Introducere în Ingineria Electrică/Introducere în Ingineria Energetică

Anul I IEC/ISE
Seminar Nr. 4 – Aplicaţii transfer de căldură

APLICAŢII
TRANSFER DE CĂLDURĂ

4.1. O bară din cupru având conductivitatea termică λCu=378 W/(m⋅K), lungimea L=295
mm şi aria secţiunii transversale A=388 mm2se încălzeşte la un capăt până la temperatura
t1=209°C, celălalt capăt fiind aşezat în gheaţă. Presupunând că transmiterea căldurii are loc
exclusiv în lungul barei (fără pierderi prin suprafaţa laterală şi spre mediul înconjurător), să se
calculeze cantitatea de gheaţă care se topeşte în timp de τ=1.000 secunde dacă căldura latentă de
topire a gheţii este qtop=330 kJ/kg.
REZOLVARE:
Energia termică transmisă prin conducţie prin secţiunea transversală A a barei de lungime
L în timpul τ, se determină din relaţia matematică a fluxului de căldură transmis prin conducţie:
q dx
⋅
dt
q
= λ ⋅ ⋅ Δτ ⇒ ⋅ = λ ⋅ ⋅ Δτ ⇒ =
dx
q dx dt dt λ ⋅ Δτ

Se integrează membrul stâng al relaţiei între limitele t şi t1 respectiv, membrul drept al

relaţiei între limitele 0 şi L, rezultând:
λ ⋅ Δ ⋅ Δτ
t L
1 q q q t
()()⋅⇒
∫ = L dt 1

⋅
∫⇒−=
t
dx t t 0 ⋅−⇒Δ =L0t q L
λ ⋅ Δτ λ ⋅ Δτ λ ⋅ Δτ =
Cunoscând că această cantitatea de căldură este folosită pentru topirea masei m de
gheaţă, se poate scrie ecuaţia de bilanţ termic:
λ ⋅ Δ ⋅ Δτ
t
QmqqAmq
=⋅ top ⋅⇒
top ⇒ Amq L⋅=
top ⇒ ⋅ = ⋅

()()()⇒
λ ⋅ − ⋅ Δτ ⋅ − 62

λ ⋅ Δ ⋅ Δτ ⋅ t A 378 W / m grd 200 0 grd 1000 s 388 10 m ⋅ ⋅ − ⋅ ⋅ ⋅

ttA1
m 33= −

Lq⋅ top =
Lq⋅ top 295 10 m 330
=
 10 J/ kg ⋅ ⋅ ⋅

29.332,8W s 29.332,8 J 29.332,8 1

⋅
m==⇒=
mm 0,301 kg
= kg kg
97.350 J/ 97.350 1
97.350 J/⇒
kg

4.2. Pachetul de tole al unui transformator este

alcătuit din „n” tole de oţel silicios cu conductivitatea
termică λOlS=50 W/(m⋅K) şi grosimea unei tole δ1=0,42
mm, având între ele o foiţă de hârtie de grosime δ2=0,025
mm cu conductivitatea termică λh=0,2 W/(m⋅K). Să se
determine, pentru sistemul format din pachetul de tole şi
hârtie, coeficientul de conductivitate termică echivalent,
în cazul în care sistemul este străbătut de un flux de
căldură perpendicular pe suprafaţa tolelor şi în cazul când
trece în lungul lor. Să se tragă concluzii cu privire la
eficacitatea izolaţiei termice într-un caz şi celălalt.
REZOLVARE:
Atunci când fluxul de căldură este perpendicular pe suprafaţa plăcilor, (vorbim despre
conductivitate termică echivalent se determină a
fluxul
.
Qdin figura alăturată), coeficientul de
considerând n rezistenţe termice montate în serie şi scriind relaţia de calcul:
.

