Adenom tiroidian toxic

(boala Plummer)

AUTOR : NATALIA MACHIDON, GR. M1520

 Adenomul tiroidian
Glanda tiroidă este un organ cu secreție internă, situat în față și pe ambele laturi ale cartilajului
tiroidian. E de o consistență moale, are dimensiuni mici și poate fi simțit cu mâinile. Anatomic, e
compus din 2 părți, care sunt conectate prin istm. Această glandă produce tiroxină și triiodotironină.
Hormonii dați influențează metabolismul, sistemul cardiovascular, capacitatea de muncă a
intestinului, nivelul de glucoză.

Adenomul tiroidian e o tumoare benignă, care crește din țesutul tiroidian. De multe ori acest termen
în clinică e înlocuit cu „adenomul nodul tiroidian”, care se dezvoltă din țesuturi de un anumit tip.
Tumoarea duce la creșterea activității glandei tiroide, care decurge ca un hipertiroidism sau criză
citotoxică.
Este un neoplasm, care are potențial de malignitate. Sub influența unor factori, ea are înclinația spre
malignitate, adică degenerarea în cancerul tiroidian. Prin urmare, tratamentul adenoidelor tiroidiene
ar trebui să înceapă cât mai curând posibil.
 Clasificarea adenom tiroidian

Această tumoare se clasifică la nivelul de celule, din care ea poate să

crească:
1. Folicular – este un noduleț mic, rotund, care e acoperit de o capsulă.
2. Papillomatos – când se aseamănă cu un chist.
3. Toxic – Boala Plummer, produce un număr mare de hormoni, simptomatologia
este caracteristică.
4. Neoplasm — din celulele tiroidiene A, B, C.
 Cauzele bolii nu sunt bine înțelese. Factorii care
contribuie la apariția adenomului a glandei
tiroide:
Activitatea crescută a glandei pituitare. Adenomul de multe ori apare pe fondul impactului excesiv asupra hormonilor de țesut
mamar, care sunt produși in glanda pituitara.
• disfuncții ale sistemului nervos autonom, reglarea funcției organelor interne.
• riscurilor profesionale.
• dezechilibru hormonal general.
• disfuncția axei hipotalamo-hipofizo;
• disfuncții ale sistemului nervos autonom;
• factori ereditari;
• efecte toxice profesionale și de uz casnic;
• poluarea mediului înconjurător;
• deficit prelungit de iod din dieta
 Clasificări
oClasificarea tireotoxicozei în funcţie de gradul de manifestare
• Forma uşoară (gradul I)
• Forma medie (gradul II)
• Forma severă (gradul III)
oClasificarea guşei
1. Gradul 0 – glanda tiroidă nu se palpează.
2. Gradul I – se palpează istmul tiroidian mărit.
3. Gradul II – se palpează ambii lobi.
4. Gradul III – sunt vizibili ambii lobi şi istmul tiroidian (îngroşarea gîtului).
5. Gradul IV – mărirea excesivă a glandei tiroide (guşă vizibilă la distanţă).
6. Gradul V – guşă de dimensiuni mari (care deformează configuraţia gîtului).
Notă: gradele I şi II corespund hiperplaziei glandei tiroide, iar gradele III – V constituie guşa.
 Adenom tiroidian
toxic (boala Plummer)
Adenomul toxic este o subspecie de аdеnоm al glandei tiroide.
Este neoplasm benign, care este capabil de a produce o mare
cantitate de hormoni. Această tumoare poate fi renăscută din
adenoidele inactive ale glandei tiroide. Datorită hipersecreției
hormonilor, funcțiile multor organe și sisteme importante încep să
suprime.Acest diagnostic se pune după efectuarea multiplelor
investigații , deoarece simptomele sunt similare cu semnele altor
boli. Adenomul toxic tiroidian este un nodul benign, de obicei de
tip folicular, ce determină hipertiroidie in contexul unei gusi
uninodulare si uneori poate evolua spre adenochist.Nodulul are
consistenta ferma si elastica, iar clinic apar semnele tireotoxicozei
(hipertiroidie), dar fara oftalmopatie.
 Etiologia
Adenomul dat produce un hormon T4 (triiodtironină), care este cu acțiune rapidă.
Acest lucru se întâmplă în mod autonom, indiferent de capacitatea funcțională a
glandei tiroide. Totodată, nivelul de hormoni în sânge va fi mai mare decât
norma. Glanda pituitară începe să suprime funcția glandei tiroide, pentru ca să
producă mai puțin hormoni de stimulare tiroidiană. Faptul duce la o scădere a
funcției țesutului tiroidian, iar în perioada postoperatorie — la hipotiroidism.
Acest tip de adenom crește din țesutul tiroidian. Mai întâi, poate fi o tumoare
nefuncțională, care se transformă în funcțională, și începe să producă hormoni,
ceea ce duce la un dezechilibru hormonal.
Tabloul clinic
Tabloul clinic al bolii Plammer este similar cu gușa difuză toxică. Un semn distinctiv
este o deteriorare în funcționarea sistemului cardiovascular.
Simptomele comune ale bolii Plammer:
• Schimbarea permanentă a stării de spirit.

