să fie măsurabile şi în coccordanţă cu politica în domeniul calităţii.

5.4.2. Planificarea SMC vizează două aspecte:

a) asigurarea cerinţelor prevăzute la subcap: 4.1.
b) integralitatea SMC (schimbările în SMC sunt planificate şi
implementate)
5.5 RESPONSABILITATE, AUTORITATE/ COMUNICARE.
5.5.1.Responsabilitate/ autoritate
Managementul la vârf respnsabilităţile, autorităţile/ intercorelarea lor sunt asigurate
(definite şi communicate) la toate nivelele!
5.5.2. Reprezentantul managementului
Managementul la vârf va numi un membru din echipă care se va ocupa cu
responsabilitatea /autoritatea pentru:
a) a se asigura că procesele necesare SMC sunt stabile, implementate
 menţinute
b) a raporta managementului la vârf că SMC funcţionează conform
programului/ sunt necesare îmbunătăţiri;
c) a se asigura că este promovată în organizaţie conştientizarea faţă de cerinţele
clienţilor.
5.5.3.Comunicare internă
Managementul la vârf trebuie să s easigure de existenţa canalelor de comunicare cele mai
adecvate în cadrul organizaţiei, prin care să se asigure eficacitatea SMC.
5.6.ANALIZA EFECTUATĂ DE MANAGEMENT
SMC va fi analizat periodic de managementul la vârf (nivel de adecvare în timp/
eficacitatea SMC), conform figurii nr.7.4.
Analizele efectuate de management trebuie menţinute în timp conform procedurilor de
arhivare.

ANALIZA EFECTUATĂ DE MANAGEMENT

ÎMBUNĂTĂŢIRE ÎMBUNĂTĂŢIRE
ÎMBUNĂTĂŢIRE
ÎMBUNĂTĂŢIREA A ÎMBUNĂTĂŢIRE
A
ÎMBUNĂTĂŢIREA A
CONTINUĂ A EFICACITĂŢII A
EFICIENŢEI
CONTINUĂ A EFICACITĂŢII
PRODUSELOR SMC EFICIENŢEI
ECONOMICE
PRODUSELOR
CF.CERINŢELOR SMC ECONOMICE
GENERALE A
CF.CERINŢELOR
CLIENŢILOR GENERALE A
ORGANIZAŢIEI
CLIENŢILOR ORGANIZAŢIEI

DATE DE INTRARE DATE DE IEŞIRE

1. RREZULTATELE AUDITURILOR Decizii şi acţiuni referitoare la

2. FEEDBACK-ULDE LA CLIENT
3. FUNCŢIONAREA PROCESELOR/ A 1. Îmbunătăţirea EFICACITĂŢII
CONFORMITATEA PRODUSELOR. N SMC, şi a proceselor sale.
4. STADIUL ACŢIUNILOR CORECTIVE/ 2. Îmbunătăţirea produsului #
PREVENTIVE. A cerinţele clientului
5. REZULTATE ALE ANALIZEI DE
MANAGEMENT ANTERIOARE
L 3. Necesarul de resurse pentru
realizarea îmbunătăţirii
6. SCHIMBĂRI PLANIFICATEALE S.M.C. I
7. RECOMANDĂRI PENTRU
ÎMBUNĂTĂŢIREA SMC Z
A

Figura nr.7.3. Analiza de management.

6. MANAGEMENTUL RESURSELOR UMANE

6.1.ASIGURAREA RESURSELOR, necesare: (SCOP)

 în vederea implementării/ meţinerii SMC
 pentru creşterea satisfacţiei clientului.

6.2.RESURSE UMANE (asig.SMC)

PERSONAL COMPETENT: STUDII, INSTRUIRE, ABILITĂŢI, EXPERIENŢĂ
Obligaţiile organizaţiei: identificarea competenţei necesare
 evaluarea eficacităţii acţiunilor intreprinse,
 asigurarea instruirii necesare,
 conştientizarea personalului faţă de propriile acţiuni,
 menţinerea înregistrărilor adecvate, referitoare la studii,
 instruire, abilităţ, şi reevaluarea lor ciclic, conform unui
program prestabilit.

