ELEMENTE DE

PSIHOFARMACOLOGIE

Disciplina Psihiatrie
Departamentul Neuroștiințe Clinice
Facultatea de Medicină UMF „Carol Davila”
 Leucht S et al. BJP 2012;200:97-106

©2012 by The Royal College of Psychiatrists

 Principii psihofarmacologie

• Un tratament bun implică un diagnostic bun

• Atenție la comorbidități (somatice sau psihiatrice)-acestea

reprezintă regula în psihiatrie
• Un aspect fundamental in psihofarmacologie îl constituie o
relație terapeutică bună cu pacientul
• Identificați ce rezultat final doriți și sperați la acel pacient
 Principii psihofarmacologie

• Încercați întotdeauna să identificați ce-și dorește pacientul

• Cele mai bune rezultate se obțin când există o suprapunere

între obiectivele pacientului și ale medicului
• Luați întotdeauna în considerație expectațiile pacientului. Sunt
șanse mari ca pacientul să nu prezinte aderență terapeutică
dacă obiectivele celor două părți sunt total divergente.
 Principii psihofarmacologie

• Încercați să înțelegeți întotdeauna expectațiile pacientului

• Păstrați totuși mereu în gând obiectivul strategic pe care l-ați

stabilit.
• Încercați să înțelegeți atitudinea pacientului față de
medicamente.
• Explicați foarte clar care este planul dvs. Explicați unde doriți
să ajungeți și precizați etapele temporale ale procesului.
 Principii psihofarmacologie

• Asigurați pacientul că există mai multe soluții terapeutice și

că eșecul unui trial terapeutic nu înseamnă epuizarea
resurselor terapeutice
• Încercati să folosiți și medicamente care îl pot ajuta rapid
(ex. somn, anxietate) pe pacient pentru a-i reda speranța
• Nu toți pacienții necesită tratament psihofarmacologic
Clasificare medicamente
psihotrope
 Clasificare

• Structură

• Mecanism

• Descoperire temporală

• INDICAȚII CLINICE MAJORE

 Clasificare după indicații clinice
majore

• Antipsihotice

• Antidepresive

• Anxiolitice

• Timostabilizatoare

• Medicamente utilizate în demențe

Mecanism medicamentele psihotrope
1) Blocarea enzimelor care inactivează NT (IMAO,
inhibitorii de acetilcolinesterază)

2) Blocarea recaptării NT (ISRS, ADT)

3) Blocarea receptorilor feedback-ului negativ

(Mirtazapină)

4) Creșterea precursorilor NT (L-DOPA)

5) Stimularea directă a eliberării NT (Metilfenidatul)

6) Blocarea neurotransmisiei prin blocarea directă a

receptorilor postsinaptici (antipsihoticele)
Antipsihotice de primă generație
 Antipsihotice de primă generație
(Neuroleptice clasice/tipice)
Clasificare Nume Echivalent Sedare Efecte alfa- Efecte
chimică medicame 100 mg adrenergic extrapiram
nt clorpromaz e și idale
(denumire ina anticoliner
comercială gice
)
Difenilbutil Pimozide 1,5 + + +++
piperidine (Orap)

Butirofeno Haloperidol 2 + + +++

ne (Haldol)

Tioxantene Clopentixol 5 + + +++

(Clopixol)

Dihidroindo Molindone 10 ++ + +
lone (Mobane)
Dibenzoxaz Loxapine 10 ++ +/++ ++/+++
epine (Loxitane)
Fenotiazine Clorproma +++ +++ +
zine
 Indicații terapeutice neuroleptice
clasice
• Delirium
• Schizofrenie
• Tulburare schizo-afectivă
• Tulburare delirantă persistentă
• Manie
• Depresie psihotică
• Alte psihoze
• Tulburări discomportamentale
 Efecte secundare neuroleptice clasice

• Sedare
• Hipotensiune
• Anticolinergice (constipație, retenție urinară, gură uscată, vedere
încețoșată, afectare cognitivă, delirium)
• Hiperprolactinemie (ginecomastie, galactoree, oligo/amenoree,
disfuncții sexuale, acnee, hirsutism, scădere densitate osoasă cu
osteoporoză la adm. prelungită).
• Cardiovasculare: aritmii cardiace (cele cu potență joasă, vârstnici,
pacienți cu afecțiuni preexistente) -prelungirea intervalului QT,
aplatizarea undelor T, hipotensiune ortostatică
• Crize comițiale (cele cu potență joasă)
• Sindrom metabolic (cele cu potență joasă).
 Efecte secundare extrapiramidale neuroleptice clasice

• Pseudoparkinsonism (tremor, rigiditate, bradikinezie)-reducere doze, înlocuire

antipsihotic, anticolinergice (Trihexifenidil)

• Akatisie (neliniște, plimbat excesiv, incapacitatea de a păstra poziția)-beta

blocante (propranolol 20-80mg), benzodiazepine.

