METODE DE LUCRU

INCURAJATI COPILUL

Incurajarea este mult mai importanta decat orice aspect al cresterii si

educarii copilului. Este atat de importanta incat lipsa ei poate fi considerata cauza
principala a comportamentului deviant (cand copilul se comporta urat!). UN COPIL
NEASCULTATOR ESTE UN COPIL DESCURAJAT. Fiecare copil are nevoie de
incurajare continua asa cum o planta are nevoie de apa. El nu poate creste, nu se
poate dezvolta si nu poate castiga sentimentul ca apartine fara sa fie incurajat.
Ce lucru extraordinar este cand copilul nostru are curaj! Daca noi adultii am fi
plasati intr-o lume de giganti, am reusi sa ne descurcam la fel de bine cum incerca
sa se descurce acesta? Copiii raspund provocarilor vietii cu o mare dorinta de a
reusi, de a-si perfectiona abilitatile si de a-si depasi sentimentul de inadecvare si
de micime in fata adultilor. Doresc atat de mult sa apartina familiei! Dar, in
incercarea lor de a castiga recunoasterea si de a-si gasi un loc in familie, copilul
se intampina cu descurajarea continua. Metodele de educare duc de multe ori la
descurajarea lor. Intr-o suta de feluri pe zi, prin tonul vocii si prin actiunile noastre
ii indicam copilului ca este inadecvat, nepriceput, si inferior in general. Si cu toate
acestea el continua sa doreasca sa apartina si sa aiba un loc in familie, in lume.
Jumatate din job-ul de a incuraja consta in a evita descurajarea atat prin
umilinte cat si prin supraprotectie. Orice actiune care sustine lipsa increderii in
sine este descurajare. Cealalta jumatare a job-ului consta in incurajare. Ori de
cate ori sustinem copilul in a-si stabili un self increzator si curajos, oferim
incurajare. De aceea trebuie sa observam care sunt rezultatele educarii noastre si
in mod repetat sa ne intrebam: ,,Cum afecteaza conceptul de sine al copilului
meu, aceasta metoda de educare pe care o folosesc? ,, Comportamentul copilului
ne ofera o idee despre stima sa de sine. Cel care se indoieste de propriile sale
abilitati si in propriile sale valori va demonstra acesta prin deficiente. El nu mai
crede ca apartine lumii prin utilitate, participare si contributie. In descurajarea sa,
el este intors mai mult spre inutilitate si spre comportamente provocatoare.
Convins fiind ca este inadecvat si ca nu poate contribui, este determinat ca macar
sa fie observat, intr-un fel sau altul. A fi chelfanit este mai bine decat sa fii ignorat.
Si exista cateva avantaje in a fi vazut ca fiind ,, un copil rau,, ! Un astfel de copil
va deveni convins ca nu exista speranta de a castiga un loc prin comporamente
cooperante.
Dragostea parinteasca este cel mai bine demonstrata prin incurajarea
continua spre independenta. Trebuie sa incepem inca de la nastere si sa
mentinem ritmul pe tot parcursul copilariei. Copilul nostru are nevoie de curaj. Sa-l
ajutam sa-l obtina si sa-l mentina.
 ELIMINATI CRITICA SI MINIMALIZATI GRESELILE

