REPRODUCEREA UMANĂ ASISTATĂ MEDICAL

Prin termenul de „tehnologie de reproducere” intelegem interventia directa a

omului in controlul sau chiar inlocuirea modului natural de reproducere, prin utilizarea
mijloacelor artificiale sau partial artificiale, in masura in care sarcina se realizeaza
atunci cand natura esueaza. Tehnologiile de reproducere sunt utilizate pe scara larga in
tratamentul infertilitatii umane. Unele dintre aceste tehnologii sunt folosite in cuplurile
fertile din motive genetice sau in cuplurile care sunt discordante pentru anumite boli
transmisibile pentru a reduce riscul de infectie atunci cand se doreste o sarcina.
Termenul, de asemenea, include orice tehnică de reproducere care implică o terță parte,
adică un donator de spermă, o mamă surogat etc. (Chatzinikolaou, 2010).

Reproducerea umană asistată medical (RUAM) reprezintă ansamblul tehnicilor

și practicilor clinice sau biologice care permit procrearea în afara procesului natural,
prin intervenția sau la indicația medicului.

RUAM a luat amploare deoarece rata sterilității și infertilității cuplurilor este în

creștere, între 10-15% dintre cupluri neputând avea copii pe cale naturală. Infertilitatea
reprezintă reducerea în mod involuntar și semnificativ a capacității reproductive
naturale a părinților, aflați la vârsta biologică de a procrea, altfel spus, incapacitatea
unui cuplu de a avea copii după un an de activitate sexuală regulată, neprotejată (Mosin
V.)

Cauza problemei este atribuita in proportie de 40% femeilor si 40% barbatilor,

cu 20% ambilor parteneri. Cresterea sterilitatii se datoreaza unor factori necunoscuti,
desi diverse cauze biologice si sociale, poluarea, stresul, dieta sau lipsa de exercitii
fizice par sa imparta o parte din responsabilitate. Deplasarea in sus a varstei fertile sau a
anumitor obiceiuri sexuale uzuale, de exemplu, numar mare de parteneri, care creste
incidenta bolilor venerice, poate, de asemenea, sa creasca procentul de sterilitate in
zilele noastre. Printre aspectele negative ale reproducerii asistate s-ar putea mentiona
costul ridicat care variaza de la 10.000 de dolari la 100.000 dolari per cuplu (Begley,
1995); stresul provocat prin balansarea dintre sperante si realitate, mai ales dupa
incercari nereusite; intrebarile si dilemele etice sunt implicate in mai multe procese;
presiunea sociala care variaza in functie de natiuni si de mentalitatile lor, si problemele
aparute de la companiile de asigurari, care poate considera tratamentele pentru
infertilitate ca fiind experimentale sau terapii alese si poate refuza rambursarea
costurilor tratamentelor (Chatzinikolaou, 2010).

Numai in SUA, numarul femeilor cu varsta cuprinsa intre 15-44 de ani cu

capacitatea redusa de a avea copii este de 7,3 milioane (Departamentul de Sanatate si
Servicii Umane din SUA, 2005) si sunt peste 5,3 milioane de cupluri sterile.

Studii recente indică faptul că din 1996 până în 2002, nașterile de feți vii,
produși prin RUAM au crescut cu 128% (în SUA, în fiecare an se nasc peste 45 000 de
copii concepuți prin astfel de metode de reproducere).

SUA are una dintre cele mai mari rate de nasteri multiple din lume. Aceasta rata
este direct atribuita utilizarii crescute a reproducerii umane asistate in realizarea sarcinii.
In 2003, de exemplu, 31% dintre sarcinile concepute prin fertilizare vitro (FIV) au fost
gestatii gemelare si 3% sau fost tripleti sau gestatii de ordin superior. Doar 1% dintre
sarcinile spontane sunt gestatii multiple. Riscurile pentru sanatate ale sarcinilor
multiple, atat pentru mama, cat si pentru copil sunt bine documentate. Femeile care
poarta mai multi embrioni prezinta un risc mai mare de complicatii ale sarcinii, inclusiv
HTA, preeclampsie, anemie, hemoragie postpartum si risc crescut de avort spontan. In
timp ce gestatiile multiple reprezinta doar 3% din toate nasterile din SUA, ele sunt
responsabile pentru 23% din nasterile premature si 26% dintre copiii cu greutate foarte
mica la nastere (Riggan, 2010).

