Biomecanica articulatiei genunchiului

Coordonator: dr.ing.Frunza Gheorghe Student:Murariu Madalina,BFKT

Introducere

 G e n u n c h i u l este segmentul mobil al

aparatului locomotor care leagă coapsa de
gambă.La omul normal, când sprijinul se
repartizează în mod egal pe ambele membre
inferioare, greutatea corpului se transmite
prin capetele femurale la genunchi şi de aici
la plante, linia de forţă trecând prin mijlocul
capului femural, prin mijlocul genunchiului şi
prin mijlocul articulaţiei gleznei.
Componente anatomice ale
genunchiului
  Structurile portante.

 Acest tip de structuri este reprezentat de extremităţile osoase ale

femurului, tibiei şi rotulei.
 Femurul: este unicul os al coapsei si prezinta in partea inferioara
doua proeminente numite condili femurali, care se sprijina pe partea
superioara a tibiei.
 Meniscurile joaca rolul unor pernite amortizoare intre femur si tibie.
Acestea sustin aproximativ 40% din sarcinile mecanice exercitate
asupra genunchiului. Impreuna cu ligamentele, acestea asigura
stabilitatea articulara, fara a impiedica mobilitatea.
 Platoul tibial este partea superioara a tibiei pe care se sprijina
femurul
 Tibia este cel mai voluminos dintre oasele gambei si este situat in
partea interna a acesteia.
 Peroneul/ fibula: este un os lung localizat in partea extern a gambei,
jucand un rol minor in cadrul articulatie
 Fibrele colagene ale cartilajului sunt dispuse pe traiectoriile
tensiunilor principale.Fibrele sunt aşezate în special pe
direcţiile eforturilor de tractiune, iar celulele pe direcţiile eforturilor de
presiune.
  Structurile de fixare

 Au rolul de a menţine în contact extremităţile oase,permiţând

mişcările fară pierderea raporturilor reciproce dintre sprafeţele
articulare.Ele sunt reprezentate de o capsula foarte rezistentă,
putând suporta tracţiuni de peste 300 kg, care, alături de ligamente,
asigură stabilitatea genunchiului. Când genunchiul este în extensie
completă,capsula se află sub tensiune; când începe flexia, ea se
întinde în partea anterioara, dar se relaxeaza posterior realizând şi o
stabilizare a mişcărilor de rotaţie a gambei.

 Capsula se prezinta ca un manson care uneste cele 3

oase:femurul,tibia si patela si este prevazută cu ligamente de întărire.

 Ligamentele incrucisate sunt situate in mijlocul genunchiului, acestea

mentinanad conctactul dintre femur si tibie.
 Ligamentul patelar uneste partea inferioara a rotulei cu partea
superioara a tibiei.
 Ligamentele externe si interne asigura stabilitatea articulatiei. Rolul
lor este acela de a limita miscarile spre partea exterioara si interioara.
 Ligamentul posterior este constituit din două părţi care
aderă posterior şi lateral de capsulă, şi o parte
mediana.Acest ligament posterior reprezintă punctul
de rezistentă al extensiei.
 Ligamentul postero-intern este mai scurt decât cel
antero-extern, reprezentând 3/5 din acesta. Acest
raport reprezintă una dintre caracteristicile esenţiale
ale genunchiului şi determină modul de funcţionare a
ligamentelor şi forma condililor.
  Structurile de alunceare

 Inlesnesc mişcarea extremităţilor osoase care sunt în contact

reciproc,facând mai alunecoase suprafeţele şi acţionând ca amortizor al
mişcărilor efectuate sub încărcare.Ele sunt reprezentate de meniscuri şi, de
bursele seroase extraarticulare,de membrana sinoviala si de lichidul
sinovial.
 Meniscurile au o mare importanta in dinamica articulatiei .In
flexiune,meniscurile sunt impinse dinainte-inapoi,iar in
extensiune,meniscurile sunt deplasate invers.
 In rotatia externa,meniscul medial aluneca dinapoi-inainte si dinauntru-in
afara,in timp ce in rotatia interna,meniscul lateral se deplaseaza dinainte-
inapoi si din afara-inauntru.
 Bursele sinoviale sunt saculeti plini cu lichid sinovial ce se gasesc intre
structuri anatomice ce se freaca in mod constant unele de altele.Ele
protejeaza structurile respective de uzura si rupturi.

 Sinoviala genunchiului - parte integrantă din manşonul capsular este cea

mai întinsă şi cea mai complexă din toate sinovialele
articulare.Ea înlesneşte alunecarea atât direct, cât şi indirect, prin secreţia
lichidului sinovial.Este alcătuită dintr-un tesut conjurictivo-vascular.
 Stucturile care participă la mişcările active ale genunchiului,organele lui
de mişcare, sunt muschii şi tendoanele.
Structura fiziologică a genunchiului
 Apărut dintr-un conglomerat de celule mezenchimatoase,aşezat
între machetele cartilaginoase ale femurului şi tibiei, genunchiul se
va dezvolta sub acţiunea forţelor mecanice, iniţial prin apariţia
unei cavităţi, apoi prin modelarea suprafeţelor articulare ca urmare
a mişcării. Nivelul de inserţie a muşchilor periarticulari are un rol
important în această modelare a suprafeţelor articulare.

 Curburile femurului şi ale tibiei sunt explicate astfel:în plan frontal

tibia poate fi considerată ca o coloană incarcată, fixata la ambele
extremităţi, ceea ce determină apariţia unei curburi situate în cele
două pătrimi medii ale coloanei.

 Femurul a fost comparat cu o coloană incarcată excentric,

fixa la extremitatea sa inferioară şi mobilă la cea superioară, ceea
ce, potrivit teoriei coloanelor, determina apariţia unei curburi care
cuprinde două treimi superioare din lungimea osului.

 În plan sagital, lunga curbură a femurului, cu convexitatea

anterioara, este asemanată cu ocoloană mobilă la ambele
extremităţi.
 Tibia are în plan sagital trei tipuri de unghiulări:
 retrotorsiunea ,adică proiectarea posterioară a extremităţiisale
superioare;
 retroversiunea care înclină suprafaţa superioară a platoului tibial cu 5-
6°faţă de orizontală ;
 retroflexiunea , prin care se realizează încovoierea posterioară a diafizei.

 În cursul flexiei, curburile cu concavitatea posterioară ale femurului şi

tibiei realizează un spaţiu disponibil pentru voluminoasa masă
musculară.
 Axa condililor femurali rămânând în plan frontal, femurul şi tibia vor
suferi în cursul dezvoltării o serie de torsiuni, realizindu-se
anteversia colului femural şi rotaţia în afară a axului articulaţiei tibio-
tarsiene.
 Eşalonate în lungul membrului inferior, aceste torsiuni se anulează
reciproc, astfel încat axul articulaţiei gleznei
se gaseşte aproape în aceeaşi direcţie cu axul colului femural. În timpul
mersului, inaintarea membrului oscilant duce şoldul omolog înainte,
bazinul pivotează, astfel încât axul piciorului este dirijat direct
anteroposterior, ceea ce permite derularea optimă a pasului.
 Statica genunchiului
 Axa biomecanică a femurului care, trece prin
centrul capului femural şi prin scobitura
intercondiliană, face cu axa anatomică a
corpului femural un unghi de 100°deschis în sus.
 Faţă de axa anatomică a tibiei, axa anatomică a
femurului se găseşte uşor înclinată în afară,
formând astfel un unghi deschis în afară de
170°– 177° (genu valgum fiziologic).
Biomecanica genunchiului
 Complexul anatomic al genunchiului realizează
o parghie de gradul III, cu forţa între punctul de
sprijin şi cel de rezistenţa. Mişcarea principală în
această articulaţie este cea de flexie-extensie la
care se adaugă mişcări secundare rotaţie
(internă şi externă); poate apare şi o foarte
redusă mişcare de înclinare laterală.
 Miscarile de flexie-extensie
 Cand membrul inferior actioneaza ca un lant cinematic
deschis,articulatia femurotibiala functioneaza pe principiul unei
parghii de gradul III.Miscarea se realizeaza fie prin deplasarea
femurului pe tibia fixa (ca in contactul fara sprijin al piciorului pe
sol),fie prin deplasarea tibiei pe femurul fixat(ca in pozitia
sezand),fie,in sfarsit,prin deplasarea simultana a celor 2 oase,(ca in
mers,cand gamba este pendulata).Cand membrul inferior
actioneaza ca un lant cinematic inchis,articulatia frumurotibiala
actioneaza pe principiul unei parghii de gradul I, cu sprijinul la
mijloc.
 Miscareea nu se executa in jurul unui ax fix.Deoarece condilii
femurali nu ai o forma sferica,ci un contur de voluta,ei se
deplaseaza fata de platoul tibial in jurul mai multor puncte
axiale.Axul transversal se deplaseaza in felxie in sus si inapoi,iar in
extensie,in sens invers.
 Miscarea de flexie este cea care prin fata posterioara a gambei se
apropie de fata posterioara a coapsei.Inceputul miscarii de flexie se
face mai mult prin rostogolire,iar sfarsitul mai mult prin rotatie pe
loc,in jurul unui ax fix.
 Daca in pozitia de extensie se fixeaza 2 repere osoase
simetrice,unul in femur si altul in tibie,in momentul in care incepe sa
se efectueze flexia,aceste repere nu isi mai pastreaza
simetria.Distranta parcursa de punctul tibial este mai scurta decat
cea parcursa de punctul femural care s-a invartit dinainte-inapoi,dar
a si alunecat dinapoi-inainte(Weber).
 Menschink (1974-975) a aratat ca deplasarea segmentelor este
diferita in raport de moduul de actiune a membrului inferior.Daca
membrul inferior actioneaza ca un lant cinematic deschis,femurul
este luat drept segment fix si tibia aluneca pe el,in final observandu-
se o retropozitie femurala.
 Daca membrul inferior actioneaza ca un lant cinematic
inchis,gamba fixata pe sol este luata drept segment fix si
femurul aluneca pe platoul tibial,in final observandu-se o
retropozitie tibiala.Cand genunchiul ajunge la o flexie de
70 ° se acociaza si o miscare de rotatie interna,care
poate sa ajunga pana la 20° amplitudine.
Patologii asociate
genunchiului
 Entorsa: aceasta reprezinta elongatia, chiar ruptura ligamentelor laterale
si/sau incrucisate (miscarea de torsiune prea intensa sau miscare in sens
contrar)
 Sindroamele meniscale. Meniscurile pot fi lezate in urma unui traumatism
grav sau a unei succesiuni de socuri usoare.
 Tendinite fragmentate: acestea sunt inflamatii ale tendonului cauzate de
micro-traumatisme si sunt frecventela sportivi si in timpul adolescentei.
 Acumularea lichidului sinovial este rezultatul unei cresteri semnificative a
cantitatii de lichid sinovial in articulatia genunchiului. Acest fenomen este o
reactie de aparare care apare in urma unei inflamatii, a unei entorse, a unei