Sublinierea greselilor copiilor nostri este dezastruoasa. Consumam multa

energie din timpul nostru petrecut cu copilul observand ce greseli face ca imediat
sa le sarim in cap pentru asta. Cand dam atentie mare greselilor copilului nostru,
nu facem altceva decat sa-l descurajam. NU PUTEM CONSTRUI PE
SLABICIUNE- CI NUMAI PE TARIE/FORTA.
Sistemul nostru de educatie pare sa puna accent pe ideea ca copiii trebuie
educati sa nu faca nici o greseala si sa fie perfecti. Daca ne centram atentia
asupra a ceea ce a facut copilul nostru bine, exprimandu-ne increderea in
abilitatile lui, si ii oferim INCURAJARE, greselile si vina pot disparea de la sine din
lipsa de atentie ( nu mai sunt ,,hranite,,). Atunci cand suntem cu ochii pe greselile
copilului si nu pe realizarile acestuia, de fapt traim intr-un fel de frica in legatura cu
faptul ca acesta va creste gresit, ca va invata obiceiuri proaste, ca va dezvolta
atitudini eronate, ca va rezolva sarcini in mod gresit.. Noi ii supraveghem constant
si incercam sa prevenim anumite greseli. In mod constant corectam,
admonestam. O astfel de abordare denota lipsa de incredere in copilul nostru;
este umilitor si descurajator. Cu toate aceste atitudini nu facem altceva decat sa
accentuam latura negativa. De unde sa-si mai procure copilul nostru atata energie
pentru a-si implini scopurile? Atunci cand corectam in mod constant , copilul nu
numai ca va avea sentimentul ca ceea ce face , face rau, dar poate deveni si
temator sa nu faca greseli. O astfel de teama ii va opri sa faca orice, de bine ce
tot ceea ce face este gresit.Teama poate sa-l copleseasca in asa masura incat
sa-si piarda abilitatea de a functiona. El are impresia ca daca nu este perfect nu
are nici o valoare. In orice caz , perfectionismul este un scop imposibil de atins, iar
efortul de a-l atinge duce la imbunatatire, dar cel mai adesea la renuntare si
disperare/descurajare.
Cu totii facem greseli. Foarte putine sunt dezastruase. De cele mai multe ori
noi nici nu vom sti daca o actiune este sortita esecului decat dupa ce este
terminata si vedem rezultatele! Cateodata trebuie sa facem greseli in scopul de a
afla ca acestea sunt greseli. TREBUIE SA AVEM CURAJUL DE A FI
IMPERFECTI- si sa le permitem copiilor nostri sa fie imperfecti. Doar in acest fel
putem functiona, progresa, creste.
 CASTIGATI COOPERAREA

Cand vorbim de educarea copilului pentru cooperare, presupunem si

existenta propriei noastre cooperari. Cand o familie traieste in dizarmonie putem fi
siguri ca nu exista cooperare. Una dintre rotile trenului este blocata. Daca privim
familia ca pe un tren in care rotile sunt fiecare membru al familiei atunci vom
intelege ca trenul ca sa traga in aceeasi directie si intr-o anumita viteza trebuie ca
toate rotile sa functioneze si sa se roteasca pe sina. Daca una dintre roti este
blocata atunci cu siguranta trenul se va opri sau va deraia de pe calea ferata.
Fiecare roata este la fel de importanta ca celelalte, si nici una nu este cea mai
importanta. Directia de mers a trenului depinde de cum coopereaza cele patru
roti. Daca fiecare roata decide sa faca cum doreste atunci cu siguanta trenul se va
rupe si va deveni inutil. Marimea familiei nu este importanta. Corpul familiei poate
fi sustinut de orice numar de roti.
Fiecare membru al familiei ar fi bine sa gandeasca cum ar fi bine pentru
intreg grupul. ,,Ce cere situatia prezenta?”.Nu mai putem gandi in termeni de ce
vrem noi sa faca altcineva. Aceasta atitudine impune propria noastra dorinta in
fata altora si violeaza respectul pentru acestia. Insa nici sa oferim atentie
nemeritata doar de dragul de a avea liniste, nu este corect. Aceasta atitudine
violeaza respectul de sine. Trebuie sa fim intotdeauna constienti de semnificatia
reala a cooperarii, care implica acceptarea regulilor de baza comune. Una dintre
situatiile concrete este cand decidem la ce varsta dorim noi ca odorul nostru sa fie
de ajutor in casa.
 EVITATI SA DATI ATENTIE EXAGERATA EVENIMENTELOR

Copilul care obtine atentie constanta este un copil nefericit. El simte ca daca
nu atrage atentia asupra sa este lipsit de valoare pentru altii, nu are un loc. El va
cauta continuu reasigurari ca este important. De vreme ce se indoieste de acest
lucru (ca apartine), nici o asigurare nu-l va impresiona. Mama sa ii da atentie.
Doua clipe mai tarziu, el se intreaba: mama mai este atenta, constienta ca sunt
aici? Inca mai contez? Acesta este un cerc fara sfarsit al indoielii. Ce situatie
mizerabila. Cum poate mama sa-l ajute?
Copiii au nevoie de atentie din partea noastra. Insa trebuie sa devenim
constienti de diferenta dintre atentia cuvenita si cea necuvenita. Daca ne gasim in
situatia in care suntem ocupate pana peste cap de copilul nostru atunci putem
trage concluzia ca oferim atentie necuvenita / exagerata. Studiati situatia. Poate
copilul sa faca fata situatiei daca nu intervenim? Cum afecteaza raspunsul nostru
conceptul de sine al copilului? Ii demonstreaza acestuia ca poate face lucruri
independent de intervenitia mamei sau ii dovedeste ca este dependent,
neajutorat, asa cum pare? Trebuie sa-i invatam pe copii sa se simta autosuficienti
si sa nu depinda de atentia si de aprobarea noastra.
 STIMULATI INDEPENDENTA
,,SA NU FACI NICIODATA CEVA PENTRU COPILUL TAU DIN CEEA CE
POATE FACE SINGUR,,.

