Procesul imprimării serigrafice

Student:
Anul : I
Diciplina: Procese poligrafice I
 Scurt istoric
Serigrafia este un procedeu de imprimare pe suprafețe netede
care constă în aplicarea pe materialul pe care se imprimă a unui strat
de cerneală printr-un șablon cu decupări acoperite cu o sită fină.
Imaginea realizată prin imprimarea serigrafică este formată dintr-un
număr de puncte care este dat de numărul de ochiuri al sitei din care
se realizează masca.
Originea serigrafiei o găsim în istoria
şablonului care reprezintă o bucată de
hîrtie sau metal la care se decupează
anumite zone sau regiuni pentru a
putea obţine o formă sau un simbol.
 Etapele procesului de imprimare
Produsul imprimat trece următoarele etape:
• Procesul pre-press, cu prelucrarea textului şi a ilustraţiilor.
• Montajul originalelor confecţionate
• Confecţionarea formelor de tipar.
• Potriveala pentru coinciderea cernelei.
• Procesul press
• Procesul post-press (imprimarea cu folii, tăiere, ştanţarea).
 Procesele pre-press
Procesele press constau din două procese:
• prelucrarea textului în sisteme de editare
• prelucrarea ilustraţiilor cu ajutorul scanerelor şi a camerei de
reproducere.
În rezultatul acestor prelucrări obţinem diapozitiv direct de rastru
pentru imprimarea alb negru sau un set de diapozitive divizate în
culori. Un rezultat bun al imprimeului este asigurat de calitatea
originalului. Originalul copiativ reprezintă originalul care poate fi
destinat pentru copiere, putând fi :
• originale pe bază transparentă, ce poate fi transferat prin contact direct
• original pe suport netransparent, pe baza proiecţiei.
Metoda serigrafică este metoda de imprimare care necesită originale
copiative directe.
 Cerinţele impuse la confecţionarea diapozitivelor de reproducere pentru copierea
şabloanelor:
• Toate imaginile reproduse pentru imprimarea serigrafică trebuie să posede
densitatea optică maximă, până la 3.
• În cazul lucrărilor policrome, pentru asigurarea coincidenţei bune este necesar
de a petrece expoziţia repetată.
• Peliculele trebuie să fie furnizate în starea corespunzătoare: fără rosături,
îndoituri, nu trebuie să fie montate una peste alta.
• Retuşarea peliculei are loc pe reversul peliculei.
Semnele de control
Semnele de fălţuire, tăiere, trebuie să fie aplicate sub aspectul unghiurilor fixe la
distanţa 1,55-3 mm de la formatul de după tăiere. Crucile de coincidere”
trebuie să fie de grosimea liniei până la 0,3 mm.
Montaj
La confecţionarea unor seturi de fotoforme ce se repetă, trebuie să fie aplicate 4
cruci pentru potriveală. Coordonarea culorilor la confecţionarea originalelor
trebuie să fie petrecută la următoarele surse de lumină:
lumina optică D=50 și lumina refractată D=65
 Factorii care trebuie să fie luaţi în consideraţie la etapa pre-
press:
Factorii principali care influenţează asupra calităţii imprimării serigrafice sunt:
• Unghiul de înclinare al racletei.
• Liniatura sitei.
• Unghiul de întindere a sitei.
• Liniatura rastrului.
• Unghiul de înclinare al rastrului.
• Viscozitatea cernelei.
• Viteza de imprimare.
• Distanţa dintre formă şi suportul imprimat.
• Dimensiunea imaginii în raport cu suprafaţa ramei.
 Metode de confecţionare a formelor de tipar serigrafice:

• La confecţionarea formelor de tipar pentru imprimarea

serigrafică pot fi utilizate următoarele metode:
• Metode manuale;
• Metode fotomecanice
– Metoda directă
– Metoda indirectă
– Metoda combinată
• Metoda copierii cu proiecţii;
• Metoda digitală;
Pregătirea sitelor pentru confecţionarea formelor de tipar:
După ce sita întinsă este fixată pe ramă este necesar de a o pregăti pentru aplicarea
şablonului. De obicei la sitele sintetice se aplică şabloanele prin metoda indirectă, din cauza
structurii uniforme a firelor. Pentru asemenea şabloane este necesar de a conferi asprimea
corespunzătoare a sitei pentru asigurarea adeziunii mai bune. Pentru aceasta pe suprafaţa umedă
a sitei se aplică praful abraziv, se prelucrează cu ajutorul acestuia şi apoi se spală.
Reconservarea este următoarea etapă de pregătire a sitei şi prin
ea se subînţelege înlăturarea rămăşiţelor uleiurilor sau ale altor
substanţe de ungere ce au rămas după prelucrarea repetată a
ramei. Dacă este vorba despre o sită nouă, prin reconservare se
subînţelege înlăturarea prafului şi altor particule mecanice şi
de-asemenea a urmelor de amprente ale mânilor ce au nimerit
în timpul întinderii pe ramă. Procesul de reconservare se
petrece pentru toate sitele serigrafice, acelor noi şi acelor
utilizate repetat, nemijlocit înainte de aplicarea şablonului. În
cadrul pregătirii sitei este asigurată adeziunea bună a şablonului
şi se preîntâmpină rezistenţa lui la acţiuni exterioare. Pentru
curăţirea suprafeţei sitei se utilizează soluţii de Na 10-20% sau
NaCaustic. După aceea sita se spală cu apă şi se neutralizează
cu acid acetic şi apoi se spală din nou.
 a. Metoda manuală
În cazul metodei manuale (prin tăiere, desenare) se acoperă ochiurile sitei în acele locuri unde
imaginea nu trebuie să fie. Primele şabloanele se decupau dintr-un oarecare material (hârtie)
şi se încleiau pe sită. În prezent şabloane decupate manual se confecţionează de obicei din
peliculă. Pentru tăierea mecanică a şablonului se utilizează calculator şi ploter. Se utilizează
două tipuri de peliculă:
• Peliculă pe baza lacului
• Peliculă solubilă în apă.
Ambele pelicule constau din două straturi:
• suport
• stratul cu emulsie.
Alegerea şablonului depinde de cerneala utilizată la imprimare. Şablon din pelicula de lac
necesită utilizarea cernelurilor pe baza dispersiilor apoase, iar şablonul din pelicula solubilă în
apă, necesită ca cerneala să nu conţină apă. Ambele pelicule pot fi lipite la sită prin metoda
tradiţională. Metoda lipirii umede la sită poate fi utilizată pentru pelicule solubile în apă. În
cazul tehnicii tradiţionale de lipire pelicula se fixează la sita întinsă cu ajutorul substanţelor
adezive. Metoda lipirii umede poate fi utilizată pentru încleierea uniformă a şabloanelor mari
a peliculei solubile în apă. În cazul acestei metode sita este umezită uniform din ambele părţi,
şablonul se aplică pe sita umezită.

•
 b. Metoda fotomecanică (directă)

Metodele directe prevăd:

1. Confecţionarea originalelor copiative pe baza peliculei
2. Aplicarea stratului copiativ pe sită
3. Expoziţia fotoformei pregătite în prealabil
4. Developarea şi uscarea
În timpul expoziţiei are loc întărirea elementelor neimprimabile, iar apoi cu apă se
spală elementele imprimabile ale imaginii. Istoria şabloanelor serigrafice directe s-a început
cu soluţiile sensibile pe baza jelatinei, şi pe baza lor au fost create multe tipuri de straturi
copiative pe baza răşinilor sintetice, apoi au început să se folosească soluţii copiative pe
baza compuşilor de azot. În prezent soluţiile copiative reprezintă soluţii coloidale ale
diferitor polimeri. Uneori acestea sunt dispersii subţiri ale substanţelor solide în lichizi. În
calitatea componentului sensibil în soluţiile copiative se introduce bicromat de amoniu sau
compuşi de azot. Straturile copiative pe baza compuşilor de azot se aplică pe suport, se
usucă cu aer cald şi se obţine pelicula capilară. Apoi au apărut straturile unicomponenţiale
sau pelicule capilare pe baza fotopolimerului.
 Metoda indirectă
În cazul metodei indirecte stratul sensibil cu baza care se află pe acesta, se aplică pe
pelicula intermediară şi nu pe sită. Imaginea fotoformei iniţial se copie pe material special.
Copia se prelucrează înlăturându-se elementele neîntărite şi apoi se transferă pe sita
pregătită, întinsă pe ramă. Pelicula pentru transferul imaginii constă din suportul de
polieter sau plastic acoperită cu emulsie fotosensibilă. Producătorii propun două tipuri de
pelicule pentru transferul imaginii:
• Pelicula sensibilă – stratul fotosensibil se aplică la întreprindere
• Pelicula nesensibilă – stratul sensibil se aplică înainte de utilizare
Procesul de confecţionare a formelor serigrafice prin metoda indirectă include
următoarele operaţii:
• Sensibilizarea materialului copiativ (dacă utilizăm pelicula).
• Expunerea diapozitivelor.
• Developarea copiei.
• Aducerea copiei la sita degresată întinsă pe ramă
• Acoperirea spaţiului liber al sitei în jurul materialului copiativ.
• Uscarea.
• Înlăturarea suportului temporar.
• Corectura formei
• Uscarea
 Metoda combinată

Forma de tipar confecţionată prin metoda combinată combină avantajele

metodei directe şi a celei indirecte.
Şabloanele obţinute prin această metodă reprezintă combinarea şablonului
din peliculă pentru transferul imaginii şi stratul fototsensibil aplicat. Emulsia
sensibilă se aplică cu ajutorul racletei pe sită pe sectoarele nesensibile ale peliculei
care se află dedesubtul sitei.
Această peliculă constă din stratul de emulsie pe suport din polieter, hârtie
sau vinil. Acoperirea din substanţe lichide fixează pelicula la sita serigrafică,
concomitent are loc sensibilizarea. După uscare, suportul se înlătură. Sita pregătită
apoi se supune expoziţiei şi se developează exact aşa ca în cazul metodei directe.
 c. Metodele de copiere prin proiecţie
Spre deosebire de metoda de copiere obişnuită a formelor de tipar serigrafice, pelicula nu intră în
contact direct cu suprafaţa formei. Copierea în proiecţie a fost cunoscută din secolul trecut,
însă această metoda nu a obţinut o răspândire largă din cauza dezavantajelor esenţiali:
• Sursele de lumină slabe
• Sensibilitatea scăzută a straturilor la lumină scăzută
Aceste dezavantaje au fost înlăturate doar în ultimii ani. În cazul copierii cu proiecţie
devin vizibile toate defectele originalului reprodus. De-aceea există anumite limite în ceea ce
priveşte scara de mărire: până la 15 ori.