• Distonie (contracții spastice musculare cu crize oculogire, torticolis, retrocolis,

opistotonus, laringospasm). Anticolinergice, benzodiazepine.

• Diskinezia tardivă (mișcări anormale: mioclonii, tic, coreo-atetozice,

coreiforme, predominant orofacial). Înlocuire medicament.
 Efecte secundare neuroleptice clasice

Sdr. neuroleptic malign:

• Rigiditate musculară severă
• Hipertermie (t>38°C)
• Instabilitate vegetativă
• Modificări ale nivelului conștienței
• Diaforeză, paloare, disfagie, tremor, incontinență urinară, agitație psiho-motorie
• Delirium cu progresie spre letargie, stupor, comă
• Creșterea CK (creatinkinază)

Tratament:
• Întreruperea neurolepticului
• Suportul funcțiilor vitale
• Dantrolene, bromocriptină.
 Antipsihotice atipice

• Mecanism diferit de acțiune (antagonism 5HT2>D2)

• Specificitate mai mare pentru tractul mezolimbic față

de ganglionii bazali
• Efecte secundare extrapiramidale <antipsihoticele
tipice
• Medicamente de prima linie în tratamentul tulburărilor
psihotice
 Antipsihotice atipice

Potențiale avantaje:
• Reducerea suicidalității în schizofrenie (în special clozapină)
• Reducerea fumatului (în special clozapină)
• Reducerea violenței (în special clozapină)
• Reducerea riscului de intoxicație cu apă
• Ameliorarea simptomatologiei pe termen lung
• Reducerea/absența riscului de aparitie diskinezie tardivă
• Ameliorarea aderenței terapeutice, ameliorarea calității vieții,
reducerea numărului recăderilor
• Posibil eficacitate pe un spectru mai larg de simptome (depresie,
anxietate)
 Antipsihotice atipice

• Indicații terapeutice
• Schizofrenia
• Tulburarea schizo-afectivă
• Tulburarea afectivă bipolară
• Depresia psihotică
• Tulburarea delirantă persistentă
• Delirium
• Tulburări psihotice în demențe
• Tulburarea de personalitate tip borderline
• Tulburări discomportamentale violente
 Antipsihotice atipice
Alte indicații terapeutice:
• Amplificator al medicației de prima linie în:

• Depresie

• Tulburare obsesiv compulsivă

• Tulburarea de panică

• Tulburarea de anxietate generalizată

 Antipsihotice atipice
• Clozapină (300-450 mg/zi-max 900mg/zi)

• Risperidonă (2-8 mg/zi)

• Olanzapină (5-20mg/zi)

• Ziprasidonă (40-160mg/zi)

• Quetiapină (300-800 mg/zi)

• Aripiprazol (10-30 mg/zi)

• Amisulpride (400-800 mg, ocazional 1200 mg în faza acută, 50-300 mg pt

simptomele negative)
 LEGAREA DE RECEPTORI:
CONSTANTĂ DE DISOCIERE

23
 Antipsihotice atipice
Principalele efecte secundare

• Creștere în greutate (≥7%)

• Creșterea riscului de rezistență la insulină

• DZ

• Hiperlipidemie

• Sdr neuroleptic malign

• Agranulocitoză (clozapină)

• Sedare, somnolență

• Extrapiramidale
 Antipsihotice depot, long acting

• Sunt preparate cu eliberare lentă și regulată în organism

• Dozele utile sunt mai mici (aprox de 10x mai mici)

• Asigură o complianță crescută

• Reduc riscul recăderilor și respitalizărilor

• Prezentări și contact mai mult cu echipa terapeutică

25
 Antipsihotice depot, long acting

• Haloperidol Haldol decanoat 50mg la 3-4sapt

decanoat
• Flupentixol Fluanxol depot 20mg la 2 sapt

• Zuclopentixol Clopixol depot 200mg la 2 sapt

• Risperidonă Rispolept Consta 25mg; 37,5mg,
50mg la 2sapt
• Olanzapină Zypadhera 120/150mg la 2s.
sau 300/450 la 4 s.

