NIȚĂ MARIA

COMAN ANDREEA
FILIP LAVINIA
TRIFAN LOREDANA
GHERVAN IOANA
 1. PREMISA. DEFINIREA CAZULUI

 Ideologia comunista are ca punct de plecare teoria determinismului social, potrivit careia
comportamentul persoanei nu este indus de propria individualitate, ci de clasa din care
provine.
 Drept urmare, devine obligatorie educarea sa in spiritul noii societati, comuniste, singura care,
se afirma, ii poate asigura dezvoltarea plenara.
 In aceasta situatie, rolul literaturii ca mijloc de propaganda devine covarsitor, ea avand
menirea sa educe individul in spiritul supunerii fata de partid si de conducatorul sau, dar si de
ura fata de tot ce se opune acestei atitudini.
 Paul Cernat (n. 5 august 1972, București) este un publicist, critic literar
și eseist român contemporan. Din 2009 este membru al Uniunii
Scriitorilor din România. Este doctor în Filologie summa cum laude.

 În prezent este conferentiar universitar doctor la Catedra de istoria

literaturii române a Universității București.A participat în calitate de
comentator la Cenaclul Litere, condus de Mircea Cărtărescu. Este
specialist în avangarda literară interbelică.

 Este autor a nenumărate prefețe și studii critice. A colaborat cu cronici

literare și eseuri la numeroase publicații culturale din
țară, Dilema, Dilema Veche, Dilemateca, suplimentul Vineri al
revistei Dilema, Observator cultural, Suplimentul cultural al revistei 22,
,,Idei în dialog" etc., având o prezență activă în presa literară. Din 2013
este și cercetător în cadrul Institutului de Istorie și Teorie Literară „G.
Călinescu” din București.
 Avangarda românească și complexul periferiei, Editura Cartea Românească, 2007
 Contimporanul: istoria unei reviste de avangardă, Editura Fundației Culturale Române, 2007
 Modernismul retro în romanul interbelic românesc, Editura Art, 2009
 Un port de la răsărit, prefață pentru romanul Europolis de Jean Bart, 2010.
 Existențialismul românesc interbelic, Editura Muzeului Literaturii Române, 2013.
 În colaborare cu Ion Manolescu:

• În căutarea comunismului pierdut (Editura Paralela 45, 2001)

 O lume disparută. Patru istorii personale urmate de un dialog cu H-R. Patapievici (Polirom,
2004)
 Explorări în comunismul românesc vol.I (Polirom, 2004)
 Explorări în comunismul românesc vol.II (Polirom, 2005)
 Explorări în comunismul românesc vol.III (Polirom, 2008), fără Ion Manolescu
 Războiul fluturilor, roman fantasy de Paul Cernat și Andrei Ungureanu (Polirom, 2005)
EUGEN NEGRICI

 Eugen Negrici (n. 28 noiembrie 1941, Râmnicu Vâlcea) este un

critic, istoric literar, stilistician și profesor universitar român. În
decembrie 2011 a fost declarat profesor emerit de Senatul
Universității din București.
 Actualmente este profesor al Școlii Doctorale a Facultății de
Litere din Universitatea din București, condusă de profesorul
Ion Bogdan Lefter, unde ține cursuri și coordonează teze de
doctorat.
 Părinții săi sunt din zona Rîmnicu Vîlcea, tatăl său a fost ofițer
în Armata Regală și a luptat pe frontul de Est pînă la Cotul
Donului, apoi a participat la elberarea Cehoslovaciei.
 Mama lui este descendentă a șapte generații de preoți, dintre care cinci au
ctitorit diverse biserici în satele din Vîlcea.
 A fost lector în Slovacia, unde a format mai mulți universitari slovaci care se
consideră discipolii săi. Inițial a fost profesor la Filologia craioveană unde a
ocupat la un moment dat și funcția de decan al Facultății de Litere din
Craiova, iar din 1990 în timpul decanatului profesorului Paul Cornea, la
inițiativa lui Nicolae Manolescu, prietenul domniei sale s-a mutat în București,
la Facultate de Litere a Universității din București.
 Aici alături de profesorii Mihai Moraru și Dan Horia Mazilu, s-a ocupat
de perioada veche a literaturii române - contribuind cu importante studii
de specialitate - dar și de literatură română sub comunism (de la așa
numitul „proletcultism” din anii 1950 până mai târziu).
 Una dintre cărțile sale controversate, cu un ecou în lumea intelectuală
din România, se numește Iluziile literaturii române (2008), carte pe
care domnia să a renegat-o în cîtea interviuri.
 La împlinirea vîrstei de 70 de ani o editura Paralelă 45 a publicat un
volum de studii omagiale, intitulat Eugen Negrici, 70. Volumul a fost
îngrijit de poetul Ioan Es. Pop.
 Literatură română sub comunism

