LOGISTICA

APROVIZIONǍRII ṢI
DESFACERII
PREZENTARE PROIECT

ÎNDRUMĂTOR : STUDENT:

ANUL UNIVERSITAR:

2019-2020
• Logistica se poate defini ca fiind procesul cu care se gestionează într-o manieră strategică transferul şi
stocarea materialelor, componentelor şi produselor finite începând de la furnizori, traversând societatea
până la ajungerea produselor la consumatori.
Capitolul 1: Stocuri. Noțiuni generale.

Stocurile sunt cantităţi de resurse materiale care se acumulează în depozitele şi magaziile unităţilor economice, într-
un anumit volum şi o anumită structură, pe o perioadă de timp determinată, cu un anumit scop.

Categorii de stocuri

Stocurile se împart in următoarele categorii:

• materii prime si materiale
• produse finite - produsele finite reprezintă produsele aduse in starea finala conform proiectului de execuţie si care
sunt depozitate temporar in vederea expedierii/vânzării cu amănuntul.
• piesele de schimb reprezintă stocuri formate din piese de 2 categorii :
-pentru repararea utilajelor interne cu care întreprinderea își realizează producția.
-piese realizate si distribuite pentru repararea produselor pe care le-am vândut.
• materiale de ambalaj
• producția neterminata - e formata din materiale asupra cărora s-au executat diferite prelucrări ce nu au ajuns la
forma finala.
• stocuri în consignație
 Comportamentul stocului

După rolul jucat în procesul de producţie, materialele se pot găsi în una din următoarele situaţii, astfel: stocuri
curente, stocuri de siguranţă, stocuri de condiţionare,stocuri de transport intern şi stocuri de iarnă.
Stocul curent este format din totalitatea materialelor – produse, materii prime, combustibili, ambalaje etc.,
care se acumulează la dispoziţia firmei cu scopul de a asigura continuitatea activităţii de producţie între două
aprovizionări succesive.

Fig. 1 Stocul curent ce trebuie reaprovizionat la intervale diferite de timp

 Stocul de siguranţă reprezintă cantităţile de materiale ce se depozitează la dispoziţia firmei, peste cantitatea de stoc
curent, cu scopul de a se putea depăşi cu uşurinţă unele disfuncţii apărute în sistemul de reaprovizionare sau pentru a se
putea acoperi o anumită cerere suplimentară de producţie.

Fig. 2 Corelaţia stoc curent - stoc de siguranţă

 Stocul de condiţionare sau de pregătire reprezintă cantităţile de materiale care se acumulează şi staţionează la
nivelul firmei pentru a fi aduse la parametrii necesari de prelucrare ulterioară şi transformare a lor în produse finite. De
regulă, operaţiile de condiţionare sau de pregătire se execută la firmele producătoare, acestea fiind obligaţiee să
livreze produsele la parametrii de calitate conveniţi prin documente contractuale.

Fig. 3 Dinamica stoc conditionare

 Stocul pentru transport intern acoperă cantităţile de materiale ce sunt necesare pentru consumul intern pe
perioada executării transporturilor de la depozitele centrale până la punctele de lucru. Stocurile de transport intern se
întâlnesc preponderent la firmele care au mai multe puncte de lucru, amplasate teritorial la distanţe mari unele de altele,
ce se aprovizionează de la acelaşi depozit central.

Fig. 4 Stocul pentru transport intern

 Stocul de iarnă reprezintă cantitatea de materiale care se acumulează în depozitele unităţilor în scopul alimentării
continue a consumului pe perioada de întrerupere a exploatării şi/sau transportului unor resurse, ca urmare a condiţiilor
naturale şi de climă. Formarea stocurilor de iarnă, sau în general a celor sezoniere, se realizează în perioadele de
presezon prin acumulări eşalonate în limitele necesarului de aprovizionat prestabilit pentru sezonul de iarnă.

