ALIENAREA PĂRINTEASCĂ

„Copiii îşi iubesc părinţii

în mod egal. Întotdeauna.”

Jud. Daniela Pantazi

Project supported by a grant from Norway

CE ESTE ALIENAREA PĂRINTEASCĂ?
- La cel mai simplu nivel = denigrarea sistematică
şi nejustificată a unui părinte de către celălalt
părinte cu intenţia îndepărtării copilului de acesta;
- Formă de abuz emoţional – privarea copilului
de o relaţie afectuoasă cu celălalt părinte;
- Adolescenţii - mai expuşi decât copiii de vârste
mai mici (8 – 15 ani).

Project supported by a grant from Norway

 Alienarea părintească:
- Profesorul de psihiatrie american Richard A.
Gardner, în anul 1985- PAS;
- Abuz emoţional asupra copilului;
- apare în cursul sau în urma unui
divorţ/separare a părinţilor ;
- Rezultatul unei campanii de brainwashing -
spălarea creierului
- În practică – de cele mai multe ori, părintele
alienator este mama (Gardner)

Project supported by a grant from Norway

Motivaţia părintelui alienator:

- Alierea copilului de partea sa;

- Se simte nervos şi trădat de către celălalt
părinte ;
- Amintirile declanşează sentimentul de ură faţă
celălalt părinte.
- Trei tipuri de părinţi-alienatori: naiv, activ şi obsedat

Project supported by a grant from Norway

 Concret:
- Prin gânduri, acţiuni şi maniere verbale şi
nonverbale, copilului i se induc anumite idei,
cu scopul de a-l face să creadă că celălalt
părinte este duşman, rău;
- Părintele alienator va duce o adevărată
campanie de distrugere a relaţiei copilului
cu celălalt părinte (Douglas Darnall);

Project supported by a grant from Norway

 Concret:
- Părintele alienator îl vorbeşte de rău pe celălalt
părinte;
- Programul de legături personale cu părintele
nerezident este împiedicat;
- Părintele alienator încearcă să controleze
activităţile pe care copilul le va face atunci
când se va afla cu părintele alienat.

Project supported by a grant from Norway

Ce spune părintele alienator:
- „Totul ar fi bine dacă tatăl/mama ta ne-ar lăsa
în pace”;
- „Tatăl/mama ta este rău/rea, nu te iubeşte, nu
are grijă de tine, nu ştie ce nevoi ai…”;
- „Tatăl/mama ta nu ne dă destui bani şi nu-ţi
pot cumpăra tot ce-ţi doreşti”;
- „Tatăl/mama ta îşi iubeşte mai mult noua
familie şi nu-l mai interesează de soarta
noastră”;
- „Eşti în pericol atunci când mergi la
tatăl/mama ta”.
Project supported by a grant from Norway
 Ce spun copiii?
- „Tata mi-a spus că mama este rea, pentru că ne
minte….!”
- „Nu vreau să merg la tati, mama mi-a spus că tata
nu ştie să aibă grijă de mine…”
- „Nu vreau să merg cu tati în parc, m-a lăsat să mă
accidentez, mi-a spus mami…!”
- „Nu vreau să-l văd pe tati, bunica mi-a spus că este
un om rău…”;
- „Tata nu ne mai plăteşte pensie, a plecat de la
noi…”
Project supported by a grant from Norway
Caracteristici ale părintelui alienator:
- Obsedat de distrugerea relaţiei copilului cu
celălalt părinte;
- Părintele alienator şi copilul nu-şi pot exprima
motivele sentimentelor lor; nimeni, şi mai ales
justiţia, nu poate să-i convingă că greşesc;
- Prezintă o mare dorinţă de a obţine hotărâri
judecătoreşti care să blocheze accesul
celuilalt părinte la copil;

Project supported by a grant from Norway

„Simptome” pe care copiii alienaţi le
prezintă:
- Neagă orice experienţă pozitivă din trecut şi
resping orice contact cu părintele alienat;
- Părintele care a fost odată iubit poate deveni în
scurt timp urât şi temut;
- Simte ostilitate faţă de părintele alienat din
motive superficiale, un părinte este perceput ca
fiind perfect, celălalt ca fiind rău;

Project supported by a grant from Norway

„Simptome” pe care copiii alienaţi le
prezintă:
- Ajunge să creadă că decizia de a respinge
părintele alienat îi aparţine;
- Va acorda suport constant părintelui alienant în
caz de conflicte între mamă şi tată;
- Nu se va simţi vinovat de modul în care se
poartă cu părintele pe care îl respinge;
- Prezenţa unor scenarii împrumutate;
- Extinderea animozităţii la rudele tatălui

Project supported by a grant from Norway

 ATENŢIE!
- Copilul se naşte cu predispoziţia de a-şi iubi în
mod egal ambii părinţi;
- Copilul nu cunoaşte sentimentul de ură decât
dacă este învăţat în acest sens.

Project supported by a grant from Norway

 ALIENAREA PARENTALĂ:
Respingerea ilogică şi nefirească a unui părinte
de către copil, deşi între ei existase iniţial o relaţie
normală;

Project supported by a grant from Norway

 DE CE?
- Deoarece copilul se confruntă cu un
dezechilibru resimţit pe plan intern;
- Copilul se simte obligat să aleagă un părinte, în
defavoarea celuilalt, pentru a-şi reduce propria
suferinţă şi pentru a menţine un nivel minim de
stabilitate/echilibru;
- Se dezvoltă din cauza fricii copiilor de a pierde
afecţiunea părintelui cu care petrece cel mai
mult timp.

