Esofagita

postcaustica
Generalitati
 definitie: leziuni ale esofagului produse de ingestia
voluntara/involuntara a unor substante caustice, ce
produc arsuri la nivelul esofagului
 cea mai frecventa cauza de stenoza esofagiana
benigna
 incidenta maxima: copii (1-5 ani) - accidental, adulti
tineri (20-40 ani) – tentative de suicid
 etiologie:
a) solutii concentrate de:
- acizi: sulfuric, azotic, clorhidric, acetic
- baze: soda caustica (NaOH)
b) substante solide cu actiune similara
Fiziopatologie
A. Acizii tari:
 „necroza de coagulare”: escara aderenta, cu rol protector
pentru straturile profunde ale peretelui esofagian
 cele mai grave leziuni: la nivel gastric
- epiteliul pavimentos esofagian: mai rezistent
- pasajul esofagian: accelerat
- spasmul piloric, cu stagnarea toxicului la acest nivel
 leziunile esofagiene sunt in 20-50% cazuri asociate cu leziuni
antro-pilorice
B. Bazele puternice: - disolutia colagenului si a proteinelor
 „necroza de lichefiere” - saponificarea grasimilor
- deshidratare tesuturilor
 leziuni penetrante profunde- tromboza vaselor sanguine
 aproape toate leziunile severe ale esofagului sunt produse de
baze puternice
 leziunile gastrice: mai rare (20%), mai ales antral, in rest
fiind neutralizate de aciditatea gastrica
Anatomie patologica
 severitatea leziunii esofagiene depinde de:
- natura si concentratia causticului
- cantitatea substantei ingerate
- durata de contact cu tesutul esofagian
 substantele solide: leziuni mai localizate si mai adanci, mai
ales la nivelul faringelui si esofagului superior
 substantele lichide: necroze esofagiene intinse
 afectarea esofagului: neuniforma
- leziunile: mai severe la nivelul stramtorilor anatomice
(cricoida, bronho-aortica, diafragmatica)
- explicatie: contractura spastica, cu stagnarea toxicului
 microscopic:
- edem, inflamatie, tromboza in submucoasa
- necroza in portiunea musculara
 procesul inflamator: tulburari de motilitate ale esofagului
Anatomie patologica
Forme histopatologice in functie de severitate:
1. esofagita eritematoasa si edematoasa:
- leziuni de suprafata: hiperemie, edem, ulceratii superficiale
limitate la epiteliu
- se vindeca prin descuamarea mucoasei esofagiene, in 12 zile de
la accidentul acut, fara sechele (restitutio ad integrum)
2. esofagita ulceroasa superficiala:
- leziunile intereseaza mucoasa si submucoasa
- suprafete intregi de mucoasa se elimina→tesut de granulatie
→cicatrizare, cu posibila aparitie de stricturi membranoase
3. esofagita necrotica necomplicata:
- leziunile intereseaza inclusiv musculara
- cicatrizarea transforma esofagul intr-un tesut scleros
4. esofagita necrotica grava:
- necroza transparietala, cu propagare la organele vecine:
periesofagita, mediastinita, pleurezie purulenta
- necroza brutala, rapida: fistule eso-traheale, eso-bronsice
Anatomie patologica
Evolutia leziunilor caustice (Johnson):
1. faza necrotica acuta (1-4 zile):
- necroza celulara, cu reactie inflamatorie acuta intensa
- infiltratie parietala de germeni
- tromboze ale vaselor mici din tesuturile viabile adiacente
2. faza de ulceratie si granulare:
- incepe la 3-5 zile de la ingestia causticului
- eliminarea necrozelor si aparitia ulceratiilor
- faza critica a cicatrizarii: rezistenta parietala minima
3. faza de granulare:
- incepe din zilele 5-7 postagresiune
- procese de granulatie, cu aparitia depozitelor de colagen
din ziua 10-12, care inlocuiesc fibrele musculare
Anatomie patologica
4. faza de cicatrizare:
- incepe dupa saptamana a 4-a de la ingestia causticului
- polimerizarea fibrelor de colagen si organizarea lor in
benzi fibroase longitudinale si circulare
- aparitia stenozelor (daca ulceratia a depasit mucoasa)
- degenerarea fibrelor nervoase, cu dezorganizarea
activitatii motorii a esofagului
 stabilizarea leziunilor: completa la 6 luni de la ingestia
causticului
 dilatatiile traumatizante pot determina prezenta
infiltratului inflamator pana la 1 an de la accident
Aspecte clinice
 desfasurare fazica conform stadiului evolutiv al leziunilor:
1. Faza acuta (1-7 zile):
a) manifestari locale:
 leziunile esofagului: instalarea brutala a sindromului
esofagian acut
- disfagie acuta totala
- dureri retrosternale intense, accentuate de tentativele de a inghiti
- regurgitari cu mucus si sange
- sialoree, spasm esofagian absolut

 leziunile stomacului - dureri epigastrice

- voma, hematemeza
 leziunile oro-faringiene
- dureri intense
- sangerari, edem al limbii
- deglutitie dureroasa (odinofagie)
Aspecte clinice – faza acuta
 leziunile cailor aeriene: 2 mecanisme de producere
1. inhalarea toxicului: voce ragusita, stridor, dispnee prin
edem laringean
2. aspiratia lichidului de varsatura:
- bronhoalveolite grave de tip sindrom Mendelson
- se asociaza raluri pulmonare
b) manifestari generale:
- alterarea starii generale
- febra, tahipnee, tahicardie
- soc hipovolemic sau mixt (cu componenta toxico-septica
in complicatiile de tip perforativ)
Aspecte clinice
2. Faza de acalmie (35-40 zile):
- ameliorare neta a simptomatologiei
- durerea diminua in intensitate
- disfagia se reduce partial, ramanand insa dureroasa
- complicatii locale, prin detasarea escarelor:
1. fistule eso-bronsice, eso-traheale: tuse la ingestia de
lichide, expectoratie cu resturi alimentare
2. complicatii septice locale:
- mediastinita: febra, emfizem subcutanat la baza gatului
- pleurezie, piopneumotorax: modificari stetacustice si
clinice (cianoza, dispnee)
- fistula eso-pericardica: semne de pericardita, tulburari de
ritm
Aspecte clinice
3. Faza de regresiune:
- in absenta complicatiilor, bolnavul isi reia treptat
alimentatia
- „liniste inselatoare”: evolutie catre stenoza in cateva
saptamani sau luni
4. Faza de stenoza:
 reaparitia progresiva a sindromului esofagian,cu:
- disfagie cu evolutie progresiva (solide→semilichide→ disfagie totala)
- durere retrosternala: moderata/absenta
- regurgitatii alimentare
 starea generala:
- degradare progresiva prin malnutritie si deshidratare
- tulburari metabolice grave
- anemie, hipoproteinemie
- casexie, soc cronic

