Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
SEMIOTICA Și HERMENEUTICA
SEMIOTICA Și HERMENEUTICA
HERMENEUTICA
Rădăcinile termenului de hermeneutică se află în verbul „hermeneuein" (gr.),
care se referă la substantivul „hermeneus". Conform lui Heidegger, printr-un
joc al gândului putem asocia „hermeneutica" cu zeul Hermes, fiu al lui Zeus
şi al Pleiadei Maya, cu rol de a media între oameni şi zei, ca purtător al veştii
sorţii. În mitologia greacă, Hermes apare drept zeu al comerţului (schimbul,
pentru cei din Antichitate, e sinonim cu comunicarea), al călătoriilor, ceea ce
la un nivel simbolic trimite la „a transmite", „a traduce" şi „a interpreta"
(voinţa zeilor).
arta de a interpreta filosofie universală a
texte... interpretării
SENSUL SUFLETESC -
raportul dintre cititor și
text
SENSUL LITERAL -
priceput de toți
Înțelegere
Hermeneutica văzută ca știință aspiră să împrumute
canoanele acesteia, dar, având o conexiune directă cu arta,
pe de altă parte, este convenționată, astfel, nu poate să
pretindă la individualitate, la libertate și subiectivitate. În
fond, prin utilitatea ei, hermeneutica reprezintă o răscruce
între disciplini.
Punctul de plecare al hermeneuticii îl reprezintă o suprapunere
tacită dintre limbă și gândire, dar pentru hermeneutică, limba
nu e prezentă niciodată singură; există mereu un dublu ce se
suprapune mai mult sau mai puţin exact peste limbă: gândirea.
Doar prin ambele instanţe (gând şi rostire) se poate realiza
înţelegerea. Consecinţa este că hermeneutica, în raport cu
semiotica, este o disciplină mai slabă. Disciplinele tari sunt cele
cu un singur principiu, monadice şi monarhice. Corolarul este
că disciplinele slabe, cum este şi hermeneutica, sunt
democratice.
O haină, un automobil, o mâncare gătită, un gest, un film, o
imagine publicitară, o mobilă, un titlu de ziar – iată în aparenţă o
serie de obiecte eteroclite. Ele au însă în comun faptul că sunt
semne şi li se aplică aceeaşi activitate: LECTURA. Omul modern
îşi petrece timpul citind imagini, gesturi, comportamente: maşina
îmi indică statutul social al proprietarului său, haina îmi spune
cu exactitate doza de conformism sau excentricitate a posesorului
său, aperitivul (whisky sau pernod) stilul de viaţă al gazdei mele.
Toate aceste lecturi sunt prea importante în viaţa noastră,
implicând prea multe valori sociale, morale, ideologice pentru ca
o reflecţie sistematică să nu încerce să le ia în discuţie