1
Introducere în Ingineria Electrică/Introducere în Ingineria Energetică
Anul I IEC/ISE
Seminar Nr. 4 – Aplicaţii transfer de căldură
= δ ⇒λ= δ
R tot tot
tot
R
λ e
tot
e

Grosimea totală a sistemului este:

( ) tot n 1 2 n 1 n δ2 δ = ⋅ δ + δ = ⋅ δ + ⋅
Rezistenţa termică totală a sistemului este:
n
Rtot Ri
=∑
i1
=

Cum sistemul este constituit din n rezistenţe termice de tipul 1 (R1 – corespunzător tolei
de oţel) şi din n rezistenţe termice de tipul 2 (R2 – corespunzător stratului de hârtie), rezistenţa
termică totală a sistemului va fi:
= n ⋅ R1 + n ⋅ R2
Rtot
R2 = n ⋅(R1 + ) ⇒

( ) ⇒ −−

n ⋅ δ + δ 12 δ + δ 12 33
 0,42 10 0,025 10 ⋅ + ⋅

λ = −−
e
δ = ⋅ 10
⎛ ⎞ 0,42 10 3 3 0,025

= δ
n ⎜⎜ δ λ + ⎟⎟ + λ λ ⋅
2
+
⋅ 1 δλ 1
2
50 0,2
⎝ OlS h
⎠ OlS h

10 ⋅ 3
10 ⋅ 3

0,445 0,445 0,445

− −

e 3,336 W /(m K) e λ = ⋅ λ = −

= 0,0084 10 0,125 10 = ⇒ 0,1334

−−
33
()
3
⋅+⋅
10 0,0084 0,125 ⋅ +

Atunci când fluxul de căldură este perpendicular pe suprafaţa plăcilor, (vorbim despre
fluxul .
Qdin figura de mai sus), coeficientul de conductivitate termică echivalent se determină cu relaţia
de
b
calcul:
n⋅δ
⋅δ
n
'
'1
2
λ=λ+λ⇒λ=
+
e tot,rap,1 tot,rap,2
rap,1 rap,2 e R R

Rezistenţele termice conductive totale, raportate la valorile conductivităţilor termice ale

celor două materiale care alcătuiesc sistemul se pot exprima sub forma:
n ()⋅δ+δ n ()⋅δ+δ
=şi R
12 tot.rap,2
R
λ λ
tot.rap,1 2
1
−−
=⇒
12
n n δ ⋅ λ + δ ⋅ λ 0,42 10 50
⋅δ ⋅δ 33
0,025 10 0,2
'1
2
1122
⋅⋅+⋅⋅
λ = −−
e
⇒
+
()()
=
n
=
⋅ δ + δ 12 ⋅ δ + δ 12 δ + δ 12 0,42 10 0,025 10 ⋅ + ⋅
n 33

λ 1
λ 2

− ()3
 10 0,42 50 0,025 0,2 21 0,005 '
⋅⋅+⋅ + 21,005 '
'

eλ =⇒λ=⋅
λ = −e ()3 = ⇒ K)
0,445 47,202 W /(m e
0,445
10 0,42 0,025
⋅+

Concluzie: Comparând rezultatele obţinute în cele două cazuri, rezultă că stratul de

hârtie reprezintă o izolaţie termică eficientă numai atunci când este aşezat perpendicular pe
direcţia de propagare a fluxului de căldură.

4.3. O conductă de abur supraîncălzit din oţel cu conductivitatea termică λ1=37,9

W/(m·grd), cu diametrul interior d1=210 mm şi grosimea peretelui δ1=7 mm este izolată la
exterior cu două straturi de izolaţie termică de aceeaşi grosime δ2=δ3=28 mm, primul având un
coeficient de conductivitate termică de două ori mai mare decât al doilea (λ2=λ3=0,2 W/(m·grd)).
În ce mod se vor modifica pierderile de căldură pe metrul liniar de conductă, dacă straturile de