- infectii pulmonare intercurente, deseori fatale

Complicatii
a) imediate: soc hipovolemic/toxico-septic
b) precoce:
1. perforatii eso-gastrice complicate septic:
- in arborele traheo-bronsic: fistule eso-traheale/eso-
bronsice
- in mediastin: mediastinite, abcese mediastinale, fistule
eso-mediastinale
- in cavitatea pleurala: pleurezii purulente
- in cavitatea pericardica: pericardita purulenta
- in cavitatea peritoneala: peritonita
2. necroza totala eso-gastrica
3. hemoragie digestiva superioara
4. edem laringian
5. bronho-pneumonia si abcesul pulmonar de aspiratie
- mai frecvente in stenozele inalte cu leziuni de epiglota si
defecte secundare de inchidere a glotei
Complicatii
c) tardive:
1. abcesul cronic mediastinal
2. fistula eso-bronsica
3. hernia hiatala prin brahiesofag secundar (retractie
cicatriceala a esofagului) si esofagita de reflux consecutiva
4. stenoza prepilorica
5. cancerul esofagian grefat pe cicatrice: carcinomul coroziv
al esofagului (Kiviranta)
6. complicatii pulmonare de aspiratie
7. obstructie esofagiana totala prin impactarea unui corp
strain sau a bolului alimentar
8. denutritie, tulburari metabolice, casexie
9. nanismul esofagian: tulburari de crestere si dezvoltare, la
copii, datorate stenozei esofagiene si malnutritiei
10. hepatita toxica
11. nefropatia toxica
Explorari paraclinice
I. Endoscopia digestiva superioara:
 examenul paraclinic capital
- efectuarea bilantului lezional imediat (gradul arsurii si
intinderea leziunilor)
- monitorizarea evolutiei leziunilor
 la 12-24 ore de la ingestie
- permite reechilibrarea si desocarea bolnavului
- leziunile esofagiene sunt in curs de delimitare
 contraindicatii
- esofagita ulcerativa complicata, cu risc iminent de
perforatie
- perforatia esofagiana/gastrica evidenta
- semne de obstructie ale cailor aeriene
Explorari paraclinice
II. Explorarea radiologica:
 radiografia toracica simpla in incidenta postero-
anterioara:
- complicatii precoce (pneumonia de aspiratie,
hidropneumotorax uni/bilateral, mediastinita)
- complicatii tardive: abcesul pulmonar
 tranzitul esofagian cu substanta de contrast
- sulfat de bariu/substanta hidrosolubila (risc de perforatie)
1. faza acuta si faza de latenta:
- ingustarea lumenului esofagian, fara limite nete fata de
esofagul indemn
- explicatie: edem, secretie, spasm esofagian
2. faza de cicatrizare:
- zone de stenoza si dilatatii suprastenotice unice/multiple
(aspect moniliform)
Aspecte radiologice

Stenoza postcaustica Esofagita caustica:

fistula traheobronsica
Explorari paraclinice
III. Alcalinitatea aspiratului gastric:
- alcalinitatea refractara la lavajul cu cantitati importante
de ser fiziologic: arsuri severe la nivel gastric si esofagian
IV. Toracoscopia sau laparoscopia in urgenta:
 evidentiaza leziunile transmurale +/- complicate cu
perforatie
V. Alte explorari utile:
1. biochimice:
- teste de inflamatie pozitive (leucocitoza, cresterea titrului
proteinei C reactive, etc)
- determinarea gazelor sanguine: evaluarea statusului
acido-bazic al pacientului
2. bronhoscopia:
- evaluarea leziunilor hipofaringiene, laringiene
- evidentierea fistulelor eso-traheale/eso-bronsice
Tratament
A. Tratamentul in faza acuta:
 obiective terapeutice:
- terapia de desocare
- aport hidric si caloric suficient
- neutralizarea toxicului
- prevenirea stenozei
- prevenirea/tratarea complicatiilor acute
 principii generale:
1. combaterea socului:
a) durerea: sedative, antialgice
b) dezechilibre hidro-electrolitice si proteice severe, secundare
sechestrarii lichidiene la nivelul mediastinului:
- reechilibrare hidro-electrolitica, proteica si calorica sustinuta
- transfuzii de sange, plasma (forme severe)
2. alimentatia parenterala:
- obligatorie, cel putin cat persista disfagia dureroasa
- reluarea alimentatiei: treptat, functie de toleranta
3. combaterea complicatiilor infectioase: antibioterapie
sistemica, cu spectru larg
Tratament
4. neutralizarea toxicului:
 poate fi eficienta in prima ora de la ingestie
 ingestia de acizi tari: lapte, albus de ou, antiacide
 ingestia de baze (soda caustica): otet, zeama de lamaie, suc de
portocale
 controverse:
- reactia de neutralizare: exoterma→leziuni suplimentare prin
efect termic
- poate provoca varsaturi: reexpunerea mucoasei lezate la caustic
 unamin contraindicate sunt:
- emeticele: risc de perforatie prin efortul de varsatura, cu
reexpunerea mucoasei esofagiene lezate la toxicul ingerat
- spalaturile gastrice: risc de aspiratie cu aparitia complicatiilor
pulmonare
- bicarbonatului de sodiu: in reactie cu acizii, degaja dioxid de
carbon (CO2), crescand presiunea intraluminala
5. combaterea spasmului esofagian: antispastice (scobutil,
papaverina, atropina)
Tratament
6. reducerea secretiei gastrice acide: blocanti H2, inhibitori ai
pompei de protoni
7. mucoprotectoare: sucralfat in forma semilichida, timp de 3
saptamani
8. prevenirea stenozelor: corticosteroizi si tratament dilatator
 steroizii: puternic efect antifibroblastic si antiinflamator
 endoprotezarea esofagului pe sonda nazo-gastrica sau stent:
- permite alimentatia
- asigura calibrarea lumenului esofagian
9. tratamentul chirurgical precoce (in prima luna de la
ingestie):
 indicatii:
- persistenta disfagiei severe, cu imposibilitatea reluarii
alimentatiei
- evolutia grava a leziunilor, cu aparitia complicatiilor
- constituirea unei stenoze gastrice prepilorice
Tratament
 tipuri de interventii:
- gastrostomia sau
jejunostomia de alimentatie
- gastrostomia sau
jejunostomia de alimentatie si
punerea in repaus a
esofagului, asociata cu o
interventie de drenaj in
prezenta complicatiilor
supurative pleurale si/sau
mediastinale
- rezectia gastrica antro-pilorica
in leziunile piloro-antrale
- gastrectomia subtotala cu
anastomoza gastro-intestinala
pe ansa in Y (Roux) in cazul
leziunilor gastrice extinse
Tratament
B. Monitorizarea bolnavului cu stenoza esofagiana
postcaustica
1. Teste radiologice: Rx standard, Rx cu substanta de contrast
- evidentiaza intinderea si severitatea stenozei, cu dilatarea
esofagului supraiacent
2. Consult ORL
- evaluarea laringelui si faringelui prin laringoscopie directa sau
indirecta si esofagoscopie cu esofagoscopul flexibil sau rigid
- leziuni prin mecanism caustic primar sau secundar fenomenelor
de aspiratie
3. Endoscopia
- dupa depasirea fazei acute, controlul endoscopic se repeta la
fiecare 6 saptamani;
- bilant lezional complet, dar si recoltarea de biopsii, in leziunile
vechi (potential de transformare maligna)
4. Consult chirurgical cu stabilirea tratamentului adecvat
Tratament
Tratamentul stenozelor
constituite:
1. tratamentul dilatator (dupa 30
zile):
a) cu sonde pneumatice
b) cu bujii metalice
- pe cale anterograda, pe gura:
bujii Hurst sau Maloney
- pe cale retrograda, pe
gastrostoma: bujii Tucker
- in stenozele stranse: metoda
firului fara sfarsit („ fil sans fin”),
cu marirea progresiva a calibrului
- sedinte multiple, pe o perioada de
6 luni-1 an
- repetare la 3-6 luni, toata viata,
sub control ORL
Tratament
2. tratamentul chirurgical:
 recomandat leziunilor stabilizate (>6 luni de evolutie)
 presupune restabilirea tranzitului digestiv prin tehnici de
esofagoplastie
 indicatii:
1. stenoza esofagiana totala, nedilatabila
2. esecul tratamentului dilatator
3. dezvoltarea unor reactii severe periesofagiene sau
mediastinite, in urma tratamentului dilatator
4. lumen esofagian neregulat, cu pseudodiverticuli (risc de
insucces si perforatii la tratamentul dilatator)
5. fistula eso-traheala/eso-bronsica
6. refuzul pacientului de a urma tratamentul dilatator
Tratament
 alegerea metodei depinde de:
- dispozitia anatomica si vascularizatia viscerului folosit
- capacitatea organului transplantat de a se adapta la noua
functie
- distanta la care trebuie realizata anastomoza cu stomacul
si esofagul/faringele
 calea de abord: posterioara (mediastinul posterior) sau
anterioara (retosternala sau presternala)
 Metode de esofagoplastie:
1. esofagoplastia cu tub gastric:
a) procedeul Dan Gavriliu:
- tub gastric din marea curbura, dupa splenectomie in hil si
decolarea cozii si corpului pancreasului
- 2 variante tehnice:
• tipul I: numai cu tub din marea curbura
• tipul II: se ascensioneaza si pilorul si prima portiune a lui
DI, cu anastomoza gastroduodenala T-L si anastomoza
cervicala cu esofagul/faringele
Tratament
b) procedeul Lortat-Jacob:
- tub gastric din marea curbura montat izoperistaltic,
ascensionat subcutanat sau prin mediastin si anastomozat
la faringe
c) procedeul Kirschner:
- utilizeaza intregul rezervor gastric, trecut presternal,
anastomozat la esofagul superior (abandonat in prezent)
d) procedeul Amza Jianu:
- tub gastric, montat antiperistaltic, trecut presternal pana
la esofagul cervical
- procedeu bun, dar in multe cazuri insuficient
2. esofagoplastia cu ansa jejunala:
a) pe ansa izolata in Y a la Roux, cu scurtcircuitarea
stomacului
b) cu ansa jejunala exclusa bilateral, anastomozata superior
cu esofagul si inferior cu stomacul (Roux-Herzen)
Tratament

Esofagoplastie cu tub gastric montat antiperistaltic

Tratament

Esofagoplastie cu tub gastric montat in sens izoperistaltic

Tratament

Transpozitia gastrica: intreg stomacul este ascensionat in torace

Tratament
3. esofagoplastia cu colon:
- utilizata in cazul in care stomacul prezinta leziuni ce il fac inapt
pentru esofagoplastie
- orientarea ansei: in sens izo- sau anizoperistaltic (mai putin
importanta, intrucat colonul nu are o peristaltica vie, care sa se
opuna tranzitului)
- se pot folosi:
• colonul ascendent: procedeul Roith
• colonul transvers: procedeul Kelling
• colonul descendent si transvers: procedeul Orsoni
4. dermatoesofagoplastia (cu tub de piele): Bircher, Iancu Jianu
- confectionarea unui tub de piele, lung de 25 cm, trecut
presternal si anastomozat superior cu esofagul si inferior cu
stomacul
- pielea: recoltata de pe partea anterioara a toracelui
- procedeu laborios (luni de zile), complicat de aparitia a
numeroase fistule
- astazi, rezervat numai pentru esofagul cervical (procedeul
Harold Wookey), in cadrul unor tehnici mixte de esofagoplastie
Tratament

