Sunteți pe pagina 1din 29

PROCESUL DE

INVATAMANT
PROBLEME

CONCEPT
CARACTERISTICI
FUNCTII
STRUCTURA
PRINCIPII
DEFINTIE
activitatea instructiv - educativa desfasurata la nivelul
institutiei scolare in vederea dezvoltarii personalitatii;
se desfasoara prin reunirea si coordonarea eforturilor
cadrului didactic (persoane instrumentate
psihopedagogic si psihosocial) si ale elevilor
(persoane aflate in plina formare, care vor fi introduse
treptat in tainele cunoasterii si actiunii);
are un caracter planificat, sistematic, metodic,
intensiv;
este proiectat, organizat, condus, controlat de catre
cadrul didactic
CARACTERISTICILE
PROCESULUI DE INVATAMANT
proces bipolar interactiv;
unitate indisolubila intre informativ si formativ
fundamentat stiintific;
se realizeaza prin acte de comunicare, este un
veritabil proces de comunicare;
dotat cu mecanisme de control si reglaj (conexiunea
inversa si evaluarea);
unitate indisolubila dintre predare, invatare si evaluare;
constituie un sistem special intrucat dispune de
interactiune, complexitate, ierarhizare, integralitate,
organizare, reglaj .
PROCES INTERACTIV
cadrul didactic proiecteaza, determina,
orienteaza, controleaza, favorizeaza
modificarile care vor fi introduse in structura
personalitatii elevilor.
elevul este supus transformarilor, dezvoltarii
dar nu ca un obiect pasiv ci ca un subiect activ
elevul se implica, participa activ in procesul
propriei sale formari, accepta sau respinge
valorile care i se propun
elevul influenteaza, la randu - i,
comportamentul didactic al profesorului.
RELATIA PREDARE-INVATARE-
EVALUARE
Predarea provoaca, determina, influenteaza
invatarea;
Invatarea, determinata de invatare,
influenteaza continuturile si mai ales strategiile
predarii;
Evaluarea ofera informatii despre calitatea
predarii si a invatarii si contribuie la
perfectionarea lor;
Evaluare initiala-predare-invatare-evaluare
formativa, evaluare de bilant
PREDAREA
act de transmitere a cunostintelor;
oferta de experiente (cognitive, emotionale,
actionale);
forma de dirijare discreta a actului de invatare
(a atentiei, interesului, receptarii, decodificarii,
integrarii in sistemul cognitiv, aplicarii,
transferului)
instanta de decizie (asupra directiilor invatarii,
asupra masurilor ameliorative si de
perfectionare) ;
manegement al invatarii.
TRANSMITEREA
CUNOSTINTELOR
se transmit in mod sistematic, coerent, intr-o forma accesibila,
cunostinte (teoretice, operationale, axiologice)
modul de transmitere depinde de varsta si mai ales de
caracteristicile gandirii elevilor si de natura continuturilor
* prin organizarea realitatii studiate si observarea acesteia
direct de catre elevi care vor actiona cu obiecte, fenomene
(reprezentare activa, registrul actional);
* prin prezentarea substitutelor obiectelor si fenomenelor
reale- imagini, diapozitive, grafice, reprezentari cartografice, elevii
actioneaza indirect (reprezentare iconica, registrul actional),
* prin prezentarea diferitelor simboluri - verbale, formule,
ecuatii, propozitii (reprezentare simbolica, registrul simbolic)
* cele trei moduri sunt imbinate in ponderi diferite.
ACTIUNILE IMPLICATE IN
PREDARE
determinarea si planificarea modificarilor urmarite pentru a fi introduse in
comportamentul elevilor (natura, continutul modificarii, momentul aparitiei);
determinarea, selectarea, prelucrarea, organizarea continuturilor menite sa
conduca la modificarile urmarite;
identificarea strategiilor care permit interiorizarea respectivelor continuturi si
realizarea modificarilor dorite;
organizarea si stapanirea conditiilor care vor favoriza producerea modificarilor;
declansarea, sustinerea interesului elevilor pentru actul concret de invatare si
mentinerea optumului motivational;
coordonarea eforturilor si amplificarea lor corespunzator optimumului volitiv;
producerea modificarilor stabilite prin implicarea directa, participativa a elevilor in
experiente cognitive, emotionale, actionale in cadrul carora sa recepteze
continuturile stabilite si prelucrate;
asigurarea decodificarii, insusirii, fixarii, integrarii in sistemul cognitiv propriu al
continuturilor;
asigurarea transferului specific si nespecific;
controlul si aprecierea naturii si calitatii modificarilor;
corectarea greselilor intervenite in actul de invatare, ameliorarea si reglarea
invatarii.
INVATAREA