Aceasta regula este foarte importanta , de aceea ea trebuie repetata cat mai
des posibil. De cate ori facem ceva pentru copil din ceea ce poate sa faca singur ii
aratam cat de mari, buni, experimentati, capabili, importanti suntem noi si cat de
mic si neajutorat este el. In mod continuu ii demonstram superioritatea noastra
asumata si presupusa sa inferioritate. Si apoi ne intrebam de ce se simte
incapabil si devine incomplet/deficient. Sa faci pentru copil ceva ce poate face
singur este extrem de descurajant de bine ce il deprivam de a experimenta singur
puterile sale. Asta arata completa noastra neincredere in abilitatea lui de a
rezolva o problema, neincrederea in curajul sau. Prin asta il deposedam de simtul
securitatii, care se bazeaza pe propriile realizari obtinute cu propriile mijloace. In
plus ii negam dreptul de a-si dezvolta increderea in sine. Si toate acestea cu
scopul de a ne pastra imaginea despre propria indispensabilitate.. Astfel aratam o
imensa lipsa de respect fata de copil ca persoana. Inca din copilaria mica acesta
incearca sa ne arate ca doreste sa faca lucrurile pentru sine, copilul vrea sa
ajunga la sapun pentru ca doreste sa-l simta. Mult prea des descurajam astfel de
incercari timpurii in scopul de de a pastra curatenia, astfel ca promovam
descurajarea si un concept de sine fals. Ce pacat! Este mult mai usor sa faci
curatenie dupa copil decat sa ii restaurezi curajul. Imediat ce copilul
demonstreaza dorinta de a face lucrurile singur, trebuie sa profitam de acest lucru
si sa-l lasam sa mearga pana unde este posibil pentru el. S-ar putea ca acesta sa
aiba nevoie de ajutor, supervizare, incurajare si training. Nu avem dreptul de a
face totul pentru el sau sa-l oprim sa-si aduca contributia acolo unde este dornic
sa realizeze ceva. Cand vezi un copil mic ai intotdeauna primul impuls de a-l ajuta
atunci cand este intr-o mica problema pe care doreste sa o rezolve. Dar trebuie sa
fim atenti la acest prim impuls. Fara sa ne dam seama, frecvent ne dam voie sa
continuam sa-i ajutam chiar si atunci cand acestia pot rezolva problemele
independent de noi, pentru ca suntem atat de obisnuiti sa facem asta. Copiii
gasesc placere in a primi servicii speciale. Este un fel de putere in a fi capabil de
a solicita servicii. Dar copiii se bucura la fel de mult si atunci cand sunt utili si de
ajutor. Pe masura ce copilul creste, inclinatia naturala este sa faca tot mai multe
lucruri pentru sine si pentru altii. Aceasta inclinatie poate fi sufocata de teama,
protectie si servicii din partea parintilor. Intr-un astfel de caz, copilul se
contamineaza de descurajare si descopera rapid valoarea pozitiva a slabiciunii
(ce inseamna sa fii slab iar ceilalti sa-ti aduca servicii). El presupune ca nu poate
face lucruri pentru sine, presupune ca este inadecvat si nu crede in propriile sale
abilitati. Apoi gaseste ca este confortabil sa primeasca servicii de la ceilalti. Stim
ca in practica este mult mai dificil cand suntem pe fuga si trebuie sa rezolvam mai
multe lucruri intr-un termen scurt dar trebuie sa recunoastem si faptul ca avem
tendinta sa minimalizam abilitatile copilului si sa maximizam slabiciunea sa.
Trebuie sa fim sensibili la diferenta dintre asteptarile noastre exagerate care sunt
o forma de impunere a dorintelor noastre, si increderea in abilitatile lui care este o
forma de respect.
Trebuie sa devenim constienti de pericolul din spatele supra-protectiei si sa
actionam in scopul de a stimula independenta. Fiecare mama isi aminteste
fericirea care a acompaniat primii pasi ai copilului. Multi parinti au inregistrat
aceste momente video ca pe un eveniment deosebit. Oportunitati pentru a trai
aceste sentimente de mandrie si de fericire vor mai exista in fiecare stadiu de
dezvoltare a copilului daca parintele este atent. Mama se aseaza in fata departe
de copil, tine mainile intinse- pentru a-l sustine daca se dezechilibreaza. Copilul
este independent. Ea il incurajeaza. Ii ofera spatiu sa se miste independent de
suportul sau. El incearca. Cand copilul reuseste sa-si atinga mama acesta traieste
un sentiment triumfal iar ea nu mai inceteaza sa-l laude pentru aceasta reusita.
Deci , trebuie sa ne dam un pas inapoi, sa-i oferim copilului spatiu, sa ne a abtine
in a face ceea ce acesta poate face, si sa-l incurajam.
 DISTRATI-VA IMPREUNA

