Salut, dragi elevi!!!

Vreau să vă așezați
comozi, și să vă pregătiți
rechizitele necesare
pentru lecție...
Tema: Elemente noi de limbaj specific
disciplinei: Genurile muzicii
dramatice( opera, baletul și suita)
Opera:
Genul vocal-dramatic bazat pe un libret (textul),
prezentat pe scenă de cântăreți, acompaniați de
orchestră, cuprinde și numere coraleși coregrafice
Diversitatea genului de operă:
• Opera comică
• Opera balet
• Opera bufă
• Opera semiseria
• Opera seria sau opera mare
Baletul:

• Genul muzical-coregraficcare are la bază un

libret
• Concentrează expresivitatea în dans,
pantomimă ți în muzică
Suita- lucrare muzicală instrumentală alcătuită din mai multe părți scrise în aceeași
tonalitate, dar contrastante prin caracter și prin mișcare. Practic, este o compoziție muzicală,
constând dintr-o serie de piese instrumentale, unite într-o operă de proporții mai mari.

Se poate spune ca ea este urmașa directă a suitei preclasice. Acest tip

de suită s-a dezvoltat mult în perioada de afirmare a școlilor naționale.
În România, suita apare ca o formă de manifestare a unui gen muzical
larg accesibil. Folclorul românesc s-a afirmat drept o sursă de bază
pentru cristalizarea unui gen muzical pe plan cult: astfel au fost
introduse și prelucrate multe dansuri și cântece românești ca: Sârba,
Hora, Chindia, Colindul, Brâul, Trei păzește, Hațegana, Călușul,
Bărbuncul, Mândrele etc.
 Suita preclasică:
• Un rol important ȋn formarea suitei preclasice l-a avut dezvoltarea și perfecționarea instrumentelor care, prin secolele XIII-XIV,
ȋndeplineau doar rolul de acompaniament al unor lucrări vocale; ȋn secolele XVI-XVII, apar instrumente noi care au solicitat un
repertoriu adecvat, iar creațiile apărute au influențat la rȃndul lor formarea unor tehnici desăvȃrșite, favorizȃnd interpretarea
respectivelor lucrări muzicale.
• Un rol deosebit ȋn cristalizarea suitei l-a avut practica dansurilor de Curte, care solicita maeștrilor de balet permanente
căutări, descoperirea continuă de noi dansuri și o mare fantezie ȋn conturarea și stilizarea lor.
• După lungi căutări apare tipul fundamental al suitei preclasice formată din patru mișcări (dansuri): allemanda, couranta,
sarabanda și giga, acestea constituind prototipul de bază a suitei preclasice. Orice alt dans ȋn plus se introduce ȋntre
sarabanda și gigă.
• La evoluția suitei, în forma pe care o cunoaștem în special în epoca ei de apogeu (Bach, Handel), au concurat mai mulți
factori.
• Întrucât numărul și ordinea în suită nu căpătaseră încă o precizare, apar unele suite care conțin între 4 si 23, ba chiar și de 27
de dansuri. O asemenea aglomerare punea pe instrumentiști in situația de a alege o parte din piesele suitei pe care urmau
apoi să le interpreteze. La începutul secolului al XVIII-lea, în creațiile lui Johann Sebastian Bach (1685-1750) suita capătă
fundamentarea ei clasică. În primul rând observăm că patru dansuri; allemanda, curanta, sarabanda și giga se constituie în
prototipul de bază al suitei. Orice dans în plus se introduce după sarabandă, adică între sarabandă și gigă. Acestea sunt de
obicei; menuetul, bourree, gavota, loure, passepied, rigauden, siciliana etc.. În plus, Bach aduce ca o introducere ce urmărește
fixarea de la început a tonalității unice a suitei termenul de „preludiu” pentru suite instrumentale (uneori „intradă”), iar
pentru cele orchestrale denumirea de „uvertură”. Mai putem întâlni o mișcare ce nu intră în categoria dansurilor populare, pe
numele de arie. Ea este introdusă pentru obținerea unui contrast mai puternic între piesele component.
Caracteristicile Suitei preclasice
– unitatea tonală ce determină unitatea ȋntregului ciclu
– ordine dansurilor ce urmărește raelizarea contrastului ȋntre ele, fie prin caracter
(moderato-vivace-andante-presto), fie prin măsuri (alternarea de măsuri binare cu
ternare, simple și compuse)
– din punct de vedere al formei suitei preclasice predomină structura bipartită,
corespunzătoare a două idei muzicale asamblate ȋn secțiuni
– introducerea ȋn suita preclasică și a altor dansuri a dus la ȋmbogățirea structurilor, ȋn