• Aripiprazol Abilify Maintena 400mg la 4sapt

• Paliperidone Invega 39–234 mg la 4 s

26
 Antidepresive

• Antidepresive triciclice și tetraciclice (clomipramină, amitriptilină,

doxepină, imipramină)

• NASSA-Antagoniști alfa 2 și 5-HT2, 5-HT3 (mirtazapină)

• ISRS (fluoxetină, sertralină, escitalopram)

• ISRSN (venlafaxină, duloxetină)

• IRND (bupropion)

• Antagoniști 5 HT2A (trazodonă)

 Antidepresive

• Amplificatori ai recaptării serotoninei (tianeptină)

• Antagoniști 5HT2C, MT1, MT2 (agomelatine)

 Clase de AD

1. Triciclice (TCA):
I. Terțiare:
II. Secundare
a. Amitriptilină a. Desipramină
b. Clomipramină b. Nortriptilină
c. Doxepină c. Protriptilină
d. Imipramină
e. Trimipramină
III. Tetraciclice :
a. Maprotilină
b. Amoxapină
c. Mianserină
Tricyclic antidepressants (TCA)
 Indicații TCA

• Depresia Majoră
• Depresia melancoliformă (imipramină, desipramină, clomipramină)
• Depresia cu simptome de anxietate (doxepină, amoxapină, maprotilină)
• Depresia atipică (imipramină)
• Depresia psihotică ( combinație cu AP)
• Depresia cronică, Distimia ( Imipramină and desipramină)
• TOC ( Clomipramină)
• Depresia la vârstnici (Nortriptylin)
• Attention-Deficit/Hyperactivity Disorder (desipramină)
• Sdr de durere (triciclice, maprotilină)
• Enuresis nocturn (imipramină)
• Tulburarea de panică, tulburarea de anxietate generalizată(clomipramină,
imipramină)
 Efecte secundare

• Anticolinergice: gură uscată, constipație, vedere încețoșată, dificultăți urinare,

afectare cognitivă, delirium (supradozaj)

• Antihistaminice: sedare, creșterea apetitului, creștere în greutate, delirium

(supradozaj)

• Cardiovasculare: hipotensiune ortostatică; tahicardie; prelungire QTc; aritmie;

moarte subită

• Hepatic: hepatite acute toxice

 Clase de AD
2. Inhibitori specifici ai recaptarii serotoninei (ISRS) :

a) Sertralină (50-200 mg/zi)

b) Fluoxetină (20-80 mg/zi)
c) Paroxetină (20-60 mg/zi)
d) Citalopram (20-80 mg/zi)
e) Escitalopram (10-30 mg/zi)
f) Fluvoxamine (100-300mg/zi)
 Efecte secundare ISRS

• Anxietate, nervozitate (mai ales la începutul tratamentului)

• Acuze g-I (dureri abdominale, constipație, diareee, modificări

apetit)
• Dureri de cap, amețeală

• Tulburări sexuale (apetit, dinamica, ejaculare)

• Insomnie, somnoleță

• Oboseală, aplatizare afectivă (discutabil)

 Indicații terapeutice ISRS

• Depresie

• Tulburări de anxietate (generalizată, panică, toc, ptsd, anxietate socială)

• Altele:

- depresie în stări organice-stroke, post IMA, parkinson,

- schizofrenie-depresie, simptome negative

- Tulburări de personalitate -iritabilitate și agresivitate

• Tulburări de dezvoltare pervazive (autism)

• Abuzul și dependența de alcool

 Clase de AD
3. Inhibitori specifici ai recaptării Serotoninei și Norepinefrinei (ISNRS) :
a. Venlafexină
b. Desvenlafaxină
c. Duloxetină
d. Milnacipran

4. Inhibitori ai recaptării Norepinefrinei și Dopaminei:

- bupropion

5. Antagoniști ai receptorilor de tip 2 ai serotoninei și inhibitori ai recaptării (SARI):

a.Nefazodonă

b.Trazodonă
 Clase de AD

6. Antagonist specific Norepinefrină/Serotonină (NaSSA):

- Mirtazapină
7. Inhibitori specifici ai recaptării Norepinefrinei (NRI):
-Reboxetină
8. Agonist de Melatonină:
-Agomelatină
9. Agoniști partial de Serotonină și inhibitori ai recaptării (Serotonine partial
agonist reuptake inhibitor (SARI)):
- Vilazodonă
10. Stimulatori selectivi ai recaptării serotoninei:
- Tianeptinum
11.Altele (acționând la nivelul multiplilor R pt. serotonină):
-Vortioxetină
TIMOSTABILIZATORI
• Medicație psihiatrică utilizată pentru a trata tulburările afective
caracterizate prin modificări intense și susținute ale dispoziției
și afectului.