Esofagoplastie cu colon descendent

Herniile hiatale
Rapel anatomic
 Hiatusul esofagian
- canal musculofibros format
de diafragm
- la stanga liniei mediane
- dimensiuni: 2-5 cm
 ligamentul freno-
esofagian
- principalul element de
sustinere al esofagului
- fuziune a fasciilor
endotoracica si
endoabdominala, la nivelul
hiatusului esofagian
- laxitate/defect structural:
hernia hiatala
(ascensionarea stomacului
in torace)
Generalitati
 Definitie: varietate de hernie diafragmatica determinata de
migrarea transdiafragmatica, in torace, a stomacului, prin
hiatusul esofagian
 incidenta: 8-10%, 50% asimptomatici
 Clasificare:
1. Tipul I (de alunecare):
- cel mai frecvent
- ligamentul freno-esofagian: lax
- cardia si esofagul distal herniaza
prin hiatusul esofagian in torace
- jonctiunea cardio-esofagiana: supradiafragmatic
- frecvent asimptomatica
- intermitente (cardia mobila)/permanente
Generalitati
2. Tipul II (paraesofagiana,
prin rostogolire)
- ligamentul freno-esofagian:
defect focal anterior/lateral
de esofag
- cardia: intraabdominal
- parte din fornix migreaza
prin hiatusul esofagian in
torace
3. Tipul III (mixta):
- prezinta sac peritoneal
combinatie a tipurilor I si II
- “upside down hernia”:
4. Tipul IV:
varietate voluminoasa, cu
rotatie de 180° in jurul axei - hernierea altor organe in
proprii a stomacului (fixat asociere/nu cu stomacul
prin cardia si pilor) - mai frecvent: splina, colon
Generalitati
1. H. H. prin alunecare
 Factori etiopatogenici:
- obezitate (infiltrare grasa a tesuturilor, hiperpresiune
intraabdominala)
- hipertensiune abdominala prin: sarcina, constipatie
cronica, disurie, eforturi fizice mari
- deformari rahidiene (cifoza, scolioza): disfunctii ale
pilierilor
- traumatisme toraco-abdominale
- iatrogenii: operatii Heller, vagotomii, gastrectomii
- factori endocrini
1. H. H. prin alunecare
Tablou clinic:
1. Semne clinice ale RGE:
 durere:
- localizare: epigastrica/substernala
- iradiere: dorsala, zonele mamare, mandibula
- intensitate variabila, discontinua
- favorizata de: mese copioase, clinostatism postprandial,
pozitia cu toracele aplecat inainte
 pirozis, sialoree
 regurgitatii acide
 complicatii respiratorii: tuse spasmodica (spasm
laringian), pneumonie de aspiratie
 hemoragii oculte/clinic manifeste (hematemeza, melena)
1. H. H. prin alunecare
Tablou clinic:
2. Semne clinice legate de volumul tumorii:
 tulburari respiratorii (crize de dispnee in timpul meselor)
 tulburari cardiace (palpitatii, tulburari de ritm, dureri
anginoase)
- nu sunt legate de efort
- posturale/ dupa mese copioase
3. Asocieri patologice:
 Triada Saint: hernie hiatala, litiaza biliara, diverticuloza
colica
 Sindromul freno-piloric Roviralta: la nou-nascut, hernie
hiatala si hipertrofie pilorica
 Boala ulceroasa (UD)
1. H. H. prin alunecare
Complicatii:
1. esofagita peptica
2. ulcerul esofagian/ de colet
3. esofag Barret, cancer esofagian
4. gastrita hemoragica
5. anemie hipocroma (sangerari repetate)
6. pneumonii de aspiratie, abcese pulmonare
Explorari paraclinice:
1. Examenul baritat eso-gastric:
 pozitii standard/speciale (de provocare a refluxului)
 Trendelenburg, Brombart
 manevrele Valsalva, Muller
 procubit cu sac de nisip sub epigastru
 Rx de fata/profil
 1. H. H. prin alunecare
1. Ex. baritat eso-gastric: 2. Teste de evaluare a
 semiologie radiologica: RGE:
1. evidentierea herniei: imagine 3. ex. endoscopic
opaca, rotunda/ovalara, 4. esomanometria
supradiafragmatic stang, 5. determinarea directa a
retrocardiac, care coafeaza refluxului:
fornixul gastric
- Testul standard al
2. cardia: supradiafragmatic
refluxului acid
3. esofagul: lung, sinuos - Testul evacuarii gastrice
4. prezenta complicatiilor acide
- ulcer de colet/ ulcer - Testul perfuziei acide
esofagian (Bernstein-Baker)
- stricturi peptice - Monitorizarea pe 24 ore a
- modificari ale peretelui pH-ului in esofagul inferior
esofagian (esofagite severe)
 1. H. H. prin alunecare
2. Teste de evaluare a RGE:
3. ex. endoscopic
4. esomanometria
5. determinarea directa a
refluxului:
- Testul standard al refluxului
acid
- Testul evacuarii gastrice
acide
- Testul perfuziei acide
(Bernstein-Baker)
- Monitorizarea pe 24 ore a
pH-ului in esofagul inferior
2. H. H. paraesofagiana
 sub 5% din totalul HH;
 simptomatologia: determinata de defectul anatomic, cu
absenta manifestarilor de RGE
 caracteristic: sac herniar voluminos, cu colet, care se
poate strangula
 Semne clinice
- asimptomatica (mica)
- dureri epigastrice postprandiale
- tuse chintoasa
- eructatii
 Tranzitul baritat eso-gastric
- stomac herniat in torace, retrocardiac
- cardia in abdomen
2. H. H. paraesofagiana

Hernie paraesofagiana voluminoasa

tranzit baritat eso-gastric
2. H. H. paraesofagiana
 Complicatii:
1. Hemoragii oculte, cu anemie secundara
2. Ulcerul stomacului herniat: “ulcerul de colet”
- hemoragie: hematemeza, melena
- perforatie: in diafragm, pleura, plaman
- fistula gastro-pulmonara/gastro-pleurala
3. Volvulusul gastric:
- in HH mari
- triada Borchard - Lenormant
- durere epigastrica intensa
- efort de varsatura fara eficienta
- imposibilitatea de a trece o sonda in stomac

- radiologic: stomacul: 2 pungi suprapuse cu nivel de lichid

2. H. H. paraesofagiana
4. Strangularea gastrica:
- complicatie extrem de grava
- favorizata de plenitudinea stomacului si prezenta unui
orificiu herniar mic
- semne clinice:
- dispnee
a) toracice
- diminuarea MV
- zgomote anormale la baza toracelui
b) abdominale
- durere epigastrica intensa
- imposibilitatea de a voma
- imposibilitatea de a inghiti

