Intervenția terapeutică

în situații de divorț

Adascalitei Estera
Bejinariu (Axinte) Brandusa
Ciobanu (Hutanu) Daniela Tereza
ˮNimeni nu a murit niciodată dintr-un divorț.”
(Jennifer Weiner).
 • Divorțul reprezintă ruptura spirituală ,
morală și afectivă în viața cuplului , care
induce o serie de consecințe psihologice ,
morale și materiale asupra partenerilor , ce
le marchează evoluția ulterioară.
• Divorțul este un proces psihogenic și
emoțional.
Scurt istoric al interventiilor
 Modelul psiho – dinamic si patologia intra-psihică (Brown, 1982), nu
a permis cuplurilor în conflict să fie tratate într-un spațiu clinic, prin
negocieri directe.
 Scolile tradiționale de terapie (psiho-analitică, hipnoterapie,
Adleriană, Jungiană, Ericksoniană, etc.) nu se concentrează pe
problemele psihologice si emoționale ale familiei în divorț în
schimb, ei vad divorțul ca un proces legal care începe la încetarea
căsătoriei.
 Publicul a văzut divorțul ca o entitate legală. Cuplurile care
apelează la terapia maritală și care ajung la decizia de a divorța
deseori finalizează procesul de consiliere la punctul în care au inițiat
procesul legal de divorț si văd nevoia de intervenție psihologică ca
fiind completă.
 Terapeuții din școlile comportamentale, raționale și Gestalt se
concentrează mai mult pe produs decât pe proces. Scopul
tratamentului privind cuplurile în conflict este de a ajunge la
acorduri pentru a micsora stresul si conflictul relației.
Divortul in actualitate
 Conform datelor publicate de Institutul Național de Statistică , în
anul 2017 numărul divorțurilor pronunțate prin hotărâri
judecătorești definitive sau pe cale administrativă a fost de 31147,
în creștere cu 650 divorțuri comparativ cu anul 2016. Rata
divorțului a crescut de la 1,37 divorțuri la 1000 locuitori în anul
2016 , la 1,40 divorțuri la 1000 locuitori in anul 2017.
 În prezent, majoritatea statelor susțin o formă de divorț de comun
acord prin mediere. Acesta reprezintă calea optimă și cel mai
civilizat mod de a încheia un divorț.
 Medierea în vederea opținerii unui acord atât în vederea
divorțului cât și în vederea încredințării copiilor minori după divorț ,
dar și dacă este cazul , al partajului , asigură calea cea mai rapidă și
ieftină în cadrul unui divorț. ( Milne , 1983).
Definirea conceptului de mediere
 Ce nu este medierea?
 Medierea nu este tratament .
 Nu se pun diagnostice si părțile nu analizează
comportamente trecute dar ating acorduri care
asigură viitorul .(Milne, 1982).
 Medierea nu se concentrează pe obținerea
informațiilor despre istoria conflictului, și nici nu
se încearcă schimbarea tiparelor de personalitate.
 Scopul medierii nu este de a restructura relațiile
sau a micsora anxietatea si stresul, chiar daca
aceasta ar putea fi un rezultat net, dar nu este
scopul primar al procesului.
Medierea divortului-scurt istoric
 În Africa, o instituție cunoscută ca si comunitatea ”moot”
furniza un tip de serviciu de mediere pentru a asista în
rezolvarea unei varietăți de dispute interpersonale.
 In China antică medierea era un mijloc comun de rezolvarea
a disputelor și este utilizat și astăzi în rezolvarea acestor
probleme, inclusiv divorțul și litigiile privind custodia copiilor,
imigranții chinezi în Statele Unite ale Americii la jumătatea
secolului 19 au adus această tradiție cu ei și au înființat
ChineseBenevolent Association (Asociația Chineză
Benevolentă) pentru rezolvarea disputelor din comunitatea
lor prin mediere (Brown, 1982).
 Evreii antici utilizau Curtea Religioasă Ebraică, care există și
astăzi ca și Comisia de Conciliere Ebraică, înființată în 1920 în
New York City pentru a furniza asistență în rezolvarea
disputelor (Milne, 1982).
Ce este medierea?