• Medicație folosită preponderent în tratarea tulburării bipolare ce

suprimă oscilațiile dispoziției între depresie și manie
 Timostabilizatori

• Carbamazepină-blocant al canalelor de Na
(scăderea eliberării glutamatului)
• Indicații terapeutice:TAB,Sch, sindroame
discomportamentale, durerea neuropatică
• Dozaj: 400-800mg/zi
• Efecte adverse: amețeală, ataxie, diplopie,
hiponatremie, rash.
 Timostabilizatori
• Gabapentină - blocant al canalelor de calciu, creșterea nivelului
GABA și reducerea nivelului de glutamat.
• Indicații: fobia socială, tulburarea de panică, tulburarea de
anxietate generalizată, TOC (linia a doua sau amplificatori), TAB
(amplificatori) durerea postherpetică
• Dozaj: 600-1800 mg/zi
• Efecte secundare: amețeală, oboseală, ușoară creștere în greutate,
somnolență, edeme periferice.
 Timostabilizatori

• Acidul Valproic-blocant al canalelor de Na. Creșterea

concentrației GABA
• Indicații terapeutice: TAB, sch, sdr discomportamentale

• Dozaj: 1200-1500 mg/zi

• Efecte adverse: sedare, tremor, amețeală, ataxie, greață,

vărsături.
 Timostabilizatori

• Lamotrigină-blocant al canalelor de Na, reducerea

eliberării de glutamat
• Indicații terapeutice: tratament de întreținere TAB,
depresia bipolară, depresie, schizofrenie (adjuvant)
• Dozaj: 100-200 mg/zi
• Efecte adverse: rash, sedare, amețeală, ataxie, tremor,
greață, vărsături, sdr Steven Johnson
 Timostabilizatori

• Litiu-influențează transportul celular al Na,

modifică metabolismul unor
neurotransmițători, inhibă inositol
monofosfataza, posibil trofic al sinapselor
• Indicații terapeutice: TAB, depresie (adjuvant)
• Dozaj: 900-1200 mg/zi
• Efecte adverse: ataxie, disartrie, delirium,
greață, diaree, hipotiroidism, afectare renală.
 Anxiolitice

• Benzodiazepinele

• Buspironă

• Pregabalină

• Gabapentină, Tiagabină (adjuvanti)

• Antidepresivele
BENZODIAZEPINELE
 Indicații terapeutice

• Anxietate

• Insomnie

• Agitație

• Manie

• Sevraj la etanol
 Eficacitate

• Tulburare de panică, tulburare de anxietate generalizată

• Alprazolam (2-6mg), clonazepam (1-4mg)

• Eficacitate generală - atacuri de panică, evitare, anxietate

anticipatorie
• Intrare rapidă în acțiune
 Efecte secundare

• T1/2 lung- risc de acumulare și somnolență

• T1/2 scurt- risc de dependență și sevraj

-sedare, somnolență

-ataxie, afectare activității motorii, amnezie anterogradă

 Buspironă

• Utilizată in TAG

• Doze 30-60 mg/zi

• Profil bun al efectelor secundare

• Nu este asociată cu dependență

• Nu intra imediat în acțiune

• În unele cazuri pot reprezenta o alternativa f. bună a

bzd
Medicamente utilizate în tratamentul
Demențelor
 Medicamente utilizate în tratamentul
Demențelor

• Donepezil (inhibitor acetilcolinesterază 5-10mg/zi)

• Galantamină (inhibitor acetilcolinesterază și modulator

receptori nicotinici, 12-24mg/zi)
• Rivastigmină (inhibitor de acetilcolinesterază și
butirilcolinesterază, 6-12 mg/zi)
• Memantină (antagonist r NMDA, 10-20mg/zi)
 Inhibitori ai colinesterazei serice

• Cresc transmiterea colinergică inhibând acțiunea colinesterazei la nivelul fantei

sinaptice

• Necesită r postsinaptici colinergici pentru a beneficia de creșterea nivelului

acetilcolinei

• Utili în trat. Demenței ușoare-moderate (MMSE 10 - 26)

• Cele mai multe studii-demență Alzheimer, dar există date + și pentru demența
mixtă, VaD, DLB, demența din boala Parkinson

• Ameliorare ușoară a cogniției și în activitățile de zi cu zi

•  Posibil eficace și în formele avansate, dar datele mai puțin clare

 Ef. Sec. inhibitori de
acetilcolinesterază

• Efecte secundare colinergice: diaree, greață, vărsături-în

general tranzitorii și ușoare (20%)

• Bradicardie și sincope – potențiale ef. sec.

• Durere de cap, amețeală.

