Curs8 - 9 Digestia 1

Facultatea de Medicină Veterinară Iaşi
FIZIOLOGIE I I
CURS PENTRU STUDENŢII DIN ANUL II
08.05.2019 Digestia: fenomenii motorii si 1

chimice
Cap.2. Fiziologia digestiei
• Fenomene motorii ale

digestiei
• Fenomene chimice ale
digestiei
• Absorbţia digestivă
• Particularităţi ale digestiei la
cateva specii de animale:
– Rumegătoare
– Păsări
– Lagomorfe

chimice
• Definiţia digestiei:
– Fenomene mecanice:
preluare,mărunţire, transport
– Fenomene fizice: solubilizare,diluare,
emulsionare
– Fenomene chimice: hidroliză enzimatică
a nutrienţilor în prezenţa sucurilor
digestive sau a bacteriilor simbionte
• Definiţia absorbţiei:
– Trecerea moleculelor simple rezultate
din digestie, precum şi a mineralelor şi
vitaminelor din lumenul intestinal în
sânge
chimice
Reprezentarea generală a proceselor din lungul tubului digestiv
INGESTIE
ABSORBŢIE
DIGESTIE PRIN ENZIME DIGESTIE MICROBIANĂ

PROPRII
Glande intestinale:Brünner, Lieberkühn DEFECAŢIE

Glande
salivare Glande fundice
08.05.2019
SECREŢIE
4
Digestia: fenomenii motorii si chimice
1.Fenomene motorii ale digestiei
• Substratul morfologic al activităţilor motorii
digestive:
– Muşchi striaţi şi netezi
• Prehensiunea
• Masticaţia
• Deglutiţia
• Motricitatea gastrică
• Motricitatea intestinală
• Defecaţia
• Emeza

chimice
Substratul morfologic al activităţilor motorii
digestive
• Muşchii extremităţilor TD (striaţi):

– Muşchii buzelor, obrajilor, limbii
– Muşchii masticatori
– Sfincterul porţiunii posterioare (anal striat)
• Muşchii porţiunii intermediare a TD (netezi)
– Muşchii longitudinali externi
– Muşchii circulari interni
– Sfinctere ale porţiunii intermediare a TD
» In unele regiuni: strat muscular intermediar oblic
• Limita dintre muşchii striaţi şi netezi: esofag
– Striat complet la rumegătore şi câine
– Predomină porţiunea striată la pisică
– Predomină porţiunea netedă la om
08.05.2019 6
Digestia: fenomenii motorii si
chimice
Substratul morfologic al activităţilor motorii
digestive

chimice
Prehensiunea
• Definiţie:
– act mecanic de introducere a alimentelor în
cavitatea bucală.
• Prehensiunea alimentelor solide:
– Buze, limbă, incisivi, membre anterioare
(variaţii in funcţie de specie)
• Prehensiunea alimentelor lichide:
– Supt, aspirat, sorbit (mandibula coboară, limba
funcţionează ca piston) – majoritatea speciilor
– Mişcări rapide ale limbii – câine, pisică
• Control voluntar fin; nervi implicaţi: V, VII, IX
chimice
Masticaţia
• Definiţie:
– Act mecanic de tăiere, zdrobire, măcinare (fragmentare şi triturare)
a alimentelor, concomitent cu insalivarea lor şi formarea bolului
alimentar în scopul deglutiţiei şi creşterii suprafeţei de contact cu
sucurile digestive.
• Activităţile motorii implicate sunt:
– Mişcările de coborâre şi ridicare ale mandibulei (verticalitate),
– Mişcările de propulsie, retropulsie,
– Mişcările de lateralitate
• Participă:
– muşchii masticatori (vezi anatomia); obrajii, limba, buzele, dinţii
• Tăierea se face cu incisivii, caninii;
• Zdrobirea cu premolarii
• Măcinarea cu molarii, prin mişcarea buzelor, limbii, obrajilor
• Act voluntar şi reflex: iniţiere voluntară, repetare reflexă a mişcărilor
(stereotip dinamic).
Digestia: fenomenii motorii si

