CONCEPTUL DE ÎNVĂȚARE

Învățarea = un proces de modificare relativ permanentă a comportamentelor,

cognițiilor sau emoțiilor unui subiect, pe baza observațiilor și experiențelor
succesive pe care le parcurge acesta într-o anumită perioadă de timp (Driscoll,2000;
Sternberg și Williams, 2004).

Leontiev – învățarea e „procesul dobândirii experienței individuale de

comportare”. Adică, datorită învățării nu se acumulează numai informație, ci se
formează gândirea, sentimentele, voința – personalitatea. Tot ceea ce nu este
înnăscut este învățat, se formează în experiența cu mediul social si cel natural.

Procesul învățării se desfășoară în mai multe faze:

-receptarea si înregistrarea materialului pe fondul unei stări de atenție și activare
cerebrală;
-înțelegerea și generalizarea prin formarea de noțiuni, principii etc.;
-fixarea în memorie, actualizarea prin reproducere a cunoștințelor și transferul
acestora.
 Învăţarea autoreglată (self regulated learning-SRL)
- definiţii operaţionale –
1. SRL - proces prin care individul generează cogniţii, emoţii şi acţiuni, pe care
le orientează sistematic spre atingerea scopurilor personale (Zimmerman,
1989);
2. SRL - proces prin care subiecţii:
(a) controlează diverse dimensiuni ale propriei activităţi de învăţare,
incluzând selecţia, combinarea şi coordonarea strategiilor cognitive, într-
un mod adaptat contextului;
(b) alocă resurse procesului de învăţare, fără distorsiuni ale stării de bine
(Boekaerts, 1996);
3. SRL - proces activ, constructiv, prin care indivizii îşi fixează scopuri în
învăţare şi încearcă să monitorizeze, regleze şi controleze propriile cogniţii,
motivaţii şi comportamente, ghidaţi de constrângeri personale şi
contextuale (Pintrich, 2000).
 ÎNVĂŢAREA AUTOREGLATĂ

SCOP: deplasează accentul analizei educaţionale de pe

conţinuturi, pe strategii

O interacţiune a mai multor factori care influenţează

performanţele elevilor (Zimmerman, 2000):

• personali (motivaţionali, strategici, de autocontrol)

• comportamentali
• contextuali
FACTORII ÎNVĂŢĂRII AUTOREGLATE
 AUTOREGLAREA ÎNVĂȚĂRII

 Abilitățile autoreglatorii au dublu rol:

1. vizează dezvoltarea capacității de gestionare și control a propriilor
gânduri, motive, experiențe emoționale și comportamentale;
2. Reprezintă cel mai important set de prerechizite necesare ajustării la
solicitările pieței muncii: flexibilitate în rezolvarea de probleme,
generarea de soluții dinamice, alternative, gândirea creativă și munca în
echipă.
 Învățarea autoreglată = proces activ și constructiv de monitorizare,
reglare și ajustare a activității cognitive, a resurselor motivațional-
emoționale și a comportamentului propriu în funcție de setul de scopuri
ale unei persoane. (apud Mih, 2010)
 MODELE ALE ÎNVĂȚĂRII AUTOREGLATE
(M O D E L U L L U I Z I M M E R M A N N , 1 9 9 8 )
FA Z E L E C I C L I C E A L E Î N V Ă Ţ Ă R I I A U TO R E G L AT E – ( A
P U D M IH , 2 0 1 0 )
 FAZELE ŞI COMPONENTELE
(SUBPROCESELE) FAZELOR AUTOREGLĂRII
 PLANIFICAREA (FAZA 1):
1. Componenta motivațională
 analiza sarcinii – reprezentarea datelor și cerințelor unei sarcini, exploatarea situației problematice,
înțelegerea conceptelor etc.

 automotivarea – persoanele cu performanțe ridicate sunt mai perseverente în realizarea sarcinilor,

utilizează strategii proprii de învățare, sporindu-și nivelul autoeficacității și al motivației pentru învățare.
Pintrich & DeGroot (1990) = 3 componente motivaţionale cu rol esenţial în procesul învăţării:
(1) expectanţa - vizează convingerile elevilor privind şansa de reuşită în realizarea unei sarcini;
(2) valenţa sarcinii - se referă la convingerile elevilor despre importanţa realizării acelei sarcinii;
(3) controlul emoţional - include managementul reacţiilor afective ale elevilor faţă de sarcină.
 formularea scopurilor –