√ Medierea este un proces de contractare dintre doi

contestatari.
√ Mediatorul servește drept ghid pentru părți în definirea
problemelor și negocierea acordului.
√ Medierea este în mod general definită ca un mijloc de
rezolvare a conflictelor prin utilizarea unui mediator
neutru, parte terță al cărui rol este descris ca fiind ca cel
de facilitator de comunicație, un ghid spre definirea
problemelor si un agent de împăcare care duce la
rezolvarea acestor probleme prin asistarea celor în litigiu
la negocieri (Milne, 1982).
 ʺMedierea este descrisă ca mijloc a reducerii
iraționalității între părți prin prevenirea
reincriminărilor personale, prin concentrarea si
refocusarea asupra problemelor actuale, prin
explorarea soluției alternative și facerea posibilă
pentru părți de a repurta tratative sau a face
concesii, fără a pierde avantaj sau respect; prin
cresterea comunicării constructive între părți;
prin amintirea părților privind costurile
conflictelor si consecințele disputelor nerezolvate
si prin oferirea unui model de competență,
integritate și dreptate a mediatorului. ˮ(D. Brown,
1982, p. 14)
Medierea proces terapeutic/
nonterapeutic
 Medierea problemelor financiare și de proprietate
poate face referire la un proces non-terapeutic,
orientat spre sarcini unde bugetele sunt
prezentate și înțelegerea este atinsă prin
compromis și se bazează pe nevoia si abilitate de
plată (Coogler, 1978).
 Medierea custodiei și problemelor vizitelor pot fi
descrise ca un proces terapeutic în timpul căruia
părțile realiniază relația lor de cea de soți si
părinți la cea doar de părinți. Acest proces nu
poate include doar discuții despre planurile
pentru copii ci și discuții privind relația maritală și
evenimentele care conduc la divorț (Milne, 1978;
Haynes, 1981; Milde, 1983.
Definirea medierii din punctul de
vedere al instruirii mediatorului
 În timp ce mediatorul asistent social ajută la rezolvarea diviziunii
economice, el / ea ajută si ca cuplul să lase căsătoria în spate, să
rezolve problemele cauzate de divorț si să privească spre viitor.
(Haynes, 1978, p. 7).
 Mediatorii din punct de vedere legal tind în a defini medierea ca mai
mult behaviorist si contractual si mai puțin terapeutic.
 H.J. Folberg (1983) definește medierea ca un proces non-terapeutic
prin care contestatarii încearcă să ajungă la o înțelegere
consensuală în disputa cu asistența si facilitarea unei persoanei sau
a mai multor persoane resurse neutre …. Procesul constă în
izolarea sistematică a punctelor de acord si dezacord, dezvoltarea
opțiunilor si stabilirea locației.
 Christopher Moore, un psiholog social si un respectat instructor în
domeniu, definește medierea ca un proces contractual, producător
de acorduri de intervenție în sesiunile de negociere a unei părți
terțe acceptate, imparțiale cu nici o putere de decizie dar care
lucrează cu părțile contestatare pentru a găsi o soluție mutual
acceptată pentru disputa lor. (Moore, 1982, p. 2)
Terapia divortului
 Terapia divorțului a fost descrisă ca o nouă profesie sau o nouă
specialitate în cadrul existenței profesiei de terapie a mariajului
și familiei (Brown, 1976; Hunt, 1977; Framo, 1978; și Brown,
1982).
 Terapia divorțului se ocupă de ajutarea individului sau a unui
cuplu să se elibereze de relația maritală, să regleze stresul de
separare, si să facă față acestor emoții precum supărarea,
ostilitatea, resentimentul, anxietatea, vina, respingerea, regretul,
durerea și depresia… Terapia divorțului poate ajuta indivizii să
înțeleagă mai bine ce a fost greșit în căsătoria lor, ajută la
trecerea spre o viață de celibatar, la pregătirea pentru viitor,
relațiile post-divorț, inclusiv condiția de a fi părinte singur, si de
a fi conștienți de efectul divorțului asupra copiilor si nevoia
copiilor de a continua relațiile cu ambii părinți (D. Brown, 1982,
p. 30)
Terapia divortului versus
Medierea divortului
 Terapia divorțului se concentrează mai mult pe
eliberarea stresului, schimbarea
comportamentului individului si cresterea auto-
conștientizării.
 Medierea divortului se concentrează mai mult pe
rezolvarea problemelor specifice, rezolvării
disputelor si negocierea diferențelor inerente în
desfacerea statutului marital.
 În timp ce terapia divorțului de succes poate
facilita medierea și o mediere de succes poate fi
terapeutică, aceste două procese trebuie clar
separate (D. Brown, 1982, pp.30-31).
Eficienta Terapiei Maritale si de
Cuplu
 Terapia Cognitiv Comportamentala se bazeaza pe principile
educatiei sociale si cuprinde interventii orientate comportamental,
concepute sa intareasca comunicarea eficienta, rezolvarea problemei
si interactiunile pozitive si sa diminueze schimburile negative intre
cupluri(Baucon1998).
 Terapia Maritala Cognitiv Comportamentala se bazeaza pe