Fig. 5 Stocul de iarnă

Capitolul 2: Metode de aprovizionare

În practica curentă, raporturile comerciale ale întreprinderii cu furnizorii săi se bazează pe tarife regresive. Aceasta
înseamnă că furnizorii pot acorda reduceri de preţ, de la un nivel anumit al cantităţilor comandate. În felul acesta,
preţul unitar al produselor devine o variabilă ce depinde de mărimea comenzii. Ţinând cont de acest aspect, în cazul
tarifelor regresive trebuie să se ia în considerare costul total de aprovizionare, respective:
𝑫 𝟏
𝑪𝑻𝑨 = 𝑫𝒑 + 𝒄 + 𝒒𝒑𝝉
𝒒 𝟐
.Tarifele regresive pot rezulta din două modalităţi de reducere a preţului:
a) Reducerea uniformă. În acest caz dacă se depăşeşte un anumit prag S al cantităţilor comandate, reducerea se
aplică la toate produsele cumpărate.
b) Reducerea progresivă. În acest caz reducerea se aplică numai unităţilor comandate peste un anumit prag S
Cazul reducerii uniforme. Fie p1 preţul unitar de facturare, înainte de reducere şi p2 preţul unitar de facturare
după reducere. Evident p1<p2. Pentru o anumită cantitate costul total de aprovizionare este: q<S costul total de
𝑫 𝟏
aprovizionare este: 𝑪𝑻𝑨𝟏 = 𝑫𝒑𝟏 + 𝒒 𝒄 + 𝟐 𝒒𝒑𝟏 𝝉
𝑫 𝟏
Dacă aprovizionarea se face cu o cantitate q>S, costul total va fi: 𝑪𝑻𝑨𝟐 = 𝑫𝒑𝟐 + 𝒒 𝒄 + 𝟐 𝒒𝒑𝟐 𝝉
Cantităţile economice corespunzătoare aprovizionării la preţurile p1 şi p2 sunt respectiv:
𝟐𝑫𝒄 𝟐𝑫𝒄
𝒒𝟎𝟏 = ;𝒒 =
𝒑𝟏 𝝉 𝟎𝟐 𝒑𝟐 𝝉
 Cazul reducerii progresive. Pentru orice cantitate q ≤ S , costul total de aprovizionare se calculează cu relaţia:
𝑫 𝟏
𝑪𝑻𝑨 = 𝑫𝒑𝟏 𝒄 + 𝒒𝒑𝟏 𝝉
𝒒 𝟐
În cazul în care q > S valoarea facturii va fi:
VF = Sp1 + ( q - S )p2 = S( p1 – p2 )+ qp2
Preţul unitar mediu se obţine împărţind VF la întreaga cantitate comandată q, respectiv:
𝑽𝑭 𝒑𝟏 − 𝒑𝟐
𝑷𝑼𝑴 = =𝑺 + 𝒑𝟐
𝒒 𝒒

Astfel, se poate calcula costul total de aprovizionare, cu relaţia:

𝒑𝟏 − 𝒑𝟐 𝑫 𝟏 𝒑𝟏 − 𝒑𝟐
𝑪𝑻𝑨𝟐 = 𝑺 + 𝒑𝟐 𝑫 + 𝒄 + 𝒒 𝑺 + 𝒑𝟐 𝝉
𝒒 𝒒 𝟐 𝒒
Sau
𝑫 𝟏 𝟏
𝑪𝑻𝑨𝟐 = 𝑫𝒑𝟐 + 𝒄 + 𝑺 𝒑𝟏 − 𝒑𝟐 + 𝑺 𝒑𝟏 − 𝒑𝟐 𝝉 + 𝒒𝒑𝟐 𝝉
𝒒 𝟐 𝟐
Cantităţile economice corespunzătoare aprovizionării la preţurile p1 şi p2 sunt respectiv:

𝟐𝑫𝒄 𝟐𝑫 𝑺 𝒑𝟏 − 𝒑𝟐 + 𝒄
𝒒𝟎𝟏 = ;𝒒 =
𝒑𝟏 𝝉 𝟎𝟐 𝒑𝟐 𝝉
Capitolul 3: Metode privind desfacerea si distribuitia productiei

Scopul depozitului este de a depozita mărfuri sau bunuri. In prezent termenul cel mai utilizat este de centru de
distribuție, in locul celui de depozit. Principalele funcții ale unui centru de distribuție sunt:
- recepția, care include funcții de tipul verificării calității si cantității materialelor;
- depozitarea, care cuprinde sarcina deplasării materialelor de la locul de recepție la cel de depozitare;
- preluarea comenzilor, care include adesea si transportul de la locul de depozitare la locul de încărcare a materialelor,
efectuarea unor verificări suplimentare si ambalării lor
- expedierea materialelor, care include adesea stivuirea sau depozitarea intermediara
Locul activităţii de înmagazinare-depozitare, a conducerii acesteia în structura organizatorică a unităţilor economice este
diferit, acesta fiind în funcţie de:
 mărimea întreprinderii;
 tipul şi volumul producţiei;
 natura şi valoarea materialelor, subansamblelor uneltelor, matriţelor şi dispozitivelor;
 sistemul de organizare al conducerii asigurării materiale sau al desfacerii produselor;
 destinaţia de folosire a produselor sau a resurselor materiale.