- selectarea scopului / scopurilor - vizează fixarea unor scopuri specifice şi totodată modalităţile de
satisfacere a
acestora;
- angajamentul faţă de scopul ales - se referă la gradul de ataşament faţă de scopul setat şi la măsura
implicării
în atingerea lui.
 PLANIFICAREA (FAZA 1):
2. Componenta strategică

9 ADĂUGAREA UNUI SUBSOL DD.MM.20XX

 CONTROLUL PERFORMANȚEI (CP)

FAZA A II-A
 (A) Procedee camuflate de autocontrol includ:
 controlul cognitiv,
 controlul emoţional
 controlul motivaţional.
 (B) Procedeele transparente de autocontrol
 (a) Controlul mediului fizic
 (b) Controlul mediului social
 CONTROLUL COGNITIV
- controlul atenţional (vizează gestionarea selectivă a resurselor cognitive de către elevi în funcţie de
informaţiile relevante pentru rezolvarea sarcinii).
Mod de realizare: prin afirmaţii care să surprindă eforturile elevului de a aloca în mod selectiv resurse
atenţionale în direcţia informaţiilor relevante din punct de vedere al soluţionării sarcinii.
Ex.: „Voi încerca să mă concentrez mai mult asupra muncii, decât să-mi las mintea să-mi zboare aiurea. “

- controlul encodării (presupune reglarea eforturile de fixare a informaţiei în funcţie de sarcina dată);
Mod de realizare: prin afirmaţii care indică eforturile elevului de a utiliza mai multe coduri pentru procesarea
anumitor părţi ale
materialului care sunt mai importante.
Ex.: „Trebuie să insist mai mult asupra acestei relaţii cauză-efect şi să încerc să mi-o reprezint şi sub forma unei
imagini vizuale, pentru că în jurul ei este construită întreaga argumentare a paragrafului”.
- controlul procesării informaţiei (presupune gestionarea optimă a resurselor cognitive, utilizând anumite
reguli).
Mod de realizare: prin afirmaţii care să surprindă eforturile elevului de a aplica reguli de procesare a
informaţiei. Aceste reguli presupun evaluarea rapidă a demersului necesar realizării unei sarcini, evitarea
strategiilor care suprasolicită sistemul de procesare a informaţiei, segmentarea conţinutului în blocuri
informaţionale
11
11
ADĂUGAREA UNUIcu sens şi relaţionarea acestora.
SUBSOL
ADĂUGAREA UNUI SUBSOL
DD.MM.20XX
DD.MM.20XX
Ex.: ”Dacă sunt foarte obosit, mă odihnesc jumătate de oră, și apoi continui sarcina, pentru că voi reuși să mă
concentrez mai bine”
 CONTROLUL EMOȚIONAL
 Strategiile de control emoţional îl ajută pe elev să-şi controleze stările afective
negative care ar putea să-i perturbe sau să-i inhibe acţiunile. Exemple de emoţii
negative: anxietatea, sentimentele de inadecvare sau de disconfort, sentimentele
de frustrare.
 Identificarea acestor interferenţe emoţionale şi a unor strategii de diminuare a lor
poate disponibiliza resursele cognitive în direcţia concentrării asupra acţiunii şi
asigură o mai bună mobilizare în direcţia atingerii scopului” (Corno, 1993).
 Mod de realizare: prin afirmaţii care să surprindă eforturile elevului de a
face faţă aspectelor afective ale unei sarcini şi de a controla stările potenţiale
de îngrijorare sau anxietate.