 Memantină
• Antagonist moderat al rNMDA

• Metabolism minim hepatic CYP450, necesită reducerea dozelor la

pac cu afecțiuni renale.
• Eficace AD moderat-severă
• Unele dovezi de eficacitate VaD

• Mai puține ef sec comparativ cu AchI (cel mai frecvent-ameteală)

•  Unele studii sugerează superioritatea combinării cu AchI în ceea

ce privește cogniția, activitățile de zi cu zi, tulburările
comportamentale, evoluția de ansamblu.
 Terapia electro-
convulsivantă
• Influențează nivelul unor neurotransmițători (NE, 5HT,
GABA)
• Ridică nivelul BDNF și NGF, modifică nivelul
mesagerilor secunzi.
• Crește fluxul sangvin cerebral și rata metabolică
cerebrală
• Îmbunătățește plasticitatea sinaptică, modifică structura
membranelor celulare
 Terapia electro-
convulsivantă
• Indicații terapeutice
• Depresia majoră (uni și bipolară) rezistentă la tratament
• Depresia psihotică rezistentă la tratament
• Mania rezistentă
• Episoade psihotice acute în schizofrenie rezistente la
tratament (în special catatonia)
• Tulburarea schizo-afectivă
Terapia electro-convulsivantă

• 2-3 ședinte pe săptămână

• Număr mediu ședințe 6-12

• Este urmat de tratament medicamentos specific

afecțiunii respective
• Posibilă eficacitate tratament de intreținere TEC
 Terapia electro-convulsivantă

• Efecte secundare
• Greață, dureri de cap
• Bradicardie sinusală, flutter, fibrilațe atrială, aritmii.
• Respiratorii-dar determinate mai degrabă de anestezie
• Cognitive-imediate: dezorientare, afectare memorie antero și
retrogradă, afectare în funcționarea vizuo-spațială (pot
persista 2-3 săptămâni).
• Tulburările memoriei retrograde pot persista luni și f. rar pot
fi cronice.
Noțiuni de psihoterapie
 Cuprins

• Generalități

• Obiectivele primului interviu

• Medicația psihotropă și psihoterapia

• Obiectivele psihoterapiei

• Învățarea psihoterapiei
 Aspecte generale

• Procesul învățării unei psihoterapii este unul îndelungat:

• o cercetare atât a succeselor cât și a eșecurilor, cu obiectivitate și dorință
de a învăța

• Un psihoterapeut nu-și poate îmbunătăți expertiza profesională prin simpla

repetare a ceea ce a făcut sau a gândit înainte

• Fiecare nou pacient trebuie abordat ținându-se cont că este o persoană ale
cărui angoase și probleme sunt unice

• Provocarea constă în a-l aborda într-un mod special, datorită situației sale
particulare

• Familiarizarea cu principiile psihoterapiei sau învățarea unei psihoterapii

reprezintă o parte importantă din pregatirea unui rezident în psihiatrie
• Conceptul s-a lărgit atât de mult, încat aproape fiecare interacțiune
profesională dintre doi oameni sau grupuri de oameni este asociată cu
termenul de “terapie”

• Deși pacienții vin la psihiatru pentru o multitudine de dificultăți, se

poate observa prezența unor probleme comune:
• sentimentul neajutorării
• teama și convingerea că este incapabil să “facă față” și să schimbe
anumite lucruri

• Aceste sentimente sunt recunoscute în fiecare situație, deși variază mult

ca severitate
• De multe ori, pacienții se așteaptă, la fel ca și tinerii psihoterapeuți, ca
problemele lor să fie rezolvate și să fie “fericiți”

• Nu stă însă în puterea psihoterapeutului să facă oamenii fericiți

• Terapeutul îi poate ajuta pe pacienți să devină mai capabili (într-o

anumita măsură) de a evalua într-o manieră mai realistă ceea ce-i
deranjează, astfel încat să poată învăța să reacționeze adecvat la
problemele lor și să se elibereze de sentimentul de neajutorare
În fiecare formă de psihoterapie există o serie de etape:

•Prin ascultarea efectivă a ceea ce pacientul are de spus, el simte că este auzit
și înteles

•Prin recapitularea și reformularea lucrurilor spuse de pacient, acesta poate fi

ajutat pas cu pas să clarifice acele lucruri care stau la baza confuziei lui și
care îi afectează viața

•În final prin evaluarea obiectivă a resurselor și prin prezentarea

alternativelor, pacientul poate ajunge la un punct în care să poată acționa, fără
a se mai simți neajutorat
Obiectivele primului interviu

• Familiarizarea cu celalalt

• Obținerea unui scurt istoric al problemelor pacientului

• Formularea unui diagnostic prezumtiv

• Conturarea problemelor principale și scopurilor unui posibil tratament

• Interviul terapeutic diferă de contactul social obișnuit printr-un lucru

important: este o întâlnire cu un scop precis, din care ar trebui să rezulte
ceva pozitiv și constructiv pentru pacient
• Interviul iniţial poate fi influentat de multe circumstanțe

• Pacientul se află în poziția persoanei care caută ajutor și poate admite că

nu mai este capabil să-și rezolve propriile probleme, sperând să
găsească suport în efortul de a le lăsa în urmă, de aceea poate fi
determinat să povestească cât mai mult