2
Introducere în Ingineria Electrică/Introducere în Ingineria Energetică
Anul I IEC/ISE
Seminar Nr. 4 – Aplicaţii transfer de căldură
izolaţie îşi vor modifica locul, menţinându-se toate celelalte condiţii neschimbate? Ce concluzii
practice se pot trage cu privire la ordinea de aşezare a straturilor de izolaţie?
REZOLVARE:
Densitatea fluxului de
căldură linear transmis
prin conductă în cazul în
care stratul doi de
izolaţie, având δ2 şi λ2,
este aşezat pe suprafaţa
conductei (figura de mai
jos (a)) se determină cu
relaţia:

a) b)
tt
−
ie
q
=
⇒
L,1
d
d
d
1
1
1
 3
2
4
⋅ + ln ⋅+

2 2 ln ⋅ π ⋅ λ ln
⋅π⋅λ d ⋅π⋅λ d 2 ⋅ d
1 ie
12t t 23
q − 3
=

L,1
⎛+⋅δ⎞

1 +⋅δ +⋅δ
ln 1 ⋅ ln 1 ⋅ ln 1 ⋅ ⎟ ⎟
⋅ 11 22
33
⎜⎜ d2 + d2 + d2
2 ⋅π ⎝ λ d λ d λ d ⎠
1 12 23 3

Cunoscând:
d2 = d1 + 2 ⋅ δ1 = 210 + 2 ⋅ 7 = 210 +14 = 224 mm
d3 = d2 + 2 ⋅ δ 2 = 224 + 2 ⋅ 28 = 224 + 56 = 280
mm d4 = d3 + 2 ⋅ δ3 = 280 + 2 ⋅ 28 = 280 + 56 =
336 mm0,2
233λ = ⋅ λ = ⋅ ⇒ λ = = ⋅
2 0,2 W/(m grd)
Rezultă:
2 0,1W/(m grd)

( ) ( ) ⇒ 2 3,14 t t

⋅⋅−
6,28 t t ⋅ −

q =
ieie
L,1
= ln 1,25 10
1 224 1 1
ln 0,026385 ln 1,2
280 336
ln ln ln 1,067 5
⋅+⋅+⋅ ⋅+⋅+⋅
37,9 210 0,2 224 0,1 280
ie
q
= ⋅−
q 0,026385 0,064851 5 ie
L,1
0,223144 10 0,182322 ⋅−
⇒ = 6,28 t t
()⇒ ⋅+⋅+⋅
6,28 t t
( ) ( ) i e 2 6,28 t t
⋅−
L,1 W / m
= ++
q
L,1 2,940649
0,001711 1,115718 1,823220

Densitatea fluxului de căldură linear transmis prin conductă în cazul în care stratul trei de
 izolaţie, având δ3 şi λ3, este aşezat pe suprafaţa conductei (figura de mai sus (b)) se determină cu
relaţia:

3
Introducere în Ingineria Electrică/Introducere în Ingineria Energetică
Anul I IEC/ISE
Seminar Nr. 4 – Aplicaţii transfer de căldură
= tt 1 1 ⇒
q 1 d − d 3 d
L,2 2 ie 4

⋅ + ln ⋅+

2 2 ln ⋅π⋅λ ln
⋅π⋅λ d ⋅π⋅λ d 2 ⋅ d
ie
22t t 3
q =
1 13 − ⇒
L,2
⎛+⋅δ⎞

1 +⋅δ +⋅δ
ln 1 ⋅ ln 1 ⋅ ln 1 ⋅ ⎟ ⎟
⋅ 11 22
33
⎜⎜ d2 + d2 + d2
2 ⋅π ⎝ λ d λ d λ d 3 ⎠
1 13 22

( ) ( ) ⇒ 2 3,14 t t

⋅⋅−
6,28 t t ⋅ −

q =
ieie
L,2
= ln 1,25 5
1 224 1 1
ln 0,026385 ln 1,2
280 336
ln ln ln 1,067 10
⋅+⋅+⋅ ⋅+⋅+⋅
37,9 210 0,1 224 0,2 280
= q
q 0,026385 0,064851 10 ⋅−
L,2 ie
0,223144 5 0,182322
⋅+⋅+⋅ ⋅−
()⇒ ⇒ = 6,28 t t
6,28 t t ( ) ( ) i e 2 6,28 t t
⋅−
ie