- Rx. toraco-abdominala simpla: 2 nivele hidro-aerice, unul

supradiafragmatic retrocardiac, unul subfrenic
- complicatie: necroza cu perforatia stomacului strangulat
Tratament
 Optiuni terapeutice:
- tratament igieno-dietetic
- tratament medical
- tratament chirurgical
 Indicatii terapeutice:
1. HH de alunecare, asimptomatica: fara tratament
2. Tratament conservator (igieno-dietetic, medical):
- HH de alunecare cu RGE si esofagita usoara/moderata
3. Tratament chirurgical:
- simptomatologie de reflux refractara la tratamentul
conservator
- HH de alunecare cu esofagita severa
- simptome legate de volumul herniei
- tipurile II, III, IV, datorita complicatiilor acute grave
Tratament
1. Tratamentul igieno-dietetic:
 modificari posturale
- ortostatism postprandial
- dormit pe o perna mai inalta
 dieta adecvata
- scadere ponderala (la obezi)
- de evitat: cafeaua, alcoolul, fumatul, codimente, grasimi
- mese regulate, reduse cantitativ

 evitarea imbracamintii stramte

 exercitiu fizic regulat
2. Tratament medical:
 prokinetice: cisapride, metoclopramid
- creste tonusul SEI
- regleaza motilitatea esofagiana si gastrica
Tratament
 antiacide si antisecretorii (antiH2, inhibitori de pompa
protonica):
- reducerea aciditatii refluxului gastric
- amelioreaza simptomatologia si vindeca esofagita in 80-
85% cazuri
- nu sunt utile in esofagita severa
- nu amelioreaza peristaltica si tonusul SEI: recidive
frecvente
3. Tratamentul chirurgical:
- reducerea herniei
 obiective:
- rezectia sacului
1. cura herniei hiatale - inchiderea defectului parietal
2. recalibrarea hiatusului esofagian
3. intarirea sfincterului gastro-esofagian: combaterea RGE
- procedeu antireflux: Nissen, Toupet, Dor, Belsey
Tratament
3. Tratamentul chirurgical:
 cale de abord: abdominala/
toracica/ mixta/
laparoscopica
- tipul III: se prefera abordul
toracic (esofag scurt)
Tratament
3. Tratamentul chirurgical:
 tratamentul complicatiilor:
a) necroza/ perforatia
stomacului herniat:
- rezectie polara superioara
pana in tesut sanatos
- drenaj pleural aspirativ
- drenaj subfrenic
b) stricturi peptice:
- tratament dilatator (bujii
metalice, sonde cu balonas)
- tratament chirurgical (esecul
tratamentului dilatator,
stricturi rigide): rezectia
esofagului patologic, cu
esofagoplastie
Tumorile benigne
ale esofagului
Tumorile benigne ale esofagului
 rare, <1% din totalul tumorilor esofagiene
 mai frecvente la barbati, varsta adulta
Anatomie patologica:
1. chistele: mai frecvente in segmentul inferior
- congenitale
- dermoide
- de origine glandulara esofagiana
- reduplicari esofagiene (prin obstructia
orificiului esofagian al unui diverticul)

2. polipii: tumori pediculate

- structura mixta: epiteliala si conjunctiva
- cand sunt voluminosi obstruaza lumenul
- se pot desprinde spontan in lumen
Tumorile benigne ale esofagului
3. leiomioamele: cele mai frecvente tumori esofagiene

a) dezvoltare intramurala:
- mucoasa supraiacenta indemna
- tumori mari: ulcerarea mucoasei prin compresiune
b) dezvoltare intraluminala:
- tumori pediculate, sub actiunea peristaltismului esofagian
- mai frecvente la nivelul esofagului inferior

4. alte tumori (rare): fibroame, lipoame, mixoame

- baza larga de implantare
- mucoasa esofagiana suprajacenta: indemna
Tumorile benigne ale esofagului
Semne clinice:
 la dimensiuni mici: asimptomatice (descoperire
radiologica intamplatoare)
 tumorile voluminoase: simptomatice prin obstructia
lumenului esofagian
1. Disfagia
- apare la tumori >6 cm diametru
- evolutie lenta, indelungata (ani de zile)
- variatii de intensitate: accentuate de spasmul esofagian
- brusca, pe fondul unui sindrom disfagic:
obstructia brusca a cardiei prin tumori pediculate
2. jena dureroasa retrosternala
- senzatie de presiune
- senzatie de corp strain in esofag
Tumorile benigne ale esofagului
3. regurgitatii nefetide
4. alte semne:
- sangerari ale mucoasei (anemie cronica)
- sughit, disfonie (iritatie nervoasa)
Explorari paraclinice:
1. Tranzitul baritat:
 evidentiaza prezenta tumorii:
a) forma circumscrisa:
- devierea axului esofagian cu deformarea
lumenului
- imagini lacunare date de boselurile tumorii
b) forma polipoida: lacuna rotunda/ovalara,
Leiomioame
margini nete, ce ingusteaza lumenul esofagian esofagiene
 tulburari de peristaltica: spasme esofagiene
 dilatatia esofagului proximal de tumora: exceptionala
Tumorile benigne ale esofagului
2. Endoscopia: Papilom esofagian
 evidentiaza tumora
 biopsia cu examen HP
pune dg. de certitudine
 leiomioamele nu trebuie
biopsiate, datorita:
- riscului hemoragic
- dezvoltarii unui proces
aderential intre tumora si
mucoasa: extirpare
dificila