desemneaza ansamblul modificarilor


stabile, profunde, cu valoare adaptativa
produse in comportamentul individual
datorita experientei traite subiectiv
este in acelasi timp proces, produs si
functie de factori
generata de predare, calitatea ei depinde
de calitatea predarii
INVATAREA CA PROCES

etape: receptare, decodificare,


conceptualizare, integrare in structuri
cognitive, restructurarea structurilor cognitive,
aplicare
mecanisme: energetice (motivele invatarii,
trairi afective), operationale (operatii
perceptive, operatii ale gandirii, operatii
mnezice, procese imaginative), reglatorii
(atentia, efortul voluntar), limbajul intern
INVATAREA CA FUNCTIE DE
FACTORI
interni biologici (starea de atentie, starea de sanatate,
forta fizica)
Interni psihologici ( inteligenta, caracteristicile
mecanismelor psihice, deprinderi de invatare, stil de
invatare, metacognitie, atitudini fata de invatare)
externi pedagogici (continut, metode de predare,
climat educational, stil didactic)
externi sociali (familia situatia materiala, climat,
aspiratii si comunitatea investitii, cerinte, modele)
igienici si ergonomici
prin intermediul factorilor pedagogici pot fi corectate
efectele negative ale celorlalti factori
FUNCTIILE PROCESULUI DE
INVATAMANT
functia informativa - prin intermediul lui elevul se
informeaza cu cele mai importante produse ale
cunoasterii stiintifice (notiuni, cunostinte, teorii,
terminologie);
functia formativa
* dezvoltare a capacitatilor si calitatilor
intelectuale
* construire a instrumentelor psihice necesare
activitatilor
* formare a unor stategii de actiune, explorare,
rezolvare de probleme
* dezvoltare a trasaturilor de personalitatatii
* formare a competentelor
CARACTERISTICILE
COMUNICARII

caracter procesual, etapizat


este dinamica si ireversibila
beneficiaza de mecanisme complexe de reglaj
caracter tranzactional (fiecare conlocutor este, in acelasi timp,
emitator si receptor)
interactiune intre interlocutori
reuneste dimensiunea relationala si informatia intr-o unitate
indisolubila
fenomen circular (actul initial de comunicare se reintoarce
imbogatit, dezvoltat)
guvernata de o serie de reguli
FORMELE COMUNICARII
DIDACTICE

dupa natura continutului: referentiala (se transmit


cunostinte, adevaruri), operationala (se transmit
procedurile de operare cu adevarurile), atitudinala (se
transmit sentimente, atitudini,sisteme de valori);
dupa directia transmiterii: bidirectionata,
multidirectionata);
dupa gradul de activare a continuturilor: operanta
(informatiile sunt transmise in mod explicit) si latenta
(informatiile sunt latente dar pot fi activate);
dupa codul utilizat: verbala, nonverbala, paraverbala
dupa statusul interlocutorilor: orizontala, verticala;
dupa numarul interlocutorilor: intrapersonala,
interpersonala, in grup mic.
dupa finalitate: instrumentala, subiectiva
PROBLEME IN COMUNICARE