INFRASTRUCTURA NECESARĂ PENTRU A REALIZA CONFORMITATEA CU

CERINŢELE DOCUMENTAŢIEI:
 clădiri, spaţii de lucru, utilitîţi asociate
 echipamente pentru procese, hardware, software
 servicii suport asociate (transport intern, logistică, sistem informaţional, sisteme de
comunicare, şa)

MEDIUL DE LUCRU din organizaţie va conduce asigurarea conformităţii cu cerinţele

produsului

7.REALIZAREA PRODUSULUI
7.1. PLANIFICAREA REALIZĂRII PRODUSULUI
Organizaţia îşi va planifica şi dezvolta procesele necesare pentru realizarea produsului.
(obiectivele calităţii şi cerinţele pentru produs, stabilirea de procese şi alocarea de
resurse, activităţi de monitorizare, validare, inspecţie, încercări de produse, precum şi
criterii acceptare ale produsului, efectuarea de înregistrări pentrua furniza dovezi cu
referire la calitatea produsului)
Activitatea de planificare va fi corelată cu celelalte procese din structura SMC
Pt.produse complexe PLANUL CALITĂŢII procesele SMC
7.2.PROCESE REFERITOARE LA RELAŢIA CU CLIENTUL
 Cerinţele clientului referitoare la activităţile de livrare/ post livrare
 Cerinţele clientului referitoare la contract, comandă, alte documente emise.
 Cerinţele nespecificate de către client, dar necesarepentru realizarea specificată,
pentru utilizarecunoscută şi intenţionată.
 Cerinţe legate de reglementărireferitoare la produs
 Orice alte cerinţe suplimentare identificate la nivelul organizaţiei
Procesele sunt supuse unei analize continue pentru ca organizaţia să răspundă clientului
în tim util
Organizaţia va comunica în permanenţă cu clientul (informaţii despre produs, tratarea
cererilor de ofertă sau chiar a modificărilor de comenzi, feedback-ul de la client, inclusiv
reclamaţia acestuia).

7.3.PROIECTARE ŞI DEZVOLTARE
ESTE UN PROCES PLANIFICAT ŞI CONTROLAT LA NIVELUL ORGANIZAŢIEI.
Planificarea proiectării şi dezvoltării:
 Etapele proiectării dezvoltării
 Analiza , verificarea şi validareaproceselor

Responsabilităţile şi autoritatea pentu proiectare şi dezvoltare a produsului.

DATE DE INTRARE ALE P/D
Cerinţe de funcţionare şi performanţă
Cerinţe legale /de reglementare
aplicabile
Atunci cînd este aplicabil procesul să
furnizeze inf. derivate din pr. Similare.
Alte cerinţe similare pt.proiectare/dez.
DATE DE IEŞIRE ALE P/D
Să îndeplinească cerinţele din datele de
intrare ale P/D
Să furnizeze inf.ref.la aprovizionare,
producţie , service
Să conţină sau să facă referire la criterii
de acceptare a produsului
Orice alte cerinţe supl. identificate

7.4.APROVIZIONARE.
Informaţiile referitoare la aprovizionare:
 Vizeată crinţele produsului de aprovizionat
 Cerinţele pentru aprobarea produsului, a procedurilor, proceselor şi
echipamentelor.(înţelegeri cu partenerii)
 Cerinţele pentru calificarea personalului
 Cerinţele pentru SMC.
 Verificarea produsului aprovizionat.
7.5. PRODUCŢIE ŞI FURNIZARE DE SERVICII
CONTROLUL producţiei se referă la:
 disponibilitatea informaţiilor care descriu caracteisticile produsului,
 disponibilitatea instrucţiunilor de lucru,
 utilizarea echipamentului adecvat,
 disponibilitatea şi utilizarea dispozitivelor de măsură şi control,
 implementarea monitorizării şi a măsurării proceselor,
 implmentarea activităţilor de eliberare, livrare,şi post livrare.
În vederea VALIDĂRII proceselor sunt necesare:
 definirea criteriilor pentru analiza şi aprobarea proceselor
 aprobarea echipamentului de măsură şi calificarea personalului
 utilizarea de metode şi proceduri specifice
 cerinţe referitoare la înregistrări
 revalidareaproceselor de câte ori este nevoie.