leiomioame:
aspecte endoscopice
Tumorile benigne ale esofagului
Tratament:
1. tumori polipoide mici:
rezectie endoscopica
2. tumori intramurale
macronodulare (chist,
fibrom, leiomiom):
enucleere prin abord
transtoracic, fara a
deschide mucoasa
3. formele difuze
(pahiesofag):
esofagectomie
totala/partiala si
Polip esofagian:
reconstructie cu tub rezectie endoscopica
gastric
Tumorile maligne
ale esofagului
Etiopatogenie
 80% din afectiunile esofagului
 prognostic sever, mortalitate ridicata
 incidenta maxima: 50-60 ani
 raportul B/F este de 4-6/1.
 variatii geografice mari probabil legate de obiceiuri
alimentare specifice
 factori favorizanti:
1. iritatiile alimentare mecanice si chimice persistente :
 fumatul, bauturi alcoolice tari, nitrozaminele,
 defecte de masticatie, carii
 malnutritia, hipoproteinemia, hipovitaminoze
 anemii feriprive cronice
Etiopatogenie
2. factori famiali, genetici (tiloza – afectiune autozomal
dominanta)
3. factori virali – virusul papilomului uman
4. stari precanceroase:
 esofagitele cronice: postcaustice, de reflux
gastroesofagian
 acalazia cardiei (esofagita cronica de fermentatie,
grefarea facindu-se pe zona dilatata)
 diverticuli esofagieni
 esofagul Barrett
 sindromul Plummer-Vinson (mai ales la femei)
 esofagita postiradiere
 leucoplaziile, tumorile benigne esofagiene
Morfopatologie
 incidenta crescuta a neoplasmului esofagian la nivelul
stramtorilor sale fiziologice
 in marea lor majoritate, de natura epiteliala
I. Forme histologice microscopice:
1. Carcinomul pavimentos (malpighian): 75%
a) Carcinomul pavimentos scuamocelular:
- forma dominanta in 2/3 superioare ale esofagului
- prognostic sever, radio si chimiorezistent
b) Carcinomul pavimentos bazocelular: forma mai rara
- evolutie locala lenta, metastazare tardiva
- radiosensibilitate si chimiosensibilitate (la cisplatin)
- prin aceste caracteristici: prognostic mai favorabil
Morfopatologie
2. Adenocarcinomul: 24%
 se intalneste in 1/3 inferioara a esofagului
 originea tumorii poate fi in:
- insule ectopice de mucoasa gastrica
- focare de metaplazie ale epiteliului columnar (esofag
Barret)
- cancer al polului gastric superior, extins secundar la
esofag
- glande submucoase proprii ale esofagului
3. Alte cancere, mai putin frecvente (1%):
- cilindromul : cu evolutie rapida si metastaze precoce
- carcinomul cu celule mici
- carcinomul adenoid chistic
- sarcomul/carcinosarcomul: cancere non-epiteliale
Morfopatologie
II. Forme histologice
macroscopice:
1. cancerul vegetant (60%):
 tumora sesila, cu baza larga
de implantare,
 proeminenta in lumenul
esofagian,
 suprafata friabila, cu
sfaceluri si leziuni necrotice
 tendinta la extensie
circumferentiala cu
obstructia lumenului,  caracteristic: invazia rapida a
manifestata clinic prin peretelui esofagian si a
disfagie structurilor invecinate
 potentialul metastatic cel (trahee, bronhie, pleura,
mai ridicat plaman, mediastin, nervi,
2. cancerul ulcerat (25%): vase).
 leziune ulcerativa  in cancerul peretelui esofagian
crateriforma, cu marginile anterior: fistule esotraheale
proeminente, pe o zona sau esobronsice
indurata, infiltrata neoplazic
Morfopatologie
3. cancerul infiltrativ (15%):
 infiltratia neoplazica intinsa
in sens axial si
circumferential
 peretele esofagian rigid
(schir)
 stenoza esofagiana stransa,
circumferentiala.
4. forme mixte: in fazele
avansate, ulceratia tumorii
fiind constant prezenta
5. “early cancer” : cancerul  placa albicioasa sau ulceratie
esofagian incipient, limitat la
superficiala
mucoasa si submucoasa
 prognostic bun, sansele de
 complet asimptomatic
vindecare maxime
 descoperire ocazionala, prin  adenopatie posibila prin
endoscopie (teste de
invazia plexurilor limfatice
screening, alta suferinta
ale submucoasei
asociata)
Morfopatologie
Evolutia naturala. Cai de extensie:
1. Extensia locala:
a) in sens axial: depaseste cu 6-9 cm superior si cu 5 cm
inferior limitele macroscopice ale tumorii
b) in sens radiar: prinde progresiv mucoasa, submucoasa,
musculara, cu invazia structurilor din jur
- cancerele esofagului inferior: pleura dreapta, pericardul,
pilierii diafragmatici, corpii vertebrali
- neoplaziile esofagului superior/mijlociu: traheea, bronsia
stanga, nervul recurent stang, crosa aortei, ductul toracic.
- absenta seroasei cu invazia precoce a acestor structuri
explica prognosticul sever si slaba rezecabilitate
- extensia axiala poate fi corelata cu invazia laterala
- extensia axiala peste 5-8 cm: tumora adesea nerezecabila
datorita extensiei laterale
Morfopatologie
c) in sens circumferential: stenozarea progresiva a
lumenului si aparitia disfagiei
2. Extensia limfatica: neoplasm foarte limfofil
 3 cai principale:
1. superior: ggl. carotidieni, jugulari, supraclaviculari
2. median: mediastin, ggl. peribronsici
3. inferior: ggl. pericardici, ai coronarei gastrice
3. Extensia hematogena: diseminari neoplazice la distanta
- tributar atat circuitului venos sistemic cat si celui portal
(in partea inferioara).
- sediile cele mai frecvente: pulmon, ficat
- alte localizari: oase, creier, rinichi.
 Morfopatologie
Clasificarea TNM
 Categoria T: gradul de penetrare a tumorii primare in peretele
esofagian.
Tx – invazie parietala nedeterminata
T0 – fara tumora macroscopica, citologie pozitiva
Tis – carcinom in situ sau intraepitelial
T1 – tumora limitata la mucoasa (“early cancer”) si submucoasa
T2 – invazia muscularei
T3 – invazie pana la adventice, fara extensie extra-esofagiana
T4 – invazie extraesofagiana in structurile adiacente
 Categoria N: invazia limfatica
Nx – invazia ganglionara nu poate fi evaluata
N0 – fara metastaze in ganglionii regionali
N1 – cu metastaze ganglionare regionale

• cervicali, supraclaviculari: N. esofagian cervical

• mediastinali, perigastrici: N. esofagian toracic/de jonctiune esogastrica
N2 – N4 – invazia grupelor ganglionare la distanta
Morfopatologie
 Categoria M: metastaze la distanta
Mx – metastazele sistemice nu pot fi evaluate;
M0 – fara metastaze la distanta;
M1 – metastaze sistemice sau/si invazie ganglionara la distanta (N2-
N4)- dupa clasificarea japoneza – M lyn.

