PIAȚA MONETARĂ ȘI

INFLAȚIA
Conferențiar univ.dr. VÎRJAN DANIELA
CUPRINS
 1. Banii (Moneda)
 2. Cererea și oferta de monedă
 3. Reglarea masei monetare
 4. Dobânda
 5. Politica monetară
 6. Inflația
1. BANII (MONEDA)
 Definiție:
Banii desemnează moneda metalică,
bancnotele, moneda scripturală (banii aflati
în conturile de la instituțiile financiar-
bancare) și alte instrumente sau bunuri
(metale prețioase în special) având denumiri
și forme specifice, diferite de la o țară la altă
țară, care sunt general acceptate ca mijloace
pentru schimburi și plăți.
 1.1. EVOLUȚIA BANILOR
 Trocul;
 Mărfuri etalon pentru măsurare (obiecte: bucăți
de metal, piei, blănuri și animale);
 Metale prețioase (aur, argint);
 Din metale prețioase s-a confecționat moneda:
bucăți tipizate de o anumită greutate, puritate și
marcate cu semne distinctive pentru
recunoaștere;
 Din sec.al XVI-lea , monedelor li s-au adăugat
bancnotele (biletul de bancă sau moneda-hârtie).
Primele bancnote au fost emise în Olanda;
 Moneda scripturală (banilor de cont).
1.2. FUNCȚIILE BANILOR
 de măsurare a activităților economice și
valorilor din economie în care scop se stabilește un
etalon, o unitate de măsura în fiecare țară (iar uneori
pentru mai multe țări (leu, dolar, euro, rubla etc.);
 de mijloc de schimb – prin intermediul lor
realizându-se orice vânzare – cumpărare pe orice fel
de piață;
 de mijloc de plata – atunci când servesc la
stingerea unei datorii exprimate în bani;
 forma universală a avuției – fapt care-i face
utilizabili pentru constituirea rezervelor și plăți între
agenții din țări diferite.
1.3. MASA MONETARĂ
(BĂNEASCĂ)
 Suma de bani aflata in circulatie intr-o
economie, adica suma diferitelor forme sub
care se prezinta banii detinuti de agentii
economici la un moment dat reprezinta masa
baneasca sau masa monetara.(si se noteaza
cu M).
AGREGATE MONETARE
 AM – desemnează o parte cosntitutivă a M și seminometare, parte
autorizată prin funcțiile specifice ei, prin ag.specializați care emit
instrumente de schimb și de plată, prin instituțiile bancar-financiare
care le gestionează și prin fluxurile ec.reale pe care le mijlocește.

Aceasta se prezinta sub urmatoarele forme:

 o M1 - bani in numerar (monede si bancnote);
 o M2 – bani scripturali (aflati in conturi si posibili de utilizat fara
restrictii);
 o M3 – bani in conturi, de genul economiile populatiei la termen si
altfel conditionate, depozite in valuta ale rezidentilor;
 o M4 – alte instrumente – actiuni, obligatiuni, bonuri de trezorerie
etc.
 Suma componentelor M constituie lichiditatea (totala) – totalitatea
mijloacelor mobilizabile pentru a asigura derularea activitatilor
economice si mersul normal al afacerilor intr-o tara.
 Una din modalitatile de calcul a marimii M
foarte raspandita este:
 M = P . Y/v
 unde: M - masa monetara;
 Y - cantitatea bunurilor care fac obiectul