08.05.2019 chimice 9
Masticaţia
• Coordonare nervoasă:
• Iniţierea masticaţiei - deschidere voluntară a gurii (impulsuri
motorii corticale voluntare);
• Masticaţia propriu-zisă - prin reflexe ritmice de coborâre şi
ridicare a mandibulei
– Declanşare: patrunderea alimentelor în cavitatea bucală
(deschiderea gurii); întinderea fusurilor n-m. ale muşchilor
ridicători ai mandibulei (închiderea gurii); excitarea
receptorilor mucoasei, gingiilor prin presarea alimentelor (un
nou reflex de coborâre a mandibulei) – stereotip dinamic.
– Centrul reflex bulbo-protuberanţial
– Căi aferente şi eferente: n. V, IX, XII

chimice
Deglutiţia
• Definiţie:
– act mecanic fiziologic de trecere a bolului alimentar din
cavitatea bucală în stomac
• Timpii deglutiţiei:
– T. bucal: impingerea bolului către baza limbii
– T. buco-faringian – trecerea bolului în faringe şi contracţia m.
constrictori ai faringelui;
• Orificii închise ?
• Orificii deschise ?
• Cum se evită falsa rută, în timpul deglutiţiei ?
– T. esofagian – parcurgerea esofagului (2 sfinctere, un corp):
• Contracţii peristaltice primare, secundare şi terţiare.
– T.esofago-gastric: trecerea bolului din esofag în stomac prin
relaxarea orif.cardia.
• Act voluntar şi reflex:
– Centrul reflex: bulb
– Nervi: V, VII, IX, X
chimice
Deglutiţia

chimice
Motricitatea gastrică
• Stomacul
• depozit de alimente
• râşniţă
– Rezultatul digestiei gastrice: chimul gastric (acid)
• Contracţii digestive ale stomacului:
– contracţii tonice (permit modelarea peretelui la
conţinut, prin relaxare adaptativă reflexă):
umplerea stomacului.
– Contracţii peristaltice (5 pe minut la câine):
pentru propagarea conţinutului către regiunea
pilorică.
– Contracţii de strangulaţie ritmică (pt.
omogenizare şi fărâmiţarea hranei în particule
mai mici de 2 mm)
chimice
08.05.2019 Digestia: fenomenii motorii si Pisica 14

chimice
• Golirea stomacului: doar când conţinutul
corespunde cerinţelor duodenului.
– Reflex enterogastric (determină închiderea pilorului când
alimentele nu corespund, receptori în duoden, n. X, centrul
în bulb).
– Hormoni locali: enterogastron, GIP.
• Golirea de conţinutul lichid la câine: 1 h

• Golirea de conţinutul solid la câine: 3-4 h
• Complexe contractile interdigestive
– Între 2 prânzuri, se declanşează contracţii peristaltice,
urmate de deschiderea pilorului pentru eliminarea
conţinutului rămas din stomac în duoden.
– Dacă stomacul e gol, la intervale de 1 oră se produc
aceleaşi contracţii peristaltice care se numesc de foame.
chimice
Motricitatea intestinală
• Contracţiile intestinului subţire:
– Contracţii de segmentaţie ritmică: participă
musculatura circulară, pentru omogenizare
– Contracţii peristaltice (migratoare): participă m.
longitudinali şi circulari, asigură tranzitul intestinal
• Contracţiile intestinului gros
– Contracţii de segmentaţie;
– Contracţii peristaltice;
– Contracţii antiperistaltice;
– Contracţii de masă.

chimice
Motricitatea intestinală

chimice
Defecaţia
• Sfinctere anale:
– Intern (neted)
– Extern (striat)
• Faze:
– prodromală: modificări de comportament
– Faza de pregătire mecanică: reflexul
rectosfincterian
– Faza de evacuare propriu-zisă
• Reflexul inhibitor al defecaţiei!
chimice
Emeza
• Act fiziologic de vomitare
• Se realizează cu ajutorul aspiraţiei
toracice
• Centrul reflex bulbar
• Zona chemosensibilă

chimice
Reglarea motricitatii tubului digestiv
• Reglarea nervoasa
– Reglarea prin mecanisme intrinseci
– Reglarea prin mecanisme extrinseci
• Reglarea umorala