• Pacientul înzestrează psihoterapeutul cu o serie de calități de cunoaștere

și autoritate, lucru care permite ca pacientul să fie deschis și încrezător
față de acesta
• După relatarea inițială a problemelor, pacientul așteaptă să fie ghidat –
să i se spună despre ce ar trebui să povestească, iar psihoterapeutul
trebuie să formuleze cu grijă întrebări și comentarii
• Este necesar ca terapeutul să fie familiarizat și să înțeleagă fenomenele
psihopatologice
• Altfel este dificil să știi ce să urmărești și se pot omite aspecte
importante, mergându-se cu interviul în direcții greșite și ajungându-se
la intrebări irelevante
• Cu cât întrebările și comentariile sunt mai strâns legate de ceea ce
pacientul afirmă că-l neliniștește, cu atât mai mult
• va progresa interviul
• va spori încrederea în psihoterapeut
• va scadea anxietatea pacientului
• Printre omisiunile frecvente ale tinerilor
psihoterapeuți:
• Absența clarificării condițiilor de trai ale pacientului
• circumstanţele care l-au determinat să apeleze la psihoterapie: de
ce? De ce acum?

• Este important ca terapeutul să afle:

• ce a precedat venirii pacientului la consult
• cine i-a sugerat psihoterapia
• ce tratament a urmat anterior
• ce influență a avut asupra sa
 Cadrul

•O parte importantă a interviului inițial sunt aspectele formale:

• stabilirea frecvenței ședințelor
• durata acestora
• costul acestora

•În anumite cazuri, psihoterapeutul poate stabili ca primele ședințe să dureze

puțin mai mult decât de obicei, tocmai pentru a avea timp suficient să discute
anumite aspecte practice mai detaliat, fără să se grabească
• De obicei, durata unei ședințe de psihoterapie este de
50 de minute
• Cele 10 minute rămase până la o oră sunt folosite de
către psihoterapeut pentru
• a reflecta asupra sedinței care tocmai s-a încheiat
• a nota anumite lucruri
• a lua o scurtă pauză
• Durata unei şedinţe poate fi ajustată în funcție de nevoile
pacientului, ca de exemplu:
• În depresia severă - ședintele mai scurte și mai dese pot fi
mai folositoare
• La pacienții cu inhibiție accentuată sau obsesionali, se pot
obține rezultate mai bune în urma unor ședințe de mai
lungă durată
• Indiferent de frecvența și durata ședințelor, odată stabilite,
este important să se respecte acest program, atât din partea
pacientului, cât și a psihoterapeutului
 Familia

• În abordarea psihanalitică tradițională, contactul cu familia era evitat

• Această separare a pacientului de ceilalți membri ai familiei pornea de la
premiza că fiecare persoană are propriile probleme intrapsihice care trebuie
rezolvate

• Teoriile moderne ale personalității pun accent pe interacțiunile cu cei din jur

• Totuși, concentrarea asupra pacientului este în continuare abordarea preferată

în cazul psihoterapiilor individuale

• Chiar și în cazul pacientului care vine să-și rezolve anumite aspecte

individuale ale vieții sale, poate apare indicația contactării unui alt membru al
familiei (dacă pacientul poate fi în pericol, de exempluu idei de suicid)

• Acest lucru trebuie adus la cunoștințî pacientului de la început și este necesar

ca el să-și dea acordul în acest sens
• În fața afecțiunilor psihice, familiile au atitudini diferite, însă de multe ori se
simt amenințate

• Unele familii tind să nege toate problemele, vor distorsiona și vor prezenta
situația într-o lumină mai favorabilă decât este în realitate, mergând până la a
nega existența unei afecțiuni psihice în rândul unui membru al familiei, de
teamă că pot fi expuse anumite lucruri intime

• Un aspect important este acela de a încuraja pacientul să nu ia hotărâri

importante, cum ar fi căsătoria, divorțul, schimbarea carierei, înainte ca el să
obțină o stare de echilibru psihic și când este convins că hotătârile sunt luate
într-un mod realist
Medicația psihotropă și psihoterapia

• Introducerea medicamentelor psihotrope a permis

lărgirea domeniului psihoterapiei

• Psihoterapia a fost o metoda eficientă de tratament

înainte ca medicamentele să fie folosite și să
influențeze efectele anxietății, depresiei etc.
• Există terapeuți care refuză interferența oricărui medicament, în ideea că
pentru a deveni cu adevărat integrat, un pacient are nevoie să înțeleagă
sursa anxietății sale și să poată tolera stresul