tranzactiilor
 v - viteza de rotatie a monedei (numarul
de operatii de vanzare – cumparare si plati
realizate cu o unitate monetara intr-o
perioada data).
2. CEREREA ȘI OFERTA DE
MONEDĂ
 Cererea de moneda (bani) – este cantitatea de moneda pe care
agentii economici doresc (au nevoie) sa o detina in conditiile unei
anumite dobanzi (rate a dobanzii). Dobanda este costul optiunii
pentru a pastra (avea) bani (moneda) in numerar.
Cererea de moneda decurge din:
 - volumul tranzactiilor din activitatile care trebuie finantate de
unitatile economice dintr-o tara (consum, productie, investitii
etc.):
 - necesitatea constituirii de rezerve – ca masura de prevedere
întrucât banii reprezinta o valoare care poate fi schimbata
oricand pe alte bunuri si nu numai;
 - mobiluri (scopuri) speculative. Mai ales in tarile cu un mecanism
bursier dezvoltat aceasta cerere variaza in raport invers cu rata
dobanzii. Cand dobanda creste cererea de bani in acest scop
scade si invers
CEREREA DE MONEDA
 Purtatorii cererii de moneda sunt: intreprinderile pentru
a-si finanta activitatile, trezoreria statului pentru a
finanta activitatile adminstratiilor publice (si deficitul
bugetului de stat), bancile si alte institutii financiare
care au nevoie de credite de la populatie pentru a
finanta proiecte de diferite feluri.
 Banii pastrati, indiferent din ce motiv, in numerar in
afara sistemului bancar, nu aduc nici un venit. Daca insa
sunt depusi in sistemul bancar beneficiaza de dobanda.
In acest sens, dobanda este considerata pretul banilor.
 Cererea de bani creste sau scade odata cu variatia
nevoilor determinate de cele trei cauze. O influenta
deosebita asupra cererii de bani are si cresterea
preturilor sau diminuarea acestora.
OFERTA DE MONEDĂ
 Băncile; Banca centrală;
 Casele de economii și de pensii;
 Societățile de asigurări;
 Trezoreria sau tezaurul
 Alte instituții financiare cu disponibilități
temporare;
 Populația
 Banca Nationala – numita adesea si Banca Centrala sau de Emisiune.
Aceasta ofera resursele banesti necesare statului. Mecanismul acestei
operatii: la cererea de credit a guvernului, banca centrala emite bonuri
de tezaur (hartii de anumite valori) purtatoare de dobanzi „interesante”.
Bancile comerciale si nu numai cu banii disponibili pe care-i au cumpara
(subscriu) asemenea bonuri pentru a beneficia de dobanda. In aceasta
relatie, bancile respective sunt in situatia de creditori, iar sumele pe
care banca nationala le plateste bancilor subscriptoare constituie de fapt
oferta de bani care prin intermediul lor se „difuzeaza” in economie.
Bonurile de tezaur subscrise bancilor pot fi revandute in anumite conditii
bancii nationale.

 Banca Nationala ofera monedă si contribuie la cresterea masei monetare

si prin cumpararea de devize straine (bani si alte valori) necesare
agentilor economici nationali in relatiile lor cu exteriorul sau ca rezerva;