chimice
Sistemul de reglare intrinsec al tractusului gastro-intestinal (G.I)
conţine aproape la fel de mulţi neuroni ca şi măduva spinării.
Sistemul nervos intrinsec G.I. este format din:
•aglomerări de some neuronale (de tipul ganglionilor) numite
plexuri: plexul Auerbach, format din ganglioni situaţi între straturile
musculare longitudinal şi circular şi plexul Meissner, format din
ganglioni situaţi în submucoasă; axonii neuronilor ganglionari
formează o reţea bogată în jurul respectivilor ganglioni;
•neuroni individuali ce se extind pe toată lungimea tractusului G.I.,
între cele două straturi musculare.
Plexul Auerbach reglează în principal motricitatea gastro-

intestinală, iar plexul Meissner reglează în principal activitatea
secretorie a glandelor tractusului G.I.

chimice
Sistemul de reglare extrinsec este reprezentat de parasimpatic
şi ortosimpatic.
•Inervaţia parasimpatică a tractusului GI este asigurată în cea mai
mare parte de n. vag, cu excepţia porţiunii terminale a colonului,
care primeşte inervaţia parasimpatică de la segmentul medular
sacral. Fibrele parasimpatice preganglionare ajung la intestin şi
fac sinapsă cu neuronii plexurilor intrinseci; astfel plexurile
intrinseci se confundă cu ganglionii parasimpatici (mediatorul
chimic acetilcolina).
•Inervaţia ortosimpatică a tractusului G.I. este asigurată de nervii
splanhnici. Fibrele ortosimpatice preganglionare se opresc în
ganglionii prevertebrali, iar fibrele postganglionare ajung la
intestin şi fac conexiuni fie cu plexurile intrinseci, fie direct cu
musculatura netedă şi glandele peretelui G.I. Mediatorul chimic
este norepinefrina.
chimice
Sistemul endocrin difuz al tractusului G.I. este reprezentat de un
număr mare de celule endocrine care produc o varietate de hormoni:
•celulele producătoare de gastrină, care se găsesc în porţiunea distală a
stomacului; gastrina are efect stimulator al motricităţii stomacului şi
asupra secreţiei acide a sucului gastric;
•celulele producătoare de GIP – peptid inhibitor gastric, care se găsesc în
duoden şi regiunea proximală a jejunului, inhibă motricitatea stomacului
precum şi secreţia de suc gastric;
•celulele producătoare de colecistokinină, care se găsesc în porţiunea
proximală a intestinului subţire, stimulează funcţia exocrină a
pancreasului, iar secundar inhibă golirea stomacului;
•celule producătoare de secretină, se găsesc în duoden, stimulează
secreţiile pancreatică, biliară şi intestinală; nu se produce un efect
evident asupra musculaturii netede G.I ;
•celulele producătoare de motilină, se găsesc în duoden şi jejun, cu efect
reglator al motricităţii gastro-intestinale între prânzuri (tainuri); reglează şi
tonusul sfincterului esofagian inferior (cardia).
chimice
2. Fenomene chimice digestive
Transformarea esenţială a alimentelor în tubul

digestiv se realizează prin reacţii chimice, mai
ales de hidroliză enzimatică, la care participă:
• enzimele prezente în secreţiile digestive;

• enzimele florei bacteriene ce populează obişnuit
tubul digestiv.

chimice
A. Secreţiile digestive
• Secreţiile digestive aparţin:

– fie unor glande exocrine bine individualizate, considerate
glande anexe ale tubului digestiv (glanda parotidă şi celelalte
glande salivare mari, pancreasul, ficatul etc),
– fie unor glande difuze, prezente în pereţii tractusului digestiv
(glandele salivare mici diseminate în mucoasa bucală, glandele
fundice din mucoasa stomacului, etc.).
• Toate secreţiile digestive, având un conţinut mare de

apă (peste 98 %), realizează cu alimentele suspensii,
soluţii sau emulsii, care facilitează acţiunea hidrolitică a
enzimelor.

chimice
• Secreţiile digestive implicate în digestie
sunt :
– secreţia salivară (saliva);
– secreţia gastrica (sucul gastric);
– secreţia pancreatică (sucul pancreatic);
– secreţia biliară (bila);
– secreţia intestinală (sucul intestinal).

