Autonomii locale și instituții centrale în spațiul

românesc (sec. IX-XVIII)

- sec. VII-IX: forma de organizare specifică spațiului românesc a fost obștea sătească

- sec. IX-X: în spațiul românesc s-au constituit primele formațiuni politice medievale, de tipul
cnezatelor și voievodatelor

- sec. IX: din acest secol s-au succedat maghiarii, stabiliți în Pannonia

: în Transilvania, cronica maghiară Gesta Hungarorum amintește că ducatele lui Glad,

Gelu și Menumorut erau în conflict cu maghiarii

: a început stratificarea socială

: geografia armeană a lui Moise Chorenati menționează în acest secol „Țara Balak” +

În Oguzname este menționată Ulak Ili la est de Carpați, unde tradiția istorică localizează Țara
Șipenițului în jurul anului 1000
: voievodatele conduse de Gelu și Glad și Menumorut aflați în conflict cu maghiarii
conduși de Tuhutum
- sec. X: așa apar în documentele din acest secol, în zona nord-dunăreană, voievodate, cnezate,
”țări„ sau „câmpuri”, cum ar fi Țara Maramureșului, Țara Bârsei, Țara Zarandului și Țara
Făgărașului

: Jupan Dimitrie, Jupan Gheorghe

- sec. X-XI: cetatea bizantină de la Enisala, județul Tulcea

- 943: Inscripția de la Mircea Vodă (Jupan Dimitrie)

- 969-976: domnia lui Ioan Tzimiskes, împărat bizantin

- 976-1025: domnia lui Vasile al-II-lea, împărat bizantin

- 971-1204: Dobrogea este integrată Imperiului Bizantin cu numele de Thema Paristrion

- sec. XI: Legenda Sfântului Gerard atestă cucerirea maghiară a voievodatelor conduse de Gyla
(centrul Transilvaniei) și Ahtum (Banat)

: în Dobrogea, în condițiile apariției unor noi valuri de migratori precum pecenegii, uzii,
cumanii, Ana Comnena îi pomenește pe Tatos, Seslav și Satza, de origine probabil pecenegă, șefi
ai unor formațiuni politice din care însă puteau face parte și români

- sec. XI-XII: tendinţa generală de extindere teritorială şi de amplificare a funcţiilor

formaţiunilor existente în spaţiul românesc, mai ales în interiorul arcului carpatic

- sec. XI-XIII: asalt și pericol de anihilare din partea Imperiului Bizantin și Regatului Ungar =>
autonomiile românești evoluează spre formula statului independent

: Transilvania s-a constituit ca voievodat în urma cuceririi acestui spaţiu istoric de

către Regatul Ungariei

: „Imperii ale stepelor” (Peceneg, Cuman și Tătar)

- după 1000: s-au succedat pecenegii, uzii și cumanii

: se formează regatul Ungariei

: ungurii se creștinează

- 1003: regele maghiar Ștefan I, îl înfrânge cu greu pe Gyula, stăpânitor a fostei țări a lui Gelu,
care avea centrul la Alba Iulia (Bălgrad)

- 1066: răscoala vlahilor din Tesalia

- sec. XII: Transilvania a fost organizată ca voievodat autonom sub suzeranitatea regatului
medieval maghiar

: apare cronica notarului anonim (Anonymus) al regelui Ungariei Bela al-III-lea, care
oglindește evenimente din secolul IX

: apare cronica lui Nestor, care păstra amintirea faptului că la trecerea lor prin Carpații
Păduroși spre Panonia, ungurii i-au găsit acolo pe români și pe slavi

- 1111: Bihor este atestat ca fiind primul comitat

 : încercarea de a organiza Transilvania într-un în principat, a eșuat

: prezența în documente a unui Mercurius princeps Ultrasilvanus, cât şi primul episcop

catolic al Transilvaniei, Simion Ultrasilvanus , cu reşedinţa în cetatea de la Bălgrad, azi Alba
Iulia

- 1164: s-au constituit Crasna și Dăbâca, ca si comitate

: Leustachius , comite de Dăbâca

- 1175: s-au constituit Clujul, Alba și Timișul ca și comitate

- 1176: se revenea la instituția voievodatului de îndelungată tradiție, fiind amintit Leustachius

Voyvoda cu acest titlu

- 1185-1186: răscoala bizantină a vlahilor și bulgarilor de la sud de Dunăre, condusă de frații

