Adenomul toxic tiroidian

I. Definitie:
Adenomul toxic tiroidian este o tumora benigna (necanceroasa) care produce hormoni tiroidieni
autonom, fara a se mai afla sub cotrolul normal exercitat de hipotalamus si hipofiza. Atunci cand
aceasta secretie devine excesiva apar manifestarile de hipertiroidie.
II. Frecventa:
Reprezinta 3-5% din toate cazurile de hipertiroidie. Poate aparea la orice varsta, fiind cel mai
frecvent descoperit la pacienti cu varste curpinse intre 20-40 de ani.
III. Cauza:
In multe dintre cazuri, este reprezentata de o mutatie care activeaza receptorul de TSH si
determina un nodul sa-si mareasca progresiv dimensiunile si sa produca hormoni tiroidieni in
exces. Altfel zis, din cauza acestei mutatii, nodulul respectic se comporta ca si cum ar fi stimulat
in mod cronic de la nivel hipofizar.
IV. Manifestari:
Adenomul toxic tiroidian se manifesta din punct de vedere clinic sub forma unui nodul tiroidian
unic. De obicei pacientul isi aminteste ca nodulul respectiv a aparut de mult timp (cativa ani),
timp in care a crescut lent in dimensiuni. Cand atinge 2.5-3cm in diametru productia de hormoni
devine excesiva, determinand manifestarile tipice de hipertiroidie. De obicei nodulul este vizbil
cu ochiul liber atunci cad ajunge in aceasta faza de hipertiroidie, putand determina fenomene
compresive (dificultati la inghitire si respiratie) pe trahee si/sau esofag . Spre deosebire de Boala
Basedow-Graves nu exista niciun fel de manifestari oculare asociate.
V. Diagnosticul:

este sugerat de prezenta unui nodul tiroidian de dimensiuni mari, elastic, mobil la
inghitire, in asociere cu manifestari de hipertiroidie;
este confirmat de scintigrafia cu iod radioctiv, cara va evidentia o zona captanta bine
circumscrisa (nodul cald) corespunzatatoare nodulului palpabil, si de decelearea unui
nivel sub limita inferioara a normalului a TSH; pe scintigrafie, restul glandei va capta
slab iodul, fiind inhibata de nodulul autonom;
ecografia tiroidiana va evidentia cu usurinta adenomul, deseori indicand prezenta unei
vascularizatii crescute la nivelul acestuia; ecografia nu este totusi absolut necesara
diagnosticului, deoarece nu exista un aspect ecografic tipic care sa poata fi recunoscut;

Scintigrafie tiroidiana cu imagine tipica de adenom toxic (zona intunecata), cu inhibarea

captarii in restul glandei; cu linie rosie punctata este evidentiat conturul tiroidei.
VI. Tratament:
1. Medicamentos (antitiroidiene de sinteza: Thyrozol, Carbimazol, Propicyl):

se utilizeaza pentru a normaliza productia de hormoni tiroidieni inainte de aplicarea unui

tratament definitiv (radioiod sau operatie); aceasta normalizare se obtine, de obicei, in
cateva saptamani de tratament;
este util in special la pacientii varstnici, care au un risc cardio-vascular ridicat si la care
instituirea directa a unuia din tratamentele de mai jos in conditiile hipertiroidiei
necorectate poate fi periculoasa;

2. Iodul radioctiv:

teoretic este tratamentul ideal deoarece va fi captat preferential de catre adenomul toxic
si mult mai putin de restul glandei, care este inhibata; in acest fel efectul maxim de
distructie va fi la nivelul nodului repseciv si mult mai scazut pe tesutul tiroidian normal;
practic, apare in multe cazuri si afectarea tesutului tiroidian sanatos cu aparitia
hipotiroidismului, ceea ce impune controlul periodic (la 3 luni initia, apoi la 6 luni si,
daca nu sunt modificari, anual); daca in urma tratamentului cu iod radioactiv apare
hipotiroidia, se va initia substitutia cu l-tiroxina;

3. Operatia:

se utilizeaza cand nodulul este foarte mare si produce compresie pe organele invecinate;

consta, in majoritatea cazurilor, in indepartarea intregului lob tiroidian care contine

adenomul; postoperator se va incepe tratamentul cu l-tiroxina, pentru a inlocui prductia
unei jumatati de tiroida (doza medie: 50 micrograme/zi);

VIII. Complicatii:
Netratata, hipertiodia poate avea efecte negative severe asupra inimii, oaselor si a calitatii vietii
in general:
1. la nivel cardiac determina aparitia pulsului neregulat, resimtit de pacient sub forma unor
palpitatii suparatoare; in cazuri severe poate aparea fibrilatia atriala (o aritmie cardiaca
periculoasa) sau insuficienta cardiaca;
2. la nivel osos determina aparitia osteoporozei, mai ales la femeile aflate in menopauza;
osteoporoza creste riscul de fracturi;
3. creste nervozitatea, iritabilitatea, afecteaza functia reproductiva;