• La polul opus, medicamentele psihotrope sunt uneori considerate a fi

capabile să resolve toate problemele de sănătate mintală

• În realitate cele două demersuri se completează

• Medicamentele psihotrope nu șterg conștientizarea
propriilor probleme ale unei persoane
• Ele sunt adjuvante ale psihoterapiei și permit pacienților
altă dată inaccesibili, cum ar fi cei cu anxietate marcată sau
chiar schizofrenie dezorganizată, să se implice mai ușor
într-o relație terapeutică
• Medicamentele psihotrope
• au efect favorabil asupra simptomelor
• dar evident nu pot influența experiențele negative din
viața pacientului (influențe care pot fi discutate și
abordate în cadrul unei psihoterapii)
• Cu cât este mai imatur și mai dependent, cu atât pacientul va concepe rețeta
(medicația psihotropă) ca pe simbolul unui cadou psihologic

• El va începe psihoterapia aștepându-se ca terapeutul să îi dea ceva special

care să-i confere anumite calități: creșterea stimei de sine, putere, maturitate
și independență

• În acest caz pacientului trebuie să i se explice faptul că aceste calități pe care

și le dorește, o poate face doar implicându-se activ în terapie, prin propriile
forțe
Gândurile și așteptările inițiale ale pacientului

• Fiecare pacient ajunge la terapeut având o atitudine în care așteptările

realiste sunt amestecate cu elemente iraționale

• Este sarcina psihoterapiei să evidențieze și să corecteze acești factori

iraționali

• Oamenii se îndreaptă spre psihoterapie pentru a fi ajutați să-și rezolve

problemele de viața pe care nu le mai pot controla singuri

• Ei iși doresc să scape de nesiguranță, neajutorare, singurătate

• Pacientul trebuie să înțeleagă că
• nimic nu i se dă “de-a gata”
• terapia este un proces care implică însușirea activă a procesului de
auto-cunoaștere
• iar pentru a obține aceasta trebuie să învețe să-și mobilizeze
resursele proprii și să-și dezvolte potențialul

• Este important să fie clarificat încă de la începutul tratamentului

conceptul de “ajutor psihiatric”, astfel încât pacientul să înțeleagă faptul
că trebuie să fie un participant activ în procesul terapeutic
Comunicarea cu pacientul

•Atenția asupra felului în care pacientul vorbește despre el poate crește

nivelul de înțelegere a problemelor cu care se confruntă pacientul

•Prin folosirea atentă a limbajului, terapeutul poate transmite pacientului,

într-un mod indirect, faptul că este o persoană capabilă să-și exprime
propriile gânduri, sentimente, senzații, și nu doar să repete ceea ce alții i-au
spus să gândească sau să simtă

•În psihoterapie, ca în oricare alt contact interuman, există o comunicare

mult mai mare dincolo de cuvinte
• Pacienții pot încerca să ascundă anumite lucruri

• Tăcerea poate exprima multe lucruri (anxietate, ostilitate)

• Modul în care se povesteşte poate influența ințelesul a ceea

ce este spus, iar de multe ori trebuie “citit printre rânduri”
pentru a înțelege un mesaj
Ascultarea pacientului în psihoterapie

• Contribuția psihoterapeutului la comunicarea terapeutică reprezintă

priceperea lui de a:
• ascultă ceea ce spune pacientul prin cuvinte și conduită
• observă ceea ce acesta evită să arate

• Ascultarea din timpul terapiei nu este pasivă, ea presupune implicare și

dialog cu pacientul

• Psihoterapeutul trebuie să facă ușor de înteles ceea ce pacientul exprimă

într-o manieră confuză; acest lucru este posibil cu ajutorul comentariilor,
întrebărilor și răspunsurilor
• Prin familiarizarea cu problemele personale ale pacientului și
cu semnificația acestora pentru el, terapeutul devine
conștient, la randul sau, de propriile reacții psihologice, de
resursele sale de compasiune, odata cu descoperirea
incertitudinilor și necunoscutelor problemei  
• Pregătirea în psihoterapie este strâns legată de o anumită
dezvoltare a identității profesionale și reprezintă, în același
timp, o dezvoltare a individualității și a maturizării personale
• Întelegerea problemelor este o condiție a evoluției terapeutice

• Obținerea acesteia este în mare măsura condiționată de abilitatea

terapeutului de a stabili căi de comunicare cu pacientul

• Este important că terapeutul să exprime, prin felul de a vorbi și tonul

folosit, respect pentru pacient, indiferent de cât de confuz sau stresat
este în acel moment pacientul

• Psihoterapeutul trebuie
• să fie clar în tot ceea ce exprimă, nu doar să evite neînțelegerile de
limbaj sau cuvintele de jargon
• dar și să se arate deschis, onest, cu o anumită căldură
• De multe ori, pacienții și tinerii terapeuți împărtășesc ideea că, dacă
pacientul vă fi lăsat să vorbească continuu, se va creea o anumită legatură
între cei doi, iar terapeutul va putea apoi să-i explice exact ce înseamnă
fiecare lucru spus de pacient