 Literatură română sub comunism. 1948-1964 este primul volum din nouă
versiune substanțial revizuită a sintezelor anterioare ale profesorului Eugen Negrici despre poezia și proză
din România comunistă.
 Panorama a compromisurilor și manipulărilor propagandistice, studiul cucerește printr-
o combinație specifică de nerv polemic, subtilitate critică și spirit sistematic, propunând o abordare
lipsită de menajamente a unei epoci ce nu încetează să provoace controverse.
 Un bestseller critic și o carte imposibil de evitat pentru cei care vor să înțeleagă mai bine cum
a supraviețuit literatură română în vremuri de restriște.
 „Literatura romana sub comunism nu este o istorie literara in acceptia obisnuita a termenului, intrucat nu-
si propune sa inregistreze metodic productia literara din perioada 1948-1989. Ea urmareste cu
deosebire evolutia fenomenului artistic romanesc in conditiile tragice ale unei societati opresive si
eforturile exceptionale ale scriitorilor romani de a gasi caile si mijloacele prin care sa faca sa functioneze,
cu cat mai putine concesii, institutia literaturii.
 Renuntand la primul capitol al cartii – cel dedicat istoriei raportului literaturii cu propaganda,
in acelasi timp cel vinovat de „partinire” – aceasta a II-a editie va fi scutita de
asprimi, incrancenari si lamentatii. Ceea ce va produce, poate, dezamagire in randul celor care considera
ca asemenea rabufniri neacademice au, totusi, noima lor, dupa anii de teroare fizica si psihica.” (Eugen
Negrici)
 Cum mi-am petrecut sfârșitul lumii este un film de lung-metraj realizat de regizorul român Cătălin
Mitulescu în 2006. Produs de către Strada Film în coproducție cu Les Films Pelléas (Franța), filmul a fost
turnat în București și în suburbia Voluntari (cu excepția câtorva secvențe, filmate la Eșelnița și în
apropierea cazanelor Dunării), în vara și toamna anului 2005 (cca. 6 august - 15 octombrie).
 Filmul tratează destinul unei mici comunități din preajma Bucureștilor, în pragul Revoluției din 1989,
concentrându-se mai ales pe schimbările la care iau parte doi frați, Lalalilu (Timotei Duma) și Eva Matei
(Dorotheea Petre).
 Bucurându-se de o priză foarte bună la public în țară, filmul a fost primit bine și în străinătate, începând
cu ediția a 59-a a Festivalului Internațional de Film de la Cannes (unde actrița Dorotheea Petre a primit
premiul de interpretare feminină pentru secțiunea Un certain regard).
 Proiectul filmului a fost început încă din 2004; s-a avansat în stadiul de pre-producție odată cu finalizarea casting-ului,
în iunie 2005.
 Filmările trebuiau începute pe 1 august 2005, dar din pricina unor defecțiuni tehnice nu s-a putut începe mai devreme
de 6 august; s-a filmat mai întâi în Colegiul Național „Sf. Sava”, apoi într-o școală din cartierul Andronache și în
împrejurimi - în special, pe stradă Galița, dar și pe stradă I.L. Caragiale din suburbia Voluntari. Au urmat câteva zile de
filmări lângă localitatea Eșelnița, după care s-a revenit în București. Pe 15 octombrie a fost trasă scenă cu care se
deschide filmul, iar seară a fost organizată petrecerea de sfârșit pentru filmări.
 În lunile decembrie-ianuarie 2006 s-a realizat montajul filmului, iar post-producția (între altele, înregistrarea muzicii și
a sunetului post-sincron) și distribuirea primelor copii au fost finalizate în aprilie 2006.
 În luna mai, filmul a participat la Festivalul Internațional de film de la Cannes, ediția a 59-a, alături de alte filme
românești (A fost sau n-a fost?, al regizorului Corneliu Porumboiu și Marilena de la P7, în regia lui Cristian
Nemescu). Filmul a fost proiectat în premieră mondială la Cannes, de altfel una dintre regulile impuse pentru
participare.
 Un film despre cum un pusti de 7 ani ne-a scapat de Ceausescu, iar o adolescenta de 17 ani si-a putut
hotori viitorul, o tragi-comedie cu nuante de absurd si sublim.
 Bucuresti, 1989. Eva, fratele ei mai mic Lalalilu si parintii lor locuiesc intr-un cartier marginas al
capitalei. Lalalilu are 7 ani si o adora pe Eva. Eva are 17 ani si este pentru prima data indragostita.
Viata Evei se schimba insa in ziua in care ea si Alexandru sparg in scoala, din greseala, bustul lui
Ceausescu.
 Sunt prinsi si li se cere sa isi faca autocritica in fata unei adunari comuniste. Obligat de tatal sau,
Alexandru se umileste si scapa. Eva refuza, este exmatriculata si transferata la o scoala profesionala de
la periferia orasului. Il paraseste pe Alexandru si, impreuna cu Andrei, pune la cale un plan sa fuga din
Romania. Vor sa treaca Dunarea inot. Martor al plecarii celor doi, Lalalilu ia decizia vietii lui.
 „Primul film al lui Cătălin Mitulescu este o poveste încântător spusă. Dorotheea Petre, o magnetică nouă
prezență a ecranului. Mitulescu a izbutit să împace cu succes tonalitățile tragicomice oferind spectatorului
sentimentul că în epoca aceea au trăit oameni obișnuiți, deloc eroici, care au stat cu teamă în umbră, până
când revoluția le-a dărâmat brusc lumea.” —Deborah Young
 „«Cum mi-am petrecut sfârșitul lumii» satisface atât gustul pentru filmul de autor, cât și pentru
cinematograful comercial; ar trebui să fie un mare succes de public, dacă este promovat ca atare. Într-un
debut asigurat, Mitulescu este bine servit de către întreaga distribuție și în special de luminoasa performanță
a Dorotheei Petre în rolul Evei.” —Bernard Besserglik