chimice
A1 – Secreţia salivară
• Saliva este produsul de secreţie al glandelor salivare

mari (parotidă, submandibulară, sublinguale) şi mici
(glande diseminate în mucoasa bucală), care este
deversat în cavitatea bucală prin canale excretorii.
• Saliva este un lichid incolor, spumos, filant, cu pH alcalin
la animale şi slab acid la om.
• Conţinut:
– apă 99 %;
– cloruri, fosfaţi, bicarbonaţi de Na, K;
– enzime;
– mucină,
– albumine,
– lizozim.

chimice
pH-ul salivar la unele specii de animale şi la om.
Specia pH salivar
Bou 8,1-8,5
Cal 7,5
Câine 7,5
Porc 7,3
Găină 6,7
Om 6,6

chimice
– Ptialina sau amilaza salivară este prezentă la om,
porc, gâscă, unele rozătoare (iepure, cobai), dar
lipseşte la erbivore, carnivore şi la celelalte păsări.
Rolul ptialinei este de a scinda amidonul până la
stadiul de maltoză, trecând prin stadiile de dextrine
(vezi LP).
– Lipaza salivară (întâlnită la om şi şobolan, păsări)

scindează lipidele fin emulsionate.

chimice
• Rolurile salivei:
– Roluri digestive :
- înmuierea alimentelor în vederea formării bolului alimentar;

- lubrefierea cavităţii bucale pentru alunecarea bolului;
- acţiunea de scindare hidrolitică a amidonului şi parţial a
lipidelor.
– Roluri nedigestive :
- rol în termoreglare (la câine în sezonul cald);

- rol excretor (prin salivă se elimină ureea şi o serie de substanţe
pătrunse accidental în organism - plumb, mercur etc.).
- rol de apărare (lizozimul pe care-l conţine are efect bactericid).

chimice
Reglarea secreţiei salivare
• Prin mecanism reflex

• necondiţionat – la contactul alimentelor cu cavitatea bucală
• condiţionat – la vederea sau mirosul alimentelor (salivaţie
psihică)
– Centrul reflexului salivar este localizat în regiunea
bulbo-protuberanţială.
– Glandele salivare dispun de o inervaţie dublă
vegetativă, ortosimpatică şi parasimpatică.
• Secreţia salivară declanşată de ortosimpatic este vâscoasă,
• Secreţia determinată de parasimpatic este abundentă,
apoasă.

chimice
• Influenţe hormonale asupra secreţiei salivare:
– hormonii mineralocorticoizi, în special aldosteron, care favorizează

secreţia activă a ionilor de potasiu şi reabsorbţia celor de sodiu;
– hormonul somatotrop, care are rol în troficitatea acinilor salivari şi

în creşterea puterii amilolitice a ptialinei salivare;
– ADH-ul, care scade secreţia de salivă, reducându-se astfel

pierderile de lichide.
• Declanşarea secreţiei salivare prin administrarea unor

substanţe farmaceutice:
– Parasimpatico-mimetice: arecolină, pilocarpină, acetilcolină,
muscarină
– Anticolinesterazice : eserină
– Vasodilatatoare: histamină,
– Ortosimpatico-mimetice:
08.05.2019 Digestia:adrenalină, efedrina.
fenomenii motorii si 32
chimice
A2 – Secreţia gastrică
• Sucul gastric este produsul de secreţie al glandelor

fundice din mucoasa gastrică.
• Glandele fundice ale stomacului conţin 3 tipuri de celule:
– celule principale (care secretă enzime);
– celule parietale (care secretă acidul clorhidric);
– celule mucoase (care secretă mucina).
• Sucul gastric este un lichid incolor, limpede, puternic
acid.
• Compoziţie : apă (99 %);
– acid clorhidric;
– mucus;
– enzime (pepsina, labfermentul, lipaza gastrică, gelatinaza).
• Prin amestecul alimentelor cu sucul gastric se formează
chimul gastric.
chimice
Secreţia şi rolul HCl
• Secreţia HCl
– Ionii de hidrogen sunt transportaţi activ în sistemul de canalicule
excretorii la schimb cu ionii de potasiu în prezenţa pompei ionice (H- K-
ATP-ază), iar de aici în afara celulei parietale, respectiv în sucul gastric.
– Clorul difuzează din plasma interstiţială prin celula parietală în sucul
gastric la schimb cu ionii bicarbonici.
• Rolurile HCl:
– antiputrid (împiedică putrefacţia proteinelor) şi antiseptic (efect

bactericid);
– de solubilizare a carbonaţilor, fosfaţilor, proteinelor;
– de ionizare a calciului; de transformare a Fe3+ în Fe2+.
– activator al pepsinogenului;
asigurarea unui pH favorabil acţiunii enzimelor din sucul gastric (1,7 - 2,2).