fracturi s.a.
 Artroza este o boala provocata de o uzura precoce a cartilajului: acesta se
deterioreaza si nu se mai regenereaza. Spatiul articular se reduce, iar
articulatia nu mai amortizeaza socurile provocate de miscare, ceea ce duce
la o deformare ireversibila a articulatiilor. Artroza este o boala cronica cu
evolutie lenta. Aceasta se manifesta cu precadere la femei, cu exceptia
cazurilor in care persoanele sunt la o varsta avansata, cand frecventa
aparitiei este identica.
 Osteoartrita este cea mai frecventa dintre artritele care afecteaza
genunchiul. Se mai numeste si boala degenerativa articulara si este
caracterizata de degradarea cartilajului articulatiei, ceea ce duce la
expunerea osului in articulatie.
 Artrita reumatoida este o boala relativ frecventa ce afecteaza articulatiile. In
aceasta afectiune se inflameaza membrana sinoviala ce delimiteaza
articulatiile
Modalitati de recuperare
 HIDROTERAPIE
 Se intelege prin hidroterapie aplicarea in scop
profilactic si curativ a unui numar variat de
proceduri, care au la baza apa la diferite
temperaturi si sub diferite stari de agregatie, ca
si unele tehnici strans legate de aceasta.
-Dusul cu aburi,dusul-masaj,baia
kinetoterapeutica, baia cu masaj
 TERMOTERAPIE
 Compresele cu aburi,impachetare cu
parafina,ungerile cu namol
 TRATAMENTUL PRIN ELECTROTERAPIE
 Electroterapia este aceea parte a fizioterapiei, care studiaza
utilizarea actiunii diverselor forme ale energiei electrice asupra
organismului, cu scop curativ sau profilactic.
 A.Curentii de joase frecventa
 Curentii diadinamici si curentii Trabert.Atat curentul diadinamic, cat si
curentul Trabert determina o puternica senzatie, cu aspect vibrator, o
excitatie a mecanoreceptorilor tesuturilor de sub electrozi. Efectele
antalgice se explica prin aceasta senzatie.
 Curentul galvanic
 B.Curentii de medie frecventa
 C. Curentii de inalta frecventa
Ultrasunetul
 Ultrasunetul determina efect caloric dar si o excitatie vibratorie, care
actioneaza asupra proprioreceptotilor si curentii de joasa frecventa.
 D. Radiatia infrarosie
 Lumina solara, care este deosebit de bogata in radiatii inflarosii si
este utilizata in terapeutica sub forma asa –numitei
helioterapii.Actioneaza asupra circulatiei din derm provocand o
vasodilatatie subcapilara, intensificarea schimburilor dintre
celulele,cresterea fenomenelor osmotice si cresterea debitului
sangvin.
 TRATAMENTUL PRIN MASAJ
 Prin notiunea de masaj se intelege o serie de
manipulatii manuale variate, aplicate la suprafata
organismul in scop terapeutic sau igienic.
 - actiune sedativa asupra durerilor de tip: musculare
sau articulare;
- inbunatatirea circulatiei locale care se manifesta prin
inrosirea tegumentului si incalzire;
- inlaturarea lichidelor de staza;
- stimularea functiilor aparatului circulator si respirator;
- efecte favorabile asupra starii generale a bolnavului,
cu inbunatatirea somnului, indepartarea oboselii
musculare;
- cresterea metabolismului;
- cel mai important mecanism de actiune este cel
reflex.
Concluzii
Articulaţia genunchiului este formată din
extremitatea inferioară a femurului,
extremităţile superioare ale celor două oase
ale gambei: tibia şi peroneul şi osul propriu al
regiunii, rotula.
Articulaţia femuro-tibială are un singur grad
de libertate şi în consecinţă prezintă două
mişcări principale: flexia şi extensia gambei
pe coapsă, mişcări la care se adaugă şi altele
secundare ca: rotaţie internă şi rotaţie
externă.
Bibliografie
 http://anatomie.romedic.ro/articulatia-genunchiului
 http://ro.scribd.com/doc/23428255/Capitolul-1anatomia-Si-Biomecanica
 http://www.pansportmedical.ro/recuperare/articole/structura_biomecanic
a_articulatie_genunchi.html
 Nenciu, G., Biomecanica în educaţie fizică şi sport, Editura Fundaţiei
România de Mâine, 2008.
 Baciu, C., Anatomia funcţională şi biomecanica aparatului locomotor,
Editura Sport – Turism, Bucureşti, 1977
 http://meded.ucsd.edu/clinicalmed/joints.htm
 Trosc P., Radu D.,“Genunchiul instabil dureros”, Editura Junimea, Iaşi
1978;
 http://tulane.edu/som/departments/orthopaedics/clinical-care/total-knee-
replacement.cfm
 http://www.sfatulmedicului.ro/Artrita-reumatoida/artrita-
reumatoida_1660
 http://www.hipocrat2000.ro/hipocrat/fizioterapie
 Anatomia Omului, vol. I: Aparatul locomotor, Ediția a XII-a. 2006