Petru și Asan

- Niketas Choniates: „Despre Răscoala Asăneștilor din 1185”

- 1197-1207: domnia lui Ioniță Caloian/cel Frumos în Țaratul Vlaho-Bulgar

- 1199: apare documentar primul voievod propriu-zis numit întotdeauna de rege

- până în sec. XIII: zona nord-dunăreană a fost dominată de fenomenul migrațiilor

- sec. XIII: voievozii încep să-și organizeze o curte separată, cancelarie, aparat administrativ și
armată (a doua jumătate)

: din acest secol teritoriul Moldovei se află sub dominația tătarilor, aceștia colaborând cu
românii în conducerea autonomiilor
: cucerirea şi organizarea Transilvaniei de către unguri par a fi încheiate

: s-au constituit Aradul, Zarandul și Târnava ca și comitate

: la sfârșitul acestui secol cele 3 stări privilegiate au devenit factor de coguvernare a

voievodatului Transilvaniei

: biserica ortodoxă din Densuș, județul Hunedoara

: fortificațiile cetății Câlnic, jud. Alba

 : voievodatele conduse de Litovoi și Seneslau

: cnezatele conduse de Ioan și Farcaș

: Țara Severinului

: letopisețele rusești îi semnalează pe cnezii boholoveni

- sec. XIII-XIV: spațiul cuprins între Carpați și Dunăre a evoluat către organizarea statală, fiind
înlăturată complet suzeranitatea maghiară

: țările românești nu mai erau simple unități geografice, ci entități politice și de

drept corespunzătoare unui teritoriu

- 1205-1235: Andrei al-II-lea, rege al Ungariei

- 1211: cavalerii Teutoni primesc Țara Bârsei în schimbul căreia trebuiau să apere frontierele
răsăritene ale regatului și să facă și prozelitism catolic în rândul populației românești sau turanice

- 1218-1241: domnia lui Ioan Asan al-II-lea în Țaratul Vlaho-Bulgar

- 1222: Țara Bârsei (Terra Borza) este consemnată ca Țară Românească

: Țara Făgărașului (Terra Blachorum) este consemnată ca Țară Românească

: cavalerii teutoni primesc un nou privilegiu, prin care puteau trece fără plata vămilor

prin zonele locuite de români și secui, putând construi și cetăți de piatră

: bula de aur a nobililor (rol de Constituție)

- 1224: diploma regelui Ungariei, Andrei al-II-lea, despre privilegiile sașilor (Andreanum)

- 1225: armata regală îi alungă pe teutoni din țara Bârsei

- 1227: Înființarea Episcopiei Cumaniei sau Milcoviei în exteriorul Carpaților

- 1230: izvoarele menționează în teritoriul dintre Mangalia și Varna, Țara Cărvunei

- 1234: o Bulă papală menționa existența unor elemente de ierarhie bisericească ortodoxă, ceea
ce implica și o organizare politică

- 1235-1270: Bela al-IV-lea, rege al Ungariei

- 1240-1241: s-au succedat maghiarii

- 1241: marea invazie tătară

- 1247: Diploma cavalerilor ioaniți consemnează voievodatele conduse Litovoi (dreapta

Oltului), Seneslau (stânga Oltului) și cnezatele lui Ioan și Farcaș și Banatul de Severin

: regalitatea maghiară încearcă să recâștige terenul pierdut de la sud de Carpați aducându-i

în Țara Severinului pe cavalerii ioaniți

: Țara Hațegului (Terra Harszok) este consemnată ca Țară Românească

: Rogerius despre organizarea cnezială a românilor – „Carmen miserabile” (Ardeal)

- cca. 1277-1279: voievodul Litovoi și fratele său, Bărbat, opun rezistență regalității maghiare ,
ducând la moartea acestuia și la capturarea fratelui său

- 1282, 1284- 1285, 1288- 1293: Roland Borșa, voievod al Transilvaniei, își asumă
prerogative sporite și convoacă prima Congregație generală în 1288 în numele unui „Regnum
Transilvanum ”

- 1290-1291: descălecatul lui Negru-Vodă din Făgăraș

- 1290-1301: Andrei al-III-lea, rege al Ungariei

- 1291: desființarea de către regalitatea maghiară a autonomiei țării Făgărașului (C.V)