In vremurile vechi, in familiile mari, copiii erau fortati de circumstante sa

depinda unii de altii in privinta distractiei. Acest obicei s-a pierdut de la o generatie
la alta datorita introducerii divertismentului colectiv oferit de radio si mai tarziu de
TV. Cu totii iubim povestile care prezinta familii solidare si cum isi petrec acestea
timpul . Una dintre scenele cele mai cunoscute din ,, Spargatorul de nuci,, este
aceea in care cei doi copii impreuna cu adultii , se bucura intr-un dans impreuna
in jurul bradului de Craciun. Este tragic sa vedem in ziua de astazi atat de multe
familii atat de dezbinate incat copiii se distreaza separat de parinti. Acest tip de
educatie este partial data de schimbarile culturale care ,,intorc” copiii impotriva
adultilor, si partial data de lipsa abilitatii de a trai impreuna in mod democratic.
Parintii sunt atat de ocupati sa le ofere totul copiilor lor incat pierd din vedere sa
se joace cu ei!
Un alt factor este pierderea intereselor comune ale parintilor si ale copiilor,
care duc la rejectia copilului din lumea adultului si la inabilitatea parintelui de a
intra in lumea copilului ca si egal. In multe familii copiii nu doresc ca parintii sa se
joace cu ei. Si totusi cand parintii si copiii se bucura impreuna de un joc, ostilitatea
este redusa iar armonia are o sansa. Este usor sa te joci cu un bebelus , insa
cand copilul este mai mare se pare ca ne pierdem abilitatea de a ne juca cu el.
Copilul are o nevoie disperata pentru astfel de participare. Ora de joaca poate
deveni punctul forte pentru armonia si intelegerea dintre copii si parinti. Jocul
acasa poate fi o sursa de distractie mai mult decat de competitie. Aici copilul
poate invata ca nu trebuie sa castige neaparat si ca poate doar sa se bucure de
joc. Aceasta este o lectie dificila, de bine ce multi adulti esueaza in a realiza ca
copilul este obisnuit sa castige indiferent ce face. Fiecare casa ar trebui sa aiba
jocuri in concordanta cu varsta copiilor. Un timp definit pentru jocul in familie ar
trebui sa devina rutina zilnica. Daca parintii stiu sa asculte si sunt alerti, vor
descoperi tot felul de lucruri ce sunt punct de interes pentru copiii lor, si cu
imaginatie, aceasta se poate transforma intr-un proiect de familie. Hobby-urile
unesc oamenii. Prin jocuri si proiecte comune in care fiecare traieste bucuria,
oamenii pot dezvolta sentimente de solidaritate in grup. Solidaritatea este
esentiala pentru egalitatea pe care o promoveaza, si pentru atmosfera relaxata si
armonioasa ce poate deveni parte din viata familiei.
 VORBITI CU EI, NU LOR !