Principalele cauze de infertilitate feminină sunt afecțiuni alte trompelor uterine

(23%), afecțiuni la nivelul uterului (22%), endometrioză (17%), rezervă ovariană redusă
(15%). Dintre problemele de natură masculină, modificările la nivelul spermogramei
sunt cauza infertilității într-un procent de 72%.
 Oamenii apelează la RUAM atunci când tratamentele obișnuite, hormonale,
medicamentoase sau chirurgicale nu dau niciun rezultat. Sunt cunoscute mai multe
metode de RUAM și practici asociate acestora

 Inseminarea intrauterină (IUI)

 Fertilizarea in vitro (FIV)
 Injecția intracitoplasmatică a spermei (ICSI)
 Transferul intrafalopian al zigoților (TIFZ)
 Transferul intrafalopian al gameților (GIFT)

Diferențele între aceste tehnici sunt date de numărul persoanelor implicate și de

locul unde are loc fecundarea.

1. Inseminarea intrauterină este o metodă de concepție care presupune plasarea

spermatozoizilor în interiorul uterului, favorizând șansele obținerii unei sarcini.
2. Fertilizarea in vitro este o procedură concepută pentru a trata infertilitatea și a evita
transmiterea anumitor afecțiuni genetice grave, cu scopul de a produce o sarcină
sănătoasă. Procedura se poate efectua folosind propriile ovocite și sperma partenerului
sau în cazuri particulare poate implica atât ovocite cât și spermatozoizi de la donatori.
3. Injecția intracitoplasmatică a spermei este un procedeu de reproducere asistată folosit
pentru a trata problemele de fertilitate masculină cauzate fie de lipsa de mobilitate a
speramtozoizilor, fie de cantitatea sau calitatea scăzuta de lichid seminal.
4. Transferul intrafalopian al zigoților este tratamentul infertilității utilizat atunci când un
blocaj în trompele uterine previne legarea normală a spermatozoizilor de ovul. Prin
această tehnică, ovulele sunt stimulate și colectate prin utilizarea metodelor de fertilizare
in vitro și apoi combinate în laborator cu sperma. Apoi zigoții sunt plasați laparoscopic în
trompele uterine de unde vor ajunge în uter.
5. Transferul intrafalopian al gameților este o metodă de reproducere umană asistată, care se
aplică în special femeilor care suferă de endometrioză sau în cazurile de infertilitate
necunoscută. Ca și tehnică de lucru după recoltarea ovocitelor, în aceeasi zi, 3-4 ovule
sunt amestecate cu materialul seminal și introduse în trompele uterine prin intermediul
unui cateter. Această metodă oferă avantajul de a combina tehnica reproducerii asistate
 cu diagnosticul laparoscopic pentru a descoperi cauza de infertilitate, care adeseori este
endometrioza (Harper, 2014).

I. Probleme legate de etică

Etica reproducerii se ocupa de etica care inconjoara reproducerea umana si

problemele de la inceputul vietii, cum ar fi contraceptia, tehnologiile de reproducere
asistata (de exemplu fertilizarea in vitro, transferul intrafallopian zigot, injectia
intracitoplasmatica de sperma, mama surogat si diagnosticul genetic de preimplantare.
Problemele etice specifice acestui domeniu includ, printre altele, introducerea
tehnologiei in procesul de reproducere, distinctiile dintre reproducere si procreare,
potentialul de efecte abortive prin utilizarea anumitor contraceptive, crioconservarea
embrionilor si ovocitelor, adoptia si donarea de embrioni, transplanturile de uter,
interventiile de inlocuire/donare mitocondriala; gameti sintetici, exploatarea si
comercializarea femeilor pentru servicii de reproducere (adica donarea de ovule si
maternitatea surogat) si selectia sexului de embrioni sau fetusi (Sleasman, 2016).

Aspectele etice implicate în RUAM sunt multiple, iar părerile sunt împărțite.
Există susținători cu viziune mai largă ce încurajează acceptarea cât mai largă a
multiplelor aspecte cu privire la RUAM, însă există și voci care semnalează pericolele
trecerii de anumite limite deontologice.