d. Metode digitale
În cazul metodelor digitale de
confecţionare a formelor stratul sensibil se
aplică pe sită la fel ca în cazul metodelor
directe şi imaginea se înscrie cu ajutorul
laserului după ce acesta se developează.
 Pregătirea utilajului pentru lucru
Stabilirea distanţei tehnologice
Pregătirea maşinii de imprimat începe cu instalarea formei de tipar şi a potrivelii.
Formele de tipar se instalează în susţinătorii formei asigurând distanţa dintre
aceasta şi suportul imprimat. Este necesar de a alege parametrii minimi posibili
de instalare a distanţei tehnologice.
Distanţa tehnologică minimală trebuie să fie instalată la circa 1,5 mm.
Distanţa tehnologică maximală este de până la 3mm.
Valoarea acestei distanţe depinde de caracteristicile elastice ale sitei şi de
dimensiunea formei de tipar. Varianta optimală este crearea unor astfel de
condiţii când forma se separă pe coala imprimată concomitent cu transferul zonei
de contact. La imprimarea policromă este foarte important ca valoarea acestei
distanţe să fie uniformă.
În cazul formatelor A3, valoarea distanţei tehnologice trebuie să fie de la 1-3mm,
iar în cazul formatelor A1 de la 3-5mm.
Instalarea potrivielii – potriveala ce are loc în procesul de pregătire a utilajului
asigură stabilitatea imaginii pe coală şi coinciderea cernelurilor. Poziţia suprafeţei
imprimate este determinată de nişte suporturi pe care se instalează fiece coală
sau confecţie. Un moment important ce asigură calitatea a colii imprimate este
fixarea rezistentă a colii imprimate pe plan orizontal.
Racleta.
Racleta reprezintă o pânză din cauciuc sau plastic fixată la mâner. Funcţia racletei
constă în asigurarea repartizării cernelei pe sită în timpul imprimării şi fixarea sitei umplute
cu cerneală cu suportul imprimat, şi de asemenea, într-o măsură oarecare, în determinarea
grosimii stratului de cerneală. Lungimea racletei depinde de formatul imaginii. Se
recomandă stabilirea unei distanţe cât mai mari între racleta şi marginile ramei. În
imprimarea serigrafică racletele sunt confecţionate din cauciuc, însă cel mai des acestea
sunt realizate din materiale sintetice, mai ales pentru tiraje ce depăşesc 200 exemplare. Cu
toate că racletele de cauciuc sunt mai uşor de folosit ele îşi pierd repede aspectul şi se
uzează mai repede, însă crează reacţii electrostatice mai mici la imprimare. Racletele din
mase plastice ca din polivinil, poliuretan sunt mai rezistenţi la uzură, îşi păstrează profilul
pe parcursul tirajului şi sunt mai rezistente la acţiunea solvenţilor cernelurilor şi
substanţelor abrazive.1 – Pânză Contraracleta nivelează cerneala pe forma de tipar în
elastică timpul mersului opus al racletei, ceea ce împiedică
2 – Baza uscarea cernelei pe formă (în cazul utilizării
3 – Fixator cernelurilor pe baza solvenţilor). De obicei
contraracleta se confecţionează din metal. Racleta şi
contraracleta se fixează în susţinător şi se instalează
pe maşina de tipar.
 Utilaj pentru imprimare
Utilajul de imprimare se divizează în dependenţă de următoarele:
Tipul suportului : a - pe materiale în coli b - materiale în rulou c - confecţii gata.
În dependenţă de gradul de automatizare: a - manual b – semiautomat c – automatizat
În dependenţă de construcţia aparatului de imprimare
a - tip Tighel (atunci când ambele suprafeţele sunt plane)
b - plan - cilindric (atunci când suprafaţa port-formă este plană, iar suportul este cilindric)
c - tip rotativ (când ambele suprafeţe reprezintă nişte cilindri)

Maşină serigrafică plană automată

Maşina de tip Tighel – maşina automată de tip tighel, care se mai numeşte tip
planşe, reprezintă instalaţii pentru imprimarea serigrafică ce realizează imprimarea
pe suporturi plane. Suportul pentru imprimare trebuie mereu de furnizat mereu cu
precizie sub forma de imprimare.
Funcţia instalaţiei de furnizare constă în ridicare colii de hârtie, transportarea
acestei şi repartizarea pe suprafaţa de imprimare. Maşinile automatizate tighel pot
să imprime pe suporturi dure, dense şi grele, grosimea cărora va fi până la 6 mm.
Viteza de imprimare a acestui utilaj depinde densitatea şi dimensiunea suportului
de imprimare. Viteza maximă: până la 2000 coli/ oră.
Maşini plano-cilindrice automatizate –în maşina plano-cilindrică automatizată,
cu formă de tipar rotundă, se mişcă anume rama şi suportul de imprimare, iar
racleta rămâne stabilă.
Există două tipuri de maşini plano-cilindrice cu formă rotundă:
a. Maşini plano-cilindice dotate cu stop-cilindru (pentru furnizarea colilor, cilindrul
se opreşte mereu după fiecare ciclu de imprimare.)
b. Maşini plano-clilindrice cu cilindru balansor
c. Maşini rotative- se utilizează pentru imprimarea pe textile, mase plastice,
covoare, tapete, hârtie pentru ambalaj şi etichete. Viteza de imprimare este de la
1000-4000 coli.
 Utilaj de imprimare manual utilizat la imprimarea serigrafică