Cele mai mari dificultati intre adolescenti si adulti au la baza lipsa

comunicarii, sau prezenta unei comunicari defectuoase. Aceste porti pot fi tinute
deschise pe perioada adolescentei daca a fost stabilita o relatie simpatetica pe
parcursul copilariei adolescentului. Cea mai mare parte a reusitei depinde de
abilitatea noastra de a respecta copilul, chiar si atunci cand nu suntem de acord
cu comportamentul acestuia. Copilul si mai tarziu adolescentul, cu acordul sau, si
de multe ori in chip neconstient, observa, primeste impresii pe care le organizeaza
in propriul sau sistem ca apoi sa actioneze conform propriilor concluzii. El are o
minte a lui pe care se bazeaza! Prea adesea utilizam aceasta expresie pentru
situatii in care acesta nu ne mai asculta sau este rebel. Trecem cu usurinta peste
ceea ce simte el si incercam sa-l impresionam cu ceea ce stim noi sau gandim noi
incercand sa-I impunem vointa nostra. Noi vrem sa le modelam caracterul, mintea
, personalitatea, ca si cum ar fi facuta dintr-un material moale iar actiunea noastra
ar trebui sa-l formeze. Din punctul de vedere al copilului aceasta actiune este
perceputa ca tiranie- si chiar asa si este. Asta nu inseamna ca nu putem sau nu
trebuie sa ii ghidam, numai ca noi nu trebuie si nu avem dreptul de a-I incadra in
propriul modelaj. Fiecare copil are propria sa creativitate, fiecare copil raspunde
sau reactioneaza la ceea ce a contabilizat in viata sa. Fiecare copil are propria sa
putere de a-si modela personalitatea cu ajutorul nostru dar fara a incerca sa-l
fortam.
De vreme ce misiunea nostra ca parinte este aceea de a ne ghida copiii, ar
fi intelept de descoperit ce si cum ghidam. Putem invata multe privind
comportamentul copiilor nostri si descoperind care este scopul acestui tip de
comportament, putem invata multe daca dorim sa aflam ce gandesc. Acest lucru
nu este dificil de facut deoarece copiii si adolescentii sunt atat de liberi in
exprimare. Daca ii vom certa, critica, admonesta, sau vom cauta cu tot dinadinsul
greseli, ei isi vor da seama foarte curand si nu se vor mai expune unui astfel de
experiente inconfortabile. Si incet incet vom inchide acea usa catre
intercomunicare.
Dar pe de alta parte, daca vom accepta liber ideile copilului nostru, daca
vom examina impreuna posibilitatile, daca vom explora impreuna variantele de
reusita sau de esec, daca vom pune in mod constant intrebari de genul:,, Atunci ,
ce se va intampla?, Cum te vei simti atunci?, Cum se vor simti ceilalti?,, atunci
copilul ca gasi un sens in a accepta un partener in rezolvarea problemelor de
viata. Este ridicol sa astepti ca copilul tau sa aiba numai idei grozave, bune. Sa-I
spui ca greseste iar ca tu ai dreptate de cele mai multe ori duce la renuntare din
partea lui. (va face acelasi lucru si cu dvs). Aceasta inseamna sa-I vorbesti
copilului.
Vorbindu-le copiilor nostri inseamna sa le spunem cum dorim noi ca lucrurile
sa se desfasoare, exprimam dorinta noastra spre supunere, pretindem o imagine
a ceea ce gandim noi.
 Vorbind cu copiii, noi si ei cautam impreuna idei care sa rezolve probleme
sau sa imbunatateasca situatia. Copiii au o contributie creativa in constuctia unei
relatii armonioase si cu aceasta ocazie pot realiza si ei ca contribuie la acest
lucru. Asta nu inseamna ca ei au dreptul sa conduca familia dupa propriile lor idei.
Atunci cand esuam sa stam si sa discutam cu copiii nostri despre problemele
curente, cand esuam in a-I lasa sa se exprime liber atunci ei chiar fac ceea ce
doresc iar noi pierdem orice influenta in ceea ce priveste comportamentul
acestora. Cooperarea trebuie sa castige- si cea mai buna cale de a castiga
cooperarea copiilor nostri este aceea de vorbi liber despre ce crede/gandeste sau
simte fiecare si sa exploram impreuna cai mai bune de a coopera unii cu altii.
 INFIINTATI UN CONSILIU DE FAMILIE