• Probleme ale sistemului cardiovascular: tahicardie necontrolată, aritmii, apariția extrasistolei,

creșterea tensiunii arteriale.

• Probleme digestive: disfuncția ficatului, pancreasului, crampe abdominale, diaree, constipații.

• Încălcarea sistemului nervos autonom: febră, scădere în greutate, o inexplicabilă intoleranță la

căldură.

Cursul bolii este posibil într-o stare compensată și decompensată. În primul caz
simptomatica nu este atât de pronunțată . Motivele sunt următoarele: glanda pituitara
nu inhiba TSH, fonul hormonal se păstrează. În cazul stării decompensate
dezvoltarea bolii este însoțită de hipertiroidismul și scăderea TSH în sânge.
 Diagnosticul pozitiv
Diagnosticul se pune după vizita la endocrinolog, pentru a exclude alte boli, după ce se efectuază un număr mare de
investigații și, după confirmarea existenței tumori pe glanda tiroidă.
Se ia o probă de biopsie pentru a studia țesuturile tumorale pentru prezența malignității. Acest lucru stabilește de la care
celule se formează acest neoplasm.
USD a glandei tiroide, ceea ce dă posibilitatea de a vedea forma tumorei, consistența, de a evalua dimensiunile și locația
exactă.
CT și RMN-ul de scanare a gâtului.
Scintigrafia glandei tiroide. Acest studiu este realizat cu ajutorul iodului radioactiv, care nu este periculos pentru pacient. El
se injectă bolnavului și după 24 de ore se efectuiază scanarea. Această procedură arată, de asemenea, prezența adenoidelor.
Ea nu se va colora și va fi de nuanță închisă, și va demonstra dacă aceast adenom e funcțional.
Testul de sânge pentru hormonii tiroidieni, ceea ce poate arăta starea fonului hormonal.Paraclinic apare excesul de hormoni
tiroidieni cu TSH scazut,
 La scintigrafie nodulul apare hipercaptant, iar restul parenchimului este hipocaptant, reprezentand inhibitia functionala
 Tratament
Unicul tratament — doar intervenția chirurgicală promptă
Există 2 moduri de a elimina adenomul:
oRezecția completă a glandei tiroide.

Este operația în care se extirpă în totalitate parenchimul glandular tiroidian. Tiroidectomia totală prin disecție capsulară este
considerată intervenția optimă pentru gușile multinodulare, fiind recomandată și de European Thyroid Cancer Taskforce. Se face sub
anestezie generală cu intubație oro-traheală, anestezia locală nemaifiind de actualitate.
oRezecția parțială — eliminarea doar a adenomului — țesuturile sănătoase sunt salvate. În acest tip de intervenție chirurgicală se
extirpă cea mai mare parte din parenchimul glandei tiroide lăsându-se bilateral, la nivelul marginii postero-interne o lamă de țesut
glandular care să asigure funcția tiroidiană. În acest fel se protejează nervul laringeu recurent și se evită lezarea glandelor paratiroide, care
sunt elemente importante de raport anatomic la nivelul marginii postero-interne.
Se optează în general pentru îndepărtarea a două treimi din glandă, începându-se cu o incizie estetică dar suficient de largă pentru
vizualizarea structurilor anatomice interesate și se va face explorarea completă a glandei, chiar dacă este afectat doar un singur lob. Se vor
respecta principiile chirurgiei vasculare, astfel încât intervenția va fi blândă și atraumatică.
Vă mulțumesc pentru
atenție