 Tot banca centrala, in anumite conditii, la cererea bancilor comerciale

pune la dispozitia acestora sub forma de credit sume, pe care bancile
respective le pot da la randul lor sub forma de credit altor agenti
economici;
 trezoreria statului (bancă a statului având ca
principală funcție centralizarea fondurilor publice și
gestionarea acestora în conformitate cu prevederile
legale)– prin:
 a) cheltuirea sumelor primite de la banca nationala,
sume care s-au constituit prin emisiunea de bonuri de
tezaur ( titluri de stat, instrumente financiare emise
de autoritatea fiscală, pentru finanțarea temporară a
deficitului bugetar: certificat de trezorerie și certificat
de depozit) ce au fost vandute bancilor comerciale
sau, altfel spus au fost subscrise de bancile
comerciale;
 b) utilizarea propriei monede intrucat are acest drept;
 bancile comerciale care ofera sau creeaza moneda scripturala
acordand credite celorlalte categorii de agenti economici.
Mecanismul specific acestui gen de oferta este denumit
multiplicatorul creditului – multiplicatorul ofertei de bani sau
multiplicatorul monetar.
 Capacitatea bancilor comerciale de a oferi moneda prin
creditarea celor ce au nevoie de bani este limitata de banca
centrala prin constituirea unor rezerve obligatorii. Din
disponibilitatile pe care le au si pe care le-ar putea oferi pe piata
sub forma de credite, bancile trebuie sa depuna la banca centrala
o cota procentuala ca rezerva obligatorie pe care n-o pot folosi ca
oferta. Prin cresterea acestei rezerve se restrange capacitatea de
a se crea moneda si deci se diminueaza oferta si invers.
 In acest gen de operatii sunt implicati in primul rand deponentii /
unitatile economice (agentii) de orice fel si in primul rand
populatia sau menajele care au surplus de bani sau economii pe
care ii pastreaza (depun) in bancile comerciale si-i pot folosi cand
au nevoie. In al doilea rand, sunt implicati cei ce au nevoie de
bani (oricine ar fi acestia) si pentru aceasta solicita credite
bancilor comerciale.
REGLAREA MASEI MONETARE
 Operațiuni – care au loc pe PM este reglată
cantitatea de monedă solicitată de
desfășurarea activităților ec. și social-
culturale din cadrul unei țări.
 Împrejurări și operațiuni care duc la
creșterea masei monetare
 Împrejurări și operațiuni care duc la
scăderea masei monetare
TIPURI DE OPERAȚII
 A. Operații cu garanții și fără garanții
 B. Operațiuni de finanțare și refinanțare
 C. În funcție de durata pe care se acordă
creditul: perioade f.scurte; credite pe
perioade scurte (2-90 zile) și credite pe
termen mediu (90-2 ani)
 POLITICA MONETARĂ
 PM – un ansamblu de acțiuni exercitate de
autoritățile monetare (BNR, trezoreria)
asupra masei monetare și asupra activelor
financiare, în vederea orientării pe termen
scurt sau mediu.
 Pe plan intern: PM se realizează prin reglarea
Cm de schimb și de plată. Se urmărește
stabilitatea prețurilor, deplina ocupare a
forței de muncă și expansiunea economică.
 Pe plan extern: PM poate să încurajeze
intrările sau ieșirile de capitaluri pentru
echilibrarea balanței de plăți
OBIECTIVELE POLITICII
MONETARE
 Conform art.2 din Legea privind Statutul BNR
 Asigurarea stabilității monedei naționale,
pentru a contribui la stabilitatea prețurilor;
 Controlul masei monetare și al nivelului ratei
dobânzii;
 BNR elaborează, aplică și răspunde de PM ,
valutară, de credit, de plăți, urmărind
funcționarea normală a sistemului bancar.
 INSTRUMENTELE POLITICII MONETARE
 A. Cumpărări și vânzări de titluri pe piața
deschisă (open market). Reglarea lichidității
monetare în funcție de nevoile sistemului
economic, ca și evitarea variațiilor de ritmuri
foarte mari și dezordonate în dinamica M
poartă numele de OM. BNR vinde și cumpără
titluri de credit, prin OM se deschide piața și
se creează condițiile pentru ca
mecanismelor C și O de active financiare să
funcționeze normal, liber.
 B. variațiile cotelor rezervelor obligatori
 C. refinanțarea acordată băncilor comerciale.
 CARACTERISTICILE ESENTIALE ALE PIETEI MONETARE:

are rolul de a regla cantitatea de moneda din economie si a compensa

excedentul de moneda cu deficitul diferitelor categorii de agenti economici;
are un pret specific – dobanda;
este extrem de fluida;
are o mare capacitate de a influenta mersul economiei prin mixuri de
politici care pot fi grupate in doua mari categorii:
a)politica banilor ieftini care are obiectul de a mari oferta de moneda in
scopul dezvoltarii economiei si in acest sens se diminueaza rata rezervei
obligatorii si se acorda diferite alte facilitati;
b)politica banilor scumpi prin care se restrictioneaza oferta de moneda sau
chiar se diminueaza pentru a evita inflatia in special prin masuri opuse
celor prevazute de politica banilor ieftini;
 echilibrul pe aceasta piata consta in mentinerea unui raport dinamic intre
cerere si oferta relativ apropiat astfel incat economia sa functioneze in
conditii normale;
 dezechilibrele pe aceasta piata au urmari complexe si caracter contagios
(determina dificultati in lant);
 echilibrul este foarte greu de controlat data fiind interactiunea deosebit de
activa a acestei piete cu cea financiara si valutara.
INFLAȚIA
 Inflația este un dezechilibru pe piața monetară atunci când
oferta de monedă este mai mare decât cererea de monedă și
se manifestă prin creșterea generalizată a prețurilor și
scăderea puterii de cumpărare:
 Acestea survin in economie, indiferent din ce cauze, in raport cu un
moment sau o perioada din trecut:
a) se mareste diferenta dintre volumul masei monetare si cantitatea bunurilor
supuse vanzarii astfel incat preturile cresc simtitor, iar
b) valoarea banilor se diminueaza.
 Efectul poate fi rezultatul unor imprejurari variate:
 - creste masa monetara, iar cea de bunuri este constanta;
 - scade cantitatea de bunuri, iar masa monetara ramane
constanta;
 - cresc cei doi termeni ai comparatiei dar banii mai mult;
 - scade volumul marfurilor, iar cel al masei monetare creste;
 - scad cei doi termeni ai comparatiei dar banii mai putin.
CREȘTEREA GENERALIZATĂ A PREȚURILOR
 cresterea sensibila, generalizata si de durata a preturilor
relevată prin indicele general mediu al preturilor din economie
(IGP).
Pentru un bun economic, indicele prețului (Ip) se calculează ca
raport procentual între prețul sau în prezent (p1) si cel existent la o
data sau într-o perioada anterioaăa (p0)
Ip = p1 / p0 x 100 ; 10 lei/8 lei x 100 = 125 %
Interpretarea:
prețul acesta a crescut cu 25%; a crescut la 125%;
a crescut de 1,25 ori.
Pentrucategorii mari de bunuri, indicele preturilor se poate
calcula in mai multe feluri. In ceea ce privește bunurile de consum
cel mai des se recurge la indicele preturilor de consum (IPC) de tipul
IPC =  (Q x P ) /  (Q x P ) – Indice de tip Lanspeyres
0 1 0 0

IPC =  (Q1 x P1) /  (Q1 x P0)

Indicele
prețurilor de consum exprimă modificarea medie
ponderată a cheltuielilor pe care o familie de talie mijlocie din
mediul urban le face pentru asigurarea mijloacelor de
SCĂDEREA PUTERII DE
CUMPĂRARE A BANILOR
 scaderea preturilor de cumparare a banilor sau a unei
unități monetare care consta, în scăderea cantității de bunuri
ce se pot cumpăra cu o unitate monetară. In acest sens exista
indicele puterii de cumpărare a banilor (IPCB).
 PCB = 1/IGP sau M/IGP
IPCB = M t1 / IGP t1/ t0 in care:
M t1 –masa monetară în t1