chimice
Rolul enzimelor din sucul gastric
• Pepsina este o enzimă proteolitică, secretată de celulele

principale ale glandelor fundice sub formă inactivă de
pepsinogen, fiind activată de acidul clorhidric. Rolul
pepsinei este de a scinda proteinele pănă la albumoze şi
peptone (vezi LP).
• Labfermentul este o enzimă de coagulare a laptelui,

secretată în principal la sugari. Laptele ajuns în stomac
este coagulat şi abia după aceea poate fi supus acţiunii
enzimelor proteolitice.Coagularea laptelui necesită şi
prezenţa ionilor de calciu (vezi LP).
• Lipaza gastrică este o enzimă lipolitică (de scindare a

grăsimilor fin emulsionate până la monogliceride, acizi
graşi şi glicerol).
chimice
Rolul mucusului gastric
• Mucina este secretată de celulele caliciforme din

întreaga mucoasă gastrică, astfel că se formează un
strat de mucus protector care împiedică acţiunea
directă a HCl asupra mucoasei.
• Factorul antianemic intrinsec (Castle), secretat de

mucoasa antrului piloric, este o mucoproteină care
are rol de favorizare a absorbţiei vitaminei B12
(factorul extrinsec). Lipsa acestui factor împiedică
absorbţia vitaminei B12, ceea ce duce la tulburarea
eritropoezei.

chimice
Reglarea secreţiei gastrice
• Se poate realiza:
– pe cale nervoasă, în mod reflex,
– pe cale umorală, cu ajutorul unor hormoni gastro-intestinali.
• Se deosebesc 3 faze ale secreţiei gastrice:

1. faza cefalică (numită şi faza reflexelor complexe),
2. faza gastrică, în care secreţia gastrică se accentuează la sosirea
alimentelor în stomac. In această fază intervine atât factorul nervos
(reflex gastrosecretor), cât şi factorul umoral (gastrina – secretată
sub influenţa alimentelor sucagoge).
3. faza intestinală, în care secreţia de suc gastric continuă, chiar şi
după ce alimentele părăsesc stomacul şi ajung în duoden. Această
fază este predominant umorală (gastrina intestinală – h. stimulator;
enterogatronul – h.inhibitor).

chimice
A3 – Secreţia pancreatică
• Sucul pancreatic este secretat de pancreasul

exocrin şi eliberat în duoden prin canalul
excretor Wirsung.
• Este un lichid incolor, mai mult sau mai puţin

vâscos, cu pH alcalin, datorită unui conţinut
mare în bicarbonat.
• Conţine numeroase enzime amilolitice, lipolitice

şi proteolitice.

chimice
Rolul enzimelor pancreatice
• Amilaza pancreatică – enzimă glicolitică : scindează amidonul şi
glicogenul, până la stadiul de maltoză. Are o eficacitate mai mare
decât amilaza salivară.
• Enzimele lipolitice sunt :
– lipaza pancreatică (care acţionează asupra trigliceridelor după o bună
emulsionare a lor de către bilă, scindându-le în monogliceride, acizi
graşi şi glicerol);
– colesterolesteraza (care transforma esterii de colesterol în colesterol
liber asimilabil).
• Enzimele proteolitice sunt:
– tripsina şi chemotripsina, care sunt secretate de către celulele
pancreatice sub formă inactivă de tripsinogen, respectiv
chemotripsinogen, fiind activate înduoden de o enzimă intestinală
(enterochinaza);
– carboxipeptidazele, care eliberează aminoacidul terminal cu gruparea
COOH liberă; aminopeptidazele, care eliberează aminoacidul terminal
cu gruparea NH2 liberă.
• Enzimele nucleolitice sunt enzimele care scindează acizii nucleici :
ARN (ribonucleaza) şi ADN (dezoxiribonucleaza).
chimice
Reglarea secreţiei pancreatice
• Mecanism nervos : secreţia pancreatică este declanşată în