L,2 W /m
= 0,911610 L,2
q ++ 3,144761
0,001711 2,231440
Din raportul celor două mărimi, rezultă:
()
6,28 t t
⋅−
q 2,940649 6,28 t t ⋅ −
L,1 () 3,144761 3,144761 q
ie L,1
 q 6,28 t t ⋅ − ie
=⇒=> 1,069 1
() ⋅ ()
=
= 2,940649 6,28 t t
L,2
ie 3,144761 ⋅ − 2,940649 q
ie L,2

Concluzie: Pentru ca pierderea de căldură să fie minimă, întotdeauna, stratul de izolaţie

termică cu coeficientul de conductivitate termică mai mic trebuie aşezat pe suprafaţa mai caldă
(adică pe suprafaţa exterioară a peretelui conductei).

4.4. Soarele emite energie radiantă continuu de q=6,44⋅107 W/m2, raza Soarelui fiind
R=6,95⋅108m, iar distanţa medie Pământ – Soare este d=1,5⋅1011 m. Să se calculeze debitul de
apă ce poate fi încălzit de un captator solar plan cu suprafaţa S’=2,5 m2, având randamentul
η=62%. Temperatura apei la intrarea în captator este ti=20°C, iar la ieşire te=41°C. Căldura
specifică la presiune constantă a apei la 20°C este cp=4.185 J/(kg⋅grd).
REZOLVARE:
Debitul de apă ce poate fi încălzit de captatorul solar plan se determină din ecuaţia
transmiterii căldurii:
.
.
.
.
Q c
Qmctm
=⋅⋅Δ⇒=c
p ct
p
⋅Δ

Cum căldura preluată de captatorul solar se determină cu relaţia:

.
.
q S'
q S'
⋅ ⋅η
.
.
.
p p ⋅ ⋅η
Q q S' m
= ⋅ ⋅η ⇒ = = ⋅−
ct
c ( ) peic t t
p ⋅Δ
p
Densitatea fluxului de căldură ce cade pe un metru pătrat al suprafeţei Pământului se
determină cu relaţia:
.
Q ⋅ ⋅η S' ⋅ ⋅η
. ⇒=
Q S
.
.
= ⇒ =m Pamant m
q . Q S'
.
p ctt
( ) ( ) p e i Pamant
S
Pamant
cttS⋅−⋅
⋅−
pei

4
Introducere în Ingineria Electrică/Introducere în Ingineria Energetică
Anul I IEC/ISE
Seminar Nr. 4 – Aplicaţii transfer de căldură
 =Spamant
rază d, = 4⋅ π⋅ d, iar fluxul termic radiant emis de Soare
Suprafaţa Pământului determinându-se conform fiind calculat cu relaţia
relaţiei de calcul a ariei unei sfere de 2 Asfera
.
= ⋅ π⋅ ⋅ , rezultă debitul de apă ce poate fi încălzit de captatorul solar plan: 2

Q4Rq
.
62
6,95 10 6,44 10 2,5
()
. 2
. m ⋅⋅⋅⋅⋅
.
2
8
4 R q S' 2
⋅ π ⋅ ⋅ ⋅ ⋅η R q S' ⋅ ⋅ ⋅η 100
7

2
= 11

= ⇒ 2

= 2 cttd
ctt4d ⋅−⋅
()()
⋅−⋅⋅π⋅ pei
pei 4.185 41 20 1,5 10 ⋅ − ⋅ ⋅
()()
.
6,44 10 2,5 62 ⋅ ⋅ ⋅48.215,56 10
. 16 7 48,3025 10 23
⋅⋅
m 4.185 21 ⋅ 0,244 10
= 197.741,2 24
2,25 10 −1
0,0244 5 10 ⋅ =⋅⇒
100 ⋅ ⋅ ⋅ ⋅
22

..m 0,0244 kg /s
===⋅⇒=
1 kg / h 0,0244 3600 kg / h m
3600 87,84 kg / h
5