schimbarea obiceiurilor si credintelor nerealiste cu privire la
intimitatea adaptativa.
 Terapia Maritala Orientata pe Solutii utilizeaza tehnicile
sistemice, focalizandu-se pe natura afectiva a interactiunilor si
facilitarea raspunsurilor partenerilor la nevoile emotionale
exprimate.
 Metaanaliza lui Dunn si Schwebel a arătat că TMOS
are mai mut succes decat TCC si TMCC în
îmbunătățirea perceptiilor sotilor privind calitatea
generala a relatiilor, procentajul cuplurilor care au
divortat ulterior fiind de 3% față de 38 % în TCC.(
Dunn & Schwebel , 2004).
 Terapia de Cuplu Centrată pe Emoții sustine ca dificultatile
relationale isi au originea in renegarea sentimentelor si a nevoilor de
legatura, astfel, identifica problemele si ciclurile negative si ajuta
clientii sa constientizeze emotiile în mod eficient ( si-a dovedit
superioritatea comparativ cu TCC si in special in tratamentul
depresiei relationale).
Tehnici de mediere
 Mai mulți autori (Brown, 1982; Gulliver,
1979; Kessler, 1978; Moore, 1982) au
descris procesul de mediere ca o serie
liniară de etape. Kessler (1978) descrie
medierea ca un proces de patru etape:
 (a) stabilirea scenei,
 (b) definirea problemei;
 (c) procesarea problemei;
 (d) rezolvarea problemei.
Stabilirea scenei
 Scena medierii este oficial stabilită atunci când părțile și
mediatorul intră pentru prima dată în contact.
 Acest lucru de obicei se întâmplă atunci când ambele părți
telefonează mediatorului pentru a solicita informații privind
serviciile, disponibilitatea mediatorului si taxele.
 Contactul inițial oferă oportunitatea pentru ambele părți si
mediator să adune date inițiale privind cealaltă parte, să
exploreze asteptările individuale.
 Mediatorul se prezintă si solicită părților să spună câteva
cuvinte despre ei, ce i-a adus în această situație, si ce definesc
ei ca fiind problema ce trebuie rezolvată.
 Părțile au avut anterior oportunitatea de a discuta variate
procese de determinare disponibile lor (adică, negocieri
interpersonale, negocieri prin avocat, terapie, litigiu si
adjudecare).
Prefigurarea scenei
 Definirea relatiei mediator-client -Mediatorul marchează rolul de expert în
asistarea lor în a ajunge la o rezolvare, în locul determinării unei rezolvări
 Prefigurarea scenei de mediere- cuprinde nevoia de flexibilitate, si o
dorință de a negocia si a ajunge la un compromis, o dorință de a stabili
problemele si o confirmare a piedicilor tipice medierii.
 Procesul de mediere structurată include utilizarea unui acord scris pentru
mediere care stabileate regulile procesului
 Regulile definesc problemele care vor fi abordate în mediere
 diviziunea proprietății
 pensia alimentară pentru copil
 întreținerea soțului,
 custodia copilului;
 pregătirea bugetului,
 revizuirea declarațiilor fiscale precedente si obținerea evaluărilor,
 identificarea contextului pentru procesul de mediere inclusiv dacă părțile
vor fi văzute separat sau împreună,
 apelurile telefonice, lungimea sesiunilor, taxele;
Definirea problemei
 Negocierea pozițională (Moore, 1983; Fisher & Ury, 1981)
este un punct mort sau cel puțin care duce părțile la un
concurs de dorințe pentru a vedea cine poate convinge sau
combate pe celălalt.
 Sarcina mediatorului este acum dublă: de a muta părțile din
postura pozițională la o discuție a nevoilor si intereselorde
bază si de a aduce la suprafață orice conflict ascuns care ar
putea inhiba procesul de mediere. Acest lucru apare tipic
printr-un proces de interogare, precum ”De ce ești
nefericit?” sau ”Ce cauți cu adevărat?”
 Sarcina mediatorului este de a asista cuplul în catalogarea
variatelor feluri de conflicte. Kessler (1978) oferă trei
categorii : a. probleme topice, b. probleme personale, c.
probleme relaționale.
Categorii de probleme
 Problemele topice pot fi descrise ca și teme majore ale divorțului (adică
diviziunea proprietății, finanțele, cum vor petrece copiii timpul cu fiecare
părinte).
 Problemele personale pot fi descrise ca acele conflicte interne si probleme
pe care fiecare individ le aduce cu el la mediere. Acestea pot fi probleme
istorice cu rădăcini în familia de origine, precum stima de sine, puterea,
furia sau pierderea obiectelor personale. Medierea de obicei deschide usa
către aceste probleme personale de durată lungă. Aceste probleme
personale pot apărea de asemenea sub forma de ”noul eu” (de ex.
”Niciodată nu am putut să mă afirm în căsnicie si acum nu o să îl las să mă
calce în picioare”). Nevoia de a întoarce foaia si de a acționa diferit este
deseori observată în medierea divorțului.
 Problemele relaționale sunt probleme maritale acumulate care nu au fost
rezolvate în timpul căsătoriei care continuă să fie nerezolvate în timp ce
cuplul trece de la a fi soți la fosti parteneri maritali. Aceste izbucniri, furii,