IGP – indicele general al preturilor

t1/ t0 – intervalul de referintă

FORME ALE INFLAȚIEI DUPĂ
INTENSITATEA EI
 Amploarea sau intensitatea inflatiei este atent urmarita intrucat are efecte
deosebite. In ceea ce priveste intensitatea distingem:
 - inflatie taratoare – cresterea medie anuala a preturilor de 3 – 5%;
 - inflatie moderata – cresterea medie anuala a preturilor de 6 – 7 %;
 - inflatie rapida – cresterea amedie anuala a preturilor de 8 – 10%;
 - inflatie galopanta – cresterea anuala a preturilor de peste 10%.
 In stiinta economica interactiunea dintre inflatie și mersul economiei este
sintetizata prin conceptele:
 - crestere economica neinflationista caracterizata prin inflatie
taratoare – moderata si crestere economica superioara indicelui inflatiei;
 - crestere economica inflationista in care inflatia depaseste indicele de
crestere a productiei;
 - stagflatie – in care exista inflatie rapida iar productia evolueaza lent
in scadere;
 - slumpflatie – cand productia este in scadere in timp ce inflatia
devine galopanta.
CAUZELE INFLATIEI
 Inflația prin cerere este acea inflație care rezultă din
creșterea cererii agregate. Creșterea cererii agregate este
explicată de unii specialiști prin creșterea veniturilor bănești
ale populației (vezi reprezentarea grafica din manual sau curs)
 Inflație prin costuri, prin ofertă, apare în situația în care
costurile de producție cresc independent de cererea agregată.
Dacă firmele sunt confruntate cu o sporire a costului, ele vor
răspunde parțial prin creșterea prețului de vânzare și parțial
prin reducerea volumului activității( vezi reprezentarea
grafica din manual sau curs)
 Inflație prin credit, creșterea substanțială a creditului duce
relativ repede la dezechilibrul inflaționist, la excesul de cerere
nominală pentru bunurile de consum
 Inflație importată – cu cât elasticitatea cererii în raport cu
prețurile bunurilor de import sau ale celor fabricate cu bunuri
de import este mai mare, cu atât incidența inflației importate
va fi mai mică.
EFECTELE (COSTURILE)
INFLAȚIEI
 1. deprecierea inflaționistă a banilor existenți la
populație
 2. necesitatea deselor calculări și recalculări de
prețuri, de operațiunile de afișare a acestora
 3. inflația viciază corelațiile istorice dintre
prețurile relative ale diferitelor bunuri materiale
și servicii
 4.creșterea incertitudinii și a riscului în economie
 5. redistribuiri arbitrare ale avuției și ale
veniturilor între gospodării, firme și stat
 6. costurile psihologice și costurile politice
(pentru mai multe detalii consultați manualul)
PE CINE AVANTAJEAZĂ ȘI PE CINE
DEZAVANTAJEAZĂ INFLAȚIA?
 Avantajează pe debitori (cei care iau credit)
și pe cei care își convertesc moneda
depreciată cu o monedă liber convertibilă.
 Dezavantajează pe creditori și pe cei care au
venituri mici și fixe.
 POLITICI DE COMBATERE A INFLAȚIEI
a) masuri de aparare sau protectie a agentilor economici precum indexarea –
cresterea veniturilor unor categorii de persoane (in special a celor cu venituri
mici si fixe) pentru a acoperi total sau partial cresterea preturilor, cresterea
dobanzilor pentru economiile realizate; acordarea de compensatii,
subventionarea preturilor pentru anumite categorii de bunuri etc.
Ingeneral asemenea masuri sunt considerate pasive;

b) masuri active care privesc refacerea echilibrului economic deteriorat prin

inflatie actionand asupra masei monetare pentru a frana cresterea sa si a o
aduce la nivelul solicitat de mersul normal al economiei cat si asupra
volumului de bunuri si servicii pentru a-l ridica mai aproape de nivelul masei
monetare existente si a reface raportul cerere-oferta. Asemenea masuri sunt:
cresterea dobanzilor la credite; „inghetarea” salariilor si a unor preturi;
echilibrarea bugetului de stat si balantei de plati externe; dezvoltarea
activitatilor productive pentru cresterea ofertei agregate; adaptarea
structurii ofertei agregate la cea a cererii agregate; acordarea de facilitati
la export si import etc.
 De regula, masurile antiinflationiste se promoveaza „la pachet” pentru a fi
mai eficiente.
  
RELAȚIA DINTRE INFLAȚIE,
ȘOMAJ ȘI OFERTA AGREGATĂ
 A.W.Phillips a descoperit o relație inversă între
ritmul salariului nominal și rata șomajului.
Șomajul a fost mai mare când ritmul de
creștere a salariului nominal a fost mai lent, și
invers
 Curba Phillips este un instrument de
fundamentare a politicilor economiei ofertei și
este o alternativă de reprezentare a ofertei
globale
 la pagina 303 din manual aveți efectele
șocurilor inflaționiste (șocul cererii și șocul
ofertei) de învățat
 Intrebari?
 Multumesc pentru atentie.