Comunicare non-violenta cu semenii

si adultii.
 Dacă aș fi:
 Dacă aș fi pasare aș fi ___________

 Dacă aș fi floare aș fi ___________

 Dacă aș fi copac aș fi ____________

 Dacă aș mai fi copil aș fi __________

 Dacă aș fi părinte aș fi ___________

 FUNCŢIILE COMUNICĂRII

 funcţia emotivă îndeplinită de emiţător;

 funcţia de cunoaştere îndeplinită de receptor;
 funcţia poetică deţinută de mesaj;
 funcţia metalingvistică a codului;
 funcţia referenţială dată de context;
 funcţia fatică îndeplinită de canalul de transmitere
(referitor la caracterul pur exterior al limbajului, de a
întreţine convorbirea personajelor în procesul de
comunicare, fără a transmite ceva; funcţie a limbajului
prin care se stabileşte sau se menţine contactul dintre
partenerii de comunicare)
Funcțiile comunicării non-verbale:
 accentuare a comunicării verbale
 completare a mesajului transmis verbal
 contrazicere a unor aspecte transmise verbal
 control al fluxului comunicaţional
 Funcţia emoţională dovedeşte starea afectivă, valorile
morale, culturale şi nu doar capacităţile cognitive ale
celui care deţine o informaţie.
 Evidenţierea stării interne a emiţătorului, subliniată
prin limbajul paraverbal (ton, ritm, intonaţie),
nonverbal (atitudine deschisă, gesturi, mimică) şi
verbal (exclamaţii, interjecţii, utilizarea anumitor
cuvinte), are un rol important în exprimarea propriei
poziţii
 Funcţia de motivare
se suprapune peste cea
informaţională şi
emotivă însă o
prezentăm separat pentru
a sublinia importanţa ei
în viaţa unei organizaţiei
şi în managementul
resurselor umane.
Funcția de control

 Se exercită simultan cu  Această funcţie s-ar

cele de mai sus şi apare realiza mai uşor dacă în
în cazul inspecţiilor procesul de comunicare
şcolare, realizarii unor s-ar cere şi s-ar oferi
rapoarte, dări de seamă adesea feedback, ar
şi evaluări. exista o monitorizare
planificată şi nu s-ar
ignora comunicarea
emoţională.
FORME ALE COMUNICĂRII
Comunicarea Persoana care se comportă
defensivă (de apărare) defensiv,
deşi îşi va îndeplini
Comportamentul defensiv sarcinile în interiorul
este definit ca acel grupului, va consuma
multă energie pentru a se
comportament care
apăra de eventualele
apare când un individ ameninţări: se va gândi
percepe o ameninţare cum o văd ceilalţi şi ce va
sau anticipează o trebui să facă pentru a
ameninţare din partea avea o imagine mai
grupului. favorabilă.
Comunicarea proiectivă
Specii ale proiecţiei:
 - proiecţia speculară (reflexivă) –
individul, regăseşte în interlocutor
caracteristici pe care şi le atribuie.
Comunicarea proiectivă
 - proiecţia catharctică (purificatoare) –
este un gen de individul atribuie celuilalt caracteristicile
mecanism de apărare în personale pe care consideră că nu a
reuşit/nu-şi permite să le deţină:
care subiectul Individul afirmă: Eu nu îl urăsc pe
celălalt! (sau Nu îmi pot permite să-l
„proiectează” în urăsc!) apoi proiectează conţinutul
exteriorul său, asupra agresiv, inacceptabil pentru el (ura)
asupra celuilalt: Celălalt mă urăşte pe
lumii, ceea ce este mine;
inacceptabil pentru sine.  - proiecţia complementară – constă în
atribuirea celuilalt a unor conţinuturi,
comportamente de care subiectul nu este
neapărat conştient (nesiguranţă):
 Ameninţările
Violenţa verbală:
 Violenţa verbală în familie s-a cercetat
prin situaţia unui băiat ai cărui părinţii  10 % dintre copii spun că
strigă foarte des la el și îl numesc cu tot se întâmplă cel puţin o
felul de cuvinte care-l umilesc (îi spun
că e prost, că nu e bun de nimic).
dată pe lună ca părinţii să-
 66 % cred că există cel puţin câţiva
copii care suferă din cauza violenţei i ameninţe cu bătaia.
verbale în cadrul familiei.
 61 % cunosc cel puţin un copil într-o  7% spun că au fost
situaţie asemănătoare.
 22 % dintre copii se regăsesc cel puţin
ameninţaţi de către părinţi
parţial în această situaţie. că li se vor rupe urechile.
 Copiii declară că sursa violenţei verbale
este mai frecvent tata decât mama.  2 % raportează că au fost
ameninţaţi cu moartea.
Comunicarea non-violentă