: Congregația din 1291 şi apoi, aproape 60 de ani mai târziu, în 1355

- 1294-1299: Ladsilau Kan, voievod al Transilvaniei

- 1299: Țara Maramureșului este consemnată ca Țară Românească

- cca. 1300: întemeierea Țării Românești prin unirea teritoriilor oltene ale voievodatului lui
Litovoi cu cele ale voievodatului argeșean al lui Seneslau, sub domnia lui Basarab (C.V)â

: Maramureșul este numit "terra"

- 1301: dispariţia dinastiei Arpadiene și încetarea autonomiilor locale ale țărilor românești din
zonele de margine ale Transilvaniei

- 1332: este menționată Episcopia Cumanilor (puternicii acelor locuri)

- 1301-1308: criza dinastică

- 1308-1342: Carol Robert de Anjou, rege al Ungariei

- 1342-1382: Ludovic I de Anjou, rege al Ungariei

- 1303: se introduce funcția de comite de către regalitatea maghiară

- sec XIV: cronica pictată de la Viena

: cronicarul Ioan Târnave, „despre întemeierea Moldovei”

la mijlocul acestui secol s-a constituit Moldova ca o marcă de apărare împotriva tătarilor, ca
urmare a descălecatului lui Dragoș

: întemeierea Dobrogei sub conducerea lui Balica, apoi a lui Dobrotici

- sec. XIV- XV: ,,țările” sunt organizate sub forma unor districte românești, conduse de
demnitari numiți de coroana maghiară

- 1310-1352: întemeierea propriu-zisă a Țării Românești de către Basarab I

- 1324: Basarab se recunoștea vasal al regelui Carol Robert de Anjou, fiind numit „voievodul
nostru transalpin”

- 1330: este declanșată o campanie împotiva Țării Românești condusă de Carol Robert de Anjou

- 9-12 noiembrie 1330: bătălia de la Posada (victoria lui Basarab I - afirmarea independenței)

- 1326: Maramureșul e numit districtus

- 1332: un document al cancelariei papale ilustrează evoluția spre cristalizarea unor formațiuni
politice în Moldova, „puternicii acelor locuri”, care confiscaseră bunurile episcopiei Cumaniei

- 1346-1354: conducerea lui Balica în Dobrogea

- 1347: inițiativa regelui maghiar de a apăra hotarele răsăritene ale Ungariei, a condus la crearea
unei mărci de apărare în nordul Moldovei condusă de Voievodul Dragoș de Maramureș

- 1352 -1353: ca urmare a victoriilor obținute de oștile regelui Ungariei cu sprjinul populației
locale, s-a constituit o marcă militară de graniță, cu centrul la Baia, condusă de voievodul
maramureșean Dragoș (Corvin)
- 1352-1364: domnia lui Nicolae Alexandru, voievod al Țării Românești

- 1354-1386: conducerea lui Dobrotici în Dobrogea

- 1355: este amintită ultima participare a elitei politice a românilor la o Congregație a stărilor
transilvane

- 1357: Dobrotici a primit titlul de „despot”

- 1359: urmașul lui Basarab, Nicolae Alexandru, își ia titlul de singur stăpânitor (samodîrjeț,
autocrat)

- mai 1359 : înființarea Mitropoliei de la Argeș (afirmarea independenței)

- cca. 1359-1360: al doilea descălecat, cel al lui Bogdan, în Moldova

- 1364-1365: în același timp cu conflictele care aveau loc între Muntenia și Ungaria,
suzeranitatea maghiară este înlăturată și statul moldovean se constituie ca entitate de sine
stătătoare

- 1364-1377: domnia lui Vladislav Vlaicu, voievod al Țării Românești

- 1370: un al doilea scaun mitropolitan a fost întemeiat de către Vladislav Vlaicu la Severin

- 1366: regele maghiar Ludovic I de Anjou a condiționat calitatea de nobil de apartenența la

religia catolică, românii ortodocși fiind excluși treptat din viața politică

- aprilie-octombrie 1366: regele maghiar Ludovic I de Anjou a condiţionat :

1. stăpânirea pământului se făcea numai pe baza unui act scris, semant de rege, această măsură
avea menirea de a-i exclude pe români deoarece drepturile lor asupra pământului se baza pe
obiceiul pământului, "jus valahicum"

