Sunteți pe pagina 1din 13

Definitie:

Terapia ocupationala este forma de tratament care foloseste activitati si metode specifice, pentru a dezvolta, ameliora sau reface capacitatea de a desfasura activitati necesare vietii individului, de a compensa disfunctii si de a diminua deficiente fizice. (American occupational therapy association) Terapia ocupationala este o profesie care ajuta o persoana cu incapacitate sa-si castige potentialul maxim pentru independenta si productivitate in propria viata. (T. Sbenghe) Terapia ocupationala este arta practica de a promova independenta functionala prin utilizarea activitatilor vietii zilnice si/sau modificand echipamentul sau mediul, cand este necesar, pentru acelasi scop.

Scopuri si obiective:
Principalul scop urmarit este refacerea mobilitatii, sub toate aspectele si componentele ei: mplitudine articulara, forta si rezistenta musculara, coordonare si abilitate (T. Sbenghe) Este foarte importanta stabilirea corecta si cat mai directa a obiectivelor pe care si le propun atat recuperatorul cat si pacientul. Acestea se stabilesc dupa o buna si justa evaluare a pacientului, a mediului social si profesional in care el isi desfasoara activitatea.

In general, principalele obiective ale terapiei ocupationale sunt:


Calmarea durerilor, restabilirea functiilor articulare; Tonifierea musculaturii: vizeaza muschii abductori, rotatori, extensori ai CF; Mentinerea mobilitatii articulare, excursiei de miscare (range of motion), evitarea constituirii flexum-ului si rotatiei externe;

Evitarea contracturilor;
Reeducarea mersului; Cresterea gradului de coordonare prin: corectarea pozitiei bazinului si mentinerea unei functionalitati cat mai perfecte ale coloanei lombare (suplete, forta musculara abdominala si paravertebrala), a genunchiului homolatera l(mobilitate, stabilitate active) si a intregului membru inferior heterolateral (mobilitatea CF si a genunchiului, stabilitate);

.
Inlaturarea tulburarilor functionale pasagere simple sau multiple, prezente intr-o serie de afectiuni sau in variate asociatii morbide, in care este necesara reeducarea gestuala, deci recuperarea unui deficit motor;
Reeducarea mijloacelor de exprimare, implicand vorbirea, atitudinea si comportamentul; Restabilirea independentei bolnavului, sub aspect psihosomatic; Cresterea performantei ocupationale pentru ADL-uri, munca si distractie; Prevenirea injuriilor si a disfunctiilor; Mentinerea sanatatii generale; Cresterea calitatii vietii pacientilor.

Efectele terapiei ocupationale:


1. Efecte fizice mentinerea functiei tuturor grupelor musculare atat pentru regiunea afectata cat si pentru celelalte regiuni si conservarea unei bune functii a articulatiilor neimplicate in procesul patologic si intarirea musculaturii deficiente.

2.

Efecte psihice calmarea starii de neliniste a pacientului, dezvoltarea atentiei, disparitia descurajarii si renasterii sperantei, pastrarea obisnuintei activitatilor zilnice si diminuarea complexelor de inferioritate.
Efecte psiho-sociale intretinerea relaiilor cu celelalte personae, capatarea increderii in sine si in altii si obtinerea perspectivei de incadrare sociala in viitor.

3.

Artroza
Forma de reumatism degenerativ la nivelul articulatiilor genunchiului, soldului insotita de dureri si limitarea mobilitatii. E caracterizata printr-o durere mecanica, crescuta la effort (urcatul si coboratul scarilor), la efectuarea genuflexiilor; senzatie de frecare rugoasa sau cracmente la mobilizarea transversala sau longitudinala a rotulei. n artroze metabolismul cartilajului este deprimat, procesul de degradare depind biosinteza subiere, scmoare a cartilajului care i pierde omogenitatea i devine friabil, ducnd la formarea de fisuri i ulceraii. Progresia condiiilor etiologice face ca fisurile s se accentueze, iar volumul cartilajului articular s scad. Este posibil, ruperea cartilajului, cu detaarea n cavitatea articular a unor fragmente mici. Ulterior are loc o reacie proliferativ ceea ce constituie punctul de plecare al osteofitelor.