asteptările neîndeplinite si promisiunile nerespectate ale căsătoriei sunt
substanța conflictelor relației si sunt deseori rădăcina disputelor aduse în
mediere.
Etapele medierii
 Validarea-Sarcina mediatorului este de a valida aceste
probleme topice, personale si de relație ca si conflicte
legitime, dar să informeze părțile că medierea este un proces
care se focusează pe probleme topice.
 Catalogarea-mediatorul va ajuta părțile la catalogarea
acestor problemele și la începerea unui proces auto-
definitoriu unde părțile pot identifica problemele
corespunzătoare medierii si recombinarea lor în nevoi si
interese.
 Procesarea-Mediatorul trebuie să participe la problemele de
relației în timp ce procesează problemele topice. Restabilirea
angajamentului părților procesului de mediere si identificarea
problemelor relevante medierii si cele mult mai potrivite
terapiei sunt metode de gestionare a climatului emoțional. O
pauză de la mediere și o accesare a terapiei poate fi potrivită.
Negocierea
 Mediatorul poate indica tipare de conflicte retorice (conflict
în expansiune pentru binele său) care rezultă într-un impas si
îl contractează în tehnici precum ascultarea activa, afirmații
personale, parafrazări, modelări, inversare de roluri. Prin
solicitarea unei părți de a lua poziția celeilalte, mediatorul re-
întăreste înțelegerea cu privire le nevoile si obiectivele
celorlalți. Până si un dram de înțelegere si empatie începe să
atenueze din relația contradictorie, competitivă.
 Blocaje ale comunicării rezultă tipic din apariția problemelor
personale si relaționale, asa cum este indicat mai sus. Pentru
unele cupluri, medierea oferă un mijloc de continuare a
relației cu un soț, în timp ce scopul este de separare de
relație. Unele cupluri par să savureze procesul de mediere
dar evită ajungerea la o înțelegere.
Tehnica managementului
 Conștientizarea problemelor de relație.
 Solicitarea părților de a dezvolta metode de a rezolva aceste
probleme astfel încât să nu inhibe procesul de mediere.
 Deseori mediatorul se va confrunta cu problemele
relaționale de putere si control. Puterea poate sta în stilul
unei părți de a vorbi agresiv sau într-o abilitatea mai bună de
a formula, sau cu un soț care deține mai multe informații
privind finanțele sau educarea copilului. Rareori sunt părți
care să corespundă tuturor zonelor.
 Deseori acest dezechilibru oferă o soluție la un conflict,
asistând părțile în combinarea bunurilor (puterilor) într-un
proces cooperativ de luare de decizii care poate exploata
câstigul lor mutual, opus soluției mult mai distructive de
consolidare unică.
Reorientarea partilor in negociere
 Prin reorientarea părților către scopuri mutuale si interese
suprapuse, mediatorul conduce părțile de-a lungul procesului
de rezoluție.
 Fisher și Ury (1981) compară acest proces de reorientare ca
unul care face părțile să se mute din pozițiile opuse de la
masa de negociere în poziții alăturate, ca si cum ar fi doi
judecători, pusi în situația de a lua o hotărâre comună privind
o problemă particulară. Mutarea părților pe aceeasi parte a
mesei permite continuarea procesului de rezoluție. Aceasta
apare la asistarea părților de către mediator în dezvoltarea
unei liste posibile de soluții si opțiuni care ar putea respecta
nevoile si interesele identificate. Aceasta este efectuată fără a
evalua niciuna dintre opțiunile de pe masă.
 Procesul de brainstorming re-întăreste mutualitatea
problemei si asistă părțile în separarea intereselor de soluții
(Fisher & Ury, 1981).
Rezolvarea problemelor
 Cladirea-Un proces de clădire începe atunci când nevoile și interesele sunt
potrivite soluțiilor (Moore, în presă; Fischer & Ury, 981). Acest proces de
clădire este simplificat atunci când problemele sunt rezolvate într-o
manieră singulară în locul legăturii problemelor astfel încât rezolvarea unei
singure probleme să fie dependentă de determinarea altei probleme
diferite.
 Acordul provizoriu-Deseori, soluțiile sunt atinse de părțile care combină
propuneri, ajung la acorduri provizorii (eliminând nevoia de a se supra
angaja la ceva la care o parte nu se simte confortabil să o facă) si să fie de
acord să accepte în principiu.
 Planul-Deoarece acordul începe să prindă formă, mediatorul ajută părțile la
dezvoltarea unui plan pentru finalizarea acestuia si asigurarea implementării.
Este deseori de ajutor să se adauge acordului de mediere o procedură de
revizuire periodică is să se definească un mijloc de rezolvare a disputelor
viitoare.
 Schimbarea si reevaluarea acordului-Încrederea în creativitatea si generarea
de opțiuni în acest stadiu final permite părților să finalizeze o schimbare
între mijloace si scop unde părțile îsi schimbă obiectivul de la scopul dorit
al mijloacelor către acel scop (Moore, în presă).
 EXERCITIUL 1
Reflectati asupra umatoarelor aspecte:

- Oamenii prin natura lor sunt: monogami , poligami sau

poligami in serie ?

- Casatoria este………..

- Cred ca oamenii ar trebui sa divorteze atunci

cand…………

- Pentru mine divortul reprezinta……..

Divortul in societatea romaneasca
 În anul 2016 numărul divorţurilor pronunţate prin hotărâre judecătorească
definitivă sau pe cale administrativă a fost de 30497, în scădere cu 1030
divorţuri, comparativ cu anul 2015. Rata divorţialităţii a scăzut de la 1,42
divorţuri la 1000 locuitori în anul 2015, la 1,37 divorţuri la 1000 locuitori în
anul 2016. ( Conform INS - Anuar 2016)
 Repartizarea pe grupe de vârstă şi sexe a persoanelor care au divorţat în anul
2016 prezintă următoarele aspecte: în medie, divorţul apare cu frecvenţa
cea mai mare în rândul bărbaţilor şi femeilor din grupele de vârstă 35-39
ani, această grupă de vârstă deţine cele mai mari ponderi atât la femeile
(19,6%), cât şi la bărbaţii (21,2%) care au divorţat; numărul femeilor în
vârstă de până la 30 ani care au divorţat a fost de 2,3 ori mai mare decât
numărul bărbaţilor aparţinând aceleiaşi grupe de vârstă; numărul
bărbaţilor de 60 de ani şi peste care au divorţat a fost dublu faţă de cel al
femeilor din aceeaşi grupă de vârstă care au divorţat.
 Vârsta medie a soţilor la divorţ a fost de 41,9 ani pentru bărbaţi şi 38,2 ani
pentru femei, cu valori mai mari în urban decât în rural. Comparând vârsta
medie la divorţ cu vârsta medie la căsătorie (32,7 ani – bărbaţi, 29,4 ani –
femei) se poate observa în cazul cuplurilor care au divorţat că secvenţa de
viaţă maritală durează, în medie, 9,2 ani pentru bărbaţi, respectiv 8,8 ani
pentru femei.
 Pe judeţe, vârsta medie la divorţ a înregistrat cea mai ridicată valoare în
judeţul Vaslui, atât pentru bărbaţi (43,8 ani), cât şi pentru femei (39,5
ani). Cea mai mică valoare a vârstei medii la divorţ s-a înregistrat în
judeţul Bistriţa-Năsăud, atât pentru bărbaţi (40,0 ani), cât şi pentru
femei (35,3 ani).
 Divorţurile s-au pronunţat în 42,8% din cazuri din vina ambilor soţi,
12,0% din vina soţului, 3,9% din cazuri din vina soţiei şi 41,3% din alte
cauze
 Cea mai mare rată a divorţialităţii s-a înregistrat în judeţul Brăila (1,92
divorţuri la 1000 locuitori) şi cea mai mică rată de divorţialitate s-a
înregistrat în judeţul Tulcea (0,48 divorţuri la 1000 locuitori).
 Comparativ cu celelalte ţări din Uniunea Europeană, în anul 2015
(ultimul an pentru care sunt date disponibile la nivel european),
România, cu o rată a divorţurilor de 1,6‰, a înregistrat un nivel mediu.
Cele mai mici rate de divorţialitate la nivel european s-au înregistrat în
Malta (0,9 ‰) şi Slovenia (1,2‰). Cele mai mari rate de divorţialitate
s-au înregistrat în Estonia şi Letonia (ambele cu 2,6‰), Danemarca
(2,9‰) şi Lituania (3,2‰).
Repartizarea divorturilor pe cauze, 2016