2. stăpânirea titlului nobiliar era condiţionată de apartenenţa la catolicism, ceea ce excludea încă
o dată elitele româneşti ortodoxe de la conducerea statului

- 1369-1377: domnia lui Lațcu în Moldova

- 1369: primele confruntări ale unui domn român (Vladislav Vlaicu) cu turcii
- 1370: până în acest an au fost menținute pozițiile Hoardei de Aur în sud-estul Moldovei

- 1375-1391: domnia lui Petru I Mușat, voievod al Moldovei

- 1377-1392: domnia lui Petru I Mușat, voievod al Moldovei (C.V)+(Corvin)

- 1386-1418: domnia lui Mircea cel Bătrân în Țara Românească

- 1386-1391: conducerea lui Ivanco în Dobrogea

- 1387: Petru I depune jurământ de vasalitate regelui Polniei, Vladislav I Iagello

: primul vornic– prima dregătorie atestată documentar

- 1388-1417/1420: Dobrogea a fost unită Țârii Românești de Mircea cel Bătrân

- 1392-1394: domnia lui Roman I în Moldova care se intitulează „domn din munte până la
mare” în 1393

- sec. XV: în a doua jumătate a acestui secol, o dată cu întărirea autorității centrale , din Sfatul
Domnes au început să fie eliminați, treptat, boierii fîră dregătorii

: la sfârșitul acestui secol a fost confirmată autonomia Universității sașilor

- 1400-1432: domnia lui Alexandru cel Bun în Moldova

- 1401: În Moldova, Petru Mușat a pus bazele unei mitropolii ortodoxe recunoscută de Bizanț în
același an

- 1437: s-a constituit Unio Trium Nationum, o înțelegere între cele trei națiuni privilegiate
(nobilimea maghiară, sașii și secuii)- măsura condiționării calității de nobil a fost desăvârșită- la
Căpâlna

- 1441-1456: Iancu de Hunedoara. Voievod al Transilvaniei

- 1446-1453: Iancu de Hunedoara este guvernator al Ungariei

- 1453: căderea Constantinopolului

- 1458-1490: Matia Corvinul, rege al Ungariei (fiul lui Iancu)

- 1480 -1520: este reluat în Oltenia numele de Basarab de clanul nobiliar al Craioveștilor, care
domină viața politică a vlahilor

- sec. XVI: pe măsura agravării dominației otomane, alegerea domnitorilor a fost însoțită de
confirmarea din partea Porții

: la sfârșitul acestui secol, Sfatul Domnesc este numit cu termenul turcesc de Divan

: problemele mai importante de politică externă erau dezbătute şi hotărâte, în principiu

de Dietă

: Sfânta Paraschiva, icoană lucrată într-un atelier din nordul Transilvaniei

- 1508: alcătuirea statutelor Făgărașului

- 1512-1521: Neagoe Basarab, domn al Țării Românești

- 1517: a fost construită de Basarab biserica de la Argeș

- 1526: bătălia de la Mohacs

- 1541: în condițiile înfrângerii regatului Ungariei de către Imperiul Otoman, Transilvania a

devenit principat autonom sub suzeranitate otomană

: prăbușirea regatului ungar, și tranformarea de către Imperiul Otoman a Ungariei în

pașalâc

- 1543: înființarea Dietei la Cluj

- 1552: Banatul e transformat în pașalîc

- 1599: Mihai Viteazul a intrat în Transilvania şi a fost recunoscut de Dietă ca "locţiitor al

împăratului"

- sf. sec. XVII: regimul habsburgic s-a instaurat în Transilvania

: principele Gabriel Bethlen a inaugurat politica de consolidare a absolutismului

princiar

: domnii şi principii sunt aleşi de stările privilegiate

- 1608-1665: Gheorghe Kraus- Cronica Transilvaniei

- 1613-1629: Gabriel Bethlen, principe al Transilvaniei

- 1632 - 1654: Matei Basarab, domn al Țării Românești

- 1634-1653: Vasile Lupu, domn al Țării Românești

- 1653 decembrie: însemnările lui Paul de Alep- legătura dintre domn și mitropolit