Artroza (continuare)
Uzura cartilajului duce la dezgolirea osului subiacent, care devine sediul unui proces de scleroz. Aceast condensare osoas este mai evident n punctele de solicitare mecanic maxim; n zonele nesolicitate apare osteoporoza.

Artroza cauze predispozante


alinirea articulara defectuoasa (exemplu: deformarea in valgus)
scaderea suprafetei de contact articular (exemplu: subluxatia congenitala de sold)

fracturi osteocondrale
rupturi meniscale leziuni de cartilaj datorate artritei septice

Cand suspicionam o coxartroza?


DUREREA principalul motiv al consultatiei medicale; Topografie: cea mai specifica: la nivelul plicii inghinale; iradiere: fata anterioara (antero-interna) a coapsei; durerile externe din jurul marelui trohanter, posterioare (cu iradiere pe fata posterioara a coapsei) = mai putin evocatoare; resimtita la nivelul genunchiului. Orar: durere mecanica; la efort; calmata in repaus; nu trezeste bolnavul din somn (cu exceptia modificarilor de pozitie din somn/stadii avansate); poate exista o redoare matinala (durere de demaraj) < 15 minute. Rasunet functional: durerea influenteaza activitatile cotidiene, mersul; mai ales in miscarile de rotatie (ciorapi, pantofi).

Cand suspicionam o gonartroza?

Localizare compartimentala:
Artroza femuro-patelara (intre rotula si femur) 35%: frecvent bilaterala si simetrica; durerea localizata pe fata anterioara a genunchiului cu iradiere descendenta; declansata de punerea in extensie a genunchiului (la coborarea scarilor > decat la urcare); in/dupa pozitie sezanda prelungita; in pozitie in genunchi; durere minima la mers pe teren plat.
Examen clinic: provocam durere prin: extensia rezistiva a gambei;

presiunea pe rotula cu genunchiul flectat; la mobilizarea rotulei in sens si ; prin manevra Zohlen: durere in momentul in care examinatorul se opune ascensiunii rotulei in cursul contractiei muschiului cvadriceps.

.
Artroza femuro-tibiala - foarte frecventa la femeile in postmenopauza (2/3 din cazuri); durerea descrisa adesea ca difuza la nivelul genunchiului si/sau mai intensa la nivelul compartimentului intern femuro-tibial; survine la mers, la urcatul/coboratul scarilor; este calmata de repaus, nu trezeste pacientul din somn (cu exceptia modificarilor pozitionale); durere mecanica (non-inflamatorie !) Examen clinic: in ortostatism deviatii axiale ale membrelor inferioare - genu varum sau genu valgum; in decubit dorsal evaluam mobilitatea si durerea; cracmente audibile si palpabile; cautam socul rotulian (hidartroza); durere la palparea interliniei articulare; in caz de gonartroza severa: aspect globulos al genunchiului, fixare in flexum, instabilite laterala etc.

Gonartroza
Genunchi sanatos: 1.Cartilajul normal asigura o suprafata neteda asa incat oasele pot aluneca usor unele pe celelalte. 2.Acidul hialuronic cu concentratie mare din lichidul sinovial asigura o perna protectoare de fluid precum si lubrifierea articulatiei. 3.Os normal. Genunchi artrozic: 4.Cartilajul erodat este complet disparut, oasele se pot atinge dureros in timpul miscarilor. 5.Acidul hialuronic cu concentratie mai mica din lichidul sinovial protejeaza mai putin articulatia.

6.Osteofite (ciocuri osoase).

EVALUAREA MERSULUI LA PACIENTUL CU COXARTROZA


Din cauza flexiei coapsei mersul este cu trunchiul aplecat inainte in timpul sprijinului pe piciorul afectat, iar cand se sprijina pe segmentul sanatos revine cu trunchiul in pozitie normala.

Mersul este schiopatat iar atitudinea vicioasa este de flexum sau rotatie externa.