IDENTIFICARE ŞI TRASABILITATE
Capabilitatea organizaţiei de a-şi identifica produsul în raport cu cerinţele de măsurare
şi monitorizare.
 PROPRIETATEA CLIENTULUI
 PĂSTRAREA PRODUSULUI
7.6. CONTROLUL DISPOZITIVELOR DE MĂSURARE ŞI MONITORIZARE
Ase vedea ISO 10012-1 şi 10012-2.

8.MĂSURARE, ANALIZĂ ŞI ÎMBUNĂTĂŢIRE.

Scopul implementării proceselor de monitorizare, măsurare, analiză şi îmbunătăţire:
 Pentru a demonstra conformitatea produsului
 Pentru a asigura conformitatea SMC
 Pentru a îmbunătăţi continuu eficacitatea SMC.
 Asigurarea satisfacţiei clientului
Pentru a menţine SMC la nivele de performanţă eficace, în organizaţie se va constitui un
program de audit, şi un grup de auditori, care vor acţiona pe zone de audit.(obiectivitate,
imparţialitate, profesionalism).
ISO 10011-1 şi ISO 10011-2 pentru îndrumarea activităţii de audit.
Monitorizarea şi măsurarea se referă la următoarele obiective:
 Monitorizarea şi măsurarea proceselor din organizaţie.
 Monitorizarea şi măsurarea produselor
 Monitorizarea şi măsurarea produselor neconforme.
 Analiza datelor
 Îmbunătăţirea continuă a eficacităţii SMC prin acţiuni corective şi preventive
Procesele de monitorizare şi măsurare au următorul algoritm:
a) analiza detaliată a procesului
b) determinarea cauzelor care le-au generat
c) evaluarea necesităţilor de acţiune pentru a preveni apariţia în continuare a cauzei
d) înregistrările rezultatelor acţiunii intreprinse
COMENTARII, EXPLICAŢII, LÎMURIRI
1.Întocmiţi schiţa unui manual al calităţi pentru o structură de fabricarede
tip.atelier de proiectare, , secţie de producţie, departament de control al
proceselor de fabricare.

BIBLIOGRAFIE

A-01 Abrudan, Ioan Sisteme flexibile de fabricaţie. Concepte de fabricaţie

şi management. Editura Dacia, Cluj- Napoca, 1998.

A-02 Alexandru, C. Dorin Probleme statistice ale fiabilităţii. Editura Economică, coord.
Bucureşti,1994.

A-03 Alexis, Jacques Metoda Taguchi în practica industrială. Editura Tehnică,

Bucureşti, 1999.
A.04 Allaire, Yvan Management strategic. Editura Economică, Bucureşti,1998.
Firşirotu, Mihaela

A.05 Andronic, Bogdan, C. Performanţa firmei. Editura Polirom, Iaşi, 2000.

B.01 Baron, T., ş. a. Calitate şi fiabilitate, vol. I-II, Editura Tehnică, Bucureşti,
1998.

B.02 Băjenescu, Titu Fiabilitatea, disponibilitatea şi mentenabilitatea sistemelor

electronice complexe. Editura de Vest, Timişoara, 1997.

C.01 Carabulea, A. Managementul sistemelor industriale. Probleme. Studii de

caz şi aplicaţii economico-inginereşti. Editura Universităţii
Politehnica Bucureşti, 1995.