timpul ingerării alimentelor (la contactul cu mucoasa
bucală, gastrică, intestinală), nervul vag având rol
predominant.
– Prin stimularea n. vag se obţine o secreţie pancreatică redusă
cantitativ, dar bogată în enzime (secreţie ecbolică).
• Mecanism umoral : cu participarea hormonilor locali;
– contactul chimului gastric acid cu mucoasa duodenală determină
eliberarea unui hormon - secretina - care declanşează o secreţie
pancreatică apoasă, săracă în enzime (secreţie hidrelatică).
– Dacă în duoden ajunge un chim bogat în grăsimi şi produşi de
digestie a proteinelor se eliberează un alt hormon - pancreozimina
- care declanşează o secreţie ecbolică.

chimice
A4 – Secreţia biliară
• Bila este produsul activităţii exocrine a ficatului.
Activitatea exocrină a ficatului are două etape:
– secreţia propriu-zisă a bilei (colereză);
– excreţia sau evacuarea bilei prin canalul coledoc în duoden.
• Bila este un lichid limpede, filant, amar, colorat în galben

sau verde, cu un pH alcalin.
• Conţinut:
– apă, electroliţi;
– pigmenţi biliari : bilirubina (de culoare galben-roşiatică) şi
biliverdina (de culoare verde);
– săruri biliare (taurocolatul şi glicocolatul de Na);
– colesterol, fosfolipide, proteine.
chimice
Rolul bilei
• rol antiputrid şi antiseptic;
• rol excretor pentru unele substanţe produse în organism

(pigmenţi biliari, lecitină, filoeritrină provenita din clorofilă,
unii hormoni) sau pentru substanţe nefolositoare (Br, I,
ferocianură de K);
– Pigmenţii biliari nu au rol digestiv, ei provin din degradarea
hemoglobinei în ţesutul reticulo-endotelial al organismului, de
unde ajung la ficat şi se elimină prin bilă pe care o şi colorează
caracteristic (excesul de pigmenţi biliari în sânge produce icter).
• rol digestiv: realizat de sărurile biliare, care intervin în:

– emulsionarea lipidelor, favorizând astfel contactul lipazei
pancreatice cu particulele de grăsime;
– absorbţia produşilor de digestie ai grăsimilor sub formă de micelii.
chimice
Reglarea secreţiei şi evacuării bilei
• Secreţia biliară propriu-zisă este favorizată de sărurile biliare, care

realizează un circuit entero-hepatic (ileon-sînge-ficat) Acelaşi efect îl
are şi secretina eliberată de mucoasa duodenală.
– Substanţele care favorizează secreţia de bilă (colereza) poartă numele
de substanţe coleretice.
• Evacuarea bilei din vezicula biliară în intestin (sau direct în intestin la

speciile fără veziculă biliară) este favorizată de un hormon eliberat la
contactul lipidelor sau peptidelor cu mucoasa duodenală –
colecistokinina – CK (s-a dovedit a fi identic cu pancreozimina (PZ) şi
a primit denumirea de PZ-CK.
– In general, substanţele care declanşează evacuarea bilei au primit
denumirea de substanţe colagoge.
• Sistemul nervos vegetativ intervine, de asemenea, în evacuarea bilei:

parasimpaticul determină contracţia veziculei şi relaxarea sfincterului
Oddi, favorizând evacuarea bilei, iar ortosimpaticul are efect invers,
inhibând evacuarea bilei.
chimice
A5 – Secreţia intestinală
• Secreţia intestinală este produsul de secreţie al glandelor Brunner şi

Lieberkuhn din intestin. Enzimele din sucul intestinal sunt rezultatul
descuamării enterocitelor; ele se găsesc în platoul striat al
enterocitelor.
• Enzime :
– enzimele glicolitice (care acţionează asupra dizaharidelor): maltaza
asupra maltozei, lactaza asupra lactozei şi zaharaza asupra zaharozei
– enzimele lipolitice - lipaza intestinală;
– enzimele proteolitice : peptidazele, care scindează tripeptide şi dipeptide,
rezultând aminoacizi.
• Sucul intestinal conţine şi o enzimă - enterokinaza - care asigură activarea

tripsinogenului.
• Reglarea secreţiei de suc intestinal se realizează pe cale nervoasă