acordul partilor 66,1%

alte situatii 24,5%
cauze combinate 3.1%
infidelitate conjugala 2.6%
violenta fizica 1.9%
alcoolism1.8%
METAFORA PIERDERII
 Atunci cand lucrurile se schimba radical oamenii traiesc o stare de
disconfort. Cu cat elementul pe care il pierd ( sotul, serviciul,
sanatatea…) este mai important pentru client cu atat reactia la
pierdere va fi mai puternica.
 In functie de stilul personal sau de obiceiurile din familie, unii trec
mai usor peste pierdere, altii mai greu.
 Blocajul in travaliul pierderii apare la persoanele carora le este
greu sa intre in contact cu emotiile provocate de pierdere si dezvolta
mecanisme de aparare.
 Analizand reactia persoanelor cu boli terminale si a familiilor
acestora la aflarea diagnosticului, Elisabeth Kubler Ross ( Despre
moarte si a muri. Harta marii transformari) descrie cinci etape ale
parcurgerii durerii:
1. Soc/negare 4. Depresie
2. Furie/revolta 5. Acceptare
3. Negociere
 NEGAREA– Stadiul “Nu, nu eu; nu poate fi adevarat!”
 Negarea este primul val care insoteste durerea unei despartiri. In
acest stadiu, lumea devine imensa, grea, coplesitoare, mai mult
decat putem duce. Viata devine inabusitoare, fara logica si rost.
Viitorul pare difuz, acoperit total de trecut. In afara de durere nu
mai simtim nimic. Sau simtim. O amortire. O amortire placuta in
care, din cand in cand, aruncam unele intrebari: cum de putem
respira… cum de ne putem trai viata fara persoana respectiva…
cum si de ce am vrea sa mergem mai departe…
 Fiecare zi este o batalie cu noi insine, o batalie in care marea
fapta pe care o facem este aceea de a supravietui. Negand,
incercam sa tinem pasul cu durerea si sa incercam sa nu o lasam
sa ne copleseasca: “nu mi se intampla tocmai mie acest lucru”…
Negand, incercam sa ramanem unde eram inainte de durere.
Negand,ne aparam de durere. Negarea este mecanismul natural
de aparare impotriva durerii coplesitoare sau a socului
despartirii. Este primul pas inspre acceptarea despartirii. Negand,
refuzam constient sau inconstient sa acceptam ceea ce ni se
intampla/ ni s-a intamplat.
 FURIA– Stadiul “De ce tocmai mie?”

