ADENOM TOXIC

TIROIDIAN
A EFECTUAT: IORGA VALENTINA
 GENERALITATI

• Adenomul toxic tiroidian este, ca frecvenţă, a

treia cauză de hipertiroidie (după boala Graves-
Basedow şi guşa polinodulară hipertiroidizată).
Constă în prezenţa unui nodul unic ce produce în
mod autonom hormoni tiroidieni, determinând –
în timp – instalarea tabloului clinic caracteristic
de hipertiroidie.
 I. DEFINITIE:

• Adenomul toxic tiroidian este o tumora benigna

(necanceroasa) care produce hormoni tiroidieni
autonom, fara a se mai afla sub cotrolul normal
exercitat de hipotalamus si hipofiza. Atunci cand
aceasta secretie devine excesiva apar
manifestarile de hipertiroidie.
 II. FRECVENTA:

• Reprezinta 3-5% din toate cazurile de hipertiroidie.

Poate aparea la orice varsta, fiind cel mai frecvent
descoperit la pacienti cu varste curpinse intre 20-40
de ani.
 III. CAUZA:

• In multe dintre cazuri, este reprezentata de o

mutatie care activeaza receptorul de TSH si
determina un nodul sa-si mareasca progresiv
dimensiunile si sa produca hormoni tiroidieni in
exces. Altfel zis, din cauza acestei mutatii, nodulul
respectic se comporta ca si cum ar fi stimulat in
mod cronic de la nivel hipofizar.
 IV. MANIFESTARI:

• Adenomul toxic tiroidian se manifesta din punct de

vedere clinic sub forma unui nodul tiroidian unic. De
obicei pacientul isi aminteste ca nodulul respectiv a
aparut de mult timp (cativa ani), timp in care a crescut
lent in dimensiuni. Cand atinge 2.5-3cm in diametru
productia de hormoni devine excesiva, determinand
manifestarile tipice de hipertiroidie. De obicei nodulul
este vizbil cu ochiul liber atunci cad ajunge in aceasta
faza de hipertiroidie, putand determina fenomene
compresive (dificultati la inghitire si respiratie) pe trahee
si/sau esofag . Spre deosebire de Boala Basedow-
Graves nu exista niciun fel de manifestari oculare
asociate.
 EFECTELE EXCESULUI DE HORMONI
TIROIDIENI PE ORGANELE PRINCIPALE:

• I. Aparatul cardio-vascular:
• tahicardie – puls rapid, peste 90 de bătăi pe minut, neprovocat
de efort, frig sau stres;
• palpitatii;
• fibrilaţie atrială – tulburare de ritm cardiac potenţial gravă,
apare de obicei la vârstnici;
• insuficienţă cardiacă – apare doar dacă pacientul avea deja o
suferinţă cardiacă preexistentă;
• II. Sistemul nervos:
• nevozitate;
• labilitate emoţională (alternează rapid stările psihice: plânge
uşor, râde uşor) ;
• insomnie;
• agitaţie (se mişcă tot timpul, dacă stă pe scaun îşi schimbă
frecvent poziţiile mâinilor şi picioarelor fără un motiv anume);
 EFECTELE EXCESULUI DE HORMONI
TIROIDIENI PE ORGANELE PRINCIPALE:

• III. Aparat digestiv:

• apetit crescut;
• pierdere în greutate;
• tranzit accelerat (mai multe scaune zilnic, uneori diaree);
• IV. Aparat respirator:
• tahipnee – respiraţii mai frecvente;
• senzaţia de “lipsă de aer” la solicitări pe care anterior bolii
le tolera;
• V. Tegumente şi păr:
• pielea este umedă, caldă, fină;
• părul este subţire şi se rupe usor;
• VI. Muşchi:
• rezistenţa la efort fizic este scăzută;
 EFECTELE EXCESULUI DE HORMONI
TIROIDIENI PE ORGANELE PRINCIPALE:

• VII. Oase:
• se accentuează resorbţia (ieşirea calciului din oase) cu pierderea de
masă osoasă;
• creşte riscul de a dezvolta osteoporoză;
• cel mai mare risc de osteoporoză îl au femeile cu hipertiroidie
(netratată) aflate la menopauză;
• VII. Funcţia de reproducere:
• scade fertilitatea la ambele sexe;
• în cazul femeilor pot apărea tulburări de menstruaţie sau chiar
amenoree (absenţa ciclului menstrual);
• la femeile însărcinate hipertiroidia creşte riscul de avort spontan;
• VII. Alte aspecte:
• intoleranţă la caldură – pacientul suportă greu temperaturile crescute;
• stare de slăbiciune generală.
 V. DIAGNOSTICUL:

• Dg. este sugerat de prezenta unui nodul tiroidian de

dimensiuni mari, elastic, mobil la inghitire, in asociere cu
manifestari de hipertiroidie;
• este confirmat de scintigrafia cu iod radioctiv, cara va
evidentia o zona captanta bine circumscrisa (“nodul
cald”) corespunzatatoare nodulului palpabil, si de
decelearea unui nivel sub limita inferioara a normalului a
TSH; pe scintigrafie, restul glandei va capta slab iodul,
fiind inhibata de nodulul autonom;
• ecografia tiroidiana va evidentia cu usurinta adenomul,
deseori indicand prezenta unei vascularizatii crescute la
nivelul acestuia; ecografia nu este totusi absolut
necesara diagnosticului, deoarece nu exista un aspect
ecografic tipic care sa poata fi recunoscut;
 SCINTIGRAFIE TIROIDIANA CU IMAGINE TIPICA DE ADENOM TOXIC
(ZONA INTUNECATA), CU INHIBAREA CAPTARII IN RESTUL GLANDEI; CU
LINIE ROSIE PUNCTATA ESTE EVIDENTIAT CONTURUL TIROIDEI.
 VI. TRATAMENT:

• 1. Medicamentos (antitiroidiene de sinteza: Thyrozol,

Carbimazol, Propicyl):
• se utilizeaza pentru a normaliza productia de
hormoni tiroidieni inainte de aplicarea unui
tratament definitiv (radioiod sau operatie); aceasta
normalizare se obtine, de obicei, in cateva
saptamani de tratament;
• este util in special la pacientii varstnici, care au un
risc cardio-vascular ridicat si la care instituirea
directa a unuia din tratamentele de mai jos in
conditiile hipertiroidiei necorectate poate fi
periculoasa;
 2. IODUL RADIOCTIV:

• teoretic este tratamentul ideal deoarece va fi

captat preferential de catre adenomul toxic si mult
mai putin de restul glandei, care este inhibata; in
acest fel efectul maxim de distructie va fi la nivelul
nodului repseciv si mult mai scazut pe tesutul
tiroidian normal;
• practic, apare in multe cazuri si afectarea tesutului
tiroidian sanatos cu aparitia hipotiroidismului, ceea
ce impune controlul periodic (la 3 luni initia, apoi la
6 luni si, daca nu sunt modificari, anual); daca in
urma tratamentului cu iod radioactiv apare
hipotiroidia, se va initia substitutia cu l-tiroxina;
 3. OPERATIA:

• se utilizeaza cand nodulul este foarte mare si

produce compresie pe organele invecinate;
• consta, in majoritatea cazurilor, in indepartarea
intregului lob tiroidian care contine adenomul;
postoperator se va incepe tratamentul cu l-tiroxina,
pentru a inlocui prductia unei jumatati de tiroida
(doza medie: 50 micrograme/zi);
 VIII. COMPLICATII:

• Netratata, hipertiodia poate avea efecte negative

severe asupra inimii, oaselor si a calitatii vietii in general:
• la nivel cardiac determina aparitia pulsului neregulat,
resimtit de pacient sub forma unor palpitatii
suparatoare; in cazuri severe poate aparea fibrilatia
atriala (o aritmie cardiaca periculoasa) sau insuficienta
cardiaca;
• la nivel osos determina aparitia osteoporozei, mai ales la
femeile aflate in menopauza; osteoporoza creste riscul
de fracturi;
• creste nervozitatea, iritabilitatea, afecteaza functia
reproductiva;