Diverticulii esofagieni sunt dilatatii circumscrise, sacciforme ale esofagului. Atunci cind sunt interesate toate straturile se realizeaza un diverticul adevarat. Cind sunt interesate numai mucoasa si submucoasa se dezvolta un pseudodiverticul. Clasificare dupa momentul aparitiei: congenitali, dobanditi dupa sediu: - cervicali (faringo-esofagieni) - toracici superiori - mediotoracici - epifrenici - cardio-esofagieni (abdominali) dupa modul de formare (Zenker): - de pulsiune (pe un punct slab al muscularei peretelui esofagian) : cel mai frecvent: diverticulul ZENKER (faringo- esofagian) - de tractiune (datorat unui proces inflamator de vecinatate) Aspecte clinice: 1. Stadiul I (precoce):frecvent asimptomatic, tuse uscata, pirozis, sialoree, senzatie de corp strain esofagian 2. Stadiul II (sacular): disfagiasenzatie de obstructie cervicala in timpul deglutitiei ; depinde de dimensiunea diverticului si diskinezia gurii esofagului ; diverticulii mici se umplu rapid cu alimente → disfagie precoce ; zgomote hidro-aerice puternice in timpul deglutitiei ; regurgitatii (alimentare/cu saliva): imediate/tardive ; halena fetida: prin stagnarea alimentelor in punga alimentara 3. Stadiul III (perioada complicatiilor): semnele clinice prezente din stadiul II se accentuaza: zgomote hidro-aerice puternice la deglutitie disfagia : apare mai tardiv, pe masura ce punga se
umple cu alimente ingerate, comprimand lumenul
esofagian ; regurgitatiile amelioreaza disfagia ; daca se forteaza deglutitia: dureri retrosternale regurgitatiile: mai importante cantitativ, cu
saliva/alimente ingerate ; pot fi provocate prin
apasarea pungii cervicale, dar nu golesc total diverticulul halena fetida: mai accentuata semne obiective: punga diverticulara: cand e plina, se poate
palpa la baza gatului ; nu se mai goleste
spontan, volum variabil; la ascultatie: zgomote hidro-aerice; la percutie: clapotaj, matitate in partea
inferioara, timpanism in partea superioara
Semne datorate complicatiilor a) semne de compresiune pe organele vecine: esofag: disfagie cu ↓ ponderala; trahee: dispnee; N. recurenti: disfonie vase mari: congestie cerebrala si faciala, cefalee ; simpaticul cervical: Sd. Claude-Bernard-Horner b) complicatii locale: diverticulita (inflamatia cronica a mucoasei diverticulare), cu: ulceratii; hemoragii ; perforarea peretelui diverticular; transformarea maligna c) complicatii pulmonare prin aspirarea continutului regurgitatiilor: bronho-pneumonii, abcese pulmonare d) alterarea starii generale, casexie Explorari paraclinice: 1. Rx. baritat: evidentiaza diverticulul stadiul I: imagine opaca, in “ghimpe de maces”, care dispare la manevra Valsalva stadiul II: imagine opaca, cu contur net - caracteristic: persistenta bariului in sacul diverticular - isi modifica aspectul si se goleste in urma contractiei spontane determinate de manevra Valsalva stadiul III: imagine opaca, cu contur regulat, situata mai jos de orificiul esofagian - trecerea bariului se face din faringe in diverticul, nu in lumenul esofagian - dupa golirea partiala: nivel lichidian persistent - Rx cervico-mediastinala simpla: imagine hidro-aerica 2. Endoscopia digestiva superioara (EDS): evidentiaza diverticulul ,precizeaza starea mucoasei (ulceratie, hemoragie, malignizare) 3. Alte investigatii: studiul motilitatii
esofagiene, pH-metria esofagiana
Tratament: se adreseaza diverticulilor simptomatici medical: - reechilibrarea tulburarilor nutritive - tratamentul pneumopatiilor de
aspiratie chirurgical: - stadiul I: miotomia m. crico-faringian - stadiile II, III: diverticulectomie +