 Dupa “nu eu” va urma “de ce eu?”, “de ce tocmai mie”?. Dupa
negare, va urma furia. Va urma invinovatirea persoanei de care te-
ai despartit, dorinta de fi chit fata de ea, dorinta de a-l trage la
raspundere pentru faptul ca a iesit din viata ta, cauzandu-ti
durere. Furia este doar o alta etapa care te conduce catre
acceptare si vindecare. Nu-ti nega furia. Si nu fi manios pe tine
pentru ca simti furia si nici nu te simti vinovat pentru furia ta.
Este un sentiment absolut firesc si natural care insoteste
depasirea durerii cauzate de despartire. Cu cat constientizezi mai
mult existenta acestui sentiment si nu incerci sa il suprimi sau sa
il negi, cu atat mai repede il vei depasi.
 “Sub manie se ascunde durere. Durerea ta. Este normal sa te simti
pustiit, gol si abandonat, insa traim intr-o societate care se teme de
manie. Mania este putere si poate fi o speranta, dand structura
temporara nimicniciei pierderii. Iar la inceput, simti durerea ca si cum
te-ai ratacit pe mare: nu ai nicio legatura cu nimic. In momentul in
care iti orientezi mania catre ceva sau cineva, brusc ai certitudinea
unei structuri – mania ta catre acel ceva/ cineva. Mania devine un pod
peste marea netarmuita, o conexiune intre tine si ei”
NEGOCIEREA – Stadiul “Eu o sa fac asta, tu o sa faci
asta”
 Negocierea este cea de-a treia etapa a pierderii. De multe ori dupa o
despartire, multi dintre noi adreseaza fostului partener intrebarea
“putem ramane prieteni?” Negocierea este o forma de a compensa
durerea, de a cauta compromisuri care pot usura aceasta pierdere sau
pot schimba cursul actual al lucrurilor. Este o reactie absolut fireasca la
sentimentele de neputinta si deznadejde, este o incercare de a pacali
durerea. Atunci cand realitatea doare, negocierea devine doar o
incercare de a recastiga controlul asupra situatiei si de a capata iluzia
unei sperante. Ne dorim sa credem ca nu totul este pierdut, ca inca sta
in puterea noastra de a mai schimba ceva…
 In negociere “ne pierdem in labirintul afirmatiilor de genul “ cum ar fi
fost daca”, “doar daca”. Ne dorim ca viata noastra sa se intoarca la ceea
ce a fost si vrem ca cel care a plecat din viata noastra sa revina in locul
pe care l-a lasat gol.Vrem de asemenea sa ne intoarcem in timp si sa
schimbam lucruri care ar fi putut fi schimbate astfel incat sa nu ajungem
in aceasta situatie.Vinovatia este adesea companionul negocierii. Aceste
"doar daca” ne determina ne invinovatim pe noi insine. Negociem cu
durerea insasi pentru ca am face orice sa nu simtim durerea pierderii.
Ramanem de aceea uneori prinsi in trecut, incercand sa negociem
scaparea noastra din aceasta durere”.
 DEPRESIA– Stadiul “S-a intamplat cu adevarat!”
 Depresia este covarsitoare dupa o despartire, mai
ales daca au existat sentimente reale investite in acea
relatie. Daca este temporara si este invinsa, depresia
este o reactie absolut fireasca cauzata de iesire cuiva
din viata ta. Sunt mii de visuri, planuri, sperante,
proiecte, care se fac praf peste noapte… nu te
astepta sa te ridici imediat cu fruntea sus de la locul
bataliei. Avalansa de tristete, regret, incertitudine ,
frustrare, tendinta de a-ti plange de mila, sentimentul
de a fi pierdut, gustul amar.. toate acestea sunt
normale. In acest stadiu, suferinta devina familiara,
tolerabila. Esti atat de amortit incat te obisnuiesti cu
durerea si ea cu tine si ajungi sa crezi ca face parte
din noua ta viata. Depresia este insa pasul care
precede acceptarea.
ACCEPTAREA– Stadiul “Asta este ceea ce s-a intamplat”