Blocajul
Filtrajul
Distorsiunea
COMPONENTELE SISTEMULUI
PROCES DE INVATAMANT
din perspectiva functionala: obiectivele si rezultatele
din perspectiva structurala: resursele umane (profesor,
elev, clasa), resurse informationale (continuturi), forma
si modalitati de organizare, relatii psihopedagogice,
resurse materiale (mijloacele de invatamant si legate
de spatiul educational), timpul
din perspectiva operationala: predarea (strategii, stil),
invatarea (strategii, stil), evaluarea (strategii, stil),
strategii didactice (bazate pe
explorare/actiune/rezolvare de
probleme/comunicare/intercomunicare), metode
didactice, feed-back
FUNCTIILE PROCESULUI DE
INVATAMANT
Informativa
formativa
PRINCIPIILE DIDACTICE
Principiile didactice sunt cerinte cu caracter legic
referitoare la organizarea si desfasurarea procesului
didactic, idei de baza pe care se intemeiaza procesul
didactic; ele exprima legitatile care guverneaza
invatarea si dezvoltarea. Sunt idei care calauzesc,
ghideaza profesorul in organizarea si desfasurarea
activitatii instructiv educative, dar si pe cei care
elaboreaza planul de invatamint, programele scolare,
manualele scolare.
Normele (regulile) didactice reprezinta prescriptii cu
caracter particular, indicatii concrete; ele sunt
subordonate principiilor.
Normativitatea didactica desemneaza ansamblul
principiilor si regulilor procesului de invatamint.
FUNCTIILE PRINCIPIILOR
DIDACTICE
orienteaza cadrul didactic in organizarea
componentelor procesului didactic si a
relatiilor dintre ele in vederea realizarii
obiectivelor preconizate;
indica restrictiile si permisivitatile actului
educativ la virsta la care se construieste si
se dezvolta personalitatea;
regleaza activitatea de instruire atunci cind
intervin disfunctionalitati.
TRASATURILE PRINCIPIILOR
DIDACTICE
sunt fundamentate stiintific se bazeaza pe datele psihologiei
(generale, a invatarii si a dezvoltarii) si exprima legile care
guverneaza invatarea, dezvoltarea psihica, comunicarea;
caracter general se refera la toate componentele procesului
didactic (la elaborarea obiectivelor, la selectarea, organizarea
si prelucrarea continuturilor, la stabilirea strategiei didactice, la
desfasurarea predarii, invatarii si evaluarii);
caracter normativ indica restrictii si permisivitati, avand deci
valoare procedurala;
caracter dinamic continutul principiilor s-a transformat
(dezvoltat sau chiar modificat) de-a lungul timpului, potrivit
celor mai noi date din psihologia invatarii si psihologia
dezvoltarii, teoria informatiei si stiinta comunicarii;
caracter sistemic principiile didactice se respecta in
totalitate, nerespectarea unuia pericliteaza
principiul unitatii dintre teorie si practica,
principiul principiul accesibilitatii si
individualizarii
principiul unitatii dintre senzorial si logic
principiul conexiunii inverse
principiul invatarii constiente si active,
principiul invatarii sistematice si continue
principiul invatarii temeinice
PRINCIPIUL UNITATII DINTRE
TEORIE SI PRACTICA
sa se porneasca de la problemele teoretice si practice
pe care elevul le intilneste in realitate
sa se valorifice, largeasca, sistematizeze experienta
cognitiva a elevului,
elevii trebuie invatati sa aplice si cum sa aplice ceea
ce invata
prioritare sunt formarea abilitatilor intelectuale (de
analiza, sinteza, comparatie, generalizare, predictie) si
a instrumentelor operationale.
activitatea independenta si cea in echipe constituie
cadrul optim pentru valorificarea situatiilor problema
ca si pentru aplicarea cunostintelor in noi situatii.
PRINCIPIUL INVATARII
CONSTIENTE SI ACTIVE
invatarea este constienta daca: elevul face asociatii intre
cunostintele noi si cele de care dispune deja, decodifica
cunostintele noi raportindu-le la propriul sistem cognitiv,
integreaza noile cunostinte in propriul sistem cognitiv pe care il
restructureaza permanent, interpreteaza critic ideile si teoriile noi,