Clasificarea stadiala TNM:

Stadiul 0 Tis N0 M0
Stadiul I T1 N0 M0
Stadiul IIA T2-3 N0 M0
Stadiul IIB T1-2 N1 M0
Stadiul III T3 N1 M0
T4 oriceN M0
Stadiul IV oriceT oriceN M1
oriceT si Mlyn(N2-N4)
Semne clinice
I. Perioada de debut:
 lunga perioada de latenta
 debut insidios si semne clinice discrete: diagnostic tardiv,
cu limitarea posibilitatilor terapeutice
 semne generale absente, apetitul pastrat
 semne locale: sindrom esofagian incomplet, de slaba
intensitate
1. senzatie de apasare retrosternala
2. disfagia: intermitenta si capricioasa
- senzatie de «nod in gat» la ingestia de alimente solide/
fierbinti
- fara aspectul paradoxal si oscilatiile mari din acalazie
- consecinta tulburarilor in motilitatea esofagiana induse de
prezenta tumorii
- raspuns partial si temporar la regim igieno-dietetic
(cateva saptamani)
Semne clinice
II. Perioada de stare :
 simptomatologia: accentuata si suparatoare
 diagnosticul este evident, sansele de vindecare sunt limitate
 semne locale: Sindromul esofagian
1. Disfagia: simptomul dominant
- lent progresiva, initial intermitenta, apoi permanenta
- selectiva initial (pentru solide si semisolide), evoluand catre
disfagie totala
- debut brutal (rar): prin impactarea bolului alimentar la
nivelul tumorii
- in localizarile la nivelul stramtorilor fiziologice, apare mai
precoce si evoluaza mai rapid
- disfagia prin obstructie luminala: tardiva (invazie peste 2/3
din circumferinta esofagului, lumen sub 5 mm)
- disfagia totala: invazia circumferentiala de 90%, iar cea
axiala peste 2 cm
Semne clinice
2. Durerea retrosternala
- sediu: cervical, retrosternal sau abdominal, in functie de
localizarea procesului neoplazic
- deglutitie dureroasa (odinofagia): semn de debut (10%)
- iradierea dorsala: invazia mediastinului posterior, pleurei si
periostului vertebral.
3. Regurgitatiile alimentare
- reduse cantitativ, postprandial precoce
- aspirarea continutului: tuse, stridor, bronsite,
bronhopneumonii de aspiratie
- striuri sanguinolente sau chiar franc hemoragice (prin
necroza si ulceratie de la nivelul tumorii)
- regurgitatii filante (varsaturi pituitare, apa de cancer):
tumori infiltrative cu evolutie lenta si megaesofag secundar
4. Sialoreea si eructatiile fetide: tardiv
5. Anorexia selectiva pentru carne
Semne clinice
Semne generale: Sindromul de impregnare neoplazica
 initial, starea generala: nemodificata
 pierdere ponderala severa: prin disfagie, apoi impregnare
neoplazica
 emaciere si casexie
 anemie cronica prin sangerari repetate
 astenia, adinamia,
 subfebrilitate: prin infectii intercurente
Complicatii:
1. invazia directa a laringelui sau a nervului recurent (mai
ales stang): disfonie, voce bitonala, paralizia corzilor
vocale
2. extensia in arborele traheo-bronsic: fistula esotraheala
sau esobronsica
- tuse chinuitoare si senzatie de sufocare la ingestia de lichide
- prezenta resturilor alimentare in expectoratie
- bronhopneumonie de aspiratie, abcese pulmonare
Semne clinice
3. suprainfectia tumorii: stare febrila/ subfebrila, embolii
pulmonare
4. adenopatii cervicale, supraclaviculare, mai rar, axilare
5. reducerea mobilitatii laterale a hipofaringelui in localizarile
cervicale, prin invadarea coloanei vertebrale
6. metastazele hepatice: hepatomegalie, icter, durere in
hipocondrul drept
7. compresiunea simpaticului cervical: sindrom Claude-
Bernard-Horner (mioza, ptoza palpebrala, enoftalmie)
8. compresiune mediastinala: sindrom de vena cava
superioara
9. iritatia frenica: sughit
10. dureri toracice: invazia corpilor vertebrali sau a aortei
11. penetrarea tumorii in aorta sau vasele pulmonare (rara
dar foarte grava): hemoragie digestiva superioara masiva
Explorari paraclinice
1. Tranzitul baritat: - modificari ale reliefului mucos
a) in stadii incipiente - rigiditate parietala segmentara
- ulceratii superficiale
b) in perioada de stare:
- nisa maligna: pierdere de substanta alungita,
neregulata, marginita de un burelet proeminent, pe un
soclu rigid, incastrata in peretele esofagian
- lacuna: tumori vegetante, necircumferentiale, care
realizeaza o ingustare excentrica a lumenului esofagian
(mai rar intalnita)
- stenoza: defileu anfractuos, rigid, ocolit de unda
peristaltica
c) in fazele avansate: leziuni combinate
- forme ulcero-vegetante: nisa in lacuna
- stenoze stranse - canal filiform, neregulat, rigid
- stop complet
- dilatatia variabila a lumenului in amonte
Explorari paraclinice
1. Tranzitul baritat:
a) in stadii incipiente
- modificari ale reliefului mucos
- rigiditate parietala segmentara
- ulceratii superficiale
b) in perioada de stare:
- nisa maligna: pierdere de
substanta alungita,
neregulata, marginita de un
burelet proeminent, pe un
soclu rigid, incastrata in
peretele esofagian
c) in fazele avansate: leziuni
- lacuna: tumori vegetante, combinate:
necircumferentiale, care - forme ulcero-vegetante: nisa
realizeaza o ingustare
in lacuna
excentrica a lumenului
esofagian (mai rar intalnita) - stenoze stranse
- stenoza: defileu anfractuos, - canal filiform, neregulat, rigid
rigid, ocolit de unda - stop complet
peristaltica - dilatatia variabila a lumenului in amonte
Aspecte radiologice

N. Esofagian – forma infiltrativa N. Esofagian – forma vegetanta

Aspecte radiologice

N. faringo-esofagian
N. esofagian – forma ulcerata
N.cardio-esofagian
 Explorari paraclinice
2. Examenul endoscopic:
vizualizarea directa a tumorii
 aspectul macroscopic:
vegetanta, ulcerata, infiltrativ-
stenozanta
 localizarea ei (masurarea
distantei de la arcada dentara)
 estimarea dimensiunilor ei
 biopsia cu ex. histopatologic:
diagnosticul de certitudine
 citologia dirijata si coloratiile
vitale (albastru de toluidina
1%, solutie Lugol 3%): leziunile
incipiente
 ecoendoscopia: invazia
parietala si metastazele
limfatice mediastinale
Explorari paraclinice
Cancer esofagian pe esofag Barret

Cancer esofagian – ecoendoscopie:

a) forma infiltrativa
b) forma vegetanta
Explorari paraclinice
3. Laringoscopia si
bronhoscopia: aspectul
traheei, paralizia recurentilor
4. Tomografia computerizata:
 sediul si extensia tumorii
 invazia loco-regionala
 metastazele la distanta
5. RMN

