Sunteți pe pagina 1din 60

UNIVERSITATEAOVIDIUSCONSTANTA FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXA SPECIALIZAREA TEOLOGIE ASISTENTA SOCIALA

LUCRARE DE LICENTA
REGLEMENTARI ACTUALE IN DREPTUL FAMILIEI DIN ROMANIA

COORDONATOR STIINTIFIC LECT.DR GEORGETA STOICA GEORGETA

ABSOLVENTA VIOLETA F

2011

CUPRINS

INTRODUCERE . 3 I . NOTIUNI GENERALE PRIVIND FAMILIA SI DREPTUL FAMILEI ..5 II. ACTELE PREMERGATOARE SI PREGATITOARE PENTRU CASATORIE 9 2.1 LOGODNA CRESTINA.9 2.2 CASATORIA-TAINA SI CASATORIA CONTRACT ...13 III .PREVEDERI ALE DREPTULUI PRIVIND CASATORIA.....19 3.1 INSTITUTIA JURIDICA A FAMILIEI IN LEGISLATIA CIVILA.....20 3.2 ACTUL JURIDIC BILATERAL AL CASATORIEI SI CONDITII CANONICE PENTRU CUNUNIE....21 3.3 VARSTA LEGALA LA CASATORIE 29 IV .RAPORTUL DINTRE CUNUNIE SI CASATORIA CIVILA.....36 V.ASPECTE NOI PRIVIND ABORDAREA CASATORIEI IN PERSPECTIVA NOULUI COD CIVIL ................................................................................................................................41 CONCLUZII....55 BIBLIOGRAFIE .57

INTRODUCERE

Cstoria, ca instituie divin natural, a fost aezat n form monogam de Dumnezeu n Rai, la crearea primilor oameni, Adam i Eva: Nu este bine s fie omul singur; s-i facem ajutor potrivit pentru el (Facere 2, 18). Dumnezeu a fcut-o pe femeie cu os din oasele lui Adam i carne din carnea lui, apoi i-a unit aa nct s fie amndoi un trup: De aceea va lsa omul pe tatl su i pe mama sa i se va uni cu femeia sa i vor fi amndoi un trup (Facere 2, 24), i i-a binecuvntat spunndu-le: Cretei i v nmulii i umplei pmntul i-l supunei( Facere 2, 23).Dintru nceput s-a stabilit deci importana familiei ca celul a societii, numai n cadrul familiei viitorii membri ai societii avnd cele mai bune condiii pentru a se forma. S-a considerat c este necesar, innd seama de importana drepurilor pe care le au sotii fie in cstoriea cretine fie in casatoria civila si sa , s alctuiesc o lucrare pe tema aceasta . Am pornit acest demers observnd faptul c muli din cei ,care vor s ncheie o cstorie, nu tiu care sunt condiiile pe care trebuie s le ndeplineasc pentru aceasta iar dup ncheierea cstoriei, care sunt obligaiile i drepturile lor i mai precis care este statutul lor faa de Stat si fata Dumnezeu i al oamenilor, adic n Biseric. Instituia cstoriei a fcut obiectul unei deosebite atenii din partea tuturor legiuitorilor, nc din timpurile anterioare cretinismului, chiar statele necretine au cutat ntotdeauna s dea familiei o organizaie ct mai potrivit, pentru ca n acest fel, s corespund scopului i rolului ei att de nsemnat. Pentru a reface caracterul monogam al cstoriei, disprut cu timpul, Mntuitorul a ridicat n Biserica Sa cstoria la rang de Sfnt Tain, El nsui lund parte la nunta din Cana Galileii, unde binecuvinteaz nunta i svrete minunea prefacerii apei n vin. Sfntul Apostol Pavel numete nunta tain mare (Efeseni V, 32), i o aseamn cu legtura dintre Hristos i Biseric, astfel subliniind c n cstorie legtura sufleteasc dintre soi st pe primul plan, determinnd unitatea soilor i prelund nsoirea conjugal. Sfnta Tain a Cununiei este lucrarea sfnt prin care se desvrete prin har nelegerea dintre dou persoane, prin care acestea ncheie cstoria. Cstoria este deci legtura i unirea monogam dintre un brbat i o femeie pentru toat viaa i o participare reciproc la
3

dreptul divin. Nici o instituie nu are un rol att de hotrtor pentru om i societate ca familia, cu ea stnd sau pierzndu-i binele particular i cel public i de ea atrnnd, n mare msur, ruina i prosperitatea naiunilor. Poate fi asemnat foarte bine cu o temelie i este lucru cunoscut c, dac la o cas temelia este puternic, cldirea st neclintit, tot aa, dac ntr-o societate familia este aezat pe idei sntoase, ntregul trup social progreseaz. n primul capitol, intitulat:, Notiuni generale privind famila si dreptul familiei se va arta ,ce se nelege prin legislatia de stat si legislatia canonica , prin care definim i rolul legilor si a canoanelor n viaa cretinilor i cine este autenticul interpret al acestora. Capitolul al II-lea este intitulat Actele premergatoare si pregatitoare pentru casatorie cele religioase . n al III-lea capitol, intitulat: Prevederi ale dreptului privind casatoria, vor fi prezentate institutia juridica a familei in legislatia civila i mprirea lor , actul juridic bilateral al casatoriei si conditii canonice pentru cununie si varsta matrimoniala legala pentru ncheierea unei cstorii valide . Capitolul al IVlea este intitulat: Raportul dintre cununie si casatoria civila ,unde Statul trebuie sa accepte legislatia bisericeasca in materie matrimoniala, avandu-se in vedere faptul ca Biserica este o institutie care se organizeaza si functioneaza in cadrul Statului, ca institutie recunoscuta de Stat, dar, in acelasi timp, nu trebuie ignorat de Stat si caracterul Bisericii de institutie divino-umana care se deosebeste fiintial de celelalte institutii laice ale Statului. Capitolul al cincilea, este studiul de caz perspectiva Aspecte noi privind abordarea casatoriei in noului Cod civil , unde am pus accent pe o serie de nouti att de ordin material ,

deoarece vor fi prezentate acele acte care ar trebui s premearg toate cununiile fie cele civile fie

ct i procedural ale noului cod civil privnind casatoria . n Concluzii, vor fi reamintite principalele idei ale celor cinci capitole i va fi fcut un ndemn pentru cei, care vor s ncheie o cstorie canonic.

CAPITOLUL I .

NOTIUNI GENERALE PRIVIND FAMILIA SI

DREPTUL FAMILIEI

Familia s-a dovedit a fi una din cele mai vechi si stabile forme de comuniune umana, cea care asigura perpetuarea speciei ,evolutia si continuitatea vietii siociale . Multe abodari inteleg familia drept o forma de comunitate umana intemeiata prin casatorie ,care uneste sotii si descendentii acestora prin relatii stanse de ordin biologic,economic,psihologic moral,afectiv si spiritual .1 Conceptul de familie, provine conform Dicionarului etimologic al limbii latine(1959), din famulus (servitor) i reprezint ansamblul sclavilor i servitorilor care triesc sub acelai acoperi, iar apoi cas n ntregime, stpnul pe de o parte, soia, copiii, i servitorii de pe alt parte.2 O. Badina i F.Mahler definesc familia ca un grup social realizat prin cstorie, cuprinznd oameni care triesc mpreun, au o gospodrie casnic comun, sunt legai prin anumite relaii natural-biologice, psihologice, morala i juridice i care rspund unul pentru altul n faa societii. n aceste condiii, menioneaz cei doi autori, se poate afirma c, prin familie se nelege nucleul social elementar, celula societii, care unete pe soi i pe descendenii acestora.3 Familia n accepiunea cretin este o mic biseric, aa cum spune Sf. Apostol Pavel: Lui Filimon, prea iubitului prieten i mpreun lucrtor i ctre biserica din casa.(Fil.1,2). Familia este un spaiu de trire a lucrrii lui Dumnezeu, spre unirea celor doi i sfinirea rodului lor n Iisus Hristos i pentru mprtirea luminii Sale celor din jur.4 Potrivit nvturii de credina ortodoxa, familia este aezmntul divin, creat de nsui Dumnezeu in rai, pentru perpetuarea neamului omenesc, pentru ajutorul reciproc si pentru cultivarea si dezvoltarea darurilor cu care fiecare so este nzestrat, in atmosfera de comuniune si de dragoste, luminai si cluzii de harul Duhului Sfnt, care binecuvnteaz si sfinete legtura dintre brbat si femeie. Familia se bazeaz pe dorina lui Dumnezeu de a-l crea pe om brbat si femeie, deci pereche, pentru a se completa sau ntregi reciproc. Din punct de vedere sociologic ,famila apare ca un grup primar ,caracterizat prin puternice relatii de tip face-to-face , prin asocierea si colaborarea intima a tuturor membrilor ei . Potrivit unei astfel de viziuni , familia este un grup in care se naste o retea de relatii interindividuale
1 Prof .univ.dr Maria Voina , Sociologia familei ,Curs pentru invatamantul la distanta 2005-2006 p3 2 Lector Dr.Carmen Gabriela Mndril, Dinamica familiei i elemente de asisten social, Pim,Iai, 2003, p.12 3 Ovidiu Bdina, Fred Mahler, Tineretul i familia, Ed. Politic, Bucureti, 1970, p.36 4 P.S. Ep. Moussa, Tineretul i viaa de familie, Teologie i Via , Nr. 5-7, 1994

determinate atat de personalitatile membrilor ,cat si de unele fenomene exterioare grupului. Aceste trasaturi ne permit sa apreciem , in consens cu sociologul francez H Mendras, ca familia este exemplul tipic de grup primar 5 In privinta dreptul familiei cuprinde totalitatea normelor juridice care reglementeaz raporturile personale i patrimoniale ce izvorsc din cstorie, adopie i raporturile asimilate de lege, sub anumite aspecte, cu raporturile de familie .Dreptul familiei prezinta stranse legaturi cu o serie de ramuri de drept, printre care putem aminti: dreptul civil si dreptul de procedure civila; dreptul administrativ; dreptul protectiei sociale si dreptul muncii; dreptul penal si dreptul de procedure penala etc. In cele ce urmeaza, vom puncta unele interference ale dreptului familiei si alte ramuri de drept.Faptul ca dreptul familiei s-a desprins din ramura dreptului civil, devenind o ramura de sine statatoare relativ recent (odata cu intrarea in vigoare a Codului casatoriei si familiei al Republicii Moldova, adoptat la 26 decembrie 1969 si pus in aplicare de la 1 aprilie 1970), ne permite sa afirmam ca, intre aceste doua ramuri de drept exista legaturi reciproce, in sensul ca normele de dreptul familiei se completeaza cu numeroase norme ale dreptului civil, pe de o parte, iar pe de alta parte reglementarile codului civil se completeaza cu unele dispozitii ale codului familiei. Astfel, in prima categorie putem include: - calitatea de persoana fizica a subiectelor de drept familial , care este recunoscuta tuturor fiintelor umane privite in mod individual si care se bucura in mod egal de posibilitatea de a participa la raporturile juridice. Identificarea persoanei fizice se face prin nume, domiciliu, stare civila. Starea civila reprezinta un ansamblu de calitati personale de care legea leaga anumite consecinte juridice cu ajutorul carora persoana fizica se individualizeaza. Ea cuprinde urmatoarele elemente: nasterea, moartea, incheierea casatoriei, infierea, stabilirea paternitatii, schimbarea numelui si prenumelui. - capacitatea de folosinta a subiectelor de drept familial care reiese din prevederea dreptului civil: Capacitatea de a avea drepturi si obligatii civile este recunoscuta in mod egal tuturor cetatenilor Republicii Moldova. Capacitatea de folosinta incepe, de regula, de la data nasterii, cu exceptia prevazuta in art. 564 C.C., cind capacitatea de folosinta incepe de la data conceptiunii. Legislatia civila a Republicii Moldova stabileste ingradiri cu caracter de protectie in domeniul dobandirii proprietatii si dispunerea de proprietate de catre copii. Capacitatea de folosinta inceteaza odata cu decesul persoanei fizice;
5 Prof .univ.dr Maria Voina , Sociologia familei ,Curs pentru invatamantul la distanta 2005-2006 p 6

- capacitatea de exercitiu a subiectelor de drept familial - aptitudinea lor de a-si dobandi prin actiunile proprii orice drept personal nepatrimonial ori patrimonial si de a-si asuma orice obligatie, adica de asi realiza capacitatea de folosinta care ii apartine. Capacitatea de exercitiu deplina ia nastere la momentul atingerii varstei majoratului 18 ani. Copiii au capacitatea de exercitiu restransa. in numele minorilor pina la 15 ani actele juridice le incheie parintii, infietorii, tutorii. De sine statator pot incheia mici acte juridice civile ce tin de viata de toate zilele. Minorii intre 15 si 18 ani de regula incheie acte juridice civile cu consimtamantul parintilor, infietorilor, curatorilor. Ca exceptie, pot de sine statator sa: dispuna de salariul si bursa lor; sa exercite dreptul de autor si inventator; incheie mici acte juridice civile ce tin de viata de toate zilele. In a doua categorie putem include succesiunea legala. Mostenirea reprezinta ansamblul normelor juridice care reglementeaza modul de transmitere a drepturilor fi obligatiilor decedatului la mostenitorii acestuia. Mostenirea poate fi legala si testamentara. Legislatia civila prevede urmatoarele clase de mostenitori legali: clasa I (copiii, sotul, parintii), clasa II (fratii si surorile, bunicul si bunica), clasa III (nepotii si nepoatele de la frate si sore inapti de munca), persoanele care au fost intretinute de defunct eel putin un an pina la deces. Toate contractele incheiate de catre soti, inclusiv contractul matrimonial si contractul privind plata pensiei de intretinere intocmesc in conformitate cu normele codului civil. Cu toate ca dreptul civil si dreptul familiei au ca obiect de reglementare atat raporturi patrimoniale cit si ne patrimoniale, relatiile familiale au unele momente specifice. In primul rand, daca raporturile de drept civil apar din fapte juridice obisnuite (conventii), atunci relatiile de familie apar din fapte juridice speciale: de casatorie, de rudenie si adoptie. Din aceste fapte apar atat relatii personale nepatrimoniale (de exemplu - de educatie a copiilor), cit si patrimoniale, ca urmare a casatoriei (obligatia de intretinere a sotilor) sau a rudeniei (obligatia de intretinere dintre parinti si copii, frati si surori, bunei si nepoti). Deci, relatiile familiale apar Tntre persoane apropiate: soti, parinti, copii si alte rude. In al doilea rand, in relatiile de familie prioritare sunt relatiile personale nepatrimoniale (incheierea si desfacerea casatoriei, statutul de soti, drepturile si obligatiile parintilor pentru educarea copiilor etc.) si apoi cele patrimoniale (proprietatea comuna si proprie a sotilor, obligatia de intretinere), pe cind in dreptul civil situatia este alta -prevaleaza relatiile patrimoniale in baza dreptului de proprietate si a relatiilor de marfa - bani, iar cele personale au
7

un rol nesemnificativ. In al treilea rand, drepturile si obligatiile familiale sunt legate de titularii lor si nu pot fi cedate persoanelor terte. Drepturile si obligatiile civile, insa, pot fi transmise persoanelor terte cu intoarcere sau fara. Dreptul familiei prezinta legaturi si cu dreptul penal. Astfel, Codul penal in partea generala cuprinde prevederi speciale referitoare la: raspunderea minorilor; decaderea din drepturile parintesti; aplicarea fata de minori a masurilor de constrangere cu caracter educativ; absolvirea de raspunderea penala si incredintarea pe chezasie; privatiunea de libertate a minorului ce nu a Tmplinit 18 ani; circumstante atenuante si agravante la stabilirea pedepsei pentru savarsirea infractiunii de catre un minor sau o femeie gravida si respectiv, fata de un copil, batran, etc. De asemenea, partea speciala a Codului penal prevede dispozitii privitoare la: omorul premeditat savarsit asupra unei femei care era gravida; omorul pruncului de catre mama; viol; tortura; raportul sexual cu o persoana care n-a implinit 16 ani; pervertirea unor persoane care nu au implinit 16 ani; sustragerea de la plata pensiei alimentare sau de la intretinerea copiilor; sustragerea de la acordarea ajutorului material parintilor si sotului; abuzul de drepturile sau obligatiile de tutore; abuzul parintilor si altor persoane la infiere si transmiterea ilegala a copiilor; divulgarea secretului adoptiei; scoaterea ilegala a copiilor de pe teritoriul Republicii Moldova; rapirea sau sustragerea unui copil strain; vinzarea si traficul de copii; traficul ilicit de fiinte umane; atragerea minorului la betie si la consumare nemedicinala a medicamentelor si a altor mijloace cu efect narcotic etc.

CAPITOLULII

ACTELE

PREMERGATOARE

SI

PREGATITOARE PENTRU CASATORIE


2.1 Logodna Crestina Biserica cretin a folosit de la nceput logodna ca un act premergtor cstoriei, fiindc ea era practicat fiind chiar legiferat att n Vechiul Testament ct i n dreptul roman. Definiia logodnei - sponsalia a adoptat-o Biserica din dreptul roman ca promisiunea
8

reciproc a unui brbat i a unei femei c se vor cstori n viitor 6 Importana i consecinele logodnei Biserica i le-a nsuit ns din Vechiul Testament, n care logodnica era socotit ca soie a logodnicului, iar acesta ca so al logodnicei lui . Prinii Sinodului VI ecumenic, n canonul 98, socotesc ca vinovat de adulter pe cel care va lua n cstorie pe o femeie logodit cu altul, fiind nc n via logodnicul ei. Sfntul Vasile cel Mare, n canonul 69, rnduiete ca logodnicul care ar fi avut raporturi de intimitate cu logodnica sa nainte de ncheierea cstoriei, s fie sancionat numai cu oprire de la Sfnta mprtanie, aplicnd pedeapsa menionat numai pentru nenfrnare, iar nu pentru desfrnare, socotind c, n realitate, el a pctuit cu o femeie care nu era cu totul strin de dnsul. n dreptul roman, logodna nu avea urmri de drept, dei se ncheia printr-un contract verbal sau scris, iar mirele ddea o arvun 7, ca semn c logodna s-a ncheiat. Cei logodii nu erau ns obligai s-i in promisiunea dac ntre timp se rzgndeau. Singura consecin la care se putea expune brbatul vinovat de nerespectarea logodnei, era restituirea darurilor pe care le primise cu prilejul logodnei, uneori chiar dublul acestor daruri. 8 La greci, tinerii mergeau la templu, aduceau sacrificii i fceau rugciuni.9 Deoarece logodna este un act premergtor al cstoriei, ea lovete, ntr-o oarecare msur, n consensul liber necesar cstoriei (consens liber qui facit nuptias), oblignd la cstorie.10 Biserica a intervenit la ncheierea logodnei cu binecuvntare, ca i la ncheierea cstoriei, logodna devenind astfel obligatorie ca act premergtor al cununiei, act ndeplinitor al cstoriei cretine. ncheiat naintea episcopului sau a preotului, dup o form anumit (rugciuni, schimbarea inelelor), logodna are aproape un caracter n toate egal cstoriei. ntruct logodna se putea ncheia i la o vrst mai mic dect cea prevzut pentru ncheierea cstoriei (7 8 ani) cnd cei n cauz nu-i puteau da seama de importana i implicaiile actului pe care l ncheiau, s-a apreciat c obligaia care rezult pentru logodnici din
6 Prof.Iorgu D.Ivan, op.cit., p.738 7 Dr.Dr.Valerian esan, op.cit., p.193. 8 Prof.Iorgu D.Ivan, art.cit., p.738. 9 Pr.Dr.D.G.Boroianu, Dreptul bisericesc. Principii de drept, Organizaiunea Bisericii Romne, vol.III, Tipografia Dacia, P.Iliescu i D.Grosu, Iai, 1899, p.206. 10 Dr.Dr.Valerian esan, op.cit., p.194.

binecuvntarea Bisericii, de a se considera ca i cstorii, era n contradicie cu libertatea pe care o acordau legile statului celor logodii de a nu-i respecta promisiunea fcut prin logodn, dac nu mai doreau s ntemeieze mpreun o familie, prin cstorie. Efectele logodnei precum i raportul ei cu cununia le-a fixat mpratul Leon Filosoful (886 912), care a stabilit etatea pentru logodn , precum i condiiile desfacerii ei. Prin Novela 74 mpratul a confirmat punctul de vedere al Bisericii, asimilnd logodna cu cstoria n privina consecinelor i a interzis ca Biserica s mai binecuvinteze logodna celor care nu au mplinit vrsta cerut pentru ncheierea cstoriei 14 (18) ani la brbat i 12 (15) ani la femeie.11 La puin timp, Leon Filosoful a intervenit cu o nou lege Novela 109 prin care a meninut interdicia ca logodna s fie binecuvntat nainte ca logodnicii s fi mplinit vrsta prevzut de Novela 74, i ea s nu dezlege cu uurin, dac a fost binecuvntat de Biseric. n acelai timp, mpratul i-a rezervat dreptul de a acorda dispens att pentru vrst ct i pentru binecuvntarea religioas celor logodii cu dispens de vrst dat de el. mpratul Alexie I Comnenul prin bula de aur din anul 1084, prevede ca la logodn s se fac rugciuni i cntri, hotrnd c numai atunci logodna va avea putere iar dac s-ar strica o logodn, nebinecuvntat de Biseric, persoana care a stricat-o nu este supus amenzii12 n novela din 1092 mpratul a rennoit msurile din 1084 i declar c prile care se logodesc trebuie s-i in cuvntul.13 Urmrile logodnei, dup canonistul Valerian esan, sunt: oprirea logodnicilor de a se logodi cu alte persoane; obligaia moral de a ncheia cstoria cu cel logodit; produce o rudenie ntre cei logodii i neamurile de snge ale lor; pe candidaii la preoie i oprete de la hirotonie n urmtoarele cazuri: dac dup desfacerea legal a logodnei s-a cstorit cu alta (fiind privit ca brbatul femeii a doua) i dac s-a cstorit cu logodnica altuia (fiind considerat drept cstorit cu una quasidivorat; can. 98 Trulan)14. Dup canonistul Balsamon acest efect l are nu numai logodna bisericeasc ci i cea civil, dar Matei Vlastare i Pidalianul l restrng numai la logodna bisericeasc.15
11 Ibidem. 12 Pr.Dr.D.G. Boroianu, op.cit., p.206. 13 Ibidem, p.207. 14 Dr.Dr.Valerian esan, op.cit., p.195. 15 Ibidem.

10

n imperiul bizantin i ali mprai au ntrit asimilarea logodnei cu cstoria, dar dup ce au luat natere state naionale cu Biseric Ortodox autocefal, asemenea dispoziii au putut fi respectate numai n statele n care jurisdicia asupra cstoriei a fost ncredinat Bisericii. n statele n care logodna nu a mai fost legiferat, iar efecte juridice s-au recunoscut numai cstoriei civile, respectarea rnduielilor bisericeti, referitoare la logodn i cstorie, a devenit tot mai dificil. De aceea, pentru a fi evitate inconvenientele ce ar fi rezultat dac fiecare Biseric autocefal ar fi aplicat legislaia proprie, fcnd abstracie de legislaia statului respectiv, Sinodul fiecrei Biserici autocefale a luat hotrrea ca logodna religioas s nu se mai oficieze separat, ci numai odat cu Sfnta Tain a Cununiei i Taina Cununiei s se svreasc numai celor ce fac dovada c au ncheiat n prealabil cstoria civil. Biserica Ortodox Romn s-a confruntat cu aceast situaie ncepnd cu 1 decembrie 1865, cnd a intrat n vigoare Codul Civil. Caracterul exclusiv civil al cstoriei l-a pstrat i Codul Familiei care a intrat n vigoare de la 1 februarie 1954. Prin articolul 3 acest Cod prevede: Numai cstoria ncheiat n faa delegatului de stare civil d natere drepturilor i obligaiilor de soi16, iar n articolul 18 se precizeaz: Cstoria nu poate fi dovedit dect prin certificatul de cstorie eliberat pe baza actului ntocmit n registrul actelor de stare civil.17 ntruct Constituia Romniei garanteaz tuturor cetenilor libertatea de contiin i libertatea religioas iar Cultele religioase recunoscute au libertatea de a se organiza i funciona liber, credincioii pot cere binecuvntarea religioas a cstoriei lor. Sfntul Sinod a luat hotrrea ca logodna religioas s se svreasc odat cu Taina Cununiei, pentru a-i feri pe credincioi de situaia ce li s-ar crea din punct de vedere bisericesc, de a fi socotii ca ncheind a doua cstorie dac s-ar ntmpla ca unul dintre logodnici s moar nainte de a fi ncheiat cstoria sau nu ar mai vrea s se cstoreasc cu logodnicul su. Desfacerea logodnei bisericeti este admis, ca nefiind chiar o cununie deplin i aceasta se face, n afar de motivele pentru desfacerea cununiei (pe care le vom prezenta ntr-un capitol urmtor) i n urmtoarele cazuri, cnd: unul dintre logodnici trece la o confesiune eterodox, cade n erezie sau se constat c este eterodox; este imoral; din cauza bolii cununia ar trebui amnat mai mult de 4 ani; e condamnat la nchisoare mai mult de 4 ani; pleac ntr-o cltorie
16 Prof.Iorgu D.Ivan, Codul familiei, n Revista Biserica Ortodox Romn, LXXII (1954), nr.4, p.472. 17 Ibidem.

11

urgent pentru timp ndelungat; sufer o nsemnat schimbare a strii sale personale sau sociale; ncheie o cstorie cu o alt persoan; mbrieaz viaa monahal; ajuns la pubertate nu vrea s mai ncheie cstoria fgduit; afl c logodnica este nsrcinat de altcineva; n caz de epilepsie, nsntoirea nu survine pn n trei ani; pctuiete cu sora, nepoata sau vara celuilalt logodit 18. Desfacerea ilegal sau nendeplinirea desfacerii logodnei n cazuri date, se pedepsete iar cel care se cstorete cu logodnica altuia, ct timp aceste este n via, iar logodna nu a fost desfcut n mod legal, e pedepsit ca un adulter, iar nu numai ca un desfrnat .19

2.2 Casatoria-taina si casatoria-contract In Biserica Ortodoxa, unirea barbatului cu femeia in casatorie este definita ca taina a Bisericii.20 Dar, " aceasta definitie poate sa para bizara, casatoria fiind contractata (sic, incheiata) de crestini, precum si de necrestini, de atei si de generatii de fiinte umane pentru care cuvantul

18 Dr.Dr. Valerian esan, op.cit., p.195. 19 Dr.Nicodim Mila, op.cit., p.484.

12

"sacrament" este vid de sens "21.Totusi, casatoria ocupa un loc important in Biserica, iar binecuvantarea lui Dumnezeu pentru femeile si pentru barbatii care se casatoresc este numita " taina "22. "Taina Nuntii este un act sfant, de origine dumnezeiasca, in care, prin preot, se impartaseste harul Sfantului Duh, unui barbat si unei femei ce se unesc liber in casatorie, care sfinteste si inalta legatura naturala a casatoriei la demnitatea reprezentarii unirii duhovnicesti dintre Hristos si Biserica"23. Astfel, putem afirma inca de la inceput ca maniera in care Biserica Ortodoxa intelege Sfanta Taina a Cununiei este singura atitudine posibila astazi, diferita atat de traditia Bisericii Romano-Catolice 24 , precum si de Protestantismul Occidentului25 . Casatoria ca taina presupune ca omul este cetatean al Imparatiei lui Dumnezeu, nu numai o fiinta cu simple functiuni fiziologice, psihologice s.a., adica viata omului antreneaza valori vesnice, pe Dumnezeu Insusi.26 "Cand barbatul si femeia se unesc in casatorie - afirma Sfantul Ioan Hrisostom - ei nu formeaza o imagine a ceva terestru, ci a lui Dumnezeu Insusi", barbatul si femeia unindu-se in Dumnezeu, asa cum cele doua firi, divina si umana, se unesc in ipostasul
20 Casatoria este taina (mysterion) a Bisericii, "Taina aceasta mare este; iar eu zic: in Hristos si in Biserica"
(Efeseni V, 32), Al. Schmemann afirmand: "Atata timp cat privim casatoria numai in legatura cu aceia care se casatoresc si nu o raportam la Biserica intreaga, si prin aceasta la lumea intreaga, nu vom intelege niciodata caracterul sacramental al ei, acea mare Taina de care vorbeste Sfantul Apostol Pavel...", apud Razvan CODRESCU, Teologia sexelor si taina nuntii, Editura Christiana, Bucuresti, 2002, pp. 160-161. In toate Marturisirile Ortodoxe, Cununia este considerata Taina (cu exceptia Marturisirii lui Lucaris), a se vedea Pr. Magistrand Mihai COLOTELO, Importanta Marturisirilor Ortodoxe pentru studiul dreptului bisericesc, in rev. O, XI (1959), nr. 2, p. 260. In Marturisirea Ortodoxa a lui Petru Movila, Cununia este numita Taina, nu o simpla invoire intre cei doi soti, Taina care are ca scop: "a) evitarea pacatului desfranarii, prin legatura legiuita dintre cei doi soti; b) nasterea de prunci si c) intrajutorarea reciproca", cf. Pr. Prof. Constantin CORNITESCU, Sfintele Taine in Marturisirea Ortodoxa a lui Petru Movila, in rev. ST, XXXII (1980), nr. 7-10, p. 718; Mgr J. TOMKO, Quelques aspects de la theologie du mariage partir de la vision paulinienne, in vol. " Lacs aujourd'hui ", Bulletin du " Consilium de Lacs ", (1974), nr. 17-18, p. 12.

21 Jean MEYENDORFF, Le Mariage dans la perspective orthodoxe, trad. din limba engleza de Lucette
Marais, Paris, 1986, p. 7. 22 Ibidem

23 H. ANDRUTSOS, Dogmatica, trad. rom., p. 420, apud Pr. Prof. Dr. Dumitru STANILOAE, Teologia
Dogmatica Ortodoxa, vol. 3, EIBMBOR, Bucuresti, 1997, p. 118.

13

unic al lui Hristos, asa cum Tatal si Fiul se unesc in Duhul Sfant 27. Prin unirea cu Dumnezeu si cunoasterea Lui, omul poate sa actualizeze darul sau divin, chipul lui Dumnezeu, care poate fi definit si prin capacitatea de cunoastere, asa cum arata Sfantul Atanasie cel Mare 28, o cunoastere a modului de curatire a pacatelor prin virtute , el tinzand spre asemanarea cu Hristos, "pentru ca omul este creat dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, poate deveni dumnezeu prin libera alegere si prin har"29 , prin Duhul Sfant Cel care-i uneste pe oameni cu Hristos. Tocmai prin chipul lui Dumnezeu din el, "chip care nu este intinat prin faptul ca natura umana este impartita in doua sexe sau intr-o multime de individualitati, adica prin functiile sale spirituale care-l diferentiaza de celelalte creaturi, omul poate sa ajunga la implinirea scopului existential,
24 Vezi Catechisme de l'Eglise Catholique, Libreria Editrice Vaticana, Vatican, 1992, pp. 340-353. Sublinierea
aspectului strict juridic, identificarea casatoriei-taina cu casatoria-contract, pastrata in mod neasteptat in CIC din 1983 si gasirea unui compromis casatoria-alianta (a se vedea aici numeroasele curente de doctrina), accentuarea extrema a consimtamantului mutual suficient (contractul matrimonial) pentru a face casatoria, interesul pentru formalism si mai putin pentru fond, sustinut si de actualul Cod de drept canonic din 1983, fac din conceptia romano-catolica despre casatorie, o conceptie straina de sensul autentic al unirii barbatului cu femeia in comuniunea dragostei familiale. Biserica Romano-Catolica s-a indepartat de traditia autentica, in ciuda preocuparilor intense ale teologilor si canonistilor catolici actuali (vezi de ex. " Revue de droit canonique " de la Strasbourg, revista foarte bogata in literatura de specialitate, in drept matrimonial ) de a reface adevaratul sens al casatoriei si aceasta din cauza permanentei lupte de jurisdictie pentru casatorie cu Statul. Preocuparile canonico-juridice vadite ale Bisericii Romano-Catolice, de remarcat interesul sau pentru cele doua codificari (1917 ; 1983) in urma celor doua Concilii de la Vatican (1870 ; 1962-1965), n-au avut numai un aspect pozitiv de cristalizare a diverselor aspecte canonice in domeniul matrimonial, dar si unul negativ, dand nastere la confuzii si dispute neintrerupte, facandu-i pe canonistii catolici sa se intrebe daca nu cumva cea de-a doua codificare nu a complicat mai mult lucrurile decat le-a lamurit, fiind izvor nesecat de discutii si pozitii contrare in acest domeniu (vezi lucrarea lui Jean-Pierre BAUD, L'Affaire de la main volee. Une histoire juridique du corps, Seuil, Paris, 1993, pp. 120-121, referindu-se la definirea dreptului sotului asupra corpului celuilalt si combaterea sa de catre Profesorul Eduardo DIENI de la Universitatea Insubria, Come (Italia) in art. Apories persistantes dans le droit matrimonial canonique, in RDC, 50/1, 2000, pp. 171-196). Asadar, caracterul juridic al casatoriei in Biserica Apusului se legitimeaza in usurinta de justificare a competentei in domeniul matrimonial a Bisericii, Biserica Romano-Catolica sustinand fervent casatoria religioasa cu efecte civile si preluarea acesteia din competenta Statului.

25Henry LEENHARDT, Le mariage chretien, Delachaux & Niestle, Neuchatel, 1946, p. 37.
26 Jean MEYENDORFF, op. cit., p. 8

27 Paul EVDOKIMOV, L'Orthodoxie, Delachaux et Niestle, Paris, 1959, p. 295. 14

indumnezeirea, prin iubire si manifestarea acesteia in relatia personala cu aproapele sau si cu Dumnezeu, dar si prin comuniunea euharistica, pentru ca "numai prin impartasire se restaureaza chipul lui Dumnezeu din noi si numai aceasta ne face sa devenim asemenea Lui" . Astfel, omul tinde prin impartasirea iubirii spre modelul sau, spre Dumnezeu 30. Daca in Biserica Ortodoxa unirea barbatului cu femeia in casatorie este o taina, fiind recunoscuta sub aspect juridic drept un act juridic bilateral si nu casatorie-contract pentru legislatia de stat din Romania, in Biserica Romano-Catolica o astfel de unire, "alianta matrimoniala", este privita nu numai ca sacrament, recunoscut in Ortodoxie prin iconomie bisericeasca, ci si drept contract (can. 1055). Constatam accentuarea aspectului juridic, formal, al casatoriei si astfel s-a ajuns, cu numeroase argumentari, unele mai putin teologice, nu numai la sustinerea casatoriei ca un contract incheiat intre doua parti pe baza de consimtamant mutual liber, ba mai mult, la identificarea casatoriei-taina cu casatoria-contract 31. Capitolele Codului de drept canonic actual al Bisericii Romano-Catolice din 1983 privind casatoria sunt foarte importante, intalnindu-se trei curente diferite: legislatia existenta dupa codificarea din 1917 ; doctrina Conciliului II Vatican ; precum si aprofundarea problemei matrimoniale prin jurisprudenta ultimilor ani . Canoanele preliminarii privind casatoria expun principiile teoretice si doctrinare asupra carora se va pune un accent deosebit in noul Cod canonic: natura casatoriei; proprietatile esentiale ale casatoriei; competenta Bisericii in domeniul matrimonial 32. In timp ce Codul de drept canonic din 1917 afirma ca " Hristos Domnul a ridicat la demnitatea de sacrament contractul matrimonial intre botezati " (can. 1012 cap.1), actualul Cod canonic din 1983 defineste casatoria ca alianta intre barbat si femeie, prin aceasta
28 Sfantul ATANASIE cel Mare, Tratat despre Intruparea Cuvantului, trad. rom. de Pr. Prof. Dr. Dumitru
Staniloae, in PSB, vol. 15, Bucuresti, 1987, p. 92.

29 Dr. Irineu SLATINEANUL, In Duhul sfinteniei lui Hristos, Editura Universitaria, Craiova, 2001, p. 15. 30Arhimandrit Hristofor STAVROPULOS, Dumnezeiasca Euharistie. Taina Tainelor, trad. rom. de Pr. Dr.
Constantin I. Bajau, Ed. Apostoliki Diakonia, Atena, f.a., p. 149.

31 Pr. Prof. Dr. Dumitru STANILOAE, Teologia Dogmatica Ortodoxa, vol. I, ed. a III-a, EIBMBOR,
Bucuresti, 2003, p. 411.

32Roger PARALIEU, Guide pratique du Code de Droit canonique - notes pastorales -, Ed. Tardy, Bourges,
1985, p. 315.

15

constituindu-se o comuniune pentru toata viata randuita prin natura ei spre binele sotilor si spre nasterea si educarea copiilor. In acelasi paragraf al canonului 1055 se face precizarea ca aceasta alianta matrimoniala a fost ridicata de Domnul Hristos la demnitatea de sacrament, dar numai intre botezati , continuandu-se in al doilea paragraf, identic celui din vechiul Cod canonic din 1917, cu urmatoarea precizare: " De aceea, intre botezati, nu poate sa existe contract matrimonial valid care sa nu fie, prin insusi acest fapt, un sacrament ". Astfel, Biserica Romano-Catolica a sustinut in timp doctrina conform careia nu poate sa existe o separatie intre casatoria ca sacrament si casatoria-contract, consolidandu-si aceasta pozitie la sfarsitul secolului al XIX-lea, cand se intensificasera casatoriile civile, casatorii sustinute de legislatiile civile ale statelor
33

. Asadar, canonul 1055 cap.1 face mentiunea ca

"alianta matrimoniala [...] a fost ridicata intre botezati prin Hristos Domnul la demnitatea de sacrament". Aceasta alianta umana si naturala primeste, ca sacrament al Bisericii, harul lui Hristos care-i confera demnitate si un spirit supranatural . Casatoria - sacramentum magnum este o unire intima de viata si de dragoste conjugala intre barbat si femeie, simbolizand prin angajamentul sau continuu unirea lui Hristos cu Biserica Sa. Notiunea de sacrament pentru casatorie a inceput sa se dezvolte in secolul al XII-lea, spre 1140, in aceeasi perioada cu impunerea termenului de contract pentru unirea matrimoniala. In aceasta perioada, mijlocul secolului al XII-lea, casatoria a fost definita ca sacrament, iar la Conciliul Tridentin s-a oficializat aceasta notiune. Asa cum mentionam mai sus, primul paragraf al canonului 1055 numeste aceasta Sfanta Taina drept o alianta, termenul definind just natura unirii dintre soti. Conceptul biblic de "alianta" este aplicat de teologie casatoriei, fara a raspunde exigentelor de precizie tehnica cerute de terminologia juridica. In consecinta, Codex Iuris Canonici (CIC) prefera conceptul de "contract" , mai putin bogat sub aspect semantic (can. 1055 cap. 2). Astfel, comisia care a lucrat pentru innoirea Codului canonic din 1917 a dorit sa arate ca cei doi termeni "contract" (contractus) si "alianta matrimoniala" (foedus matrimoniale) pot fi utilizati in acelasi sens, dorindu-se sa se mentioneze foarte clar ca un pact matrimonial nu poate fi incheiat intre doua persoane botezate decat printr-un contract asa-zis special.

33 Astazi, in Biserica Romano-Catolica exista o problema pastorala a celor care doresc casatoria religioasa,
logoditi fiind, dar care nu cred sau nu mai cred (casatoriile necredinciosilor).

16

Remarcam faptul ca Biserica Romano-Catolica pastreaza si astazi prin noul Cod canonic notiunea de contract pentru casatorie, incercand sa o apropie de casatoria-sacrament, chiar sa identifice cele doua notiuni distincte. Notiunea de contract pentru casatorie provine din dreptul roman, desi la romani nu intalnim casatoria definita ca un contract . Acest drept a cunoscut doua forme de casatorie, casatoria cu manus si casatoria fara manus, Gaius, in Institutiile sale, mentionand cele trei formalitati de realizare a casatoriei cu manus: confarreatio, usus si coemptio
34

. Daca spre secolul al X-lea s-a format in Biserica Occidentului doctrina juridica privind

casatoria, numai in secolul al XII-lea s-a afirmat si s-a impus notiunea de contract pentru casatorie , acum fiind pentru prima data cand casatoria este definita ca un contract cu toate consecintele juridice pe care aceasta notiune le implica . Astazi, in legislatiile civile ale unor state, casatoria nu mai este definita drept un contract, ci ca un act juridic, asa cum este cazul Italiei (negozio giuridico, iar in limba germana Rechtsgeschaft) sau al Romaniei. Cu toate acestea, legea si doctrina canonica au stabilit aceeasi identitate terminologica intre contract si sacrament (cf. can. 1055 cap. 2) pe care o afirmase Codul canonic din 1917 (cf. can. 1012 cap. 2). Noul Cod canonic din 1983 a pastrat aceiasi termeni si a mentinut specificatia eo ipso prin care se doreste sublinierea absolutei necesitati de identitate in plan juridic intre contract si sacrament pentru casatoria celor botezati. O explicatie pentru care Biserica Romano-Catolica pastreaza si astazi notiunea de contract pentru casatorie, sustinand necesitatea identificarii cu notiunea de sacrament in plan juridic, o gasim la Profesorul Emmanuel Tawil de la Institutul de drept canonic de la Strasbourg, acesta invocand in sprijinul pozitiei canonice catolice actuale numeroasele revendicari de competenta in materie matrimoniala intre Biserica si Stat . Aceste revendicari sunt relativ recente, neexistand in primele secole crestine o diferenta de natura sau de forma intre casatoria crestina si cea civila, dar nici o supunere fata de forme speciale de a caror respectare sa depinda validitatea insasi a casatoriei La Conciliul Tridentin s-a hotarat impunerea respectarii formei canonice a casatoriei pentru validitatea acesteia si astfel, existand posibilitatea ca unele casatorii recunoscute ca valide de catre dreptul de Stat sa fie invalide dupa dreptul bisericesc . Prin consacrarea casatoriei civile in Franta prin Codul civil din 1804, deosebirea conceptuala intre casatoria religioasa si civila a stat chiar la baza dreptului matrimonial francez,
34 Teodor SAMBRIAN, Drept roman, Editura Helios, Craiova, 2001, p. 80. " Olim itaque tribus modis in
manum conveniebant : usu, farreo, coemptione ", cf. GAIUS, Institutes 2, 110.

17

aceasta din urma nefiind recunoscuta de Biserica Romano-Catolica drept o adevarata casatorie. Acest conflict s-a nascut tocmai din autonomia celor doua institutii, diferite ca natura si scop, de a legifera in materie matrimoniala. Daca Biserica Romano-Catolica justifica propria competenta in materie matrimoniala prin faptul ca aceasta este dupa vointa divina de la Mantuitorul Hristos, ca Intemeietor Divin al ei si nu provine din vreun drept pozitiv bisericesc, in acelasi timp Statul este suveran determinandu-si singur propria competenta, stabilind unde este competent si unde nu, existand totusi posibilitatea de a accepta consecintele civile ale deciziilor bisericesti . Privind dreptul canonic actual catolic, observam importanta acordata competentei bisericesti in domeniul matrimonial in raport cu jurisdictia proprie Statului in acest domeniu. Biserica Romano-Catolica are o competenta proprie si exclusiva in materie matrimoniala, recunoscandu-se si Statului un anumit domeniu de competenta . Competenta proprie si exclusiva a Bisericii este numai pentru cei botezati catolici , nu si pentru cei nebotezati sau care fac parte din alte Biserici crestine. In sprijinul acestei competente, Biserica Apusului invoca sacramentalitatea casatorieacesta fiind un puternic argument impotriva pretentiei Statului de a legifera in acest domeniu pe care Biserica dorea sa si-l rezerve 35

CAPITOLUL III. PREVEDERI ALE DREPTULUI PRIVIND CASATORIA


Dreptul familiei din Romania este "acea ramura a sistemului national de drept care cuprinde totalitatea normelor juridice ce reglementeaza raporturile personale si patrimoniale care izvorasc din casatorie, rudenie, adoptie si raporturile asimilate de lege, sub anumite aspecte, cu raporturile de familie, in scopul ocrotirii si intaririi familiei" 36.
35 Jean WERCKMEISTER de la Institutul de drept canonic din Strasbourg si director al RDC, in Droit
matrimonial, cours I.D.C, Strasbourg, 2000, pp. 22-23.

36 I. DOGARU, S. CERCEL, Elemente de dreptul familiei, Editura Themis, Craiova, 2001, p. 8. 18

In literatura de specialitate din Romania au existat numeroase pozitii privind locul pe care trebuie sa-l ocupe dreptul familiei in sistemul national de drept, unii apreciind ca dreptul familiei este institutie de drept civil, iar altii au calificat dreptul familiei ca ramura distincta de drept . A se sustine teza conform careia dreptul familiei este o institutie de drept civil, nu putem afirma ca este fundamental gresita, avand in vedere ca institutia casatoriei este o problema privata, iar istoricul dreptului familiei vine in sustinerea acestei teze. Prin Legea nr. 429 din 4 iunie 1945, care abroga art. 277 din Codul civil, care interzicea recasatorirea sotilor divortati, se face inceputul noului regim matrimonial 37 Atat Constitutia din 1948, cat si cea din 1952 au conturat noul stadiu al dreptului familiei. Dreptul familiei s-a constituit ca ramura distincta de drept in urma desprinderii de dreptul civil prin adoptarea Legii nr. 4 din 4 ianuarie 1954, intrata in vigoare la data de 1 februarie 1954. Astfel, dreptul familiei din Romania era parte a dreptului civil inainte de adoptarea Codului familiei, asa cum sunt sistemele de drept din alte tari (ex. Franta, Grecia) si spre care se tinde si in tara noastra prin proiectul Noului Cod civil. In prezent, ne aflam in fata unei ramuri de drept de sine statatoare, contribuind la aceasta vointa legiuitorului care, printr-o serie de acte normative, a reusit desprinderea dreptului familiei de dreptul civil. O astfel de desprindere se poate explica prin complexitatea relatiilor de familie care se cereau a fi reglementate distinct si nu pentru a se promova o reglementare de tip sovietic
38

, ramanand si in continuare o stransa

legatura intre dreptul familiei si dreptul civil. Privind obiectul de reglementare al normelor de dreptul familiei, observam ca acesta este format din " raporturile de familie " , delimitate de relatiile de drept civil, punandu-se accent pe relatiile de natura afectiv-morala si mai apoi pe cele de natura juridica .

3.1 Institutia juridica a familei in legislatia civila


Notiunea de familie este folosita in mod curent in limbajul cotidian,desi aflata in uzul cotidian, din perspectiva juridica notiunea de familie este greu de definit39 , ea aflandu-se in

37 Miron MIHUT, Legislatia romana cu privire la casatorie si familie in ultimii douazeci de ani, in rev. BOR,
LXXXV (1967), nr. 1-2, p. 212.

38 V. D. ZLATESCU, Consideratii cu privire la institutia prescriptiei, in rev. Dreptul, (1999), nr. 2, p. 15.

39Marieta Maria SOREATA, Dreptul familiei, Ed. Universitaria, Craiova, 2005, p. 16

19

cercetarea multor stiinte precum sociologia, psihologia, medicina, stiintele istorice, dreptul, etc., fiecare punand in lumina aspectele caracteristice fiecarei stiinte. Casatoria constituie izvorul de capetenie al legaturilor dintre membrii unei familii , sub aspect juridic, notiunea de familie putand fi definita ca o forma de relatii sociale intre persoane apropiate prin legaturi bazate, in principal, pe casatorie sau rudenie 40inclusiv adoptia). Familiile sunt constituite din soti, parinti si copii, precum si din alte persoane intre care exista relatii de rudenie . Dar, in sens restrans, notiunea de familie desemneaza sotii si copiii lor minori cat timp acestia se afla sub ocrotirea parinteasca (notiunea de drept comun), in sens larg, potrivit doctrinei, pe langa parinti si copii alaturandu-se si alte categorii de persoane . Dreptul familiei dinRomania reglementeaza relatiile de familie, relatii care se intemeiaza pe prietenie si iubire in primul rand, iar nu pe lege , in cazul concubinajului, chiar daca exista o iubire reciproca si o viata comuna, neputandu-se vorbi de existenta unei familii . Ne-am propus sa punem in evidenta in cele de mai jos unele din aspectele juridice privind familia si casatoria in legislatia din Romania , importante si pentru dreptul bisericesc, avand in vedere obligativitatea casatoriei civile pentru primirea Sfintei Taine a Cununiei, pentru a ne contura cu o mai mare usurinta imaginea familiei si casatoriei crestine in acest context, retinand si faptul ca legislatia in domeniu este determinanta in viata comuniunii familiale crestine. Familia, fiind un mod de viata in societate, este in egala masura atat un fenomen social, cat si o institutie juridica. In societate, familia se manifesta ca un grup natural, ca realitate sociologica, economica si juridica
41

. Pe parcursul istoriei, unitatea familiei este regasita in toate societatile,

chiar daca grupul familial a fost mai putin structurat. Astazi, in societatile moderne, importanta familiei ramane considerabila. Sub aspect sociologic, familia se afirma ca o forma specifica de comunitate umana, ea unind persoane prin casatorie, filiatie sau rudenie, constituind o comunitate de viata, interese si intrajutorare . Importanta familiei reiese si din aspectul vietii economice, constituind o unitate de productie, dupa doctrina juridica. Desi aceasta unitate economica (puternica in societatile primitive) este mai putin vizibila, totusi ea nu a disparut in contextul profesiilor salarizate, ajutorul familial ramanand in continuare de prima importanta . Colaborarea in sanul familiei este un fapt real, des intalnit sub aspect economic . Desi grupul familial este recunoscut, totusi nu i s-a acordat personalitate juridica,
40 Ion P. FILIPESCU, Andrei I. FILIPESCU, Tratat de dreptul familiei, Edit. All Beck, Bucuresti, 2002, p. 1 41 Ion P. FILIPESCU, Andrei I. FILIPESCU, Tratat de dreptul familiei, Edit. All Beck, Bucuresti, 2002, p. 1

20

familia nefiind un subiect de drept, legea conferind familiei diferite drepturi, fara sa i se recunoasca in acelasi timp si personalitatea juridica autonoma. Impedimentul principal reiese tocmai din schimbarile frecvente care apar in componenta familiei 42.Doctrina juridica subliniaza importanta familiei, intemeind pe aceasta nevoia unei reglementari speciale. O astfel de reglementare riguroasa s-a impus datorita importantei si complexitatii relatiilor de familie care fac obiect de cercetare pentru multe stiinte. Retinem in doctrina trei functii ale familiei: functia de perpetuare a speciei, functia educativa si cea economica , formularea acestora fiind influentata de conceptiile celorlalte stiinte (sociologia, pedagogia, psihologia, etc.) 43 .

3.2 Actul juridic bilateral al casatoriei si Conditii canonice pentru cununie .


Jurisconsultul roman Herenius Modestinus a dat o definitie completa casatoriei
44

, ea

fiind citata ulterior de numerosi specialisti in drept: "Nuptiae sunt conjunctio maris et feminae et consortium omnis vitae, individuae vitae consuetudo, divini et humani juris comunicatio" . Putem observa in aceasta definitie cele doua dimensiuni ale legaturii dintre barbat si femeie, atat cea civila, punandu-se bazele institutiei familiei bazata pe casatoria civila, cat si cea divina, prin celebrarea religioasa a casatoriei. Modestinus a subliniat sensul moral religios al casatoriei, vizibil influentat de crestinism, aceasta observandu-se si la Justinian, mai tarziu, care a definit astfel casatoria: "Nuptiae sive matrimonium est viri et mulieris conjuctio individuam, vitae consuetudinem continens" . Astfel, atat Modestinus, cat si Justinian definisc casatoria ca unire a barbatului cu femeia pentru toata viata, ceea ce intareste conceptia crestina despre casatorie, facandu-ne sa acceptam teza conform careia nu numai Justinian, dar si Modestinus ar fi cunoscut Noul Testament si disciplina bisericeasca . In decursul vremii, casatoria a fost definita in chip diferit, plecandu-se de la conceptii diferite . In vechile noastre legiuiri, Pravila lui Matei Basarab si a lui Vasile Lupu definesc unirea barbatului cu femeia in casatorie cu caracter religios crestin, iar Codul Calimach exprima mult mai concret
42 Ion DOGARU, Sevastian CERCEL, Elemente..., p. 7; Alain BENABENT, Droit civil, p. 4. 43 Marieta Maria SOREATA, Dreptul familiei, p. 10; I. ALBU, Casatoria in dreptul roman, ed. cit. 44Arhid. Prof. Univ. Dr. Ioan N. FLOCA, Drept canonic ortodox. Legislatie si administratie bisericeasca, vol.
II, EIBMBOR, Bucuresti, 1990, p. 67.

21

legatura de iubire a sotilor in casatorie, acestia unindu-se prin vointa libera, traind in comuniunea dragostei familiale cu frica de Dumnezeu si cu cinste, implinind scopurile casatoriei (art. 63) . Actualmente, Codul familiei din Romania nu defineste casatoria
45

, dar acest termen este folosit

in doua sensuri : ca act juridic incheiat intre cei ce se casatoresc, fiind un act bilateral si ca situatie juridica a celor ce se casatoresc . Doctrina a definit casatoria ca o uniune dintre un barbat si o femeie , intemeiata pe consimtamantul celor ce se casatoresc, cu scopul de a intemeia o familie si reglementata prin norme legale, aplicabile pe temeiul consimtamantului. O astfel de definitie o gasim in dictionarul de dreptul familiei 46. Pe baza acestei definitii mentionam caracterele casatoriei : casatoria este o uniune dintre un barbat si o femeie; casatoria este liber consimtita; casatoria este monogama; casatoria se incheie in formele cerute de lege; casatoria are un caracter civil; casatoria se incheie pe viata; casatoria se intemeiaza pe deplina egalitate in drepturi dintre barbat si femeie; casatoria se incheie in scopul intemeierii unei familii. In secolul al XX-lea, unii autori au definit casatoria
47

ca fiind "un contract solemn, prin care

barbatul si femeia stabilesc intre ei o uniune sanctionata de lege, cu scopul de a trai impreuna", definitie care a fost acceptata drept completa prin generalitatea termenilor folositi . Dar, privind natura juridica a casatoriei, putem afirma ca actul juridic prin care se incheie casatoria nu poate fi numit contract civil, ci este un act juridic bilateral prin care viitorii soti consimt liber si deplin egali sa se supuna statutului legal al casatoriei, in acelasi timp existand deosebiri intre contract si actul juridic al casatoriei , mentionate de Profesorul Ion Filipescu. Dupa acest autor, al carui Tratat de dreptul familiei este de referinta in literatura de specialitate din Romania, deosebirile intre contract si actul juridic al casatoriei sunt urmatoarele: 1. daca in cazul contractului cele doua parti au scopuri diferite, in cazul casatoriei ambele parti au un scop comun, adica intemeierea unei familii; 2. efectele contractului sunt determinate de parti, in anumite limite legale, pe cand efectele casatoriei sunt prestabilite de lege;
45Codul familiei din Romania, precum si legislatia civila din alte tari (ex. Republica Moldova, Federatia
Rusa), nu definesc casatoria, asa cum n-au definit-o nici Codul civil francez din 1804 si nici Codul civil roman din 1865. Juristii au considerat ca incercarile de a gasi o definitie completa casatoriei, risca sa duca la cautari fara sfarsit. Emese FLORIAN, Veaceslav PINZARI, Casatoria..., p. 7; I. CHELARU, Casatoria si divortul. Aspecte juridice civile, religioase si de drept comparat, Editura A92 Acteon, Iasi, 1992, pp. 45-51.

46 Ghe. TOMSA, G. GRIGORE, C. PARLEA, D. SERBAN, Dictionar de dreptul familiei, Ed. Stiintifica si
Enciclopedica, Bucuresti, 1984, p. 34.

22

3. in principiu, un contract poate fi susceptibil de modalitati, casatoria nefiind afectata de astfel de modalitati; 4. contractul fiind stabilit mutuus consensus, poate inceta prin vointa comuna a contractantilor, pe cand casatoria nu poate inceta prin acordul de vointa al sotilor; 5. in cazul contractului, daca una dintre parti nu-si executa obligatiile, cealalta parte poate cere rezolutiunea, pe cand casatoria poate fi desfacuta prin divort in conditii legale; 6. diferentele sunt vizibile si in ceea ce priveste nulitatile 48. Studiind aceste aspecte ale dreptului familiei din Romania privind actul juridic al casatoriei, putem constata neimplicarea factorului religios , laicismul fiind bine determinat intr-o lume secularizata, iar contradictiile sunt vizibile mai ales cu privire la dimensiunea morala a familiei , sustinuta numai formal in legea de stat, precum si privind modalitatea de procedura a
47 Iata cateva dintre definitii : 1. "Casatoria este actul juridic cu caracter civil, incheiat pe viata intre un barbat si o femeie (celibatari, vaduvi, divortati), prin liberul lor consimtamant, manifestat - in conditiile cerute de lege personal si neconditionat, in scopul intemeierii unei familii de tip nou, in care se infaptuieste si deplina egalitate in raporturile juridice dintre soti", cf. Tr. IONASCU, s. a., Casatoria in dreptul R.P.R., Editura Academiei, Bucuresti, 1964, p. 18; 2. "Casatoria este uniunea liber consimtita dintre un barbat si o femeie, incheiata cu respectarea dispozitiilor legale, in scopul intemeierii unei familii", cf. T. R. POPESCU, Dreptul familiei, tratat, vol. I, p. 83; 3. "Casatoria este uniunea - incheiata in principiu pe viata, in forma solemna prevazuta de lege - intre un barbat si o femeie, in scopul crearii unei familii", cf. V. URSA, Casatoria, baza juridica a familiei, in A. IONASCU, s. a., Familia si rolul ei in societatea socialista, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1975, p. 23; 4. "Casatoria este uniunea dintre un barbat si o femeie, incheiata potrivit legii, in scopul de a intemeia o familie", cf. I. ALBU, Dreptul familiei, p. 27; 5. "Casatoria constituie o juxtapunere de acte juridice unilaterale, care da nastere raporturilor de casatorie, in conditiile legii", cf. M. TOMESCU, Calificarea casatoriei in dreptul international privat roman, in Analele Universitatii Bucuresti, XLIV, 1995, pp. 71-78; 6. "Casatoria reprezinta actul juridic solemn, prin care un barbat si o femeie incheie intre ei o uniune, in scopul crearii unei familii, uniune careia legea ii reglementeaza imperativ conditiile, efectele si desfacerea", cf. G. LUPSAN, Dreptul familiei, p. 15; 7. "Casatoria este o uniune liber consimtita dintre un barbat si o femeie incheiata cu respectarea dispozitiilor legale, in scopul intemeierii unei familii", cf. E. FLORIAN, Dreptul familiei, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1997, p. 11. Se poate constata din definitiile casatoriei mentionate, ca sintagma "uniune" a barbatului cu femeia arata starea juridica a casatoriei, iar sintagma "incheiata potrivit legii" indica actul juridic si celebrarea casatoriei, sintagma "in scopul de a intemeia o familie" indicand scopul juridic al casatoriei. A. R. IONASCU, Curs de drept civil roman, partea I, vol. II, Dreptul familiei, Libraria Cartea romaneasca, Sibiu, 1941, pp. 9-11; Emese FLORIAN, Veaceslav PINZARI, Casatoria..., p. 10.

48 Ion P. FILIPESCU, Andrei I. FILIPESCU, Tratat..., p. 14.

23

reglementarii incheierii casatoriei si a vietii de familie. Astfel, vom pune in evidenta unele dintre slabiciunile actualei legislatii privind dreptul familiei din Romania, uneori si prin concurenta legislatiei internationale in materie (unele deja mentionate mai inainte), pentru a sesiza consecintele aplicarii legislative si pentru a avansa unele mijloace care pot influenta pozitiv perspectivele familiei crestine in contextul actual. Facem mentiunea inca de la inceput ca in dreptul familiei se vorbeste foarte putin de iubire, ca prima conditie pentru incheierea casatoriei si cu atat mai putin de obligatia de fidelitate a sotilor. De aici si lipsa de precizare in chip pozitiv a obligatiei de coabitare pentru soti, toate acestea avand ca efect incurajarea concubinajului care nu este incriminat de legea penala, actualul cod penal nemaiincriminand adulterul. Astfel, infidelitatea sotilor sta la baza destramarii familiei si a sporirii divorturilor. Este de apreciat faptul ca exista si specialisti in domeniul dreptului care, observand lipsa acestor prevederi in Codul familiei, au subliniat importanta obligatiei de coabitare, de fidelitate si de sprijin moral si material, sustinand in acelasi timp ca lipsa sau ignorarea lor de catre soti "genereaza imprejurarile ce se vor circumscrie institutiei divortului . Daca sotii, pe baza iubirii reciproce si a consimtamantului liber au dorit intemeierea unei familii bazate pe casatorie, acestia in mod obligatoriu trebuie sa convietuiasca, altfel ar fi in contradictie cu scopurile casatoriei si cu caracterul ei de uniune intre soti, mentionate chiar de legea civila. Cu toate acestea, Codul familiei nu are o prevedere expresa pentru aceasta, invocandu-se ca acest fapt se desprinde indirect din dispozitiile articolului 26: "Sotii hotarasc de comun acord in tot ceea ce priveste casatoria", implicit asupra locuintei . Asadar, sotii au obligatia de coabitare, cu exceptia cazurilor speciale , numai asa se pot implini indatoririle reciproce intre soti. Legat de obligatia de coabitare se afla si obligatia sotilor la fidelitate reciproca, obligatie care asigura consolidarea familiei. Codul familiei actual nu face vreo mentiune expresa privind fidelitatea, asa cum se gasea in Codul civil din 1865: "sotii isi datoresc unul altuia credinta" (art. 194, C. civ.). Dar, caracteristicile casatoriei sustin obligatia de fidelitate, insa aceasta se deduce, nu se si reglementeaza pozitiv, explicatia fiind ca este o obligatie morala a sotilor si aceasta tine de propria constiinta a lor. Constitutia Romaniei din 2003 a consacrat egalitatea deplina intre barbat si femeie (art. 48, alin. 1), aceasta implicand si obligatia la fidelitate, atat pentru barbat, cat si pentru femeie. O consecinta fireasca era articolul 304 din Codul penal care incrimina adulterul sotilor: "Fapta persoanei casatorite de a avea relatii sexuale afara de casatorie se pedepseste cu inchisoare de la o luna la sase luni, sau cu amenda". In noul Cod penal acest articol a fost abrogat, in contradictie cu reglementarea constitutionala in materie, fiind inca un
24

motiv in plus pentru divort si pentru distrugerea familiei, omul aflandu-se intr-o societate romaneasca in deruta sub aspectul moralitatii ei si care sta cu ochii indreptati spre "imbelsugarea" lumii occidentale, de fapt prospera material, dar saracita spiritual. In plus, Codul familiei face unele precizari importante: "copilul nascut in timpul casatoriei are ca tata pe sotul mamei" (art. 53, alin. 1) si "copilul conceput in timpul casatoriei, are ca tata pe fostul sot al mamei, daca nasterea sa a avut loc inainte ca mama sa fi intrat intr-o noua casatorie" (art. 53, alin. 2). Asadar, prezumtiile legale de paternitate isi au originea in obligatia de fidelitate, presupunandu-se ca sotii si-au indeplinit datoriile fizice in timpul casatoriei, in timpul legal de conceptie a copilului si ca sotia a fost fidela sotului sau .Influentele occidentale sunt vizibile, mai ales acum cand Romania este membra cu drepturi depline a Uniunii Europene, profilandu-se si la noi cu tarie institutia concubinajului si uniunile de lesbiene si de homosexuali care-si cer in mod inevitabil drepturile la casatorie si aceasta ca o urmare "fireasca" a abrogarii articolului 200 din Codul penal, acum prezenta acestor cupluri fiind licita. Facem aici unele precizari privind concubinajul, institutie consolidata astazi prin indiferentismul religios al omului aflat intr-o societate secularizata, dar si din cauza unei legislatii ingaduitoare din ratiuni politice, precizari deosebit de importante in contextul incercarii noastre de a reconsidera institutia casatoriei din perspectiva legislatiei bisericesti intemeiate pe normele religios-morale. Astfel, uniunea liberala sau concubinajul se intalneste frecvent in societatea contemporana, acesta asemanandu-se in anumite aspecte statutului legal al casatoriei (existenta sentimentelor, a iubirii reciproce si a solidaritatii morale si materiale), fara sa i se aplice prin analogie normele juridice care guverneaza casatoria. Desi concubinajul se deosebeste esential de casatoria reglementata legal, totusi el se infatiseaza aparent apropiat de casatorie, fiind prezentat uneori chiar ca o alternativa cu efecte similare . Din pacate, o astfel de uniune liberala nu este interzisa de lege, dezvoltanduse chiar unele curente care incurajeaza un statut juridic pentru aceasta stare de fapt si recunoasterea unor anumite efecte juridice. Statisticile actuale arata o amploare a concubinajului in dauna institutiei casatoriei, generand o modificare a raportului concubinajului cu ordinea publica. Importanta acordata concubinajului in unele state a determinat aparitia unor modificari legislative, cum ar fi asa-zisele pacte de solidaritate sau clauza de acrescamant 49, care au dus la o liberalizare a moravurilor cu consecinte grave nebanuite la nivelul moralitatii in societate.

49 Fr. TERRE, D. FENOUILLET, Droit civil. Les Personnes. La famille. Les incapacites, Dalloz, Paris, 1996, p. 533

25

In prezent, in tara noastra, intre concubini nu exista drepturi si obligatii asa cum exista intre soti: "numai casatoria incheiata in fata delegatului de stare civila da nastere drepturilor si obligatiilor de soti" (cf. art. 3, C. fam.). In schimb, statutul copilului nascut in afara casatoriei este egal cu cel al copilului din casatorie. Pentru a se putea discuta de concubinaj, trebuie sa fie vorba de o legatura stabila si fara existenta impedimentelor pe care legea le mentioneaza pentru casatorie, casatoria fiind posibila numai prin exprimarea vointei celor doi. Precizam aici ca in conceptia Curtii Europene a Drepturilor Omului, concubinajul poate produce efecte juridice, chiar in concurenta cu casatoriile incheiate formal . Referindu-se la anumite cazuri cu privire la incalcarea articolului 8 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale : "Orice persoana are dreptul la respectarea vietii sale private si de familie, a domiciliului si a corespondentei sale", Curtea a precizat notiunea de "viata de familie", intelegandu-se prin aceasta nu numai relatiile bazate pe casatorie, dar si "alte legaturi de familie" de facto , atunci cand persoanele convietuiesc in afara casatoriei. Prin urmare, convietuirea in concubinaj, precum si alti factori, pot fi suficienti pentru ca aceasta relatie sa creeze "legaturi de familie" de facto . Insa, concubinajul nu se confunda cu casatoria, concubinii neavand obligatiile si drepturile specifice sotilor, cei ce se invoiesc sa traiasca intr-o asemenea stare de pacat, cu mare usurinta nu-si datoreaza fidelitate si nici sprijin moral si material, neavand nici vocatie succesorala. Biserica Ortodoxa, precum si Biserica Romano-Catolica, nu accepta starea de imoralitate, de pacat a concubinajului, caci "pentru Biserica, orice legatura in afara celei binecuvantate de ea, in vederea intemeierii unei familii si a nasterii de prunci este faradelege, pacat sau traire in faradelege si nu este acceptata de invatatura si de morala crestina"
50

. Biserica nu poate

binecuvanta o astfel de desfranare , iar cei ce traiesc intr-o astfel de legatura, care nu este nunta, mai bine sa se desparta asa cum prevad canoanele Bisericii Ortodoxe. Sfantul Vasile cel Mare are in vedere concubinatul, un fel de concubinaj al lumii moderne, convietuirea unui barbat liber cu o femeie libera caracterizata prin stabilitate si lipsa intentiei partenerilor de a se considera soti, considerandu-l desfrau in canonul 26: "Desfraul nu este nunta, si nici inceput de nunta; drept aceea, de-ar fi cu putinta sa se desparta cei ce se impreuna prin desfrau, aceasta este mai bine. Iar daca cu tot dinadinsul le va placea impreuna vietuirea, apoi sa cunoasca epitimia pentru desfrau, dar sa se permita ca sa vietuiasca laolalta ca sa nu se intample ceva mai rau" (can.
50 Pr. Prof. Dr. Nicolae D. NECULA, Poate fi de acord Biserica Ortodoxa Romana cu legalizarea prostitutiei ?, in "Traditie si innoire in slujirea liturgica", vol. 3, EIBMBOR, Bucuresti, 2004, p. 323

26

4, 21, 22, 34, 37, 38, 48, 58, 59, 77, 79, 80 Vasile cel Mare)

51

. Vadita toleranta a Parintelui

capadocian fata de convietuirea in concubinat, ca o exceptie de la doctrina canonica a Bisericii, si aceasta numai daca cei doi nici nu se despart, nici nu se casatoresc, se poate explica prin contextul istoric al secolului al IV-lea in cadrul Imperiului roman. Legislatia romana permitea pe langa casatoria legala si institutia concubinatului care este specifica dreptului roman, fara corespondent in dreptul modern si fara sa fie asimilat cu termenul de "concubinaj" . In timp, aceasta stare de pacat a concubinatului roman (prin comparatie, putem afirma intr-o oarecare masura concubinajul actual) si-a pierdut din importanta spre sfarsitul secolului al VIII-lea, cand imparatii Leon Isaurul si Constantin Copronimul, in Ecloga lor, iar mai tarziu, imparatul Vasile I Macedoneanul (sec. IX), in Prohiron, au hotarat ca nimeni nu poate tine concubina in casa sa, unii ca acestia trebuind ori sa se casatoreasca, ori sa se desparta. Imparatul Leon al VI-lea, prin novela 89, a randuit numai casatoria binecuvantata de Biserica drept casatorie legala
52

. Astfel, prin legislatia civila, exceptia canonului 26 al Sfantului Vasile

cel Mare si-a pierdut valabilitatea, incat concubinatul a fost interzis. In zilele noastre, prin actuala legislatie din Romania, concubinajul nu este interzis, dar exista toate premisele necesare ca aceasta stare de desfrau sa fie legalizata ca o stare paralela institutiei casatoriei. Ar trebui sa privim situatia concubinajului in alte tari ale Uniunii Europene si nu numai. Numeroase state europene au legiferat concubinajul si aceasta mai ales din cauza numarului mare de copii nascuti din cupluri necasatorite. Pe primul loc se afla Islanda cu 65% dintre copii proveniti din relatii de concubinaj, urmata de Danemarca si Suedia cu 55%, iar in Marea Britanie proportia este de 40%. Si in Romania, desi aceasta proportie este mai scazuta datorita mentalitatilor si educatiei religios-morale, totusi din ce in ce mai multi tineri romani prefera concubinajul din cauza conditiilor economice si socio-culturale, multi preferand sa evite responsabilitatile pe care le presupune viata de familie. Biserica Ortodoxa Romana, pe baza invataturii sale religios-morale si a prevederilor canonice, nu poate accepta starea de desfrau a concubinilor, ei neputand fi cununati, nu numai pentru starea lor de pacat, dar si pentru faptul ca numai cei casatoriti civil pot fi cununati in Biserica 53 si daca indeplinesc conditiile impuse de legislatia bisericeasca. Biserica recunoaste efectele civile ale casatoriei, aceasta fiind tot concubinaj fara a primi binecuvantarea Bisericii prin Sfanta Taina a
51 Arhid. Prof. Dr. Ioan N. FLOCA, Canoanele Bisericii Ortodoxe, note si comentarii, Bucuresti, 1991, p. 339. 52 Arhid. Prof. Dr. Ioan N. FLOCA, Canoanele..., ed. cit., p. 340. 27

Cununiei

54

. Asadar, Sfanta Taina a Cununiei urmeaza casatoriei civile, concubinajul fiind

combatut de invatatura crestina, prin acesta alterandu-se adevaratul sens al familiei care este bazata pe casatorie. Sub aspect juridic, casatoria nu este un act juridic obisnuit, ci el are o natura juridica deosebita, iar pentru ca o casatorie sa fie valida trebuie sa fie indeplinite conditiile legale, atat cele de fond, cat si cele de forma. Conditiile de fond sunt: diferenta de sex, varsta legala pentru casatorie, consimtamantul si comunicarea reciproca a starii de sanatate a celor doi viitori soti. Lipsa acestor conditii impiedica incheierea casatoriei, impedimentele la casatorie fiind: existenta unei casatorii nedesfacute a unuia din viitorii soti, rudenia, adoptia, tutela, alienatia si debilitatea mintala. Prin conditii de forma intelegem formalitatile premergatoare sau anterioare casatoriei si formalitatile privind insasi incheierea casatoriei, care trebuie sa fie indeplinite in momentul incheierii casatoriei. Vom mentiona aici unele aspecte privind diferenta de sex si varsta legala - conditii de fond la casatorie, pentru a pune in evidenta diferentierile existente intre cele doua legislatii, de stat si a Bisericii Ortodoxe.

3.3 Varsta legala la casatorie (varsta matrimoniala)


Prin varsta legala la casatorie sau varsta matrimoniala se intelege varsta minima de la care se poate incheia o casatorie in mod valid 55. In toate legislatiile, din trecut si din prezent, se constata existenta unor dispozitii prohibitive, care impiedica incheierea unei casatorii inaintea implinirii unei anumite varste si aceasta pe baza unor considerente de ordin biologic, psihic,

53 Cf. art. 48, alin. 2, Constitutia Romaniei, 2003; art. 45, Regulamentul de procedura al instantelor
disciplinare si de judecata ale Bisericii Ortodoxe Romane , in "Legiuirile Bisericii Ortodoxe Romane" - extras -, 2003, p. 66. 54 Pr. Prof. Dr. Nicolae D. NECULA, Poate fi de acord Biserica Ortodoxa Romana cu legalizarea prostitutiei ?, in "Traditie si innoire in slujirea liturgica, vol. 3, ed. cit., p. 323

55 Marieta Maria SOREATA, Dreptul familiei, p. 46; T. BODOASCA, Dreptul familiei, Editura Burg, Sibiu,
2003.

28

moral etc56 . Din punct de vedere biologic, viitorii soti trebuie sa aiba capacitatea fizica de a se casatori, ei trebuind sa ajunga la varsta pubertatii. Numai persoanele pubere au dreptul de a incheia o casatorie legal, considerandu-se ca la aceasta varsta ele pot procrea copii sanatosi si normali, in acelasi timp avandu-se in vedere si sanatatea personala a sotilor 57. Pentru faptul ca varsta pubertatii difera intre persoane, s-a stabilit o varsta minima pentru casatorie, superioara varstei pubertatii reale 58. In dreptul roman 59, daca pentru fata s-a stabilit varsta de 12 ani, pentru stabilirea varstei barbatului au existat controverse intre sabinieni si proculieni, primii avand in vedere dezvoltarea fizica a tanarului, iar ultimii stabilind-o la 14 ani, aceasta varsta impunanduse si in dreptul lui Justinian. In tara noastra, in vechiul drept romanesc, s-a pastrat aceasta varsta (art. 70, Codul Calimach) , impunandu-se ulterior prin Codul civil roman (art. 127) varsta de 15 ani pentru femeie si 18 ani impliniti pentru barbat, fara a se aplica maxima "annus inceptus pro completo habetur". Din punct de vedere moral si psihic, viitorii soti trebuie sa dispuna de capacitatea de a constientiza insemnatatea unei casatorii si sa-si poata asuma drepturile si obligatiile ce decurg din casatorie. In acelasi timp, varsta minima pentru casatorie este determinata si de "consideratii privind comuniunea spirituala care trebuie sa existe intre soti" 60, fiind impusa si in scopul asigurarii consimtamantului constient, liber si personal al viitorilor soti. Prin urmare, legea civila din Romania a stabilit varsta de 18 ani impliniti pentru barbat si de 16 ani impliniti pentru femeie: "barbatul se poate casatori numai daca a implinit varsta de optsprezece ani, iar femeia numai daca a implinit saisprezece ani" (art. 4 alin. 1, C. fam.), existand astazi propuneri la nivelul Consiliului Superior al Magistraturii de a se scadea varsta casatoriei pana la 16 ani pentru minori in noul Cod al familiei, dar numai cu aprobari si pentru
56 Ion DOGARU, Sevastian CERCEL, Elemente..., pp. 22-23; G. BOROI, Drept civil. Persoanele, Editura
All, Bucuresti, 2001; Pr. Traian COSTEA, Casatoria..., p. 59.

57 Ion P. FILIPESCU, Andrei I. FILIPESCU, Tratat..., p. 18; Sfantul Sinod al Bisericiide Constantinopol a
precizat in 1882 varsta casatoriei, hotarand 18 ani pentru barbat si 14 ani pentru femeie; cf. Paul EVDOKIMOV, Sacrement de lamour, p. 256.

58 Ion P. FILIPESCU, Andrei I. FILIPESCU, Tratat..., p. 18; I. ALBU, Dreptul familiei, p. 59. 59 C. St. TOMULESCU, Varsta minima ceruta, in dreptul roman, pentru casatoria fetelor, in Analele
Universitatii Bucuresti, Stiinte Juridice, XVIII (1969), nr. 1.

60 Ion P. FILIPESCU, Andrei I. FILIPESCU, Tratat..., p. 18. 29

"motive temeinice". De fapt, Conventia O.N.U. privind consimtamantul la casatorie, varsta minima pentru casatorie si inregistrarea casatoriilor, adoptata de Adunarea generala a Organizatiei Natiunilor Unite la New York in data de 10 decembrie 1962 si ratificata de Romania prin Legea nr. 116/1992
61

mentioneaza in articolul 2 ca: "Statele-parti la prezenta

conventie vor lua masurile legislative necesare, spre a specifica o varsta minima pentru casatorie. Nu vor putea incheia legal casatoria persoanele care nu vor fi implinit aceasta varsta, in afara unei dispense de varsta, incuviintata de autoritatea competenta, si anume pentru motive grave si in interesul viitorilor soti" . In tarile in care s-a introdus sistemul casatoriei civile, aceasta varsta variaza mai mult in functie de natura, decat de legislatia civila, adica in raport cu locul, tara, clima etc. Astfel, in tarile Orientului, acolo unde clima este mult mai calda, iar maturizarea precoce, casatoriile sunt incheiate la varste mult mai fragede, 12 si chiar 9 ani pentru tanara, care la aceasta varsta poate fi si mama . In Romania, femeia care nu a implinit varsta de 16 ani poate obtine dispensa pentru incheierea casatoriei (art. 4 alin. 2, C. fam.), fie de la primarul general al municipiului Bucuresti, fie de la presedintele consiliului judetean unde locuieste femeia, bineinteles daca sunt indeplinite anumite conditii, cum ar fi: varsta de 15 ani impliniti; existenta unor motive temeinice (ex. graviditatea, boala) sau prezentarea unui aviz din partea medicului oficial. Daca aceasta casatorie ar urma sa se incheie intre cetateni romani pe o nava romana in afara granitelor, dispensa este acordata de comandantul navei
62

.De remarcat este faptul ca legea civila nu impune o varsta

maxima pana la care sa se poata incheia casatorii. Astfel, se pot incheia casatorii pana la extrema batranete, chiar in extremis vitae, in cele mai multe cazuri pentru a se legaliza o stare de fapt preexistenta. Se poate observa aici o contradictie intre scopurile casatoriei mentionate de legea civila si lipsa unei mentiuni privind varsta maxima la casatorie, fiind de le sine inteles ca o persoana aflata la o varsta foarte inaintata nu mai poate sa implineasca toate conditiile cerute pentru incheierea valida a unei casatorii. Cu privire la diferenta de varsta maxima intre viitorii soti, legea nu stabileste o astfel de diferenta, putandu-se incheia casatorii civile indiferent de existenta unei diferente foarte mari de varsta. Totusi, existenta unei astfel de diferente poate fi un indiciu ca se doreste incheierea unei
61 Legea nr. 116/1992 a fost publicata in Monitorul Oficial nr. 330 din 24 decembrie 1992. 62 Legea nr. 119/1996, art. 8, cu privire la actele de stare civila. 30

casatorii fictive, pentru anumite interese, bineinteles total straine de scopurile casatoriei. Iata si aici o noua contradictie intre cele doua realitati (scopurile casatoriei in legislatia civila si inexistenta unei diferente de varsta maxima la casatorie in legea de stat).In Biserica Ortodoxa se respecta varsta impusa de legea civila pentru administrarea Sfintei Taine a Cununiei si pentru faptul ca urmeaza casatoriei civile, majoratul matrimonial fiind o conditie fizica 63. Insa, atunci cand logodna, ca prima parte a casatoriei, se savarsea independent de cununie, se ajunsese pana la acceptarea varstei de 7 ani si chiar sub aceasta varsta, consideranduse ca de la aceasta varsta se dezvolta facultatile spirituale ale copilului. In dreptul bizantin primitiv, logodna se putea incheia cu consimtamantul parintilor, dupa constientizarea importantei actului, iar Ecloga stabilea posibilitatea desfacerii logodnei tinerilor pana la varsta de 15 ani pentru baieti si 13 ani pentru fete, fara sa se supuna pedepselor. Ulterior, imparatul Leon al VIlea Filosoful a abrogat aceasta dispozitie, impunand si pentru logodna varsta casatoriei . Varsta legala a logodnei a fost ridicata la 14 ani pentru baieti si 12 ani pentru fete, atat prin decizia sinodala din timpul patriarhului Alexie al Constantinopolului, cat si prin novela imparatului Alexie Comneanul din 1092. Aceasta varsta legala fiind stabilita si de sinoade, atat pentru logodna, cat si pentru casatorie, a fost acceptata de dreptul bisericesc, cat si de dreptul roman si bizantin. Imparatul Justinian a mentinut hotararile lui Octavian August, adica varsta pubertatii, 12 ani impliniti pentru fete ("puelae usque ad duodecem annos non nubant") si pentru baieti 14 ani ("pubertas in masculis post decimum quartum annum complectum")
64

,aceasta

varsta mentinandu-se si dupa domnia lui Leon Isaurul, care ridicase cu un an varsta minima legala pentru casatorie impusa prin cele doua texte din Digeste ale lui Justinian, adica 15 ani pentru tanar si 13 ani impliniti pentru tanara. In schimb, Pravila de la Targoviste prevedea: "Nunta ce nu e de varsta, acea fara de nici o socoteala sa se disparta, si nevarsta se cheama cand nu este barbatul de patrusprezece ani si muierea de doisprezece ani cel putin" . In timp, Biserica a respectat legislatia civila a statelor privind varsta minima legala, prevazand pedepse bisericesti atat pentru clericii care nu respectau dispozitiile civile in materie, cat si tinerilor in cauza Asadar, Biserica, in acest sens, respecta legislatia civila, lipsa conditiei de varsta fiind considerata un impediment absolut pentru cununie, pentru faptul ca nu se poate
63 Arhid. Prof. Dr. Ioan N. FLOCA, Drept canonic ortodox..., vol. II, p. 70. 64 Pr. Traian COSTEA, Casatoria..., p. 61; Prof. Constantin ERBICEANU, Casatoria..., p. 18; Jean
DAUVILLIER, Carlo DE CLERCQ, Le mariage..., p. 158.

31

atinge scopul fizic si moral al casatoriei. Dar, spre deosebire de legislatiile civile actuale din numeroase tari europene si nu numai, prin care nu se prevede diferenta de varsta maxima pentru incheierea casatoriei, precum si inexistenta varstei maxime pana la care se poate incheia o casatorie 65, canoanele Bisericii Ortodoxe prevad o astfel de diferenta maxima, precum si varsta maxima pentru casatorie, prevederi necunoscute in Biserica Occidentului. In acest sens, Clement Alexandrinul afirma: "Sa aiba varsta dispusa spre reproducere, ca si animalele necuvantatoare. Iar a se casatori nu pentru castigarea de prunci este a insulta natura, care trebuie sa ne invete a pazi pedagogia cea inteleapta a timpului, vorbesc de varsta batrana si tanara a celor ce se casatoresc. Celor dintai niciodata nu li s-a ingaduit, iar pe cei tineri nu-i lasa inca a se casatori", iar canoanele 24 si 88 ale Sfantului Vasile cel Mare prevad ca barbatul ajuns la varsta de 70 de ani si femeia vaduva ajunsa la 60 de ani n-ar mai trebui sa aiba dreptul de a incheia o casatorie . Iata textul canonului 24: "Apostolul a hotarat ca daca vaduva, cea socotita in numarul vaduvelor, adica cea primita in slujba de Biserica, se casatoreste, sa se treaca cu vederea. Iar in privinta barbatului vaduv nu este pusa nici o lege, ci pentru unul ca acesta este de ajuns epitimia celor care se casatoresc de doua ori. Insa vaduva care a ajuns saizeci de ani, de ar voi iarasi sa vietuiasca cu barbat, nu se va invrednici de impartasirea celui Bun, pana ce nu va inceta de patima necuratiei. Iar daca o vom primi pe ea inainte de saizeci de ani, vina va fi a noastra, nu a femeii"
66

. Sfantul Vasile cel Mare prevede prin canonul mentionat interzicerea

vaduvei de peste 60 de ani de a se casatori, oprind-o pe aceasta de la impartasanie pana cand nu paraseste "nebunia sa" si pana cand "nu se vindeca de patima sa necurata" . Cu privire la partea barbateasca, marele Parinte capadocian, mentiona intr-o scrisoare adresata unui oarecare episcop Grigorie: "...Caci nu cred nici ca cel ce a ajuns de 70 de ani sa vietuiasca in patimi cu o femeie, nici nu am poruncit, cele ce le-am poruncit, ca si cum s-ar fi intamplat vreo fapta necuviincioasa... si stim ca ceea ce la unii este folositor, pentru altii devine prilej de pacat, din care cauza am poruncit, urmand randuielii Sfintilor Parinti, sa te desparti de femeie... Alung-o deci pe ea din casa ta si aseaz-o in manastire..." (can. 88) 67, intelegandu-se aici atitudinea ferma
65 Marieta Maria SOREATA, Dreptul familiei, p. 48. 66 Arhidiacon Prof. Dr. Ioan N. FLOCA, Canoanele..., p. 338. Vezi si canoanele 3 IV ec.; 40 Trul.; 38
Cartagina; 11 Teof. Alex.; 4, 41 Vasile cel Mare.

67 Ibidem, p. 365.

32

a Sfantului Vasile cel Mare fata de episcopul de 70 de ani care era invinuit ca avea relatii cu o femeie introdusa pe furis in casa sa pe motiv ca-l ingrijeste. In acest caz, Sfantul Parinte invoca autoritatea Sfintilor Parinti ai primului Sinod ecumenic de la Niceea (325), care prin canonul 3 au interzis prezenta femeilor introduse pe furis in casa clericilor si in consecinta, il sfatuieste pe batranul episcop s-o trimita la manastire si sa fie servit de barbati pentru a nu fi sminteala pentru pastoritii sai. Cu toate acestea, persoanele ajunse la astfel de varste inaintate nu mai pot ajunge la scopul fizic al casatoriei in conditii normale si cu atat mai putin apare ca justificata casatoria sub aspect moral 68, iar existand incapacitati la o varsta prea frageda, asa pot aparea si la o varsta prea inaintata unele incapacitati. Aceasta limita canonica superioara de varsta nu a fost respectata si de legislatiile civile, chiar incepand cu Justinian, asa cum nici azi nu se impune de catre state o limita maxima de varsta pentru casatorie. Dispozitiile canonice ale Sfantului Vasile cel Mare au fost aplicate diferit in Bisericile Ortodoxe locale. Astfel, in Biserica de Constantinopol nu au existat restrictii legate de varsta maxima la casatorie, in timp ce Biserica Rusiei a ramas fidela restrictiei canonice, iar in Biserica din Serbia s-a impus regula ca barbatii peste 60 de ani si femeile peste 50 de ani aveau nevoie de binecuvantarea episcopului local competent pentru incheierea casatoriei. La fel, Biserica Ortodoxa, conform Nomocanonului in XIV titluri , spre deosebire de legea civila, nu administreaza Sfanta Taina a Cununiei persoanelor intre care exista o mare diferenta de varsta [200], Profesorul Constantin Erbiceanu neconsiderand astfel de uniri drept casatorii, "ci o specula rusinoasa, de interes, iar viata lor casnica este un iad pentru una din parti"69 . Oare se poate ingadui o casatorie intre o tanara fata si un barbat in varsta intre care iubirea si consimtamantul sincer sunt discutabile? Astfel de casatorii sunt bazate de cele mai multe ori pe anumite calcule materiale, pe interes, fiind adesea reprobate de societate. In acest sens, Pravila Mare, in Glava 198, precizeaza: "Graieste Pravila, ca pre la nunte sa cautam nu numai caci se cade; ci sa cautam de se si cuvine... sa nu fie barbatul de 50 de ani si muierea de 12 sau de 15, sau muierea de 50 si barbatul de 20; deci bine cum se cade si cinstit iaste asa, ca sa fie barbatul si muierea in varsta ce e pre lege cum graiesc dumnezeiestile pravile,
68 Pr. Dr. Gheorghe SOARE, Impedimente la casatorie. Necesitatea asigurarii unei practici uniforme in toata
Biserica Ortodoxa, in rev. O, XIII (1961), nr. 4, p. 578.

69 Prof. Constantin ERBICEANU, Casatoria..., p. 20. 33

iar cum nu se cade si afara de dreptate iaste cum e mai sus sa fie barbatul batran si muierea tanara, sau muierea batrana si barbatul tanar; care lucru nu iaste cum nu se cade, ci inca e rusine, dosada, imputare si batjocura... sa se pazeasca cum se cade de varsta, sa nu fie barbatul batran si muierea tanara, nici muierea batrana si barbatul tanar; ci sa fie amandoua partile deopotriva de ani (apropiati ca varsta, n.n.)..." 70. Din pacate, constatam ca aceasta regula se aplica foarte rar, astfel de casatorii incheiate intre persoane diferite mult ca varsta fiind destul de numeroase astazi in contextul socioeconomic in care traim, iar Biserica este pusa in situatia de a binecuvanta aceste uniri pentru ca cei doi casatoriti civil sa nu traiasca in concubinaj pentru viata bisericeasca. Introducerea in legislatia de stat a unor astfel de prevederi (varsta maxima si diferenta maxima de varsta la casatorie) ar pune in lumina aspectul moral al institutiei casatoriei, contribuind esential la intarirea moralitatii in relatiile de familie, iar Biserica nemaifiind pusa in situatia de a accepta prin iconomie bisericeasca astfel de insotiri susceptibile de imoralitate. Asadar, consideram ca astfel de impedimente, impuse de Sfintele Canoane ale Bisericii noastre (este de dorit sa se aiba in vedere si rudenia spirituala, afinitatea sau cuscria, precum si celelalte impedimente canonice), ar trebui sa fie recunoscute si de legislatia civila pentru intarirea societatii prin casatorii trainice. Daca se nasc incapacitati legate de o varsta frageda, asemenea incapacitati pot sa apara si atunci cand cineva se casatoreste la o varsta prea inaintata
71

. Asa cum s-a prevazut o varsta minima la care se poate incheia o casatorie din ratiuni de ordin
72

biologic si moral Bisericii.

, din aceleasi ratiuni se poate prevedea si o varsta maxima, precum si

diferenta maxima de varsta la casatorie in legislatia civila, avandu-se in vedere si dispozitiile

70 Pravila Mare, Glava 198, apud Ioan M. BUJOREANU, Colectiune de legiuirile Rominiei, vol. III,
Bucuresti, 1885, p. 209; Marieta Maria SOREATA, Dreptul familiei, p. 48 (nota 111).

71 Pr. Traian COSTEA, Casatoria..., p. 61. 72 Ion P. FILIPESCU, Andrei I. FILIPESCU, Tratat..., p. 18.

34

CAPITOLUL

IV.

RAPORTUL

DINTRE

CUNUNIE

SI

CASATORIA CIVILA
Pana in secolul al IX-lea casatoria a fost recunoscuta pentru oamenii liberi, iar pentru sclavi pana in secolul al XI-lea, acestia din urma neavand dreptul la casatorie religioasa
73

. Prin

introducerea casatoriei civile ca obligatorie, cununia ramanand numai facultativa, de constiinta dupa spiritul laic al rationalistilor, Biserica a luat pozitie fata de aceasta situatie, casatoria civila nefiind recunoascuta fara binecuvantarea Bisericii, ci numai efectele sale civile. Fundamentul

73 Pr. Traian COSTEA, op. cit., p. 81

35

acestei pozitii este biblic, casatoria fiind instituita de Dumnezeu in rai ridicand-o "din ordinea naturii in ordinea harului divin"
75

74

, Mantuitorul Hristos

intarind prin participarea Sa la nunta din Cana legatura dintre barbat si femeie in casatorie, . Biserica este aceea care vegheaza asupra sensului autentic al casatoriei, aparand intr-o lume secularizata atributele sale, unitatea si indisolubilitatea, precum si caracterul sau de Taina a Bisericii, instituita de Insusi Dumnezeu. In consecinta, Biserica are dreptul sa ceara credinciosilor sai aplicarea legislatiei bisericesti, adica celebrarea Sfintei Taine a Cununiei, respectandu-se conditiile canonice pentru evitarea impedimentelor. Toate unirile nebinecuvantate de Biserica, chiar daca a fost incheiata in prealabil casatoria civila cu observarea legislatiei civile in vigoare, nu pot fi recunoscute sub aspect canonic si moral, ele fiind considerate concubinaj , cum am vazut mai sus. In Romania, Constitutia din 2003
76

nu impune casatoria religioasa pentru validitatea unirii


77

barbatului cu femeia, fiind suficienta casatoria civila care produce efecte juridice, garantandu-se in acelasi timp libertatea de constiinta si libertatea religioasa , fiecare fiind liber sa opteze pentru casatoria religioasa, dar aceasta numai dupa incheierea casatoriei civile. Articolul 48 din Constitutie precizeaza: "Familia se intemeiaza pe casatoria liber consimtita intre soti (casatoria civila, n.n.), pe egalitatea acestora si pe dreptul si indatorirea parintilor de a asigura cresterea, educatia si instruirea copiilor (alin. 1). Conditiile de incheiere, de desfacere si de nulitate a casatoriei se stabilesc prin lege. Casatoria religioasa poate fi celebrata numai dupa casatoria civila (alin. 2)". Putem observa cu usurinta caracterul facultativ al casatoriei religioase in legea fundamentala a tarii noastre si aceasta dupa incheierea actului juridic al casatoriei civile. Cu toate acestea, pentru Biserica, nu legiuitorul secular stabileste adevarata legislatie pentru casatorie, ci Dumnezeu Insusi care a creat prima pereche de oameni si a intarit legatura casatoriei dintre ei 78.
74 Facerea II, 18, 22-24, 28; Matei XIX, 3-9; Marcu X, 2-12; Luca XVI, 18; I Corinteni VII, 2-16, 27-28. 75 Pr. Prof. Dr. Dumitru STANILOAE, Teologia Dogmatica Ortodoxa, vol. 3, p. 123.
76 Constitutia Romaniei din 2003 este forma republicata a Constitutiei Romaniei din 1991, cu actualizarea articolelor, revazuta prin Legea nr. 429/2003, aprobata prin referendum national in 18-19 octombrie 2003 si confirmata prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 3 din 22 octombrie 2003

77 Vezi Legea 489/2006 privind libertatea religioasa si regimul general al cultelor, publicata in Monitorul
oficial, partea I, nr. 11/8 ianuarie 2007, art. 2, alin. 1. 78 Irineu MIHALCESCU, Mitropolitul Moldovei, Catehismul crestin ortodox, republicat, "Credinta Noastra", Bucuresti, 1990, p. 30

36

Casatoria binecuvantata de Dumnezeu este inceputul adevaratei vieti de familie, este taina unirii barbatului cu femeia, avand ca icoana unirea lui Hristos cu Biserica Sa, pentru acest motiv Apostolul neamurilor, Sfantul Apostol Pavel, numind-o "taina mare"
79

, caci "prin casatorie

(casatoria religioasa, n.n.) vin la viata urmasii Imparatiei lui Dumnezeu, ai Cerului. Casatoria este creatia. Parintii sunt impreuna creatori. Casatoria, prin Iisus Hristos, este bucurie, viata, iubire, inceputul vietii vesnice. Ea este, totusi, pentru un mare numar de oameni, nu bucurie, ci interes; nu sarbatoare, ci o viata fara organizare; nu inceputul vietii vesnice, ci al sterilitatii" Astfel, toate pasiunile omului contemporan, instrainarea sa de adevaratul sens al casatoriei, pot sa dispara daca el primeste, constient de importanta si de impartasirea harului divin, Sfanta Taina a Cununiei, unirea barbatului cu femeia nemaifiind privita ca o placere, "ci ca dragoste, bucurie, organizare, inceput al vesniciei" . Prin Sfanta Taina a Cununiei, ca mijloc obiectiv de prezenta harica, se impartaseste primitorilor, sotilor, harul divin, prin mijlocirea preotului ca savarsitor. Invocarea faptului ca unii preoti, prin pacatele lor, nu sunt capabili sa savarseasca aceasta Sfanta Taina si ca nu exista, astfel, efecte harice, determinandu-i pe unii sa renunte la casatoria religioasa dupa casatoria civila, este de neacceptat. Preotul este un organ vazut al lui Dumnezeu si mijlocitor al tainei, efectele tainei producandu-se independent de vrednicia preotului, adevaratul Savarsitor si Izvor al harului fiind Insusi Domnul nostru Iisus Hristos . Deci, casatoriile care nu sunt binecuvantate de Biserica prin Sfanta Taina a Cununiei, prin care se sfinteste legatura de iubire dintre barbat si femeie, nu sunt considerate valide conform dreptului canonic , pentru ca "orice legatura in afara celei binecuvantate de ea (de Biserica, n.n.), in vederea intemeierii unei familii si a nasterii de prunci este faradelege"
80

. Biserica trebuie sa

tina cont de legislatia de Stat privind dreptul matrimonial, dar si Statul trebuie sa respecte dispozitiile bisericesti care se refera la casatorie, ca Taina a Bisericii. Bunele relatii existente intre Stat si Biserica, armonia intre canoanele bisericesti si legile civile au servit de-a lungul timpului ca regula. In istorie au existat perioade in care imparatii sau conducatorii diferitelor popoare au dat caracter de legi civile anumitor canoane bisericesti, punandu-le in slujba

79 Ibidem

80 Pr. Prof. Dr. Nicolae D. NECULA, Poate fi de acord Biserica Ortodoxa Romana cu legalizarea
prostitutiei ?, p. 323; Henry LEENHARDT, op. cit., p. 122.

37

interesului comun al statelor respective

81

. Si astazi se impune cu necesitate armonizarea celor

doua legislatii, existand doua casatorii, a Statului si a Bisericii. In contextul actual, in Biserica Ortodoxa, in ceea ce priveste conditiile si impedimentele la casatorie, practica bisericeasca trebuie sa respecte dispozitiile civile in materie, dar fara sa depaseasca limitele extreme ale iconomiei bisericesti 82. Privind situatia din Occident, putem spune ca in Franta, in sanul Catolicismului, Codul napoleonian a impus obligativitatea incheierii formalitatilor civile ale casatoriei, ceremoniile religioase fiind facultative si fara implicatii in viata publica. Asadar, legea civila nu considera casatoria decat un contract civil 83, cum era precizat in acesti termeni in Constitutia franceza din 1791. Separarea intre cele doua casatorii, civila si religioasa, avea sa duca la o adevarata "ignoranta si indiferenta fata de celebrarile religioase" . Conform articolelor organice (nr. 54), adaugate la concordatul din 1801: "Preotii nu vor da binecuvantarea nuptiala decat acelora care vor justifica contractarea casatoriei inaintea oficialului civil"
84

. Pentru preotii care nu respectau

reglementarile civile cu privire la obligativitatea casatoriei civile inaintea celei religioase, Codul penal din 1810 s-a aratat foarte sever atat pentru sotii care acceptau casatoria religioasa fara incheierea celei civile, cat si pentru preoti. Se prevedeau amenzi, iar pentru cei ce recidivau erau prevazute chiar pedepse privative de libertate (cf. art. 200), pentru prima recidiva inchisoarea era de la doi la cinci ani, iar pentru a doua recidiva inchisoare de la zece la douazeci de ani. Separarea dintre Biserica si Stat prin legea din 9 decembrie 1905, i-a facut pe unii sa se intrebe
81 Pr. Traian COSTEA, op. cit., p. 82. 82Dr. Damaskinos PAPANDREOU, Mitropolitul Elvetiei, Sfantul si Marele Sinod al Ortodoxiei: Tematica si
lucrari pregatitoare, traducere rom. de Pr. Nicolae Dascalu, Ed. Trinitas, Iasi, 1998, p. 84. Printre deciziile propuse Sfantului si Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe la a II-a Conferinta Panortodoxa Presinodala, reunita la Centrul Ortodox al Patriarhiei Ecumenice de la Chambesy - Geneva (3-12 septembrie 1982), gasim : "... practica bisericeasca trebuie sa ia in consideratie prescriptiile legislatiei civile pe acest subiect (impedimentele la casatorie, n.n.), fara sa depaseasca limitele extreme ale iconomiei bisericesti ", vezi si Syn, VIII (revista Secretariatului pentru pregatirea Sfantului si Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe), Les editions du Centre Orthodoxe, Chambesy - Genve, 1994, p. 190.

83 Michel LEGRAIN, Mariage civil et mariage religieux. Se marier lEglise sans passer par la mairie ?, in
RDC, 50/1, 2000, p. 164.

84 Ibidem

38

asupra validitatii articolelor din Codul penal, 199 si 200, cerand chiar o abrogare tacita. Au existat voci care au cerut public abrogarea celor doua articole din Codul penal, cum ar fi deputatul Alain Madelin (29 iulie 1981), acesta sustinand ca prezenta celor doua articole in Codul penal al unui stat laic este nedemna, trebuind totusi sa se permita celor ce vietuiesc in uniuni libere, recunoscute legal in Franta, si care doresc evitarea consecintelor patrimoniale prin casatorie, sa celebreze casatoria religioasa pentru pacea constiintei lor 85. Emil Poulat a subliniat ambiguitatea acestui punct al dreptului francez, intrebandu-se cum se poate impune casatoria civila celor care doresc sa primeasca doar ceremonia religioasa, cand Statul nu poate impune casatoria acelor persoane care traiesc in concubinaj notoriu. Aceasta situatie duce la existenta casatoriilor clandestine, prevazute de Biserica RomanoCatolica pentru cazuri extraordinare (La Croix, 26/27 august 1990). Precizam ca pentru cazurile in care casatoriile religioase nu pot fi celebrate public, dreptul canonic catolic prevede forme discrete, secrete sau extraordinare pentru validitatea casatoriei religioase care nu poate beneficia de prezenta publica a preotului competent (can. 1116 si 1130-1133). Codul penal din 1994 a adus o modificare, tinand cont de contestarea celor doua articole (199 si 200), inlocuindu-le cu articolul 433.21 care prevede inchisoare de sase luni si o amenda de 50.000 franci pentru preotii care "de o maniera obisnuita" celebrau casatoriile religioase fara justificarea primirii actului de casatorie civila. Prin introducerea expresiei "de manire habituelle" (de maniera obisnuita), se observa un compromis al legislatiei penale la reactiile existente, presupunandu-se posibilitatea celebrarii religioase a casatoriei inaintea celei civile, dar pentru a se evita consecintele penale ale legii, nu trebuie ca preotul sa celebreze deliberat si aceasta pentru inaplicarea regulei privind anterioritatea casatoriei civile, ci din ratiuni serioase 86. Prin urmare, Biserica nu dicteaza si nu blocheaza aplicarea legislatiei civile, asemenea unui "grup de presiune"87 , ea accepta legislatia civila in masura in care aceasta nu vine in contradictie cu normele sale religios-morale, iar Statul trebuie sa accepte legislatia bisericeasca in materie matrimoniala, avandu-se in vedere faptul ca Biserica este o institutie care se organizeaza si functioneaza in cadrul Statului, ca institutie recunoscuta de Stat, dar, in acelasi
85 Ibidem , p. 165

86 Ibidem, p. 167. 87Mgr. STEPHANOS, Ministeres et charismes dans l'eglise Orthodoxe, Paris, 1988, p. 109.

39

timp, nu trebuie ignorat de Stat si caracterul Bisericii de institutie divino-umana care se deosebeste fiintial de celelalte institutii laice ale Statului. In final, precizam ca sustinem si in tara noastra importanta si necesitatea casatoriei religioase cu efecte civile pentru credinciosii Bisericii, modificarea art. 48 din Constitutie fiind necesara, casatoria civila putand fi celebrata pentru necredinciosi, precum si pentru cei care nu sunt membri ai Bisericii.

STIUDIU DE CAZ Aspecte noi privind abordarea casatoriei in perspectiva Cod civil noului

n contextul aplicrii principiului unificrii normelor legislative care guverneaz raporturile de drept privat, n noul Cod civil sunt reintroduse i reglementrile privind dreptul

40

familiei, care, n mod tradiional, constituie o parte a dreptului civil, iar nu o ramur distinct de drept. Familia, cea mai veche cutum a umanitii, cum o numea distinsul profesor Jean Carbonnier, se bucur de o nou abordare, care, chiar dac nu este perfect, reuete n mare msur s modernizeze reglementrile din domeniu, potrivit valorilor societii contemporane. Este vorba despre o abordare care ine cont de noile realiti aprute n domeniul vieii familiale, generate, pe de o parte, de evoluia raportului dintre libertatea individului i interesul familiei, care genereaz o mai mare independen patrimonial a fiecruia dintre soi, iar pe de alt parte, de o nou interpretare i protecie a interesului superior al copilului. n linii generale, noul Cod civil aduce o serie de nouti att de ordin material ct i procedural. Astfel, se stabilete o competen unic n rezolvarea cauzelor privind aspectele de dreptul familiei reglementate de Codul civil, care aparine instanei tutelare. Vom prezenta, pe scurt, o parte dintre noutile aduse de noua reglementare n domeniul cstoriei, ca instituie specific a dreptului familiei . Instituie a dreptului familiei care nu se regsete n prezent n Codul familiei, logodna a existat n dreptul romnesc anterior actualei reglementri, reprezentnd promisiunea reciproc a dou persoane de a se cstori desi ncheierea cstoriei nu este condiionat de ncheierea logodnei, iar logodna nu este obligatoriu s se finalizeze prin ncheierea cstoriei (clauza penal stipulat pentru ruperea logodnei fiind considerat nescris), aceasta poate produce unele efecte juridice n anumite situaii. Dac n mod tradiional, logodna nu producea nici un fel de efecte juridice, n doctrin considerndu-se doar c, n caz de renunare nejustificat la o cstorie proiectat, acela dintre logodnici care a fost prsit, avea dreptul s se adreseze instanei judectoreti, n temeiul art. 998 C. civ., pentru a cere ca acela din a crui culp a fost rupt logodna s fie condamnat la daune interese, cu condiia de a dovedi c desfacerea logodnei i-a cauzat un prejudiciu 88, n noua reglementare aceasta poate genera unele efecte juridice n cazurile prevzute de art. 268 i 269 din noul Cod civil. Astfel, n cazul ruperii logodnei, darurile pe care logodnicii le-au primit n considerarea logodnei sau, pe durata acesteia, n vederea cstoriei, sunt supuse restituirii, cu excepia darurilor obinuite. Nu se specific dac este vorba despre darurile primite de oricare dintre logodnici de la alte persoane, ori de darurile pe care acetia i le fac ntre ei; n tcerea
88 . Hamangiu, I. Rosetti-Blnescu, Al. Bicoianu Tratat de drept civil romn,vol. 1, Ed. ALL, Bucureti, 1998, p. 188

41

legii, considerm c orice astfel de daruri sunt supuse restituirii. Totodat, practicii judiciare i va reveni sarcina de a stabili criteriile n baza crora se va putea aprecia, ntr-un mod unitar, care dintre aceste daruri pot fi considerate obinuite, n vederea excluderii lor de la obligaia restituirii n condiiile legii. De asemenea, logodnicul care rupe logodna n mod abuziv, sau care, n mod culpabil, l-a determinat pe cellalt s rup logodna, poate fi obligat la despgubiri. Competena soluionrii aciunii aparine instanei de tutel (art. 265 din noul Cod civil), iar dreptul la aciune se prescrie ntr-un termen special, de un an de la data ruperii logodnei. n ceea ce privete cstoria, n general, noua reglementare nu este fundamental deosebit de cea actual. Se constat ns o alunecare spre aplicarea teoriei contractualiste a cstoriei, prin introducerea posibilitii ncheierii unei convenii matrimoniale, prin care viitorii soi, sau soii, n cazul ncheierii acesteia n timpul cstoriei, i pot alege regimul matrimonial aplicabil sau pot include clauze de preciput, nemaifiind nevoii ca, prin ncheierea cstoriei, s supun unor norme legale imperative i unice toate aspectele organizrii vieii lor de familie. Cu privire la dreptul de a ncheia o cstorie, n noul Cod civil se precizeaz, n mod expres, condiia diferenei de sex, cstoria putndu-se ncheia doar ntre brbat i femeie. Mai mult chiar, n art. 277 din noul Cod civil, nici cstoriile dintre persoane de acelai sex ncheiate sau contractate n strintate, fie de ceteni romni, fie de ceteni strini, nu sunt recunoscute n Romnia. Considerm c aceast reglementare va putea genera un contencios interesant n ceea ce privete unele efecte patrimoniale, pe care le-ar putea produce totui, pe teritoriul Romniei, o astfel de cstorie nerecunoscut de legea noastr. Este o reacie ferm a legiuitorului romn fa de tendina internaional de extindere a cstoriilor ntre persoane de acelai sex, pe care le apreciez ca fiind destul de duntoare educaiei copiilor care sunt crescui n astfel de csnicii. Condiiile de fond care trebuie ndeplinite pentru ncheierea cstoriei prevzute de noul act normativ sunt asemntoare cu cele din dreptul romnesc actual. Cu privire la numele viitorilor soi, va exista i posibilitatea ca unul dintre ei s-i pstreze numele dinaintea cstoriei, iar cellalt s poarte numele lor reunite (art. 282 din proiectul noului Cod civil). Prin noul Cod civil romn se reglementeaz mai clar i mai complet drepturile i ndatoririle personale ale soilor, prin reinstituirea anumitor valori morale ale familiei, n sensul c sunt precizate expres obligaiile personale ale soilor privind respectul reciproc, fidelitatea i sprijinul moral, dar, n acelai timp, este ocrotit i independena acestora, prin interdiciile privind cenzurarea corespondenei, a relaiilor sociale sau a alegerii profesiei celuilalt so.
42

O reglementare nou i novatoare este dat i drepturilor i obligaiilor patrimoniale ale soilor, n Capitolul VI din Titlul II, Cartea a II-a a acestui act normativ. Prin noua reglementare, soii au posibilitatea s i organizeze aspectele patrimoniale ale convieuirii lor potrivit situaiei i stilurilor de via ale fiecrei familii, n limitele stabilite de lege. In acest sens, legea prevede o serie de reguli generale, aplicabile oricrei familii, indiferent de regimul matrimonial pe care soii l aleg, reglementate sub titlul Drepturile i obligaiile patrimoniale ale soilor. Denumit regim primar imperativ, statut imperativ de baz, statut matrimonial de baz 89, regim matrimonial primar, efectele cstoriei 90, acest set de reguli constituie, cum afirma Paul Vasilescu 91, numitorul comun cel mai mic fa de pluralitatea regimurilor matrimoniale aplicabile ntr-un sistem de drept naional. Acelai autor l definete, numindu-l regim primar imperativ, ca fiind un set de norme imperative i eseniale, norme de aplicare imediat, indiferent de regimul matrimonial concret al soilor 92. Este, cu alte cuvinte, un set de reguli fundamentale i imperative, aplicabile indiferent de regimul matrimonial care guverneaz raporturile patrimoniale dintre soi. Acesta nu poate fi considerat un regim matrimonial suficient pentru a organiza raporturile patrimoniale dintre soi sau dintre acetia i teri; este vorba doar despre normele fundamentale care guverneaz aceste raporturi, care se aplic n mod obligatoriu tuturor celor cstorii 93. Este vorba, prin urmare, de un regim general, ce constituie structura de baz a relaiilor patrimoniale ale soilor, cuprinznd efectele directe ale cstoriei. n reglementarea noului Cod civil romn, aceste dispoziii sunt mprite n trei paragrafe, primul referindu-se la regimul matrimonial n general, al doilea avnd drept obiect locuina familiei, iar al treilea cheltuielile cstoriei. Primul paragraf se refer la posibilitile pe care
89 Alain Bnabent Droit civil. La famille, Ed. Litec, Paris, 2000, p. 155
90 Franois Terr, Philippe Simler Droit civil. Les rgimes matrimoniaux, Ed. Dalloz, 4edition, Paris, 2005, p.