În aceste discuții sunt aduse aspecte precum proveniența gameților, excluzându-

se aspectul conjugal din această ecuație, deasemenea modalitatea de recoltare a spermei
ridică anumite semne de întrebare mai ales în mediul religios. O altă problemă disputată
este reprezentată de acțiunea de dezumanizare și medicalizare a actului de procreere,
interferând cu divinitatea și denaturând valorile clasice ale familiei. Foarte discutat este
și aspectul privitor la soarta embrionilor care sunt introduși în uterul mamei într-un
număr mai mare pentru a spori șansele de implantare, ulterior o parte din ei fiind
îndepărtați, ceea ce aduce în discuție tema avortului, o problemă religioasa stringentă.

Aspecte legate de statutul embrionului și al părinților sunt deasemenea probleme

discutate între eticieni. Prezența mamei surogat, necesitatea „ abandonului„ din partea
 mamei ce a purtat fătul, pentru a-l ceda familiei biologice, crearea unui cadru
corespunzător filiației în acest sens , ridică atât probleme de natură psihologică cât și
juridică (Pennings, 2003).

Aspectele etice ridică în discuție orientarea sexuală a părinților, aspectele

financiare ale acestora, oferind practic șansa doar celor cu statut financiar bun, datorită
costurilor ridicate ale procedurilor. Vârsta înaintată a mamei la momentul implantării
poate reprezenta din nou o problemă, prin absența ei din viața copiilor la o vârstă la care
ei au încă nevoie de sprijin, atât material cât și emoțional.

Diferențele dintre tehnicile utilizate presupun apariția unor discuții în ceea ce

privește moralitatea, etica dar și opinia diferitelor biserici în legătură cu aceste practici,
precum și responsabilitatea la care sunt supuși cei care se implică în acest act medical
(Shalev, 2016).

a. Donația de gameți și embrioni

În țările în care această tehnică este sprijinită se pune accentul pe respectarea

dreptului donatorilor. Aceștia rămân anonimi, iar donatarii nu au dreptul de a afla sau a
solicita datele de identificare ale acestora, precum nici donatorul nu are nici o obligație
față de produsul de concepție (unele țări unde este dusa la extrem această idee se
practică arderea dosarelor sau folosirea unui amestec de spermă).

Un alt aspect este necesitatea de a proteja drepturile celor care primesc. Ei

trebuie să fie informați cu privire la limitările și la potențialele complicații pe care le
implică donarea de gameți și embrioni, pentru că aceasta nu este finalizată întotdeauna
cu succes și pot fi necesare anumite tratamente adiționale. Băncile de spermă nu pot
garanta că sperma pe care o furnizează nu este purtătoare a vreunei boli sau anomalii
genetice, asta pentru că testările genetice și metodele de screening pentru maladii, deși
avansate și cu grad mare de sensibilitate, nu sunt complet sigure.

Băncile de spermă au criterii foarte variate de selecție a donatorilor. Toate sunt

foarte selective, dar unele mai mult decât altele. De exemplu, California Cryobank din
 SUA, acceptă doar donatori studenți sau absolvenți de studii superioare, care sunt
îngrijiți, înalți, heterosexuali și cu vârste cuprinse între 19-34 de ani.

O altă dilemă legată de donație este cantitatea de spermă pe care să o doneze un

bărbat, datorită riscului de cosangvinitate. Din cauza faptului că au existat cazuri în care
s- au căsătorit persoane concepute de același tată neștiind că sunt rude, unele bănci au
limitat numărul de copii concepuți din sperma unui donator, la zece.

b. Maternitatea de substituție

Maternitatea de substituție este o modalitate prin care un cuplu dorește să aibă

copii și implică participarea celei de-a 3- a persoană care are rolul de a aduce pe lume
un copil pentru acel cuplu. Există numeroase argumente pro și contra. Unul dintre
considerente în favoarea acestei tehnici este reprezentat de autonomia cuplului care
poate apela la orice formă de înțelegere cu mama-surogat, atâta timp cât nu se depășesc
limitele. De asemenea, la pol opus, se află considerentele care denigrează această
tehnică și care se bazează pe cel mai bun interes al copilului și pe drepturile și
sentimentele mamei surogat.

c. Biserica

Există numeroase opinii în ceea ce privește RUAM, majoritatea bisericilor

nefiind de acord cu aceste tehnici medicale, în contextul în care actul de reproducere ar
trebui să se desfășoare natural. S-a pus problema despre dezumanizarea și medicalizarea
procesului de reproducere, care atacă direct demnitatea divină a înmulțirii umane. Unii
afirmă că astfel valorile familiale clasice sunt subminate și există o inversare a balanței
între autoritatea patriarhală și noua autoritate tehnocrată.

Marea majoritate a Bisericilor Creștine au considerat totdeauna că ființa umană

își începe viața în momentul conceperii ei. Embrionul având astfel statut de persoană
umană, cu toate drepturile care derivă de aici.

Budismul este cea mai permisivă dintre marile religii. Aceasta permite FIV atât
la femeile căsătorite, cât și la cele necăsătorite, precum și donarea de spermă. Copilul
rezultat în urma donării de gameți are dreptul să-și cunoască părinții biologici.
 Hinduismul acceptă tehnicile RUAM, cu condiția ca gameții să provină de la un
cuplu căsătorit. Este acceptată chiar și donarea de spermă, dar aceasta trebuie să provină
de la o rudă apropiată soțului.

Iudaismul acceptă inseminarea artificială și FIV, doar cu sperma provenită de la

soț. Religia iudaică nu interzice surogatul, atâta timp cât copilul revine tatălui său
genetic.

Biserica Romano-Catolică are o poziție fermă de neacceptare a oricăror

manopere de RUAM. Vaticanul în anul 1956 a declarat RUAM cca fiind imorala și
ilegală pentru că separă procrearea umană de comuniunea intimă dintre partenerii de
viață.

d. Vârsta mamei

De-a lungul anilor s-a pus problema dacă femeile aflate la menopauza pot primi
tratamente pentru infertilitate, permițându-le să aibă copii, după ce din punct de vedere
biologic, acest lucru nu ar mai fi posibil. Unii specialiști consideră că o vârstă înaintată
a mamei ar putea dăuna viitorului copil. Astfel o femeie în vârstă de 60 de ani, cu o mai
mică speranță de viață decât o femeie tânără, devine incapabilă să ofere o stabilitate
materială și emoțională copilului.

Este cazul Mariei del Carmen Bousada de Lar, femeia care a născut gemeni la
66 ani în urma unei fertilizări in vitro. Aceasta a murit 3 ani mai târziu lăsând copiii în
grija fratelui său. Fratele a catalogat această decizie egoistă, nenaturală și greșită, copiii
fiind niște victime inocente ale planului său de reproducere (Pennings, 2003).

II. Legislația

Odată cu diversificarea metodelor FIV, s-au înmulțit și tipurile de experimente

asupra embrionilor, asupra ADN-ului uman, precum și asupra aspectelor de
compatibilitate imunologică. Datorită legislației permisive sau absente, este permisă
utilizarea embrionilor sau chiar a feților obținuți prin avort spontan sau provocat în
scopuri experimentale, fiind invocat caracterul terapeutic al cercetării în scopul
rezolvării unor boli incurabile.

Legislația internațională este diferită de la stat la stat.

România este reglementată doar RUAM cu terț donator, maternitatea surogat și

diagnosticul preimplantațional rămânând nereglementate.

Ucraina are una dintre cele mai permisive legislații din lume referitor la
reproducerea asistată. Sunt permise atât donația comercială de ovocite, spermă, și
embrioni cât și maternitatea surogat.

Regatul Unit al Marii Britanii este unul dintre puținele state europene cu o
legislație permisivă. Există legi speciale pentru surogat și RUAM. Se permite accesul
cuplurilor heterosexuale, cuplurilor de femei și femeilor singure. Se permite donarea de
gameți și de embrioni, însă donarea nu mai este anonimă, existând dreptul copilului de
a-și cunoaște originile.

În Franța accesul la RUAM este permis ca ultimă metodă terapeutică, doar

pentru cuplurile căsătorite de cel puțin 2 ani. Donarea de embrioni se permite ca
excepție, doar pentru cuplurile căsătorite, embrionii trebuind să provină de la un alt
cuplu. Se promovează anonimatul donatorului, copilul neavând dreptul să cunoască
identitatea acestuia. Este interzisă maternitatea surogat.

