Curgerile noroioase

sau torenţii noroioşi, cum mai sunt cunoscuţi în literatura de

specialitate, sunt deplasări gravitaţionale pe versant de mase puternic umectate, de
-
a lungul
unui
jgheab (canal) de curgere, uneori foarte îngust, şi care la contactul cu suprafeţele
cvasiorizontale (umeri de vale, poduri de terase, suprafeţe erozive, lunci etc.) formează un con
de împrăştiere foarte asemănător cu un con de dejecţie torenţial.

Curgeri
le noroioase au
aspectul unor pornituri liniare, rectilinii sau frânte, supraumectarea afectând întreaga masă de
material antrenată în mişcare. Acestea se suprapun întotdeauna pe văi torenţiale preexistente,
de ordinul 1 sau 2, dezvoltate pe roci impermeab
ile, predispuse procesului de fluidizare.
 Torent noroios

C
A - Bazinul de alimentare (obârşia curgerii) are
aspectul unei cavităţi încadrată de abrupturi
aproape la verticală de formă semicirculară sau de
ghirlandă, cu fundul caracterizat de denivelări,
contrapante, areale înmlăştinite care se suprapun
bazinului de recepţie torenţial preexistent
B - Jgheabul (canalul) de curgere are lungimi
variabile, de la câţiva zeci de metri la peste 1 km,
fiind încadrat aproape pe toată lungimea sa de
maluri abrupte, mai ales acolo unde intersectează
pachete de roci dure (gresii ş.a) şi unde prezintă
sectoare înguste şi pantă mai mare.
În profil longitudinal, în cele mai multe cazuri apar
în jgheabul de curgere praguri litologice şi
structurale, cu deosebire în cazul curgerilor
obsecvente .
C - Conul de împrăştiere se formează în sectoarele
unde panta se schimbă, devenind foarte lină sau având
caracter cvasiorizontal (pod de terasă, luncă), luând
aspect de evantai, cu pantă redusă spre contactul cu
jgheabul de curgere, dar spre partea frontală are
aspect de abrupt accentuat, mai ales când materialul
de curgere este mai vâscos.