• adenopatia si invazia neoplazica

• raportul tumorii cu crosa aortei
6. Azygografia: invazia tumorala
a venei azygos
7. Toracoscopia diagnostica:
invazia mediastinala, prezenta
adenopatiei cu prelevare de
biopsie
Explorari paraclinice
5. Laparoscopia diagnostica (cu citologie
peritoneala)
adenopatia neoplazica
metastaze hepatice sau peritoneale

6. Bronhoscopia: extensia tumorala in arborele

bronsic, fistule esotraheale/ esobronsice
7. Ecografia abdominala: metastaze hepatice
8. Scintigrafia hepatica/osoasa: diagnosticul
precoce al metastazelor osoase
9. Radiografia toracica simpla
• metastaze pulmonare
• atelectazii segmentare prin obstructie
• bronhopneumopatii secundare fistulelor sau aspiratiei
Explorari paraclinice
13. Dozarea markerilor tumorali
- nu are specificitate de boala sau de organ
- utila in monitorizarea eficientei gestului
chirurgical cu viza radicala (normalizarea
valorilor)
- utila in urmarirea pe termen lung (recidivele sau
metastazele se insotesc de cresterea valorilor
acestora)
- mai frecvent utilizati: ACE (antigenul carcino-
embrionar) si SCC (antigenul scuamocelular),
localizat in citosol, prezent in celulele
malpighiene normale si patologice
Diagnostic diferential
a) Disfagia din afectiuni sistemice 1. sclerodermia
2. boli neuromusculare
Exista un context clinic specific.
b) Disfagia prin compresiune esofagiana extrinseca:
1. adenopatii tbc, tumori mediastinale
2. insuficienta cardiaca cu hipertrofie atriala dreapta
3. anevrism al crosei aortei

Explorarile imagistice ale toracelui evidentiaza leziunea.

c) Disfagia din afectiuni esofagiene benigne:
1. acalazia cardiei
2. stenoze peptice (post esofagita de reflux)
3. stenoze postcaustice
4. ulcer esofagian cicatrizat cu stenoza
5. diverticuli esofagieni voluminosi
6. disfagia sideropenica Plummer Vinson
7. inelul Schatzki

Examenul radiologic baritat si endoscopia cu biopsie si examen

histopatologic transeaza diagnosticul.
Tratament
Clasificarea anatomo-chirurgicala:
A. Cancerele primitive esofagiene:
1. Tumorile subaortice necesita:
- cale de acces transpleuro-diafragmatica stanga
- rezectia tumorii
- reconstructia intratoracica (stomac, intestin)
2. Tumorile juxta si supraaortice necesita:
- cale de acces mixta cervico-toracica
- anastomoza cervicala (cu stomac, intestin)
B. Cancerele secundare extinse la esofag:
1. Cancerele gurii esofagului:
- rezectie larga esofagiana si faringiana
- esofago/laringoplastie
2. Cancerele cardiei cu punct de plecare la fornix:
- esofagectomie partiala
Tratamentul chirurgical
I. Tratamentul chirurgical radical:
 indicatii  stare generala buna
 tumori localizate
 fara extensie la organele vecine

 semne certe de inoperabilitate  fistule esobronsice

 ganglioni supraclaviculari
 generalizare abdominala
 metode de exereza:
1. Esogastrectomia polara superioara:
- cancerele esofagului abdominal si toracic inferior
- abord mixt: toraco-abdominal
2. Esofagectomia largita:
- cancerele treimii medii
- abord toracic
3. Esofagectomia totala: cancerele treimii medii
Tratamentul chirurgical
II. Tratamentul chirurgical paliativ:
1. gastrostomia
- definitiva: cancerele avansate, stenozante
- temporara: alimentarea si refacerea starii biologice a bolnavului,
in vederea operatiei curative
2. anastomoze eso-gastrice paliative: cancerele esofagului
inferior
Metodele paliative endoscopice:
- intubarea transtumorala: montarea unui stent care
mentine permeabil lumenul digestiv
- dilatatii endoscopice
- fotocoagularea endoscopica cu LASER: coagularea si
necroza tumorii
- electrocoagulare endoscopica: risc crescut de hemoragie
si perforatie
- terapia fotodinamica
- brahiterapia/ chimioterapia locala
Tratament

Cancer stenozant al jonctiunii Aspect radiologic dupa

eso-gastrice, inoperabil montarea stentului
Tratamentul complementar
1. Radioterapia
a) paliativa: stadiile avansate (III si IV), depasite chirurgical
- permite o ameliorare tranzitorie a disfagiei, in general nu
mai mult de 2-3 luni
b) adjuvanta: pre sau post operator
- rezultate modeste
2. Chimioterapia
- adjuvanta/ paliativa, in cadrul unor protocoale complexe
- cele mai utilizate: cisplatinul si 5-fluorouracilul
- mai nou, taxanii – docetaxel si paclitaxel
3. Imunoterapia nespecifica
- levamisol si vaccinuri antimicrobiene, in cure de 6-8
saptamani
Prognostic
 sever datorita unor elemente clinice definitorii care ii
imprima caracterul de maxima gravitate :
1. evolutie silentioasa indelungata, cu invazie regionala si
metastazare limfatica, fiind diagnosticat frecvent in stadii
depasite chirurgical
2. suprainfectie frecventa
3. afectare severa a statusului biologic al bolnavului (casexie
toxico-neoplazica)
 de la debutul clinic, durata medie de viata: 7-8 luni
 decesul: cel mai frecvent prin bronhopneumonie
 prognostic favorabil:
- cancerul ‘in situ’ si ‘early cancer’ – caracterul limitat al
leziunilor
- carcinomul bazocelular – evolutie lenta, metastazare
tardiva, radio si chimiosensibilitate
Prognostic
 alti factori de prognostic favorabil:
- prezenta unui grad inalt de diferentiere celulara
- infiltratul limfocitar peritumoral si histiocitoza sinusala
ganglionara
 rezecabilititatea in momentul prezentarii la medic:25-55%
 in absenta metastazelor ganglionare, rata medie a
supravietuirii la 5 ani este de 43%
 adenopatia neoplazica:
- prezenta la aproximativ ¾ dintre pacienti in momentul
interventiei chirurgicale
- scade supravietuirea la 5 ani la 3-5%
 rolul esential al diagnosticului precoce: orice tulburare
in functia motorie a esofagului, mai ales dupa 40 ani,
trebuie investigata pana la infirmarea/confirmarea dg. de
cancer