91 P. Vasilescu Regimuri matrimoniale. Partea general, Ed. Rosetti, Bucureti, 2003, p. 33 92Franois Terr, Philippe Simler op. cit., p. 42; P. Vasilescu op. cit., p. 34 93 Pierre Voirin, Gilles Goubeaux Droit civil. Droit priv notarial. Rgimes matrimoniaux. Successionslibralits, Tome 2, 24e dition, Ed. L.G.D.J., Paris, 2006, p. 12

43

viitorii soi sau soii le au n privina alegerii regimului matrimonial, perioada n care regimul matrimonial ales i produce efectele, mandatul ntre soi, independena patrimonial a soilor i dreptul acestora la informare. Tot n cadrul acestor norme, legea prevede aciunea n justiie pe care o are la dispoziie unul dintre soi n situaia n care cellalt face unele acte de dispoziie care pun n pericol grav interesele familiei. Cu privire la mandatul ntre soi, noul Cod civil ofer dou posibiliti, respectiv mandatul convenional i mandatul judiciar, eliminndu-se clasicul mandat tacit prezumat al soilor. n timp ce mandatul convenional al soilor nu se bucur de o reglementare special, acesta aflndu-se sub incidena dreptului comun cu privire la contractul de mandat, pentru mandatul judiciar se prevd, n mod concret, situaia n care poate fi solicitat, respectiv atunci cnd unul dintre soi se afl n imposibilitatea de a-i manifesta voina, competena de soluionare a cererii, care aparine instanei de tutel, precum i soluia pe care o poate da instana, respectiv ncuviinarea ca cellalt so s l reprezinte pentru exercitarea drepturilor pe care le are potrivit regimului matrimonial, instana stabilind, totodat, condiiile, limitele i perioada de valabilitate a acestui mandat. i cu privire la exercitarea dreptului de dispoziie al soilor cu privire la bunurile lor, noua reglementare aduce nouti, n sensul c, n principiu, fiecare so poate s ncheie orice acte juridice cu cellalt so sau cu tere persoane, fiind nlturate unele interdicii, cum ar fi aceea a vnzrii ntre soi, existent n dreptul actual al familiei. Totodat, legea prevede expres posibilitatea fiecruia dintre soi de a face, fr consimmntul celuilalt, depozite bancare, precum i orice alte operaiuni n legtur cu acestea, soul titular al contului avnd, n raport cu societatea bancar, dreptul de a dispune de fondurile depuse, dac prin hotrre judectoreasc executorie nu s-a decis altfel. Acest drept aparine soului deponent chiar dup desfacerea sau ncetarea cstoriei. Sunt prevederi generate de evoluia vieii sociale, care impune fiecruia dintre noi efectuarea unor operaiuni bancare foarte frecvente, libertatea acestora condiionnd desfurarea normal a vieii de zi cu zi. Consecina unor astfel de prevederi legale se concretizeaz ntr-o mai mare independen a soilor, fiecare acionnd, astfel, fr a avea nevoie nici mcar de consimmntul prezumat al celuilalt, consimmnt care ar fi presupus cel puin o informare a acestuia din urm cu privire la actele curente ncheiate n legtur cu fondurile depuse n conturi bancare. Din acest motiv, legiuitorul a reglementat, n art. 318 al noului Cod civil, dreptul la informare al fiecruia dintre soi cu privire la bunurile, veniturile i datoriile celuilalt so, la cerere. Cel refuzat se poate adresa instanei de tutel pentru obligarea soului su, sau a oricrui
44

ter deintor al informaiilor cerute, s i le furnizeze. Legea prevede c, n cadrul unor astfel de aciuni, terii pot refuza furnizarea informaiilor numai atunci cnd sunt inui de pstrarea secretului profesional, sau cnd solicitarea informaiilor respective poate fi fcut, potrivit legii, numai de cellalt so (de exemplu, soul titular al contului bancar), n aceast din urm situaie refuzul soului prt de a solicita informaiile dnd natere prezumiei relative c susinerile soului reclamant sunt adevrate. Apreciem c soii vor recurge la astfel de aciuni, n principal, n situaiile limit n care unul dintre acetia are indicii care i pot nate temerea c actele ncheiate de soul su cu privire la veniturile acestuia, ori cu privire la oricare din bunurile comune, ar putea pune n pericol grav interesele familiei, doar n acest caz putndu-i justifica o necesitate stringent de informare, n vederea solicitrii aplicrii dispoziiilor art. 316 din noul Cod civil, care s impun ncheierea anumitor acte de dispoziie numai cu consimmntul expres al soului reclamant. Nu este exclus, ns, ca rolul instanei de tutel s fie ncrcat cu astfel de aciuni introduse de soi pentru refuzul de informare i n situaii obinuite, care nu comport vreun risc de pericol pentru interesele familiei. Tot n acest prim paragraf al primei seciuni a Capitolului VI, se reglementeaz, dup cum artam mai sus, posibilitile pe care viitorii soi sau soii le au n privina alegerii regimului matrimonial, precum i perioada n care regimul matrimonial ales i produce efectele. Potrivit dispoziiilor art. 312 din noul Cod civil, viitorii soi i pot alege unul dintre cele trei regimuri matrimoniale reglementate de acest act normativ, respectiv: comunitatea legal, separaia de bunuri sau comunitatea convenional. Pentru claritatea prezentrii, considerm c se impun cteva precizri cu privire la noiunea de regim matrimonial. Aa cum a fost definit n doctrin, orice regim matrimonial este constituit dintr-un ansamblu de reguli care guverneaz bunurile soilor 94. Obiectul regimului matrimonial poate fi definit n sensul material i n sensul juridic al termenului. n sens material, regimul matrimonial reprezint normele legale aplicabile ansamblului bunurilor soilor, indiferent de data i modul de dobndire a acestora. Prin urmare, obiectul reglementrii l formeaz toate bunurile pe care soii le aveau n momentul ncheierii cstoriei, precum i cele dobndite de ei n timpul cstoriei, mpreun sau separat, cu titlu oneros sau cu
94 Ioan Albu Dreptul familiei, Ed. Didactic i Pedagogic, Bucureti 1975, p. 118; Grard Cornu Les rgimes matrimoniaux, 9 dition, Presses Universitaires de France, Paris 1997, p. 24; Andr Colomer Rgimes matrimoniaux, Litec, Paris 1990, p. 2; C. Hamangiu, i. Rosetti-Blnescu i Al. Bicoianu Drept civil romn,vol. III, Ed. ALL, Bucureti 1998, p.

45

titlu gratuit. Este vorba, n general, aa cum artau Stettler i Waelti 95, despre ansamblul drepturilor pecuniare aparinnd unei persoane, acestea fiind, n special, drepturile reale asupra bunurilor mobile i imobile, drepturile de proprietate intelectual, drepturile pecuniare legate de calitatea de acionar ntr-o societate anonim sau de membru ntr-o societate de persoane, ca i drepturile decurgnd din creane de orice natur. n sens juridic, regimul matrimonial supune bunurile soilor unor reguli avnd un obiect propriu, dar formnd mpreun un tot coerent. O parte dintre aceste reguli se refer la proprietatea asupra bunurilor, ele guvernnd separaia bunurilor sau compunerea patrimoniului fiecruia dintre soi. Cu ajutorul lor se poate stabili dac anumite bunuri pe care soii le-au avut n momentul ncheierii cstoriei sau le-au dobndit ulterior, n timpul cstoriei, rmn proprii fiecruia sau intr, n totalitate sau n parte, n masa bunurilor comune. n acelai timp, aceste reguli guverneaz repartizarea pasivului patrimonial al fiecruia dintre soi. Modul de repartiie a bunurilor, a activului i a pasivului, este specific fiecrui regim matrimonial i depinde de importana care se acord spiritului comunitar fa de cel separatist. De altfel, n mod tradiional, influena francez a mers ctre spiritul comunitar, potrivit cruia cstoria este conceput n sensul c uniunea personal determin o asociere patrimonial, n timp ce concepia separatist, de origine anglo-saxon, a refuzat ideea c asocierea patrimonial ar decurge n mod necesar din uniunea personal 96. O alt parte dintre regulile specifice oricrui regim matrimonial se refer la modul de dispoziie i administrare a acestor bunuri. Este vorba aici, n principal, despre a ti dac fiecare dintre soi i poate gestiona singur bunurile din patrimoniul su, ori dac drepturile de dispoziie i administrare sunt concentrate doar n minile unuia dintre soi, sau acestea sunt mprite ntre so i soie. Aadar, dup cum doctrina a mai afirmat 97, la aceste dou aspecte se rezum esena raporturilor juridice care definesc regimurile matrimoniale. Revenind la dispoziiile noului Cod
95 M. Stettler, F. Waelti Droit civil IV, Ed. Fribourg, Elveia, 1997, p.1

96 Pineau et Danielle Burman Effets du mariage et rgimes matrimoniaux, Ed. Themis, Montral, 1984, p. 4 97 Jean Pineau et Danielle Burman Effets du mariage et rgimes matrimoniaux,Ed. Themis, Montral, 1984, p.
1; Franois Terr, Philippe Simler Droit civil. Les rgimes matrimoniaux, Ed. Dalloz, 4e dition, Paris, 2005, p. 13

46

civil, menionm c acestea reglementeaz perioada aplicrii regimului matrimonial, care poate corespunde duratei cstoriei, sau poate fi mai scurt, n cazul modificrii regimului matrimonial, n condiiile legii. Se face deosebirea, de asemenea, ntre data de la care regimul matrimonial produce efecte ntre soi i data de la care acesta produce efecte fa de teri. n acest sens, menionm c ntre soi regimul matrimonial adoptat produce efecte din ziua ncheierii cstoriei, iar atunci cnd este adoptat n timpul cstoriei, prin modificarea altui regim matrimonial, de la data prevzut de pri sau, n lips, de la data ncheierii conveniei matrimoniale. Fa de teri, regimul matrimonial adoptat este opozabil numai de la data ndeplinirii formalitilor de publicitate prevzute de lege, afar de cazul n care acetia l-au cunoscut pe alt cale. Al doilea paragraf al aceleiai seciuni cuprinde dispoziii prin care este protejat locuina familiei. i astfel de dispoziii constituie nouti absolute pentru dreptul romnesc al familiei. Locuina familiei este definit ca fiind locuina comun a soilor sau, n lips, locuina soului la care se afl copiii. Aceast locuin se bucur de un regim special de protecie dac a fost astfel notat n cartea funciar, n condiiile legii. Dispoziiile legale privind protecia locuinei familiei sunt prezente i n alte sisteme de drept. n dreptul francez, de exemplu, ca i n alte sisteme de drept n care funcioneaz un regim primar, este vizat chiar dreptul de proprietate, n sensul c soul proprietar al imobilului declarat locuin familial renun, prin simplul fapt al acestei afectri, la o parte din prerogativele sale, el neputnd nstrina acest bun fr consimmntul consortului su care nu este proprietar, dei, n principiu, fiecare so este liber s nstrineze singur bunurile sale proprii. Acelai regim juridic se aplic i bunurilor mobile care mobileaz locuina familiei, legea nefcnd deosebire ntre cele care folosesc la ntrebuinarea locuinei i cele de ornament 98. Raiunea unor astfel de constrngeri o constituie protecia locuinei familiei, pe toat durata cstoriei, mpotriva efectelor unor acte imprudente, sau chiar rutcioase, ale unuia dintre soi. Prin aceste dispoziii, legea francez impune o cogestionare forat, ce poate afecta att drepturile reale ct i pe cele personale care privesc locuina familiei. Sunt vizate actele de dispoziie, n special cele de vnzare, ipotec, uzufruct, gaj, renunarea la drept, etc. 99. n dreptul
98 Franois Terr, Philippe Simler Droit civil. Les rgimes matrimoniaux, Ed. Dalloz, 4e dition, Paris, 2005,
p.51; Pierre Voirin, Gilles Goubeaux Droit civil. Droit priv notarial. Rgimes matrimoniaux. Successionslibralits, Tome 2, 24e dition, Ed. L.G.D.J., Paris, 2006, p. 15

99Pierre Voirin, Gilles Goubeaux op. cit., p. 16; Franois Terr, Philippe Simler op. cit., p. 53 47

elveian, niciunul dintre soi nu poate, fr consimmntul celuilalt, nici s rezilieze contractul de nchiriere, nici s nstrineze imobilul i nici s restrng prin acte juridice drepturile care in de locuina familiei 100. Mai mult chiar, n dreptul Quebecului locuina familiei face parte din patrimoniul familial, supus altor reguli dect cele specifice regimului matrimonial care guverneaz cstoria, nu doar n ceea ce privete dispoziia, administrarea i folosirea bunurilor care l compun, dar chiar i n ceea ce privete lichidarea sa 101. Regimul protectiv din noua noastr reglementare se concretizeaz ntr-o serie de dispoziii, cuprinse n art. 321-324 din noul Cod civil, prin care se stabilesc limitele i condiiile exercitrii drepturilor soilor cu privire la imobilul care constituie locuina familiei i la bunurile care l mobileaz sau l decoreaz. Printr-o derogare a legii de la drepturile fiecruia dintre soi cu privire la bunurile proprii, nici mcar soul care este proprietar exclusiv nu poate dispune, fr consimmntul scris al celuilalt so, cu privire la drepturile asupra locuinei familiei i nici nu poate, fr respectarea aceleiai condiii, s deplaseze din locuin bunurile care o mobileaz sau o decoreaz, ori s dispun de acestea. Avnd n vedere faptul c, pentru o mare parte dintre persoanele cstorite din Romnia, cel puin n prezent, casa n care acestea locuiesc, cu mobilierul i decoraiunile interioare, constituie cea mai mare parte a averii lor, indiferent de regimul matrimonial pe care l vor adopta, exercitarea dreptului de dispoziie cu privire la bunurile lor va fi afectat de aceast condiie, a obinerii consimmntului expres al celuilalt. Acest inconvenient constituie preul pltit de fiecare dintre soi pentru a se asigura familiei o minim stabilitate n privina condiiilor de locuit i a protejrii mediului n care se desfoar viaa cotidian, mpotriva actelor abuzive ale unuia dintre soi.Pentru a se preveni svrirea unor abuzuri, a fost prevzut i posibilitatea oricruia dintre soi de a sesiza instana de tutel, pentru ca aceasta s autorizeze ncheierea actului atunci cnd consimmntul este refuzat de cellalt so fr un motiv legitim (art. 322 alin. (3) din noul Cod civil). Sanciunea ncheierii unor acte juridice cu privire la locuina familiei ori la bunurile care o mobileaz sau o decoreaz, de ctre unul dintre soi fr consimmntul celuilalt, este nulitatea relativ a actului, care poate fi cerut n termen de un an de la data la care soul

100 A se vedea art. 169 din Codul civil elveian, editat de Cancelaria federal de la Berna, n 1995, p. 34
101 Danielle Burman et Jean Pineau Le patrimoine familial, Les Editions Thmis, Universite de Montreal, Quebec, p. 1991, p. 55

48

neparticipant a luat cunotin despre aceasta, dar nu mai trziu de un an de la ncetarea regimului matrimonial. Apreciem c acest termen limit este prevzut pentru a nu se prelungi prea mult, cu posibile consecine negative, chiar icanatorii, spectrul posibilitii introducerii unei aciuni n anularea actului, mai ales fa de terii contractani de bun credin, care se bazeaz pe publicitatea fcut potrivit legii, publicitate prevzut n scopul de a proteja sigurana circuitului civil. Sanciunea nulitii relative a actului nu se poate aplica atunci cnd locuina familiei nu a fost notat ca atare n cartea funciar, situaie n care soul respectiv nu poate obine dect daune-interese de la consortul su, n afara cazului n care terul dobnditor a cunoscut, pe alt cale, calitatea de locuin a familiei a imobilului n cauz (art. 322 alin. (5) din noul Cod civil). Se deduce de aici faptul c aceast form de publicitate, care const n nscrierea imobilului respectiv ca locuin a familiei, are drept scop doar protecia terilor contractani, n relaiile dintre soi imobilului n care acetia locuiesc aplicndu-i-se oricum dispoziiile privind locuina familiei, ns cu alte consecine. Noul Cod civil mai cuprinde unele prevederi privind situaia n care locuina familiei este un imobil deinut n baza unui contract de nchiriere, situaie n care fiecare so are un drept locativ propriu, chiar dac numai unul dintre ei este titular al contractului respectiv. Interesant este i reglementarea atribuirii beneficiului contractului de nchiriere la desfacerea cstoriei, att prin prevederea criteriilor care vor fi avute n vedere, respectiv interesul superior al copiilor minori i culpa n desfacerea cstoriei, ct i introducerea indemnizaiei pentru acoperirea cheltuielilor de instalare, pe care soul cruia i s-a atribuit beneficiul contractului va trebui s o plteasc celuilalt (art. 324 alin. (2) din noul Cod civil). Considerm c este neclar i va rmne n sarcina jurisprudenei s decid n ce condiii se va aplica ultima dispoziie din acelai alin. (2) al art. 324 din noul Cod civil, potrivit creia dac exist bunuri comune, indemnizaia se poate imputa, la partaj, asupra cotei cuvenite soului cruia i s-a atribuit beneficiul nchirierii.Practica judiciar va hotr, de exemplu, dac deducerea acestei indemnizaii din lotul soului care a primit-o de la cellalt se va face ori de cte ori exist mijloace ndestultoare, ori, indiferent de mijloace, se va acorda avnd n vedere i culpa n desfacerea cstoriei, atunci cnd lichidarea regimului matrimonial se realizeaz ca urmare a divorului. Un alt aspect al vieii patrimoniale a familiei cuprins n aceste dispoziii obligatorii i general aplicabile se refer la contribuia soilor la cheltuielile gospodriei, care rmne s se stabileasc la fel ca i n prezent, n raport cu mijloacele fiecruia (art. 325 alin. (2) din noul Cod civil).
49

n noua reglementare este prevzut, n mod expres, faptul c munca oricruia dintre soi n gospodrie i pentru creterea copiilor reprezint o contribuie la cheltuielile gospodriei, ceea ce i n prezent se aplic n cadrul partajului bunurilor comune ale soilor, dei nu este prevzut expres de lege. Existena acestei obligaii este consolidat prin considerarea ca fiind nescris a oricrei convenii care prevede c sarcinile i cheltuielile gospodriei sunt suportate doar de unul dintre soi (art. 325 alin. (3) din noul Cod civil). Alte dispoziii de general aplicare se refer la libertatea fiecruia dintre soi de a exercita o profesie i de a dispune de veniturile ncasate, cu respectarea obligaiilor ce i revin privind cheltuielile cstoriei. n acest context, se introduce i n dreptul nostru noiunea de compensaie, n sensul de sum datorat de soul ajutat efectiv de cellalt n activitatea sa profesional peste limitele obligaiei de sprijin material ori de contribuie la cheltuielile gospodriei, n msura mbogirii sale, soului su (art. 328 din noul Cod civil). Nu se precizeaz ns momentul n care se poate exercita dreptul la aceast compensaie, dac ar putea fi solicitat i n timpul cstoriei, sau doar la lichidarea regimului matrimonial. Al patrulea i ultimul paragraf al seciunii cuprinznd dispoziii comune se refer la alegerea regimului matrimonial. Legea precizeaz c alegerea oricrui alt regim matrimonial n afara celui al comunitii legale se face prin ncheierea unei convenii matrimoniale. Nu se precizeaz, ns, dac n cazul alegerii regimului matrimonial al comunitii legale, viitorii soi, sau soii, pot ncheia astfel de convenii. n tcerea legii, considerm c i persoanele care i aleg regimul matrimonial al comunitii legale pot ncheia convenii matrimoniale, n caz contrar acestea fiind lipsite de posibilitatea prevederii unor clauze de preciput, care pot fi incluse n astfel de convenii, ajungndu-se la situaii discriminatorii. Pentru a elimina aceast discriminare, s-ar putea interpreta prevederile art. 329, potrivit cruia Alegerea unui alt regim matrimonial dect cel al comunitii legale se face prin ncheierea unei convenii matrimoniale ca o prevedere expres a situaiilor n care viitorii soi au obligaia de a ncheia o astfel de convenie, fr a exclude ns posibilitatea ca soii care opteaz pentru regimul comunitii legale s poat, la rndul lor, s ncheie o convenie matrimonial n care s prevad i asemenea clauze. Inexistent n dreptul nostru actual, noiunea de convenie matrimonial desemneaz actul juridic prin care viitorii soi, uznd de libertatea conferit de legiuitor, i stabilesc regimul matrimonial propriu, sau i modific, n timpul cstoriei, regimul matrimonial sub care s-au cstorit. Aceast noiune a mai fost definit ca fiind acea convenie prin care viitorii soi stabilesc regimul matrimonial cruia se supun 102.
102 Ion P. Filipescu Tratat de dreptul familiei, Ed. ALL BECK, Bucureti 2000, p. 42 50

n dreptul romnesc anterior intrrii n vigoare a Codului familiei, convenia matrimonial a fost asimilat noiunilor de contract matrimonial, constituire de dot, foaie dotal, contract de cstorie, i definit ca fiind convenia prin care viitorii soi reglementeaz regimul lor matrimonial, altfel spus, condiia bunurilor lor prezente i viitoare, n raporturile pecuniare ce izvorsc din cstorie 103. Noul Cod civil romn nu face nici o referire la noiunea de contract de cstorie, existent n alte sisteme de drept, care, dei n mod obinuit este folosit i cu sensul de convenie matrimonial, n alte ri denumete un act juridic care poate s conin, pe lng convenia matrimonial propriu-zis, i alte prevederi, cum ar fi recunoaterea unui copil, donaii fcute de alte persoane soilor sau unuia dintre acetia, donaii pe care soii i le fac ntre ei, etc. 104. Este aici o relaie de la parte la ntreg, convenia matrimonial constituind o parte din ntregul reprezentat de contractul de cstorie. n condiiile noii noastre reglementri, considerm c actul notarial prin care soii i vor stabili regimul matrimonial aplicabil va fi numit convenie matrimonial i va putea include doar dispoziii privind regimul matrimonial ales i, eventual, clauze de preciput (prevzute de art. 333 din noul Cod civil). In acest sens, art. 333 din noul Cod civil prevede posibilitatea includerii n convenia matrimonial a unei clauze de preciput, n baza creia soul supravieuitor va putea s preia, fr plat, nainte de mpreala succesoral, unul sau mai multe din bunurile comune, deinute n devlmie sau n coproprietate. Fiind vorba de un contract ncheiat de viitorii soi, sau, n timpul cstoriei, de ctre soi, condiiile privitoare la capacitatea prilor sunt similare cu cele necesare pentru ncheierea cstoriei. Astfel, capacitatea viitorilor soi este cerut de lege n aceleai condiii ca i pentru ncheierea cstoriei, conform principiului Habilis ad nuptias, habilis ad pacta nuptialia, regula fiind astzi general n sistemele de drept din familia romano-germanic105. Noul Cod
103 C. Hamangiu, I. Rosetti-Blnescu, Al. Bicoianu Tratat de drept civil romn, vol. 3, Ed. ALL BECK, Bucureti, 1998, p. 4

104 ] Franois Terr, Philippe Simler Droit civil. Les rgimes matrimoniaux, ed. a 4-a, Ed. Dalloz, Paris,
2005, p. 12

105 Voirin, Gilles Goubeaux Droit civil. Droit priv notarial. Rgimes matrimoniaux. Successions-libralits,
Tome 2, 24e dition, Ed. L.G.D.J., Paris, 2006, p. 38.