• Este mai ușor să lași pacientul să vorbească decât să clarifici anumite

aspecte punând întrebări

DAR,

• Terapeutul trebuie să fie conștient de faptul că, dacă nu confruntă pacientul

din când în când, el își exprimă în mod tacit acordul cu tot ce spune acesta
Obiectivele psihoterapiei

Procesul terapeutic trebuie să ducă la

• Îmbunătățirea metodelor deficitare de conștientizare și comunicare ale

pacientului

• Obținerea capăcității de a se baza pe propriile gânduri și sentimente

• Să devină mai realist

• Să-și cunoască mai bine pattern-urile de interacțiune cu ceilalți

 Experiență terapeutică

• Psihoterapia îi ajută pe pacienți să se confrunte cu probleme care stau la

baza contradicțiilor personalității lor

• Prin clarificarea acestora:

• ei găsesc noi modalități de a face față sarcinilor din viața de zi-cu-zi
• fără să sufere datorită anxietății
• sau să retrăiască vechi conflicte nerezolvate
• și fără să simtă nevoia de a evada în depresie, invaliditate, sau
impulsivitate necontrolată

• Aceasta nu înseamnă că, în urma ședintelor de psihoterapie, toate

problemele vor dispărea
 Primele rezultate

• Un începător poate deveni îngrijorat atunci când, după ce arată sau explică
anumite lucruri pacientului
• acestea par să nu ducă la nimic bun
• Și chiar dacă pacientul înțelege și este de acord cu ceea ce i se spune, nimic
nu se schimbă

• Aceasta nu este doar problema începătorului, diferența însă constă în faptul că

terapeutul cu experiență știe că
• modificarea vechilor greșeli și preconcepții se face gradat, pas cu pas
• Și că problema trebuie examinată și reexaminată din fiecare unghi, până
când ea va fi asimilată și pacientul o va conștientiza cu adevărat
• Cu cât un pacient participa mai activ în procesul de auto-explorare, prin
dezvoltarea abilităților de corectare a greșelilor, cu atât mai mult va
conștientiza și își va putea schimba efectiv modul de viață

• Pacienții variază mult prin modul în care ne anunță că se petrece o

schimbare

• Uneori apare o îmbunătățire imediată, încă de la începutul tratamentului,

atât a simptomelor, cât și a stării generale

Dar,

• Aceasta are legatură cu sentimentul de ușurare că a găsit pe cineva care pare

cu adevărat interesat și care vrea să-l asculte
 Terminarea psihoterapiei

• De obicei există o înțelegere între terapeut și pacient, ca atunci când

tratamentul își atinge scopurile, acesta să se apropie de sfârșit

• Câteodată, pacienții nu vor să facă ultimul pas în a-și recunoaște abilitățile

de a-și conduce singuri viața, în aceste situații fiind necesară stabilirea
exactă a datei terminării ședințelor;

• Pe de cealaltă parte însă, unii pacienți vor să se oprească mai devreme ca

terapeutul să simtă că tratamentul și-a atins scopurile

• Pentru unii pacienți, siguranță că terapeutul va fi în continuare disponibil

este de maximă importanță. Se poate astfel fixa o întâlnire la câteva
săptămâni sau luni de la încetarea terapiei pentru un follow-up
 Procesul învățării și supervizarea în psihoterapie

• Ceea ce se discută în cadrul relației terapeutice (terapeut-pacient) este confidențial

• În anumite limite, de-a lungul perioadei de training, procesul terapeutic este

confidențial doar pe jumătate, atunci când tânărul psihoterapeut raportează
supervizorului experiențele cu pacienții săi, sau atunci când se discută cazul unui
pacient în cadrul unui seminar

• Nu se dau date de identificare

• În scop didactic sunt folosite din ce în ce mai des înregistrări audio sau video ale
interviurilor sau sedinţelor terapeutice, cu acordul pacienților

• Aceste metode pot ajuta mult la dezvoltatea abilităților terapeuților începători,

priceperii de a asculta cu atenție ce spune pacientul și de a recunoaște înțelesurile
implicite
• Experienţa supervizării reprezintă un sistem complex de comunicare și
interacțiune

• Scopul de bază este acela de a învăța tânărul terapeut să fie eficient cu

fiecare pacient în parte

• Cu ajutorul supervizării
• El devine conștient de propriile abilități
• Dar și de lipsuri
• Prin recapitularea, împreună cu supervizorul, a informațiilor obținute de
la pacient, dar și prin interacțiunea directă cu acesta, tânărul terapeut
poate obține o nouă perspectivă asupra întregului tablou și poate aborda
problemele pacientului din mai multe unghiuri