 Non-violenţa nu  Comunicare non-

înseamnă adoptarea unei violentă creează o
atitudini pasive, legătură între gândurile,
necombatante, de sentimentele noastre şi
evitare a conflictului ci nevoile sau valorile care
contactul cu sursele le generează.
conflictului.
Premizele Comunicării Non-violente
(după M. B. Rosenberg)

1. Toate fiinţele umane împărtăşesc

acelaşi set de nevoi.
2. În fiecare moment încercăm să ne
împlinim nevoile cum ştim mai
bine.
3. Sentimentele noastre depind de
împlinirea sau neîmplinirea
nevoilor noastre.
4. Violenţa este o expresie tragică a
unor nevoi neîmplinite.
5. Fiecare dintre noi dispune de
resurse interioare remarcabile
dacă ni se oferă empatie pentru a
intra în contact cu ele.
Premizele Comunicării Non-violente
(după M. B. Rosenberg)
1. Stă în natura umană să dăruiască şi
să primească empatic, să se afle în
slujba vieţii, să contribuie la
bunăstarea proprie şi a celorlalţi.
2. Toate nevoile pot fi împlinite în
mod paşnic. Există nenumărate
strategii pentru aceasta.
3. Oamenii au liber arbitru. Nu
suntem direct răspunzători de tot ce
ni se întâmplă, însă alegem cum
reacţionăm şi cum gândim.
4. Anumite moduri de gândire şi
exprimare tind să ne deconecteze
de forţa vitală care se afla în
interiorul nostru şi al celorlalţi, în
timp ce altele, dimpotrivă, întăresc
aceasta legătura.
Comunicarea non-violenta ne oferă instrumente
concrete pentru crearea de relaţii bazate
pe compasiune, înţelegere şi respect reciproc:
 Separarea observaţiei de  Conectarea la nevoile
evaluare; a fi capabili să
observăm ceea ce se întâmplă umane universale
fără să evaluăm sau să judecam împlinite sau
lucrul respectiv şi să specificăm
comportamentele şi condiţiile neîmplinite din noi
care ne afectează.
 Solicitarea a ceea ce
 Separarea sentimentelor de
gânduri; a fi capabili să ne dorim într-un mod
exprimăm stările interioare limpede şi într-un limbaj
într-un mod care nu implică
judecarea, criticarea sau concret şi eliberat de
învinovăţirea celuilalt. ambiguităţi şi noţiuni
abstracte.
 Violenţa de limbaj e un
reflex al violenţei fizice
şi psihice din societatea
de azi.
 Multe voci lucide din
viaţa culturală sau din
presă în general s-au
ridicat împotriva
imensului val de
trivialitate şi brutalitate
care ne inundă.
Cuvantul poate parea prea
dur, dar in momentul in
care violenta verbala si
fizica ii afecteaza pe
70% dintre copii si
tineri, e cazul sa ne
temem sincer pentru
viitorul societatii.
 Violenta verbala inseamna transpunerea cuvintelor in
arme ce traumatizeaza. Folosite impotriva copiilor sau chiar
de catre copii, agresiunile verbale pot lasa rani adanci in
psihicul viitorilor adulti.

 Violenta prin intimidare sau amenintare poate

provoca traume in stare sa compromita dezvoltarea
indivizilor, a familiilor sau a intregii comunitati -
adica a copilului.