12
Ex.: Când mă simt foarte tensionat îmi spun: „Acum ia o pauză şi încearcă
ADĂUGAREA UNUI SUBSOL DD.MM.20XX

să te relaxezi!”
 CONTROLUL MOTIVAŢIONAL
 (a) anticiparea consecinţelor propriilor acţiuni - se realizează prin
afirmaţii care subliniază eforturile elevului de a vizualiza posibile
consecinţe (proxime sau de durată) ale acţiunilor proprii.
 Ex.: „O notă proastă la examen mă va afecta în a lua bursă!”
 (b) autoadministrare de recompense şi pedepse - afirmaţii care indică
eforturile elevului de a-şi autoadministra întăriri.
 Ex.: „În momentul în care înţeleg un lucru mă felicit pentru asta.”
 (c) autoinstruire - afirmaţii care indică eforturile elevului de a verbaliza
acţiunile sau paşii necesari pentru îndeplinirea activităţii cu succes.
13
 Ex.: „ Să încerc să-mi planific modul în care abordez această
ADĂUGAREA UNUI SUBSOL DD.MM.20XX

problemă.”
 PROCEDEELE TRANSPARENTE
DE AUTOCONTROL
(a) Controlul mediului fizic

1. controlul sarcinii
- afirmaţii care indică eforturile elevului de a rezuma sau simplifica o sarcină sau de a determina cum şi când trebuie
îndeplinită o sarcină.
Ex.: „O să fac rost de toate materialele necesare realizării portofoliului: cărţi, dicţionare, enciclopedii etc.”

2. controlul contextului - afirmaţii care indică eforturile elevului de a stabili şi amenaja locul unde se rezolvă sarcinile
Ex.: „Voi încerca să găsesc un loc liniştit unde să nu mă deranjeze ceilalţi.”

(b) Controlul mediului social

1. controlul influenţei celorlalţi – afirmaţii prin care solicită ajutor din partea colegilor sau care exprimă efortul de a
rezista presiunilor sociale, care-l distrag de la scopurile fixate
Ex.: „Aş putea să-l întreb dacă poate face rost de bilete pentru o altă zi, sau... aş putea să-i spun că, dacă îmi este prieten
adevărat, va înţelege că nu pot merge mâine cu el”.

2. solicitarea
14 asistenţei
ADĂUGAREA profesorului - afirmaţii care indică eforturile elevului de a obţine asistenţă specială DD.MM.20XX
UNUI SUBSOL de la un
anumit profesor.
Ex.: „O să-l rog pe profesor să-mi mai explice încă o dată fenomenul. “.
 REFLECTAREA ASUPRA PROPRIILOR
PERFORMANŢE ( FAZA A III- A)

 procesul de autoevaluare - implică estimarea

performanţelor proprii, raportându-le la
standardele sau scopurile formulate iniţial
(Zimmerman, 2000);
 procesul de atribuire - presupune identificarea
cauzelor semnificative care au dus la obţinerea
15
acelor rezultate.
ADĂUGAREA UNUI SUBSOL DD.MM.20XX
 STRATEGIILE METACOGNITIVE
METACOGNIŢIA
Cunoştinţele metacognitive reprezintă :
(a) reflecţii asupra propriei activităţi cognitive (de ex:. „a şti cum să
înveţi” sau cum să discerni între simpla memorare şi înţelegerea unui
material) şi
(b) anticipări cu privire la posibilităţile de exploatare a acestor
reflecţii.
Metacogniţia = capacitatea unei persoane de a-şi reprezenta
propria activitate cognitivă şi totodată abilitatea de a controla, de a
16 ADĂUGAREA UNUI SUBSOL DD.MM.20XX

evalua şi de a exploata rezultatele acestei reprezentări.

 CONCLUZII
 În general, elevii sunt mai curând interesaţi să identifice
cauzele eşecurilor proprii decât cauzele succeselor.
 Eşecul declanşează o reorganizare mult mai rapidă a
pattern-ului de explicaţii şi atribuiri cauzale decât
succesul.
 Eşecurile puse pe seama abilităţilor deficitare duc la
reacţii negative şi la evitarea acelor situaţii în care am
experienţiat eşecul, anulând astfel eforturile de
17 ADĂUGAREA UNUI SUBSOL DD.MM.20XX

ameliorare.
 BIBLIOGRAFIE

1. Dumitriu,GH. (1998), ”Comunicare și învățare”,

București: E.D.P.;
2. Negovan, V. (2013), ”Psihologia învățării. Forme,
strategii și stil”, București, Editura Universitară;
3. Nicola, I. (1996), ”Tratat de pedagogie școlară”,
București: E.D.P.
18 ADĂUGAREA UNUI SUBSOL DD.MM.20XX