Consiliul de familie este cea mai buna metoda de rezolvare a problemelor din
cadrul familiei intr-o maniera democratica. El reprezinta ceea ce chiar numele
sugereaza- o reuniune a tuturor membrilor familiei in cadrul careia de discuta si
sunt solutionate problemele fiecaruia dintre membrii implicati in familie. Cel mai
indicat ar fi ca data si ora intalnirii saptamanale sa fie stabilita cu ceva timp inainte
de comun acord. Ar trebui sa devina parte a rutinei familiei. Data intalnirii nu va fi
schimbata decat cu acordul tuturor membrilor familiei. Fiecare membru este
asteptat sa fie prezent la intalnire. Daca unul dintre membrii familiei nu doreste sa
se prezinte , trebuie sa abdice in fata deciziei grupului. Fiecare familie poate lucra
la detaliile privind regulile de functionare a consiliului de familie, dar principiile de
baza raman aceleasi. Fiecare membru are dreptul sa aduca in discutie o
problema noua. Fiecare are dreptul sa fie ascultat . Impreuna, se cauta o solutie
pentru problema iar decizia majoritatii este agreata si de minoritate. In consiliul de
familie vocea parintilor nu se aude mai tare sau mai puternica decat a fiecaruia
dintre copii. Deciziile luate la intalnire dureaza o saptamana adica pana la
urmatoarea intalnire. Daca se descopera ca solutia propusa saptamana trecuta nu
a dat roade se va propune o noua solutie , dar intotdeauna cu intrebarea: ,,Ce
urmeaza sa facem in legatura cu aceasta problema?,, Si din nou este in puterea
fiecaruia din grup sa decida .
Nu este o intalnire a consiliului de familie daca doar parintii preinta probleme
sau gasesc solutii. Copiii trebuie stimulati sa contribuie cu partea lor in luarea
deciziilor si in gasirea de solutii.
Secretul succesului unui consiliu de familie consta in dorinta fiecarui membru al
familiei de a privi problema ca fiind o problema de familie si nu prolema unui
membru al familiei, fiecare trebuie sa- si asume responsabilitatea. Este o
problema comuna de bine ce traiul in comun presupune multiple interactiuni.
Acest tip de abordare duce la dezvoltarea respectului mutual, responsabilitate
mutuala, si promoveaza egalitatea intre membrii familiei. Familiile democratice
traiesc pe o fundatie solida, aceea a egalitatii.
 65 de moduri de a spune "BRAVO TIE”
BY EDWARD S. KUBANY

Foarte dragut din partea ta.

Multumesc foarte mult.
Uau!
Asta este grozav
Imi place modul in care iti faci treaba.
Tine-o tot asa .
Toata lumea munceste atat de mult.
Asta este chiar o imbunatatire.
Mult mai bine.

Mergi inainte!
Este o placere sa predau cand vad ce treaba buna faci.
Buna treaba.
Ce treaba buna!
Te-ai autodepasit astazi.
Genul acesta de munca imi face mare placere.
Felicitari. Ai omis doar........
Corect! Bravo tie.
Strasnic
Pariez ca parintii tai vor fi foarte mandri cand vor vedea ce treaba buna ai facut.
Frumos .
Sunt foarte mandru de felul cum ai lucrat (lucrezi) astazi.
Excelenta treaba.
Apreciez ajutorul tau.
Foarte bine. Ce-ar fi sa le arati si celorlalti.?
Multumesc pentru ca ( stai jos, esti linistit, esti atent la lectie).
Minunat /uluitor
Inainte.
Cu siguranta.
Stalucit.
Arata foarte bine.
Doamne, ce impresionant!
Esti pe calea cea buna acum.
Este o treaba de nota 10.
J este in top.
M asteapta in liniste.
D s-a pus pe treaba.
A este atenta.
Pare ca ai depus mult efort in treaba aceasta.
Foarte inteligent.
Foarte creativ.
Foarte interesant.
Bine gandit.
Acesta este un punct de vedere foarte interesant.
Acum iti dai seama/te-ai prins.
C a facut-o.
Acesta este raspunsul corect.
Acum ai pus punctul pe I.
Super Corect.
Super.
Super treaba.

Aceasta este o observate foarte interesanta.

Acesta este cu certitudine un mod interesant de a vedea lucrurile.
Multumesc pentru ca ma intrebi? Te ascult
S este pe cai mari.
Acum esti chiar tare.
Buna treaba
Pe departe.
Faci sa para usor
Incepe sa arate dragut.
Imi place cum s-a linistit L (in clasa, in vizita).