Germania, având o experiență tragică a rasismului și a eugeniei din vremea

nazismului, a preferat o legislație restrictivă. Se permite accesul cuplurilor
heterosexuale și doar donarea de spermă. Embrionii sunt considerați persoane umane
din momentul concepției, aceștia neputând fi creați decât în scopul de a fi folosiți la
reproducere. Legea interzice clonarea în scopuri medicale și de cercetare, donația
ovocitelor, crioconservarea ovulelor fertilizate, diagnosticul genetic preimplantator și
selecția genului. Sunt interzise toate formele de maternitate surogat.
 Rusia are o legislație permisivă referitor la reproducerea asistată. Sunt permise
atât donația de gameți și embrioni, crioconservarea materialului genetic, cât și
maternitatea de substituție și diagnosticul genetic preimplantator.

Spania este o altă țară cu legislație permisivă. În Spania donarea se face sub
anonimat, este interzis surogatul, dar este permisă reproducerea post-mortem (Harper,
2014).

Legislatia in CANADA

Principii:

a) sănătatea și bunăstarea copiilor născuți prin aplicarea tehnologiilor de

reproducere umană asistată trebuie să aibă prioritate în toate deciziile privind
utilizarea acestora;
b) beneficiile tehnologiilor de reproducere umană asistată și ale cercetării
aferente pentru indivizi, familii și pentru societate în general pot fi asigurate
cel mai eficient prin luarea de măsuri adecvate pentru protecția și
promovarea sănătății, siguranței, demnității și drepturilor omului în utilizarea
acestor tehnologii și în cercetarea aferentă;
c) în timp ce toate persoanele sunt afectate de aceste tehnologii, femeile mai
mult decât bărbații sunt afectate direct și semnificativ de aplicarea acestora,
iar sănătatea și bunăstarea femeilor trebuie protejate în aplicarea acestor
tehnologii;
d) principiul consimțământului liber și informat trebuie promovat și aplicat ca o
condiție fundamentală a utilizării tehnologiilor de reproducere umană;
e) persoanele care doresc să se supună procedurilor de reproducere asistată nu
trebuie să fie discriminate, inclusiv pe baza orientării lor sexuale sau a stării
civile;
f) comerțul cu capacități de reproducere ale femeilor și bărbaților și exploatarea
copiilor, femeilor și bărbaților în scopuri comerciale ridică preocupări de
sănătate și etice care justifică interzicerea acestora;
g) individualitatea și diversitatea umană, precum și integritatea genomului
uman, trebuie păstrate și protejate.
Activitati interize:
Nimeni nu va face cu buna stiinta:
a) să creeze o clonă umană utilizând orice tehnică sau să transplanteze o
clonă umană într-o ființă umană sau în orice formă de viață non-umană
sau dispozitiv artificial;
b) să creeze un embrion in vitro în orice alt scop decât crearea unei ființe
umane sau îmbunătățirea sau furnizarea de instrucțiuni în procedurile de
reproducere asistată;
c) în scopul creării unei ființe umane, să creeze un embrion dintr-o celulă
sau dintr-o parte a unei celule prelevate dintr-un embrion sau făt sau să
transplanteze un embrion astfel creat într-o ființă umană;
d) menține un embrion în afara corpului unei persoane de sex feminin după
cea de-a paisprezecea zi de dezvoltare a acestuia după fertilizare sau
creare, excluzând orice moment în care dezvoltarea sa a fost suspendată;
e) în scopul creării unei ființe umane, să efectueze orice procedură sau să
furnizeze, să prescrie sau să administreze orice lucru care ar asigura sau
crește probabilitatea ca un embrion să fie de un anumit sex sau care ar
identifica sexul unui embrion in vitro embrion, cu excepția prevenirii,
diagnosticării sau tratarii unei tulburări sau boli legate de sex;
f) modifică genomul unei celule a unei ființe umane sau al unui embrion in
vitro, astfel încât modificarea să poată fi transmisă descendenților;
g) ransplantul unui spermatozoid, ovul, embrion sau făt dintr-o formă de
viață non-umană într-o ființă umană;
h) în scopul creării unei ființe umane, să utilizeze orice material de
reproducere umană sau un embrion in vitro care este sau a fost
transplantat într-o formă de viață non-umană;
i) să creeze o himeră sau să transplanteze o himeră fie într-o ființă umană,
fie într-o formă de viață non-umană;
 j) să creeze un hibrid în scopul reproducerii sau să transplanteze un hibrid
într-o ființă umană sau într-o formă de viață non-umană. (Assisted
Human Reproduction Act, 2004)

