ARTA VENDUTELOR

DE KATERYNA SHCHOLOKOVA 9F
• Arta vedutelor (în italiană "vedutismo",
de la veduta = vedere, perspectivă) este
un gen de pictură foarte detaliată, de
cele mai multe ori în format mare, în
care sunt reprezentate
în perspectivălargă peisaje sau vederi
panomaric citadine. Acest stil s-a
dezvoltat în special în pictura venețiană,
atingând apogeul la mijlocul secolului al
XVIII-lea.
• Acest mod de reprezentare a peisajelor a apărut
mai întâi în pictura flamandă, în care artiști ca Paul
Bril pictau "vedute" încă în secolul al XVI-lea. Un
secol mai târziu, pictorii olandezi își făceau o
specialitate în redarea detaliată și precisă a orașelor
în care trăiau, flatând orgoliul bogatelor notabilități
locale. Un exemplu tipic este tabloul lui Johannes
Vermeer intitulat "Vedere din Delft". "Părinte al
vedutelor" moderne este socotit pictorul olandezo-
italian Gaspar van Wittel (Vanvitelli), de formație
olandeză, dar care și-a petrecut cea mai mare parte
a vieții la Roma.
• Arta vedutelor este fundamental
legată de perspectivă. În anul 1620,
marchizul Vincenzo Giustiniani
situează perspectiva și reprezentarea
arhitectonică pe locul al șaselea între
diversele tehnici de pictură. Pe atunci,
reprezentările arhitectonice sau
vedutele se diferențiau net de
peisajele idealizate sau de compozițiile
fanteziste ale pictorilor manieriști.
• Genul de pictură "vedutist" își află geneza în sinteza multor curente artistice care s-au
dezvoltat în Europa, începând cu secolul al XVI-lea. Primul dintre ele este înrudit cu cu
munca cartografilor: în Europa de Nord vederile urbane erau executate cu acuratețea
caracteristică unui geograf. Rezultatul căutat avea în primul rând un caracter descriptiv.
Pentru a realiza o asemenea muncă, artiștii se serveau de mijloace auxiliare, cum ar
fi camera obscură, introdusă în realizarea picturilor de Gaspar van Wittel des folosită în
secolul al XVII-lea în Olanda.Vermeer este unul din marii pictori care folosește frecvent
camera obscură.
• Peisajele urbane reprezintă un motiv rar întâlnit în Italia înainte de secolul al XVII-lea. Ele servesc exclusiv
ca decor al scenelor istorice, cum este, de pildă, cazul tabloului "Procesiune în Piața San Marco", pe
care Gentile Bellini l-a pictat în anul 1496. Treptat, vederea urbană își pierde poziția secundară care îi
fusese rezervată. Studiul ruinelor antice îi va determina pe mulți artiști - mai ales pe cei de la Roma și,
mai târziu, pe cei din Veneția - să se intereseze de arta vedutelor. Tocmai în timpul șederii la Roma, în
anul 1719, pictorul venețian Canaletto se hotărăște să se consacre picturii ample a peisajelor citadine. La
Veneția, acest gen de pictură se afla abia în fază incipientă. Doar Luca Carlevaris mai pictase peisaje din
Veneția. Canaletto le dezvoltă și le conferă superioritate; prin rafinamentul și geniul său, va ridica arta
vedutelor la cel mai înalt nivel. Se creează astfel o adevărată "școală venețiană" a vedutelor, ai căror
exponenți majori - alături de Canaletto - sunt Francesco Guardi și Bernardo Bellotto (nepot al lui
Canaletto). Unii dintre ei au lucrat în alte orașe europene, Canaletto la Londra, Bellotto
la Dresda și Varșovia.
• Listă de pictori vedutiști
• Aceast listă cuprinde pe cei mai importanți artiști vedutiști care au pictat scene din Italia între anii 1680 și 1800
• Francesco Battaglioli (1722-1796)
• Bernardo Bellotto (1721-1790)
• Jan Frans van Bloemen (1662-1749)
• Paul Bril (1554-1626)
• Antonio Canal Canaletto(1697-1768)
• Luca Carlevaris (1663-1730)
• Pietro Gaspari (1720-1785)
• Francesco Guardi (1712-1793)
• Michele Marieschi (1710-1743)
• Giovanni Paolo Panini (1691-1765)
• Giovanni Battista Piranesi (1720-1788)
• Antonio Visentini (1688-1782)
• Gaspar van Wittel zis Vanvitelli
• Francesco Zuccarelli (1702-1788)