Stanciu Gabriela Atena este zeita greaca a intelepciunii. Este una dintre cele mai renumite zeitati din Panteonul grecesc, renumele sau rasunand chiar si in zilele noastre. Originile sale sunt unele cat se poate de nobile si de faimoase. Este fiica lui Zeus si a lui Metis. Legendele afirma ca, din clipa in care a iesit din teasta tatalui sau, Zeus, a cucerit admiratia tuturor zeilor. Metis era considerata zeita atotcunoascatoare. Zeiţă războinică, reprezentată cu coif, suliţă şi egida pe care era zugrăvit capul Gorgonei Medusa, Atena a jucat un rol important în lupta împotriva giganţilor. Ea participă, de asemenea, la războiul troian alături de greci, pe care-i susţine, neputând uita jignirea adusă de Paris. Este cunoscută disputa dintre Atena şi Poseidon cu prilejul împărţirii diverselor regiuni ale Greciei. Cu această ocazie, consiliul zeilor a făgăduit să dea Attica aceluia din cei doi care-i va dărui bunul cel mai de preţ. Poseidon i-a dăruit calul, iar Atena măslinul, care avea să asigure prosperitatea locuitorilor. Ea a câştigat în felul acesta întrecerea şi a devenit patroana cetăţii Athenae, care-i poartă de atunci numele. Atena era fiica lui Zeus şi a lui Metis. Zeus a înghiţit-o însă pe Metis înainte ca aceasta să nască, astfel că Atena a ieşit direct din capul lui Zeus, cu arme şi armură cu tot. În momentul când a apărut pe lume, a slobozit un răcnet războinic, care a cutremurat cerul şi pământul. Atena era simbolul atributelor reunite ale părinţilor ei. Ea personifica forţa moştenită de la Zeus, îmbinată cu înţelepciunea şi prudenţa lui Metis. Atena era socotită protectoarea artelor frumoase, a meşteşugurilor, a literaturii şi a agriculturii, a oricărei acţiuni care presupunea ingeniozitate şi spirit de iniţiativă. Ea patrona viaţa socială şi cea statală, era sfătuitoarea grecilor adunaţi în areopag şi apărătoarea lor în războaie. Din momentul in care a venit pe lume, Atena a fost considerata egala preputernicului sau tata. Insa pe cat de puternica si plina de forta era, pe atat de cumpatata in intelepciune. Este infatisata mereu stralucitoare si inarmata. Reuseste prin excelenta sa imbine dragostea pentru arta cu dragostea pentru intelepciune. Desi era supranumita Parthenos, fecioara, Atena nu era o zeita virgina. Reprezinta prin excelenta unul dintre cele mai iubite simboluri ale curentului feminist. Nu se temea de barbati, se considera egala lor. Ii apara intotdeauna si isi masura puterile cu ei.
Isi petrece majoritatea timpul in compania
barbatilor. Este foarte atrasa de catre acestia, are multe relatii amoroase cu ei chiar, insa nu doreste nicidecum sa isi lege destinul cu un barbat. Nu doreste deloc sa se casatoreasca, pretuindu-si enorm libertatea. Printre protejatii sai se aflau numai barbati. Atena este razboinica, puternica si protectoare. Stie sa fie femeie, chiar una frumoasa, inteligenta si foarte atractiva. Insa stie in acelasi timp sa fie si o luptatoare indarzita si puternica, priceputa pe campul de lupta. Ia parte activa la diferite razboaie, desi Ares este dusmanul sau declarat. Il uraste pe acesta, accesele lui nechibzuite, nebunia sa ucigasa si setea pentru sange. Atena lupta diferit: foloseste ambuscada, strategia, siretlicul si uneori chiar magia. Aceasta ii invata pe oamnei sa stapaneasca si chiar sa cucereasca fortele naturii. Ea se afla la originea tuturor meseriilor: ii invata pe muritori arta tesutului, a torsului, a fierariei. Dreseaza caii si inventeaza carul. Guverneaza prelucrarea lemnului si impreuna cu Danaos inventeaza prima ambarcatiune. Astfel, Artemis ii invata pe oameni ca „metis”, adica inteligenta, nu forta, este cea care face din om un bun mestesugar.
Cultul acestei zeite a fost unul atat de apreciat si
de renumit, incat a fost adoptat si de catre romani, nu numai de catre greci. La Roma aceasta a fost asimilata zeitei Minerva. Atena intre zei si muritori Templul Zeitei Atena