C.02 Cârlan, M. Probleme de optimum în ingineria sistemelor tehnice.

Editura Academiei Române, Bucureşti, 1994.

C.03 Ceauşu, I. Funcţionarea, întreţinerea şi repararea sistemelor

hidraulice şi pneumatice ale maşinilor, utilajelor
şi instalaţiilor. OIDICM, Bucureşti, 1990.

C.04 Ciocodeică, Mihail Manualul sistemului calităţii. Ghid pentru implementarea

standardelor internaţionale ISO 9000. Editura Tehnică,
Bucureşti, 1998.
C.05 Ciurea, S. Managementul calităţii totale. Editura Economică,
Drăgănescu, N. Bucureşti, 1995.

D.01 Dan, Vasile, coord. Strategii şi structuri industriale competitive. Editura ALL
Educaţional, Bucureşti, 1997.

D.02 Dalotă, Marius Managementul afacerilor productive. Editura Sedona,

Mocan, Marian Timişoara, 1995.

D.03 Dănăiaţă, Doina Informatica în sprijinul managementului. Determinarea

consumului de muncă prin prelucrarea automată a datelor
Editura Mirton, Timişoara, 1998.

D.04 Deac, Vasile Managementul mentenanţei industriale. Editura Eficient,

Bucureşti, 2000.

D.05 Deaconescu, T. Bazele ingineriei calităţii. Editura Transilvania, Braşov1998

D.06 Deaconu, Economia întreprinderii. Editura Didactică şi Pedagogică,

Alexandrina Bucureşti, 1998.

D.07 Delamarian, Cristian Manual pentru mentenanţă şi retehnologizarea instalaţiiloe

termoenergetice şi industriale. Editura Asociaţiei de
Sudură din România. Timişoara, 1999.

D.08 Dumitrescu, C. Elemente de management general. Editura Eurobit,

Fântână, N. Timişoara, 1998.
Militaru, C.

H.01 Hohan, I. Tehnologia şi fiabilitatea sistemelor. Editura Didactică

şi Pedagogică, Bucureşti, 1982.

H.02 Huţu, Carmen-Aida Cultură organizaţională şi transfer de tehnologie.

 Editura Economică, Bucureşti, 1999.
J.01 Juran, J.M., Calitatea produselor, Editura Tehnică, Bucureşti, 1973.
Grina, F.M.

K.01 Kecs, Wilhelm Complemente de matematici cu aplicaţii în tehnică.

Editura Tehnică, Bucureşti, 1989.

K.02 Kaufman, Arnold Creativitatea în managementul întreprinderilor. Editura

Aluja, Jaime Gil AIT Laboratories, Bucureşti, 1997.
Lafuente, Ana Maria

M.01 Maliţa, M. Incertitudine şi decizie. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică

M.02 Maniu, Al. Isaic. Manualul calităţii. Editura Economică, Bucureşti, 1997.
Vodă, V. Gh.

M.03 Mann, N. R. Methods statistical analysis of reliability and life data.

Scafer, R.E. John Wiley and Sons, New York.

M.04 Manolescu, Mişu-Jan Fiabilitatea sistemelor economice. Editura Universităţii

AGORA, Oradea, 2002.

N.01 Noyé, Didier Ghid practic pentru controlul calităţii. Principii. Metode.
Mijloace. Editura Tehnică, Bucureşti, 2000.

O.01 Olaru, M. Managementul calităţii. Editura Tehnică, Bucureşti, 1994.

O.02 Oprean, A. ş. a. Fiabilitatea maşinilor-unelte. Editura Tehnică, Bucureşti,

1979.

P.01 Parker, Graham Costurile calităţii. Editura Codex, Bucureşti, 1998.

T.01 Tudor, A. Durabilitatea şi fiabilitatea transmisiilor mecanice.Editura

şi colectiv. Tehnică, Bucureşti, 1999.