III. DILEME DEONTOLOGICE

1. Intrebarea de eligibilitate. Cine are dreptul sa foloseasca metodele? Toate
cuplurile infertile? Doar cuplurile casatorite? Aceste metode ar trebui sa fie
accesibile femeilor singure? Dar cuplurile gay, lesbiene, femei la menopauza,
femei seropozitive?
2. Va fi permisa selectia sexului, in special in cazurile de boli genetice legate de
sex?
3. Cum si in ce masura poate posibilitatea de interventie genetica, imbunatatire sau
schimbare sa fie controlata?
4. In ce conditii ar trebui sa fie permisa cercetarea si distrugerea embrionilor?
5. In ce conditii ar trebui sa fie permisa donarea de gameti sau maternitatea surogat?
Pot ouale si ovarele din surse alternative, si anume dupa moartea unei femei sau
de la fetusii avortati sa fie donati? (Chatzinikolao, 2010)

IV. Concluzii

Deși tehnica RUAM este catalogată ca fiind relativ nouă, ea se dezvoltă în

fiecare zi, realizându-se numeroase experimente și proceduri pentru ca viața mamei și a
fătului să se dezvolte în condiții cât mai bune și fără complicații. Folosirea RUAM
implică atât aspecte de ordin medical, juridic, etic și moral. Multe state nu au o
reglementare referitoare la reproducerea umană asistată medical, de aceea fiind și greu
de clasificat dacă această procedură este legală sau nu, dacă este morală sau nu,
ajungându-se la premise eronate, abuzuri sau creări de prejudicii.

Aspectele de natură etico-juridică cu privire la reproducerea umană asistată sunt

foarte complexe, implică atât elemente de natură medicală cât și psihologice și sociale.
Trauma pe care stresul o aplică în viața cuplului care are nevoie de RUAM este
suficientă, de aceea o legislație clară care să ofere confort psihic și să reducă
 componenta birocratică celor ce apelează la aceste tehnici. Iar dincolo de legi, rămâne
aspectul moral și etic pe care fiecare îl regăsește în conștiința sa.

Reproducerea umana asistata impreuna cu posibilitatile si consecintele acesteia,

pe de o parte a contribuit in mare masura la rezolvarea problemei infertilitatii, dar pe de
alta parte a transformat dorintele neimplinite sau cererile persistente in dileme fara
raspuns si probleme complicate. Pentru a ajunge la formulari legislative care pot fi
considerate ajustari si solutii esentiale, societatea trebuie sa aiba cunostinte clare
desprea realizarile stiintifice (scop, mijloace, metode si rezultate) si o intelegere
profunda a sensibilitatii sociale in chestiuni etice; ce este permis si ce nu; ce este bine si
ce este rau; ce este benefic si ce este daunator; ce va ramane la nivelul cercetarii si la ce
va ajunge domeniul de aplicare.

Bibliografie

 Assisted Human Reproduction Act, S.C. 2004, C.2, ASSENTED TO

2004-03-29.
 Begley, S., 1995. The baby myth. NEWSWEEK, 126.
 Bioetica, legislația medicală, management în sănătate, XIV/2/2010, pp.
24-27, „Dileme etice ale fertilizării in vitro„
 Chatzinikolaou N. and Robertson D. (2010). The ethics of assisted
reproduction. Journal of Reproductive Immunology, 85, 3-8.
 Harper J., Geraedts J., Borry P. et al. (2014). Current issues in medically
assisted reproduction and genetics in Europe: research, clinical practice,
ethics, legal issues and policy. Human reproduction, 8, 29, 1603-1609.
 Moșin V., Eșanu A. Aspecte etice ale reproducerii umane asistate medical.
Centrul național de sănătate a reproducerii și genetică medicală.
 Pennings P., Wert G. (2003). Evolving ethics in medically assisted
reproduction.//Human Reproduction Update, 9, 4, pp. 397-404.
 Riggan K. (2010). Regulation (or Lack Thereof) of Assisted Reproductive
Technologies in the U.S. and Abroad. The Center FOR Bioethics and
Human Dignity.
 Shalev C., Moreno A., Eyal M. et al. (2016). Ethics and regulation of
inter-country medically assisted reproduction: a call for action. Israel
Journal of Health Policy Research, 5, 59.
 Sleasman M. (2016). Bioethics Past, Present, and Future: Important
Signposts in Human Dignity. The Center FOR Bioethics and Human
Dignity.