Una din cea mai simplă instalaţie pentru imprimarea serigrafică, dotată
cu racletă, reprezintă masa care se mai utilizează în unele tipografii.
Ea este construită doar pentru utilizarea manuală, dotată cu susţinătorul
ramei serigrafice şi utilaj pentru poziţionarea exactă a sitei serigrafice la
imprimare. Instalaţia pneumatică serveşte drept instalaţie de imprimare sau
furnizarea suportului imprimat. Racleta asigură petrecerea procesului de
imprimare amplasat sub un unghi dat şi presiunea dată a racletei. Furnizarea şi
primirea colilor este manuală.
Mesele dotate cu sistema cu vacuum, ce fixează suportul imprimat pe
suprafaţa mesei, sporeşte calitatea imprimării şi a potrivelii la imprimarea
policromă. Mese manuale deseori sunt instalate lângă maşini automatizate
pentru efectuarea tirajelor de pe formă. Pe masa maşinii de imprimare
funcţionarea formei de tipar şi a racletei este manuală.
Eliberarea materialului după imprimare la fel se realizează manual.
 Instalaţii pentru uscare
Din cauza grosimii sporite a stratului de cerneală, pentru imprimare serigrafică
utilajul pentru imprimare nu poate lucra fără instalaţii de uscare care pot fi de două tipuri:
•Tunel
•Tip cu rafturi
În afară de aceasta mai există următoarele tipuri de utilaj:
•Instalaţii cu uscare infraroşii
•UV
•Uscare tip jet
• Turnichet
Compoziţia materialului şi tipul cernelei determină tehnologia necesară de uscare. De obicei
cerinţele impuse metodei de lucru sunt indicate pe ambalajul cu cerneală. Uscarea pe
instalaţii dotate cu rafturi are loc în condiţii climaterice a secţiei de imprimare.
Rafturi pentru uscarea colilor
Sunt realizate din lemn sau metal şi se utilizează în cadrul întreprinderilor în cazul
imprimării serigrafice. Pentru uscarea colilor cu aer există diferite tipuri, de asemenea
poliţe. Majoritatea din ele constau din poliţe suprapuse una peste cealaltă. De obicei poliţele
sunt mobile şi pot fi deplasate .
 Suporturi pentru imprimare
•Mase plastice. Confecţia de mase plastice imprimarea cărora are loc prin metoda serigrafică
includ diferite insigne laminate, confecţii de uz casnic, jucării... Unele confecţii din mase
plastice iniţial sunt imprimate prin metoda serigrafică în aspect plan şi apoi se formează în
produsul final.
• Lemn. În acest caz este important de a efectua alegerea cernelurilor care se utilizează pentru
confecţionarea din lemn deoarece trebuie să fie rezistente la acţiunile atmoseferice
• Metal. Pentru imprimarea serigrafică se utilizează următoarele materiale: oţel, aluminiu,
arama, bronz, fier. O caracteristică importantă a suporturilor din metal este stabilitatea care
este mai înaltă decât la celelalte suprafeţe imprimate.
• Ţesături. Imprimarea serigrafică rotativă se utilizează pentru aplicarea imaginii pe ţesătura
în rulou transformată mai apoi în diferite confecţii. Există două secţii de aplicare a a
cernelurilor pe ţesătură:
-Cu ajutorul substanţelor colorante
-Cu ajutorul cernelurilor
•Confecţia din sticlă şi ceramică. Imprimarea pe sticlă sau ceramică se realizează prin două
metode diferite:
a. Imprimarea nemijlocită pe produs
b. Imprimarea pe suport de transferare şi apoi încleierea acestuia pe ceramică sau sticlă.
 Cerneluri serigrafice