Project supported by a grant from Norway

 IMPORTANT:
- Specialiştii să facă o delimitare clară între
alienarea parentală şi înstrăinarea parentală
sau refuzarea vizitei;
- Alienarea parentală: copilul refuză în mod
constant contactul ce celălalt părinte din cauza
unei idei iraţionale şi sentimente negative faţă
de acel părinte;
- Înstrăinare parentală: rezistent în a lua
contact cu celălalt părinte din motive normale,
realiste (de ex. abuz, neglijare).
Project supported by a grant from Norway
Tipuri de alienare parentală:
- Uşoară: copiii tind să coopereze pe perioada
legăturilor personale cu părintele nerezident,
dar sunt intermitent critici şi nemulţumiţi la
adresa acestora;
- Moderată: copiii sunt mai lipsiţi de respect şi
mai critici şi nemulţumiţi de orice acţiune a
părintelui;
- Severă: ostilitatea copiilor poate atinge niveluri
paranoice şi poate duce la alienarea completă.
Project supported by a grant from Norway
Efectele psihologice ale alienării asupra
copilului:
- stima de sine scăzută, depresie;
- sentimentul pierderii;
- retras social;
- comportament ostil;
- poate vedea înșelăciunea și manipularea ca o parte normală a
relațiilor interumane;
- performanțele academice scăzute;
- risc de tulburări psihice crescut.

Project supported by a grant from Norway

 Conflictul parental:
- Litigiile pentru stabilirea condiţiilor de exercitare a
autorităţii părinteşti creează o concurență inevitabilǎ
între părinți, iar copiii sunt cei care sunt trași în mai
multe direcții;
- Mȃnat de frica de a pierde copilul, un părinte simte
nevoia de a vorbi despre celǎlalt parinte de rǎu,
pentru a-și asigura victoria în instanţă.
- Părintele alienator retrage afecţiunea datorată
copilului atunci când acesta nu participă la campania
de denigrare.
Project supported by a grant from Norway
 Recunoaşterea alienării părinteşti:
- medical: este o formă de abuz emoţional;
- legal: nu există o definiţie destul de clară a
abuzului emoţional pentru uzul instanţelor;
- recunoscută episodic de către instanţe
(inclusiv România);

Project supported by a grant from Norway

 Recunoaşterea alienării părinteşti:
- Indirect recunoscută de HG nr.49/2011 –
„abuz emoţional…cazul separării ilegale a
copilului de unul dintre părinţi”;
- Legea nr.217/2003 – „violența socială –
impunerea izolării persoanei de familie…”;
- Alienarea părintească este recunoscută legal în
Brazilia ( 2010) şi Mexic (2014);

Project supported by a grant from Norway

 Jurisprudenţa CEDO:
- Cauza Lafargue vs. România - "După un raport fără dată,
furnizat de către Guvern și stabilit de către psihologii care au
participat la întâlnirile reclamantului cu copilul său, acesta din
urmă manifestă o oarecare reticență față de tatăl lui la începutul
întâlnirilor, dar de fiecare dată, cu ajutorul jocurilor, relațiile s-au
îmbunătățit. Totuși, copilul refuză să petreacă o săptămână
întreagă cu tatăl său. După un alt raport stabilit de aceeași
psihologi și depus de către reclamant, atitudinea de reticență a
copilului era rezultatul influenței mamei care, în mod indirect, îi
precizase la început că îi este interzis să se bucure de prezența
tatălui său.“

Project supported by a grant from Norway

 Ce măsuri pot lua judecătorii?
- Declararea faptului că s-a identificat alienarea
parentală şi notificarea alienatorului;
- Se va recomanda consilierea psihologica – a
părintelui alienator/a copilului;
- Extinderea programului de legături personale în
favoarea părintelui – ţintă;

Project supported by a grant from Norway

 Ce măsuri pot lua judecătorii?
- Modificarea modalităţilor de exercitare a
autorităţii părinteşti în autoritate comună sau
exclusivă;
- Stabilirea locuinţei minorului la părintele alienat
sau la o altă adresă;
- Aplicarea de penalităţi – art.912 alin.5 C pr civ.

Project supported by a grant from Norway

 Ce măsuri pot lua procurorii?
- Pornirea de acţiuni civile necesare pentru apărarea
drepturilor şi intereselor legitime ale minorilor – art.92 C
pr civ, art.403 C civ;
- Punerea în executare a oricăror titluri executorii emise în
favoarea minorilor (legături personale, stabilire domiciliu)
- art.92 C pr civ;
- Începerea urmării penale pentru săvârşirea:
• infracţiunii de nerespectare a hotărârii judecătoreşti –
art.911 alin.2 C pr civ, art.287 C pen;
• nerespectarea măsurilor privind încredinţarea minorului
– art.379 C pen (plângere prealabilă).

Project supported by a grant from Norway

 Referinţe şi resurse:
- „Manual alienare părintească” – Asociaţia
Română pentru Custodia Comună -
http://www.arpcc.ro/
- Tabloul Experţilor Psihologi - „Alienarea
parentală” – Simona Maria Vlădica, PhD, UMF
„Carol Davila”;
- www.parantalalienation.org
- Darnall D. (1997b)- „Three Types of Parental
Alinators” – www.divorcesurce.com
- http://www.doctorbun.ro/a-alienarea-parentala--
-forma-subtila-de-abuz-emotional_61.html
- http://www.e-psiho.ro/articole/sindromul-alienari
i-parentale-tipuri-de-p-rin-i-alienatori
Project supported by a grant from Norway
VĂ MULŢUMESC!
SUCCES!

Project supported by a grant from Norway