primul rȃnd prin prezența formei tripartite
Suita preclasică este primul gen muzical (instrumental sau orchestral) ȋn sens de ciclu,
pe care ȋl cunoaște istoria muzicii culte. Prin conținutul expresiv, prin semnificația
dramaturgiei și structurii sale, suita preclasică a influențat apariția altor forme și genuri
muzicale.
Suita modernă
Suita modernă cunoaște, odată cu reapariția ei în secolul XIX, o diversificare pe trei planuri:
1. Suita din dansuri populare;
2. Suita simfonică;
3. Suita din lucrări scenice.
Suita preclasică, influențând la vremea ei apariția altor forme și genuri muzicale, își epuizează
rațiunea de a fi pentru a reapărea ulterior cu un profil nou, profil în care influențele genurilor
și formelor la a căror naștere tocmai a contribuit se resimt cu putere. Devine vizibilă
diversificarea tonală în interiorul suitei, unitatea fiind realizată prin prezentarea primei și
ultimei mișcări în aceeași tonalitate. Varietatea formelor este sensibilă pentru fiecare parte,
pornind de la multiple structuri de lied pâna la rondosi, chiar sonată. Dansurile specifice din
vechea sonată dispar și apar noi dansuri, în funcție de originea națională a compozitorului și
de profilul și culoarea națională pe care autorul dorește să o evidențieze.
Suita de dansuri
• Se poate spune ca ea este urmașa directă a suitei preclasice. Acest tip
de suită s-a dezvoltat mult în perioada de afirmare a școlilor
naționale. În România, suita apare ca o formă de manifestare a unui
gen muzical larg accesibil. Folclorul românesc s-a afirmat drept o
sursă de bază pentru cristalizarea unui gen muzical pe plan cult: astfel
au fost introduse și prelucrate multe dansuri și cântece românești ca:
Sârba, Hora, Chindia, Colindul, Brâul, Trei păzește, Hațegana, Călușul,
Bărbuncul, Mândrele etc.
Suita simfonică
• O etapă superioară în folosirea creației populare în forme mai ample
o constituie formarea celui de-al doilea prototip, și anume suita
simfonică, de fapt un stadiu superior de integrare și afirmare a
elementelor populare. În suita simfonică, formele ample, bogăția
relațiilor tonale, limbajul polifon, culoarea variată a orchestrației sunt
mijloace de expresie prin care se favorizează elementul popular
pentru a ajunge și a fi predominant, esențializat spiritual în conținut și
în formă.
Suita din lucrări scenice
Sub acest generic avem în vedere suitele extrase din muzica scrisă inițial pentru balet,
film sau spectacole teatrale. Desigur, cel mai mare succes în salile de concert, la radio sau
la televiziune îl au suitele de balet, deși există și exemple care ne arată că suitele extrase
din muzica de scena sau din muzica de film se bucură de asemenea de interes.
Principiile care stau la baza realizării acestor suite sunt:
1. Alegerea celor mai importante și pregnante teme care se succed, urmărind fie o
creștere gradată a tensiunii, a dinamicii, fie realizarea unui puternic contrast între ele. Nu
este obligatoriu ca ordinea apariției temelor din suită să fie identică cu cea din balet.
2. Temele pot fi expuse în forma lor autentică de prezentare, ori pot fi amplificate.
3. Unitatea tonală se realizează, la toate suitele, între începutul și sfârșitul suitei.
4. Suita nu poate avea formă precisă, determinată, luată în întregime, dar secțiunile ei
pot avea structuri fixe de lied, rondo, etc.
Audiții
• Georg Friedrich Händel – Suita Muzica apelor – part. 1
https://www.youtube.com/watch?v=mAyiidg25uE
• Georg Friedrich Händel – Suita Muzica apelor – part. 2
• Georg Friedrich Händel – Suita Muzica apelor – part. 3
• Georg Friedrich Händel – Suita Muzica apelor – part. 4
• Johann Sebastian Bach – Suita Franceză nr. 5 ȋn Sol Major – part 1-3 https://
www.youtube.com/watch?v=DwHpDOWhkGk
https://www.youtube.com/watch?v=Ivbed1nybRU
• Johann Sebastian Bach – Suita Franceză nr. 5 ȋn Sol Major – part 4
• Johann Sebastian Bach – Suita Franceză nr. 5 ȋn Sol Major – part 5 https
://www.youtube.com/watch?v=wRc-EzKxGWk
• Johann Sebastian Bach – Suita Franceză nr. 5 ȋn Sol Major – part 6
• Johann Sebastian Bach – Suita Franceză nr. 5 ȋn Sol Major – part 7
Vă mulțumesc pentru atenție!!!

Sfârșit