- 1678-1688: Șerban Cantacuzino, domn al Țării Românești

- 1683: înfrângerea turcilor la Viena/ asediul Vienei

- 1683-1699: războiul austro-turc

- 20 iunie 1686: Tratatul Hallerian

- 1688: Letopisețul Cantacuzinesc

- 4 decembrie 1691: Diploma Leopoldină, care a constituit baza juridică a administraţiei

austriece, menţionând uniunea celor trei naţiuni medievale şi statutul religiilor recepte

- 1693: a fost creat Guberniul (guvernul prrovincial) format din 12 consilieri, instituţia
administrativă creată în timpul dominaţiei habsburgice, condus de un guvernator militar

- 1694: cancelaria aulică de la Viena coordona conducerea principatului. Era condusă de un

cancelar și 6 consilieri, îndeplinind atribuțiile unui adevărat guvern

- 1698: unirea cu Roma=> apare Biserica Greco-catolică=> Diplomele Leopoldine din 1699
(cler) și 1701 (restul populației)

- 1699: prin pacea de la Karlowitz, Imperiul Otoman a confirmat pierderea controlului său
asupra Transilvaniei

- sec. XVIII: Dimitrie Cantemir, despre regimul politic în Moldova

: reformele lui Constantin Mavrocordat

: Principatul Transilvaniei va fi numit Mare Principat, împăratul Habsburg având şi

titulatura de principe, fiind reprezentat de un guvernator

- 1701: Diploma Leopoldină

- 1711: instaurarea domniei fanariote în Moldova

- 1716: instaurarea domniei fanariote în Țara Românească

- 1730: ultima alegere a unui domn de către Adunarea Țării

- 1749: ultima reunire a Adunării Țării, dedicată desființării șerbiei

- 1765: Mihail Fotino- „Manual de legiuiri”

- 1774-1782: domnia lui Alexandru Ipsilanti în Țara Românească

- 1786-1788: domnia lui Alexandru Ipsilanti în Moldova

- 1797-1797: domnia lui Alexandru Ipsilanti în Țara Românească

- 19 iulie 1794: domul [Link] îl primește pe ambasadorul brtitanic la Curtea Nouă din
București

- [Link]: apare națiunea în sens etnic

- 1831-1838: instituția Adunării Țării va renaște sub numele de Adunare Obștească

Pe plan administrativ-teritorial, Transilvania era împărțită în:

- comitate ‣ teritorii controlate de regalitatea maghiară

- scaune ‣ unități administrativ-teritoriale autonome ale secuilor și sașilor

- districte ‣ teritorii autonome locuite de români

Atribuțiile domnitorului: (Niculescu)

Politica internă:

• conduce administrația

• conduce armata
• emite acte cu putere de lege

• exercită justiția supremă

• stabilește privilegiile și rangurile boierești

• stabilește dările

• bate monedă

• înființează mitropolii sau episcopii

Politica externă:

• reprezintă țara în relațiile cu alte state

• declară război
• încheie pace
• trimite și primește solii
• încheie tratate

N.B: „romanii populare” ‣ Nicolae Iorga

: „Posada” ‣ nume dat de Nicolae Iorga

: „democrații populare” ‣ Nicolae Iorga

: „satul a devenit, pentru mult timp forma firească de organizare a strămoșilor noștri” ‣
Nicolae Iorga

În opinia istoricului [Link] extinderea autorității ducale și apoi regale

maghiare asupra Transilvaniei s-a produs în conci etape:

- 900: Someșul Mic

- 1000: valea Mureșului

- 1100: valea Târnavei Mari

- 1150: linia Oltului

- 1200: linia Carpaților Răsăriteni și Meridionali

LOGOFĂT – şeful cancelariei domneşti

VISTIER – getiona veniturile domniei, adunate în vistierie

MARE VORNIC – afirmarea prerogativelor judecătoreşti

MARE POSTELINIC- activitate diplomatică, primirea solilor străini şi ceremonialul primirii

lor

HATMAN- dregător în MOLDOVA însărcinat de domn cu comanda oştirii

MARE SPĂTAR - dregător în ŢARA ROMÂNEASCĂ însărcinat de domn cu comanda oştirii

POSTELNIC- se îngrijeşte de camerele domnului

COMIS- se îngrijeşte de grajdurile domnului

* Teritoriul secuiesc era împărțit în scaune, unități judiciar-administrative în fruntea

cărora se aflau UN CĂPITAN ȘI UN JUDE.

* Scaunele și districtele sașilor din Transilvania erau conduse de 2 JUZI.