(n. vag) şi pe cale umorală (un rol important având secretina).
chimice
B. Digestia microbiană
• In anumite compartimente ale tubului digestiv se

dezvoltă o floră bacteriană, care trăieşte în
simbioză cu organismul animal.
• Compartimentele unde se dezvoltă predominant
flora bacteriană diferă în funcţie de specie :
– în rumen la erbivorele cu stomac pluricompartimentat;
– în intestinul gros la erbivorele cu stomac simplu şi la
carnivore.

chimice
Digestia microbiană în rumen
• In rumen se dezvoltă:
– o microfloră reprezentată de bacterii celulozolitice (Bacteroides
succinogenes, Ruminobacter parvum, Ruminococcus
flavefaciens), bacterii proteolitice, streptococi, lactobacili etc.
– o microfaună, reprezentată de protozoare ciliate (Isotricha,
Dasytricha), care înglobează glucide solubile, amidon, celuloză,
transformându-le în amilopectină, o formă de rezervă glucidică
pentru organism.
• Microflora şi microfauna din rumen participă la :

– digestia celulozei, a amidonului şi a altor glucide:
• celuloza din plante este valorificată de animalele rumegătoare tocmai
datorită bacteriilor celulozolitice din rumen, care conţin celulaza,
celobiază – enzime de care organismul nu dispune
– digestia proteinelor şi realizarea neosintezei de aminoacizi.
– sinteza de vitamine din grupul B şi a vitaminei K.
chimice
Digestia microbiană în intestinul gros
• Flora de fermentaţie acţionează asupra glucidelor, în special

asupra celulozei.
– La cal, celuloza trece rapid din stomac în intestinul gros; aici, sub
acţiunea enzimelor bacteriene, celuloza este scindată până la glucoză,
iar glucoza rezultată este transformată în acizi graşi volatili (AGV), care
se absorb, şi gaze (hidrogen, dioxid de carbon, metan), care se elimină
prin flatus (pe cale anală).
• Flora de putrefacţie acţionează asupra proteinelor din epiteliile
descuamate sau din bacteriile moarte, rezultând aminoacizi.
– In intestinul gros al carnivorelor, flora microbiană determină
dezaminarea şi decarboxilarea aminoacizilor, cu formarea de substanţe
toxice:
• din triptofan rezultă indol şi scatol care dau mirosul caracteristic materiilor
fecale;
• din cisteină rezultă hidrogen sulfurat;
• din histidină rezulă histamină,
• din lizină cadaverină etc.

chimice
Digestia chimică a glucidelor
Glandă
salivară Pancreas
exocrin
POLIGLUCIDE
ALIMENTARE
-
AMIDON: amiloză, amilază
Dextrine
amilopectină
GLICOGEN Dizaharide alimentare Dextrinază
CELULOZA Celulază
Zaharoză Maltoză
Celobioză Lactoză
Maltaza
Celobiază Zaharază
Celulază
Fructoză Glucoză Intestin-

AGV Glucoză
platou
striat
Bacterie Lactaza
AGV
celulozolitică
chimice Galactoză
Peptide
Digestia chimică a proteinelor
Proteine Protează
alimentare Peptide
Pepsinogen Carboxipeptidaza
HCl Pepsină AA
Glande fundice Chimotripsină
Tripsină Bacterii
NH3 proteolitice
Cetoacizi
Oligopeptide Procarboxipeptidaza
Peptidaze Chimotripsinogen
membranare
Enterochinază
Tripsinogen
Peptidaze Tripeptide
intracelulare Dipeptide
VilozităţI Pancreas
intestinale Aminoacizi
chimice
Digestia chimică a lipidelor
Lipide alimentare
Lipaza salivară Canalicul
Glandă TRIGLICERIDE
salivară STEROLI
e biliare
Lipaza gastrică
ESTERI STEROLICI
FOSFOLIPIDE
Acizi
biliari
Emulsionare
lipidelor
Glande fundice
Lipaza
pancreatică
Colesterolesteraza
Lipaza
intestinală
Fosfolipaza A2
Monogliceride
AGL
Acini Glicerol Epiteliu
pancreatici Colesterol intestinal
08.05.2019 Digestia: fenomenii motorii si
Lizofosfolipide 50
chimice