argumenteaza, identifica cauzele si consecintele fenomenelor,
exemplifica.
invatarea este activa daca: elevul observa, experimenteaza,
elaboreaza idei, ipoteze, verifica, formuleaza concluzii,
mediteaza, depune effort
invatarea constienta si activa este asigurata prin utilizarea
metodelor bazate pe problematizare, explorare si actiune, prin
imbinarea muncii in echipa cu cea independenta, prin
declansarea si mentinerea interesului pentru continutul invatarii si
pentru cunoastere in general, prin minuirea adecvata a factorilor
atentiei.
PRINCIPIUL INVATARII
SISTEMATICE SI CONTINUE
principiul este impus de relatia invatare si dezvoltare:
dezvoltarea poate fi provocata si determinata numai
de o invatare continua, sistematica.
exprima cerinta ca toate cunostintele, deprinderile,
aptitudinile, competentele sa fie formate progresiv,
intr- o anumita ordine logica, respectindu - se
procesualitatea invatarii
se recomanda asigurarea cunostintelor premisa
pentru intelegerea noilor cunostinte, formarea
etapizata si progresiva a deprinderilor, aptitudinilor
se impune continuarea invatarii acasa prin efectuarea
temelor (care vor avea caracter aplicativ, diferentiat,
variat, interesant, accesibil sub raportul posibilitatilor
psihice dar si al timpului).
PRINCIPIUL INVATARII
TEMEINICE
exprima cerinta formarii unor cunostinte si deprinderi durabile si
profunde astfel incit elevul sa le poata utiliza / valorifica ulterior, in
activitatea scolara / activitatea practica / viata.
principiul impune:
* verificare continua si sistematica
* intarire imediata a raspunsurilor
* includerea fixarii (consolidarii)
* repetarea (sub forma reactualizarii ideilor ancora si a lectiilor
de recapitulare)
* sistematizarea permanenta a achizitiilor deja formate
* cresterea gradului de activism al elevului
*apelarea cit mai des la reflectie ca metoda de instruire si
autoinstruire
* utilizarea tehnicilor de invatare adecvate disciplinei scolare.
PRINCIPIUL ACCESIBILITATII
impune respectarea posibilitatilor reale ale
virstei si individuale
se bazeaza pe caracterul stadial si pe cel
individual al dezvoltarii psihice
principiul cere respectarea zonei proximei
dezvoltari, asigurarea concordantei dintre
posibilitati si dificultati, dar nu exclude efortul
tratarea diferentiata si individualizata
reprezinta strategia cea mai importanta ceruta
de acest principiu.
PRINCIPIUL UNITATII DINTRE
SENZORIAL SI ABSTRACT
fundament stiintific: cunoasterea senzoriala este premisa pentru cea
logica care o valorifica si valorizeaza, iar perceptile si reprezentarile
noastre contribuie la verificarea constructiilor gandirii, contolul prin
intermediul lor anticipand pe cel logic
principiul exprima cerinta asigurarii unui suport concret- senzorial
necesar pentru identificarea de catre elev a caracteristicilor concrete ale
obiectelor si fenomenelor
pornind de la concret si particular elevul va putea ajunge la generalizari
si abstractizari si va intelege, datorita exemplificarilor si concretizarilor,
constructiile abstracte
se impune utilizarea adecvata, rationala a materialului didactic necesar
elevul va fi solicitat sa observe, sa compare, sa analizeze, sa selecteze
ceea ce este important, sa verbalizeze actul observativ. Cuvintul (insotit
de mijloace expressive) si intuitia senzoriala se imbina in pondere
diferita, in functie de virsta elevilor, de specificul obiectului de invatamint,
de obiectul sau fenomenul studiat.
PRINCIPIUL CONEXIUNII
INVERSE
exprima cerinta reintoarcerii informatiei
despre calitatea predarii si a invatarii in
vederea reglarii si perfectionarii lor
deriva din caracterul sistemic al procesului
didactic
sunt importante informatiile pe care profesorul
le primeste de la elevi (prin starea de atentie,
intrebari, calitatea raspunsurilor, implicarea
intr - o o invatare activa), dar si informatiile pe
care elevul le are despre propriile rezultate de
la profesor.

S-ar putea să vă placă și