 Acceptarea este ultimul pas spre vindecare. Dar nici

acceptarea nu este usoara. Durerea nu este nici ea
absenta in totalitate. Nici acum. Acum insa, spre
deosebire de celelalte etape, persoana in cauza isi poate
privi cu o oarecare detasare si luciditate situatia. Poate
intrezari un soi de speranta, poate cauta din nou gustul
vietii in alte lucruri, poate percepe aceasta despartire ca
pe o etapa a vietii sale din care a avut ceva de invatat.
Poate pastra in mintea si sufletul sau amintirile frumoase
cu persoana respectiva, nu doar pe cele negative. Fara sa
doara… Zbuciumul si autotortura interioara isi pierd din
intensitate, depresia dispare si in locul ei se instaleaza
calmul. Fericirea adevarata nu este insa posibila. Nu acum.
Dar in curand. Acceptarea inseamna vindecare si ea lasa
loc fericirii viitoare. “Exista o diferenta intre resemnare si
acceptare. Trebuie sa accepti pierderea, nu doar sa o suporti
in mod tacut, linistit”
EXERCITIUL 2

 Analizati afirmatiile urmatorilor clienti si

identificati in ce etapa din travaliul
pierderii se afla.
Etapele suplimentare în ciclul de viață al familiei care rezultă
din separarea sau divorțul și recăsătorirea
( Carter & McGoldrick, 1999)
Etapa de viata Sarcini predefinite
1.Luarea deciziei de a divorta -acceptarea rolului personal in esecul
marital
2.Planificarea separarii - cooperarea in elaborarea unui plan
pentru custodia copiilor, programul
de vizita si contributia financiara
- prezentarea planului de separare
familiilor de origine
3. Separarea - trairea doliului pentru pierderea
integritatii familiei
- acomodarea cu schimbarile in relatia
parinte-copii, parinte-parinte
- evitarea ca argumentele pentru
divort sa nu interfereze cu
exercitarea rolurilor de parinti
în divorț
 - pastrarea conectarii cu familia
extinsa
- gestionarea îndoielilor privind
separarea și angajarea
- mentinerea flexibitatii intelegerii
4. Perioada post-divort
asupra custodiei copiilor si a
contributiei financiare fara
deturnarea conflictului prin copii
-asigurarea ca ambii parinti pastreaza
o relatie stransa cu copiii
- restabilirea relatiilor cu prietenii si
a retelei sociale
- incheiere divortului emotional
5. Initierea unei noi relatii
pentru relatia anterioara
-dezvoltarea angajamentului pentru o
noua casatorie
6. Planificarea unei noi casatorii - planificarea unei relatii de
cooperare intre parintii din fosta
casatorie ( stabilirea de accorduri
privind exercitarea rolurilor de
parinti intre fostii soti in conditiile
unei noi casatorii)
- implicarea in rezolvarea
conflictelor provocate de
loialitatea fata de parintii naturali
si acceptarea parintilor vitregi
- acomodarea cu familia extinsa

-realinierea relațiilor în cadrul

7. Constituirea noii familii familiei pentru a permite
integrarea tuturor noilor membri
-împărtășirea de amintiri și istorii
pentru a permite integrarea
tuturor noilor membri
 Interventia terapeutica
In functie de etapa in care se afla persoana
care solicita ajutor terapia va urmari fie
procesarea etapelor din travaliul pierderii,
deblocarea, parcurgerea fiecarei etape, fie
sprijinirea clientilor in asumarea rolurilor si
parcurgerea adecvata a fiecarei etape din
ciclul vietii de familie pentru persoane
divortate .
EXERCITIUL 3
Joc de rol
Re-parcurgerea etapelor din travaliul pierderii cu un coleg care a trecut
prin divort (despartire)
Urmaresc:
- Accesarea trairilor emotionale
- Exprimarea nevoilor specifice pentru fiecare etapa
- Efectul asupra celorlalti membri ai familiei
- Tiparele de interactiune
- Ce l-a ajutat sa depaseasca fiecare etapa

- Cum a integrat pierderea in proiectele de viitor

 Bibliografie
 Neil S. Jacobson & Alan S.Gurman- Clinical Handbook of Marital
Therapy, The Guilfort Press, New York
 Alan Carr- FAMILY THERAPY.Concepts Process and Practice, Second
Edition,University College Dublin and Clanwilliam Institute Dublin,
Ireland, John Wiley and Sons Ltd
 Elisabeth Kubler Ross -Despre moarte si a muri. Harta marii
transformari, Ed. Elena Francisc Publishing, Bucuresti, 2010
 Bruce Fisher, Robert Alberti- Reconstructia. Cum sa-ti refaci viata dupa
divort sau despartire, Ed Herald, Bucuresti 2019
 Christophe Faure- Cuplul destramat. De la ruptura la reconstructia
sinelui, Ed. Niculescu, Bucuresti 2017