Curs8 - 9 Digestia 1

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Curs8 - 9 Digestia 1

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Facultatea de Medicină Veterinară Iaşi

CURS PENTRU STUDENŢII DIN ANUL II

08.05.2019 Digestia: fenomenii motorii si 1

• Fenomene motorii ale

08.05.2019 Digestia: fenomenii motorii si 2

DIGESTIE PRIN ENZIME DIGESTIE MICROBIANĂ

Glande intestinale:Brünner, Lieberkühn DEFECAŢIE

08.05.2019 Digestia: fenomenii motorii si 5

• Muşchii extremităţilor TD (striaţi):

08.05.2019 Digestia: fenomenii motorii si 7

Digestia: fenomenii motorii si

08.05.2019 Digestia: fenomenii motorii si 10

08.05.2019 Digestia: fenomenii motorii si 12

08.05.2019 Digestia: fenomenii motorii si Pisica 14

• Golirea de conţinutul lichid la câine: 1 h

08.05.2019 Digestia: fenomenii motorii si 16

08.05.2019 Digestia: fenomenii motorii si 17

08.05.2019 Digestia: fenomenii motorii si 19

08.05.2019 Digestia: fenomenii motorii si 20

Plexul Auerbach reglează în principal motricitatea gastro-

08.05.2019 Digestia: fenomenii motorii si 21

Transformarea esenţială a alimentelor în tubul

• enzimele prezente în secreţiile digestive;

08.05.2019 Digestia: fenomenii motorii si 24

• Secreţiile digestive aparţin:

• Toate secreţiile digestive, având un conţinut mare de

08.05.2019 Digestia: fenomenii motorii si 25

08.05.2019 Digestia: fenomenii motorii si 26

• Saliva este produsul de secreţie al glandelor salivare

08.05.2019 Digestia: fenomenii motorii si 27

08.05.2019 Digestia: fenomenii motorii si 28

– Lipaza salivară (întâlnită la om şi şobolan, păsări)

08.05.2019 Digestia: fenomenii motorii si 29

- înmuierea alimentelor în vederea formării bolului alimentar;

- rol în termoreglare (la câine în sezonul cald);

08.05.2019 Digestia: fenomenii motorii si 30

• Prin mecanism reflex

08.05.2019 Digestia: fenomenii motorii si 31

– hormonii mineralocorticoizi, în special aldosteron, care favorizează

– hormonul somatotrop, care are rol în troficitatea acinilor salivari şi

– ADH-ul, care scade secreţia de salivă, reducându-se astfel

• Declanşarea secreţiei salivare prin administrarea unor

• Sucul gastric este produsul de secreţie al glandelor

– antiputrid (împiedică putrefacţia proteinelor) şi antiseptic (efect

08.05.2019 Digestia: fenomenii motorii si 34

• Pepsina este o enzimă proteolitică, secretată de celulele

• Labfermentul este o enzimă de coagulare a laptelui,

• Lipaza gastrică este o enzimă lipolitică (de scindare a

• Mucina este secretată de celulele caliciforme din

• Factorul antianemic intrinsec (Castle), secretat de

08.05.2019 Digestia: fenomenii motorii si 36

• Se deosebesc 3 faze ale secreţiei gastrice:

08.05.2019 Digestia: fenomenii motorii si 37

• Sucul pancreatic este secretat de pancreasul

• Este un lichid incolor, mai mult sau mai puţin

• Conţine numeroase enzime amilolitice, lipolitice

08.05.2019 Digestia: fenomenii motorii si 38

• Mecanism nervos : secreţia pancreatică este declanşată în

08.05.2019 Digestia: fenomenii motorii si 40

• Bila este un lichid limpede, filant, amar, colorat în galben

• rol antiputrid şi antiseptic;

• rol excretor pentru unele substanţe produse în organism

• rol digestiv: realizat de sărurile biliare, care intervin în: