PROCESE PATOLOGICE TIPICE

TISULARE

I. DEREGLĂRILE PROCESULUI
REGENERATIV
II. Hipertrofia. Hiperplazia
III. Atrofia
IV. Sclerozarea
 I. REGENERAREA
REGENERAREA – proces fiziologic,
restituirea structurilor pierdute în mod
fiziologic sau patologic.
Obiectivul final – menţinerea
homeostaziei structurale şi funcţionale
adecvate necesităţilor organismului
 CAPACITATEA DE REGENERARE

• Regenerare moleculară
• Regenerare celulară
• Regenerare tisulară
• Regenerarea oraganului
 CLASIFICAREA REGENERĂRII

1. REGENERAREA FIZIOLOGICĂ

2. REGENERARE PATOLOGICĂ
 CLASIFICAREA REGENERĂRII

• FIZIOLOGICĂ: • PATOLOGICĂ

ADAPTATIVĂ • DISPLAZIE
COMPENSATORIE • METAPLAZIE
PROTECTIVĂ • MALIGNIZARE
HOMEOSTATICĂ • SCLEROZARE
REPARATIVĂ
 1. REGENERAREA FIZIOLOGICĂ
Proces fiziologic, restituirea defectului
cu structuri histologic identice şi în volum egal
celor pierdute;

Regenerarea fiziologică vizează restabilirea

homeostaziei structurale şi funcţionale
 CLASIFICAREA REGENERĂRII
FIZIOLOGICE:
- REGENERAREA FIZIOLOGICĂ ADAPTATIVĂ -
regenerarea structurilor suplimentare necesare
pentru adaptarea la condiţiile variabile ale mediului
(regenerarea măduvei roşii la altitudine)

- REGENERAREA FIZIOLOGICĂ
COMPENSATORIE -
regenerarea structurilor suplimentare ale unui organ
necesaree pentru compensarea defectului structurii
altui organ
(regenerarea măduvei roşii în viciu cardiac)
– REGENERAREA FIZIOLOGICĂ PROTECTIVĂ -
regenerarea structurilor suplimentare necesare
pentru protecţia de acţiunea factorilor nocivi
(îngroşarea epidermisului la acţiuni mecanice)

– REGENERAREA FIZIOLOGICĂ
HOMEOSTATICĂ – regenerarea
structurilor pierdute prin moartea fiziologică
(înoirea epiteliului intestinal fiecare 3 zile)

– REGENERAREA FIZIOLOGICĂ REPARATIVĂ -

regenerarea structurilor necesaree pentru
recuperarea defectului structurii.
 2. REGENERAREA
PATOLOGICĂ:

- proces patologic, substituirea structurii

pierdute cu o structură
histologic diferită de cea iniţială sau
în volum neadecvat fără restabilirea
homeostaziei funcţionale
 CLASIFICAREA REGENERĂRII
PATOLOGICE:

A. REGENERAREA PATOLOGICĂ CANTITATIV

NEADECVATĂ –
HIPOREGENERARE –
reparaţia incompletă a defectului cu
deficit de structură

HIPERREGENERARE - reparaţia defectului cu

surplus de structură
 B. REGENERAREA PATOLOGICĂ
CALITATIV NEADECVATĂ –
reparaţia defectului cu structurii histologic diferite
de cele pierdute
DISPLAZIE – generarea de structuri anomale,
embrionare, “monstruozităţi”;
METAPLAZIE – generarea de structuri normale,
dar netipice pentru organul dat;
MALIGNIZAREA – generarea de celule
tumorale;
SCLEROZAREA – generarea de ţesut
conjunctiv.
 II. HIPERTROFIA. HIPERPLAZIA

• HIPERTROFIA –
creşterea în volum şi masă a structurii;
 STRUCTURILE SUPUSE
HIPERTROFIEI:
HIPERTROFIA organitelor celulare (mitocondrii)

HIPERTROFIA celulei (miocardiocit)

HIPERTROFIA ţesutului (conjunctiv)

HIPERTROFIA organului poate fi rezultatul:

hiperplaziei (mărirea numărului de celule),
hipertrofiei celulare (creşterea în volum a celulelor),
combinaţiei acestor două procese
• HIPERPLAZIA – creşterea numărului de
structuri prin multiplcare

• STRUCTURILE APTE DE HIPERPLAZIE:

organitele celulare (mitocondriile)
ţesuturile (conjunctiv, muscular neted, epitelial)
organele (glandele endocrine, măduva roşie)

• HIPERPLAZIA şi HIPERREGENERAREA
au mecanisme şi manifestări comune
 CLASIFICAREA HIPERTROFIEI:

• HIPERTROFIA FIZIOLOGICĂ –
menţine homeostazia funcţională

• HIPERTROFIA PATOLOGICĂ –
nu este în concordanţă cu homeostazia
funcţională;
 CLASIFICAREA HIPERTROFIEI

• FIZIOLOGICĂ • PATOLOGICĂ
ADAPTATIVĂ ENDOCRINĂ
COMPENSATORIE NEUROTROFICĂ
PROTECTIVĂ INFLAMATORIE
FUNCŢIONALĂ TUMORALĂ
 HIPERTROFIA FIZIOLOGICĂ
- HIPERTROFIA ADAPTATIVĂ
(hipertrofia cordului la sportivi)
- HIPERTROFIA COMPENSATORIE
(hipertrofia cordului în vicii cardiace)
HIPERTROFIA PROTECTIVĂ
(formarea capsulei în jurul unui corp străin)

- HIPERTROFIA FUNCŢIONALĂ
(hipertrofia uterului în gestaţie)
 HIPERTROFIA PATOLOGICĂ
- HIPERTROFIA ENDOCRINĂ –
(hipertrofia glandei mamare în adenom hipofizar)
- HIPERTROFIA NEUROTROFICĂ –
(hipertrofia ţesutului adipos în organele
denervate)
- HIPERTROFIA INFLAMATORIE –
(creşterea excesivă a ţesutului conjunctiv în
inflamaţia cronică)
- HIPERTROFIA TUMORALĂ
 III. ATROFIA

• ATROFIA – micşorarea în volum şi masă

a structurilor organismului:
organite celulare,
celule,
ţesut,
organ
 CLASIFICAREA ATROFIEI
A. ATROFIA FIZIOLOGICĂ –
cu păstrarea homeostaziei funcţionale;

A. ATROFIA PATOLOGICĂ–
cu deficit de funcţie
 CLASIFICAREA ATROFIEI

• FIZIOLOGICĂ • PATOLOGICĂ
FUNCŢIONALĂ LEZIONALĂ
INVOLUTIVĂ DISCIRCULATORIE
SENILĂ CARENŢIALĂ
ENDOCRINĂ
POSTHIPERTROFICĂ
 A. CLASIFICAREA ATROFIEI FIZIOLOGICE
- ATROFIA FUNCŢIONALĂ –
atrofia muşchilor membrelor imobilizate
- ATROFIA INVOLUTIVĂ –
involuţia timusului cu vârsta
- ATROFIA SENILĂ –
atrofia uniformă a organelor la senili
- ATROFIA ENDOCRINĂ –
atrofia proststei la bărbaţi în andropauză
- ATROFIA POSTHIPERTROFICĂ – atrofia
cordului hipertrofiat după reparaţia viciului
cardiac
 ATROFIA PATOLOGICĂ
- ATROFIA LEZIONALĂ - la acţiunea îndelungată a
factorilor lezanţi (atrofia sternului în anevrism aortic)

- ATROFIA HEMODISCIRCULATORIE -
atrofia oragnului în hiperemie venoasă

- ATROFIA CARENŢIALĂ – în lipsa factorilor

fiziologici necesari (fluorul pentru dinţi)
 IV. SCLEROZAREA

HOMEOSTAZIA ŢESUTULUI CONJUNCTIV ÎN

ORGAN:
ECHILIBRUL DINTRE
COLAGENOGENEZĂ ŞI COLAGENOLIZĂ
 COLAGENOGENEZA:
DEGRADAREA colagenului -
FAGOCITOZA reziduurilor de colagen -
ACTIVAREA MACROFAGILOR -
PRODUCŢIA de factori stimulatori a fibroblaştilor-
PROLIFERAREA FIBROBLAŞTILOR -
PRODUCŢIA COLAGENULUI –

EXCESUL DE COLAGEEN -
FIBROCIŢI INACTIVI -
STABILIZAREA MASEI ŢESUTULUI CONJUNCTIV
 COLAGENOGENEZA:
Fibroblaştii: în ribozomi: alfa-spirale –
procolagenul – exocitoza;
extracelular: formarea de fibrile:
protofibrile – subfibrile – fascicole de
colagen
 COLAGENOLIZA:

DEGRADAREA INTRACELULARĂ
A COLAGENULUI;

DEGRADAREA EXTRACELUALRĂ
A COLAGENULUI -
• Colagenoliza intracelulară (fibroclaştii):
inglobarea colagenului (10-15 fibrile) – fagozom –
fagolizozom – degradarea colagenului

Colagenoliza extracelulară:
leucocitele PMN secretă colagenază, catepsină;
macrofagii – secretă enzime şi fagocitează
reziduurile degradării colagenului;
mastocitele – factroii stimulatori ai colagenolizei;
limfocitele – limfokine stimulatoare a
colagenogeneză
 SCLEROZAREA
SCLEROZAREA – regenerare patologică, substituirea
structurilor pierdute cu ţesut conjunctiv.
INCIDENŢA SCLEROZĂRII:
miocardioscleroza,
pneumoscleroza,
nefroscleroza,
ciroza hepatică,
cicatrice în piele,
cataracta,
aderenţe abdominale, pleurale, pericardice etc.
 FORMELE DE SCLEROZARE:
• SCLEROZAREA p.zisă – substituirea difuză
sau în focar a parenchimului organului cu ţesut
conjunctiv;

• CIROZAREA – sclerozarea cu deformarea

organului;

• CICATRIZAREA – sclerozarea în focar.

 ETIOLOGIA SCLEROZĂRII:
• leziuni celulare în organele cu capacitate redusă
de regenerare (miocardul, creierul)

• dereglări hemo-limfodinamice
(ischemie, hiperemie venoasă, blocul limfatic)

• distrofiile celulare (hepatodistrofia)

• necroza

• inflamaţii cronice productive

• organizarea trombilor
TIPURILE PROCESULUI SCLEROZANT:
1. SCLEROZAREA PRIN NEOFORMAREA DE
ŢESUT CONJUNCTIV INTEGRAL (fibroblaşti, fibre
de colagen, elastice, substanţă intercelulară)
2. SCLEROZAREA PRIN FORMAREA ÎN EXCES A
COLAGENULUI (fără proliferarea fibroblaştilor)
(FIBROSCLEROZARE).
3. SCLEROZAREA PRIN MICŞORAREA
PARENCHIMULUI cu creşterea relativă a ponderii
ţesutUlui conjunctiv în organ– induraţia organului
(fără sclerozare propriu-zisă).
• DINAMICA PROCESULUI DE
SCLEROZARE:
1. SCLEROZARE LABILĂ –
totalmente reversibilă;
2. SCLEROZARE STABILĂ –
parţial reversibilă;
3. SCLEROZARE PROGRESANTĂ –
ireversibilă.
 PROCESUL DE SCLEROZARE –
Raportul dinamic dintre colagenogeneză şi colagenoliză:

colagenogeneza = colagenoliză –
masa ţesutului conjunctiv constantă –
sclerozare stabilă;

colagenogeneza > colagenoliză –

masa ţesutului conjunctiv creşte,
sclerozare progresantă

colagenogeneza < colagenoliză –

masa ţesutului conjunctiv scade -
sclerozare labilă, reversibilă
STRATEGIA MEDICALĂ în procesul de
sclerozare:
stoparea colagenogenezei şi
amplificarea colagenolizei.