51

civil romn stabilete i condiiile n care minorul care a mplinit vrsta matrimonial poate ncheia sau modifica o convenie matrimonial n art. 337; pentru ncheierea unei convenii matrimoniale n timpul minoritii, este necesar ca aceasta s capete ncuviinarea ocrotitorului legal al viitorului so, precum i autorizarea instanei de tutel, lipsa ncuviinrii sau autorizrii fiind sancionat cu nulitatea relativ, care poate fi invocat n termen de 1 an de la ncheierea cstoriei. Apreciem c este vorba doar despre situaia n care minorul ncheie sau modific o convenie matrimonial nainte de ncheierea cstoriei, ntruct n cazul ncheierii sau modificrii conveniei matrimoniale n timpul cstoriei el nu se mai poate considera minor, chiar dac nu a mplinit vrsta majoratului, deoarece prin cstorie a dobndit capacitatea deplin de exerciiu.Avnd n vedere c vrsta minim stabilit pentru ncheierea cstoriei este aceea de 18 ani, considerm c expresia minorul care a mplinit vrsta matrimonial se refer la minorul de 16 ani, care se poate cstori cu n situaia excepional prevzut de art. 272 alin. (2) din noul Cod civil, adic atunci cnd exist motive temeinice i avizul medical prevzut de lege, precum i ncuviinarea prinilor i autorizarea instanei de tutel. Doar n aceste condiii minorul, femeie sau brbat, poate ncheia o cstorie valabil. Potrivit dispoziiilor art. 337 din noul Cod civil, minorul care se cstorete n astfel de condiii, va putea s ncheie o convenie matrimonial numai cu ncuviinarea ocrotitorului su legal i autorizarea instanei de tutel, n lipsa crora convenia matrimonial ncheiat de minor va putea fi anulat. Este vorba, n fapt, despre respectarea acelorai condiii ca i pentru ncheierea cstoriei de ctre minorul care a mplinit vrsta de 16 ani, astfel nct, lipsa ncuviinrii prinilor sau a ocrotitorului legal al minorului, ori a autorizrii instanei de tutel conduce la nulitatea cstoriei nsi. Prin urmare, minorul de 16 ani are nevoie de cte o ncuviinare i o autorizare distincte pentru a se cstori i pentru a ncheia o convenie matrimonial. Ce se va ntmpla ns cu regimul matrimonial aplicat acestei cstorii, dup anularea conveniei matrimoniale n lipsa acestor ncuviinri sau autorizri?Rspunsul este dat de art. 338 din noul Cod civil, care arat c, n cazul n care convenia matrimonial este lovit de nulitate, ntre soi se aplic regimul comunitii legale, fr a fi afectate drepturile dobndite de teri. Consimmntul personal al viitorilor soi este, de asemenea, necesar la ncheierea conveniei matrimoniale, acesta constituind o condiie a crei ndeplinire este esenial pentru ncheierea conveniei matrimoniale.

52

n principiu, consimmntul celor doi soi este suficient, cu excepia situaiei viitorului so minor, despre care am vorbit mai sus. ncheierea conveniei matrimoniale este supus unor formaliti de publicitate care constau n nscrierea n Registrul naional notarial al regimurilor matrimoniale, care au drept scop protecia terilor care vor ncheia diferite contracte cu soii. In ceea ce privete reglementarea fiecruia dintre cele trei regimuri matrimoniale pe care soii le au la dispoziie potrivit noului Cod civil, putem spune c ele ofer soluii pentru organizarea relaiilor patrimoniale n cadrul fiecrei familii potrivit specificului acesteia. Regimul matrimonial legal, care se aplic tuturor celor care nu i-au ales un regim convenional, rmne unul de comunitate, astfel cum ntlnim n majoritatea sistemelor europene de drept. Regimul comunitii legale, reglementat n detaliu n noul Cod civil, este destul de asemntor actualului regim al comunitii bunurilor, n ceea ce privete alctuirea maselor de bunuri ale soilor, ns drepturile de dispoziie, administrare i folosin ale acestora n cadrul lui sunt destul de diferite de cele existente n prezent. Introducerea principiului cogestiunii, care guverneaz drepturile soilor cu privire la bunurile lor comune n noul regim matrimonial, n locul mandatului tacit reciproc al soilor, n baza cruia se ncheie majoritatea actelor cu privire la bunurile soilor n prezent, apreciem c nu poate conduce dect la o cretere a independenei soilor n relaiile lor patrimoniale. Este, de altfel, o tendin general care se observ n evoluia dreptului familiei n prezent, la nivel european i nu numai. Cel de-al doilea regim matrimonial reglementat de noul Cod civil, respectiv regimul separaiei de bunuri, ofer soilor maximul de independen posibil n condiiile unei cstorii. Este un regim matrimonial n care nu exist bunuri comune n devlmie ale soilor, toate bunurile fiind proprii ale soului sau ale soiei, de care soul proprietar poate dispune liber, aa cum dorete. Bunurile pe care soii le vor achiziiona totui mpreun n cadrul acestui regim matrimonial vor fi bunuri comune aflate n proprietate comun pe cote-pri, aplicndu-li-se dreptul comun n materie de coproprietate. Al treilea regim matrimonial este cel al comunitii convenionale, pe care soii l pot adopta prin derogarea de la dispoziiile privind regimul comunitii legale, n condiiile art. 366-368 din noul Cod civil. Aspectele cu privire la care soii care adopt acest regim matrimonial pot conveni sunt enumerate limitativ n art. 367 al noului act normativ. Observm c derogrile posibile cuprind multiple aspecte, att n privina ntinderii masei bunurilor comune, care poate fi extins ori restrns, ct i n privina regulilor administrare a bunurilor comune ori a modalitilor de lichidare a comunitii convenionale. Se acord soilor, astfel, posibilitatea organizrii unui regim matrimonial cu reguli ct mai echitabile
53

i mai adaptate specificului i situaiei concrete a fiecrei familii. Este posibil, de asemenea, includerea n convenia matrimonial a clauzei de preciput. n concluzie, noua reglementare aduce, n dreptul romnesc al familiei, o adaptare foarte necesar la evoluia vieii sociale, la condiiile actuale n care familiile convieuiesc i o flexibilitate care nu poate fi dect benefic n contextul societii contemporane romneti i europene.

CONCLUZII

Trebuie s reinem c legislatorul i interpretul autentic al ntregii legislaii de stat si canonice sinodale, ecumenice, a primului mileniu a fost i rmne Biserica. Deci, nici o autoritate individual nu poate s-i revendice dreptul de legislator sau interpret al acestei legislaii canonice sinodale, deoarece singurul organ legislativ suprem al Bisericii a fost sinodul ecumenic. Actele premergtoare i pregtitoare pentru cununie sunt: logodna, strigrile sau vestirile i timpul ncheierii cununiei. Logodna este promisiunea reciproc dat i primit de dou persoane de sex diferit de a ncheia mpreun n viitor o cstorie. Timpul ncheierii cununiei a fost stabilit de Biseric, aceasta interzicnd cununia n zilele de post, care sunt destinate nfrnrii i cirii pentru pcate, iar nu veseliei. Impedimentele la cstorie i cununie sunt lipsuri ale condiiilor necesare pentru ncheierea cstoriei i administrarea Sfintei Taine a Cununiei. Am vzut c aceste impedimente sunt de mai multe feluri, unele lovind esena cununiei (lipsa consensului liber;
54

vrsta nepotrivit; impedimentul silei

i a fricii sau al rpirii; impedimentul izvort din

lipsa facultii fizice, necesar pentru ndeplinirea datoriei conjugale; impedimente cu privire la forma cununiei; cu privire la svritor; obligamente existente i lipsa sentimentului religios; impedimente cu privire la primitor: Rudenia cu cele trei aspecte ale ei) i altele lovesc formalitile de ncheiere ale cununiei. Svrirea Sfintei Cununiei cu respectarea rnduielii stabilite de Biseric i rostirea corect a formulei unete pe cei cstorii pentru toat viaa, din acest moment crendu-se anumite drepturi i ndatoriri att ntre cei doi ct i ntre copiii lor. n lumina mrturiilor canonice i a ultimelor hotrri luate de Biserica Ortodox cu privire la cstoriile mixte, putem concluziona: cstoriile interconfesionale i interreligioase sunt interzise, iar n cazul n care sunt tolerate, prin aplicarea iconomiei, slujba cununiei, trebuie s fie oficiat n Biserica Ortodox de ctre un preot ortodox. Cu privire la posibilitile i formele de aplicare a iconomiei depind de necesitile practice de fiecrei Biserici Ortodoxe locale, care are dreptul de a decide i a judeca fiecare caz n parte. Privitor la copiii rezultai dintr-o astfel de cstorie, acetia trebuie botezai i educai n credina ortodox. Cstoria mixt este admis conform privilegiului paulin (I Corinteni VII, 12-16), numai n cazul n care ea a fost ncheiat nainte ca unul dintre soi s fi fost ncretinat. Canoanele 10 Laodiceea, 23 Ioan Postitorul nu admit cstoria unui cretin ortodox cu o persoan de alt credin, iar canoanele 31 Laodiceea i 14, IV ecumenic ngduie aceast cstorie, cu condiia expres ca soul eterodox s fgduiasc solemn cu prilejul contractrii cstoriei c va trece la Ortodoxie. Canonul 72 Trulan uniformizeaz practica canonic de pn atunci, cu privire la cstoriile mixte i interzice, n mod categoric, sub pedeapsa excomunicrii, asemenea cstorii. Biserica, n principiu este mpotriva divorului, acesta nefiind socotit un act normal i pozitiv, ci unul negativ, care provoac multe suferine i neajunsuri ntregii viei omeneti. Biserica a socotit c, atunci cnd o cstorie nu mai poate fi continuat din motive grave, care fac s nu mai poat fi asigurat att scopul natural ct i cel religios al cstoriei, aceasta poate fi desfcut prin pronunarea divorului, pentru a se evita un ru mai mare. Viaa cretinului este o continu Nunt n Biseric, nunt care ncepe n Botez, se mplinete n Euharistie i se desvrete n unirea cu Hristos n mpria Venic; nsuirea de cretin nu presupune o cunoatere teoretic a adevrului Evangheliei, ci o trire
55

a acestuia. Iat de ce un cretin ortodox trebuie s fac tot ce-i st n putin pentru a ncheia o cstorie canonic, prin care se primeasc de la Dumnezeu prin Taina Sfintei Cununii, harul sfinitor.

BIBLIOGRAFIE

IZVOARE
1. Sfanta Scriptura ,Ed Institutul Biblic si de Misiune Ortodoxa Bucuresti 2008 2. Codul civil elveian, editat de Cancelaria federal de la Berna, n 1995
3. Codului Civil al Romaniei editat de Ministerul Justitiei in anul 1981, cu modificariile intervenite pana in anul 2001 4. Codul Familiei actualizat 2011

REVISTE

56

1. Dura Nicolae, Le regime de la synodalit selon la legislation canonique conciliaire

oecumnique du I-er millenaire, Bucureti, 1998,


2. Slevoac tefan, Cstoria cretin, n Revista Mitropolia Moldovei i Sucevei,

(1967), nr.9-10, p.612 3. Soare Gheorghe, Impedimente la casatorie. Necesitatea asigurarii unei practici uniforme in toata Biserica Ortodoxa, in rev. O, XIII (1961), nr. 4, p. 578.

LUCRARI DE SPECIALITATE

1. Albu Ion , Dreptul familiei, Ed. Didactic i Pedagogic, Bucureti 1975


2.

Andre

Colomer Rgimes matrimoniaux, Litec, Paris 1990 aput

C. Hamangiu,. Rosetti-

Blnescu i Al. Bicoianu Drept civil romn,vol. III, Ed. ALL, Bucureti 1998
3. Andrutsos H, Dogmatica, trad. rom., , apud DUMINTRU STANILOAE, Teologia

Dogmatica Ortodoxa, vol. 3,Ed EIBMBOR, Bucuresti, 1997


4. Atanasie cel Mare , Tratat despre Intruparea Cuvantului, trad. rom. de Pr. Prof. Dr.

Dumitru Staniloae, in PSB, vol. 15, Bucuresti, 1987


5. 6.

Bdina Ovidiu, Fred Mahler, Tineretul i familia, Ed. Politic, Bucureti, 1970 . Boroianu, D.G., Dreptul bisericesc. Principii de drept, Organizaiunea Bisericii Romne, vol.III, Tipografia Dacia, P.Iliescu i D.Grosu, Iai, 1899. Burman Danielle et Jean Pineau , Le patrimoine familial , Les Editions Thmis, Universite de Montreal, Quebec, 1991.

7.

57

8.

Chelaru I, Casatoria si divortul. Aspecte juridice civile, religioase si de drept comparat, Ed A92 Acteon, Iasi, 1992

9. Costea Traian, Tez de doctorat,Cstoria din punct de vedere istoric, dogmatic i

canonic, Ed. Institutului de Arte Grafice ,,Sperana, Bucureti, 1935,


10. . Dogaru I , S. CERCEL, Elemente de dreptul familiei, Ed Themis, Craiova, 2001 11. . Evdokimov Paul, L'Orthodoxie, Delachaux et Niestle, Paris, 1959.

12. Erbiceanu Constantin, Casatoria


13. Floca N Ioan. Canoanele Bisericii Ortodoxe, note si comentarii, Bucuresti, 1991 14. . Filipescu Ion, Andrei I Filipescu , Tratat de dreptul familiei, Ed. All Beck, Bucuresti, 2002 15. Gavril Vasile, Cununia, Viaa ntru mprie, Ed Tradiia romneasc, Bucureti, 2004 16. Gilles Voirin, Goubeaux ,Droit civil. Droit priv notarial. Rgimes matrimoniaux.

Successions-libralits, Ed. L.G.D.J., Paris, 2006


17.

Hamangiu C, I. Rosetti-Blnescu, Al. Bicoianu ,Tratat de drept civil romn, vol. 3, Ed. ALL BECK, Bucureti, 1998. Mndril Carmen Gabriela, Dinamica familiei i elemente de asisten social, Ed Pim,Iai 2003.

18.

19. Milhalcescu Irineu, Mitropolitul Moldovei, Catehismul crestin ortodox, republicat, "Credinta Noastra", Bucuresti, 1990
20. Paralieu Roger, Guide pratique du Code de Droit canonique, Ed. Tardy, Bourges, 1985. 21. Pineau Jean et Danielle Burman ,Effets du mariage et rgimes matrimoniaux ,Ed. Themis, Paris,

2005
22. esan Valerian, Curs de Drept Bisericesc Universal, ed. A IV-a, Ed Mitropolitul Silvestru,

Cernui, 1942
23. Soreata Marieta Maria, Dreptul familiei, Ed Burg, Sibiu, 2003. 24. Slatineanu Irineu, In Duhul sfinteniei lui Hristos, Ed Universitaria, Craiova, 2001
25.

Staniloae Dumitru, Teologia Dogmatica Ortodoxa, vol. I, ed. a III-a, EIBMBOR, Bucuresti, 2003
26.

Terr Franois, Philippe Simler ,Droit civil. Les rgimes matrimoniaux, Ed. Dalloz,

Paris, 2005
27. Tomsa Ghe.,. Grigore G,. Parlea C,. Serban D, Dictionar de dreptul familiei, Ed.

Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1984


58

28. Voirin

Pierre, Gilles Goubeaux ,Droit civil. Droit priv notarial. Rgimes

matrimoniaux. Successions-libralit, Ed. L.G.D.J., Paris, 2006.


29.

Voina Maria, Sociologia familei ,Curs pentru invatamantul la distanta 2005-2006

30. WERCKMEISTER Jean de la Institutul de drept canonic din Strasbourg si director al RDC, in Droit matrimonial, Strasbourg, 2000

DECLARATIE PRIVIND ORIGINALITATEA SI RESPECTAREA DREPTURILOR DE AUTOR

Subsemnata F VIOLETA , student la Facultatea de Teologie Ortodox Specializarea Teologie - Asisten Social n cadrul Universitii Ovidius", declar pe proprie rspundere c lucrarea de licen cu titlul REGLEMENTARI ACTUALE IN DREPTUL FAMILIEI DIN ROMANIA este creaie proprie i nu a mai fost prezentat vreodat la o alt facultate sau instituie de nvmnt superior din ar sau strintate. De asemenea, declar c toate sursele documentare utilizate, inclusiv cele preluate de pe Internet, sunt indicate n lucrare, cu respectarea regulilor de evitare a plagiatului: precis; codul surs, imagini etc. preluate din proiecte open-source sau alte surse sunt rezumarea ideilor altor autori precizeaz referina precis la textul original. utilizate cu respectarea drepturilor de autor i dein referine precise; toate fragmentele de text reproduse exact, chiar i n traducere proprie din alt reformularea n cuvinte proprii a textelor scrise de ctre ali autori deine referina

limb, sunt i dein referina precis a sursei;

59

Constana ,

9 iunie 2011

CURRICULUM VITAE

Subsemnata F VIOLETA, m-am nscut la 28.11.1989 , n orasul Medgidia , judetul Constanta , din printii NICOLAE si MARIA F . Am urmat cursurile Scolii Generale Nr 3 clasele I-VIII n orasul Cernavoda n perioada 2004-2008 am urmat cursurile Colegiului Agricol Poarta Alba n perioada 2008-2011 am urmat cursurile Facultii de Teologie Secia Asistenta Sociala din cadrul Universitii Ovidius Constana n perioada 2008-2011 am urmat cursurile Facultii de Drept si Stiinte Administrative specializarea Administratie Publica, forma de invatamant zi din cadrul Universitii Ovidius Constana.

60