Cerneluri pe baza solvenţilor cu uscarea cu aer fierbinte

Avantajul: Sunt comode în utilizare şi posedă un spectru larg de adeziune.
Dezavantaj: Contribuie la evaporarea solventului şi constituie pericol de incendiu. Ele
post să se usuce pe formă la imprimarea straturilor subţiri a semitonurilor şi viteza de
fixare a lor se reduce prin introducerea a antioxidanţilor. Limitarea privind viteza de
uscare poate reduce din productivitate. Un miros strident creează condiţii nefavorabile de
lucru.
Cerneluri pe baza apei - constau din pigment, solvent, adaosuri, răşini şi apă.
Temperatura destul de înaltă utilizată în procesul de uscare contribuie la evaporarea apei
şi solventului şi la pierderea a ≈70% a stratului de cerneală. Aceste cerneluri pot fi
dizolvate cu apă ceea ce le face mai ecologice pentru mediul ambiant în comparaţie cu
cerneluri pe baza solvenţilor
Cernelurile UV -Cernelurile UV se fixează sub acţiunea razelor UV în rezultatul reacţiei
fotochimice.
Cerneala pe baza apei cu fixarea UV – conţine: pigment, iniţiatori, solvent, monomer sau
reagent, răşini sau oligomer şi ≈ 40% apă.
 Avantajele imprimării serigrafice
• Diversitatea suportului imprimat (peliculă, carton, ţesături, metale, sticlă, lemn şi
altele) cît şi de imprimarea confecţiei gata (plate electronice, scoarţe, ambalaj).
• Grosimea considerată ale acestora (pînă la 20mm şi mai mult)
• Viteza de confecţionare a formelor
• Grosimea stratului de cerneală constituie de la 6 pînă la 100 µm ceea ce asigură
obţinerea imaginii intensive, iar la necesitate şi reliefate.
• Utilizarea cu efect maximal a cernelurilor fluorescente, sidefate.
• Avantajul alegerii formatului în limite variate. În prezent prin metoda
semiautomată se poate imprima pe formatul 3/5m, iar prin metoda automată
1,5/2,5m.
• Posibilitatea lăcuirii producţiei.
• Permite imprimarea unui exemplar redus, însă tirajul optimal este de la 50 în sus.
• Materialul imprimat sau confecţia este situată din partea opusă celeia din care se
furnizeză cerneala.
 Tehnica imprimării serigrafice este în plină dezvoltare datorită
apariţiei unor maşini rotative automate, îmbunătăţirii performanţelor
emulsiilor fotosensibile, solvenţilor şi a altor substanţe utilizate la recuperarea
sitelor şi apariţiei cernelurilor cu uscare rapidă sub acţiunea razelor
ultraviolete.
Productivitatea maşinilor serigrafice este limitată de capacitatea de a
usca cerneala depusă pe obiectele imprimate. Necesitatea creşterii
productivităţii acestor tipuri de maşini a determinat dezvoltarea unor sisteme
de uscare tip cuptor tunel cu aer cald şi ultraviolete, a unor noi tipuri de
cerneluri cu uscare rapidă şi a maşinilor rotative, în special a celor care
imprimă pe hârtie.
O caracteristică importantă a serigrafiei este dată de faptul că,
grosimea stratului de cerneală obţinut este cea mai mare faţă de oricare alt tip
de imprimare. Aceasta poate conduce la obţinerea unor efecte speciale care nu
pot fi obţinute prin nici o altă tehnică. Datorită simplităţii procesului, gama de
cerneluri sau alte substanţe colorante posibil a se utiliza în serigrafie este cu
mult mai mare decât cea utilizată de oricare altă tehnologie de imprimare.