Fapte

de Mircea Cărtărescu
În copilărie era “mic şi îndesat”, foarte negricios, ca
toţi fraţii săi. La Cernăuţi avea o frică patologică de stafii.
Adolescent, “era un tânăr sănătos ca piatra”, care la
scaldă “punea în mirare pe toţi cu manevrele ce făcea înot”.
La maturitate devenise un bărbat mai degrabă scund
(1,64 – 1,65 m), cu “musculatura herculitană şi deosebit de
păros ... credeai că-i omul lui Darwin”. Avea platfus la
ambele picioare. În timpul episodului ardelean avea
aparenţa unui om vagabond. Desuşianu se sperie de el: “O
spun, nu în dezonorarea acestui om, ci în adevăratul înţeles
al cuvântului, curgeau zdrenţele de pe el. Era pe atunci un
tânăr cu faţa negricioasă, cu ochii mari deschişi, cu un
zâmbet pe buze”.
După 10 ani, Mite Kremnitz îl priveşte cu
detaşare: “Mai mult scund decât înalt, mai mult
voinic decât zvelt, cu un cap ceva cam prea
mare pentru statura lui, cu înfăţişarea prea
matură pentru cei 26 de ai ai săi, prea cărnos la
faţă, nebărbierit, cu dinţi mari, galbeni, murdar
pe haine şi îmbrăcat fără nici o îngrijire.” Primul
dejun luat împreună o şochează: “La masă,
mânca cu zgomot, râse cu gura plină, un râs
care-mi suna brutal ... Un om cu totul lipsit de
maniere”. Râsul său era proverbial printre amici:
“Râdea mult, cu lacrimi şi zgomotos, îi era deci
greu să asiste la comedii, căci râsetele erau
deseori oarecum scandaloase.” Mite revine de
mai multe ori la un amănunt: “O mână mică de
copil, binevoitoare, neîgrijită, poate nespălată.”
 Abuza de excitante: cafea şi tutun.
Până în 1883 nu a băut exagerat, viaţa îi
era complet dezordonată: “Uneori era
atât de adâncit în lucru, că scria până
foarte târziu noaptea şi atuncea nici nu
mergea seara la cină, ci trimetea pe
cineva să-i cumpere pâine, brânză, o
sticlă de bere şi lucra mai departe.”
Când veneau apoi colegii săi acasă, aflau
în cameră un aer infect, produs de fumul
de tutun, de mirosul de spirt şi de lampă,
de nu erau în stare să respire iar pe el nu
îl puteau zării prin norii de fum.” Ducea
prin urmare un fel de viaţă de boemian.
Avea voce de tenor şi îi plăcea să
fredoneze. Folosea numeroase cuvinte
germane şi pronunţa germanizat unele
neologisme: zenzibilizare, conzervativ.”
 ... Russu-Sirianu îl întâlneşte în
1882. Şi-l imaginase ca pe un “Făt-
Frumos din basme”. Cunoaşte în
schimb “un bărbat cu înfăţişare
neobişnuită, cu privirea ostenită,
tristă şi dreaptă, pâlpâind sub
pleoape grele, vădit prea timpuriu
îmbătrânit, cu umerii trişti, puţin
adus de spate, cu gura amară, stufită
de o mustaţă neîngrijită, cu chipul
palid brăzdat şi barba uitată.”
... Boala sa mintală nu a fost paralizia
generală progresivă, pentru care a fost
tratat eronat cu mercur, ci psihoza maniac-
depresivă ereditară. Întreaga viaţă a
pendulat între extreme “vesel şi trist,
comunicativ şi ursuz, blând şi aspru.”
Frapa combinaţia de modestie şi
hiperconştiinţă a valorii sale: “acest
amestec staniu, de sfială şi trufie, îl făcea
susceptibil, iritabil, solitar. Toată
atitudinea sa în societate, ca şi în literatură
părea a zice nu mă atingeţi.” Ştia perfect
cine este. ... “Eu am fost, sunt şi voi fi” îi
spune el la 25 de ani unei tinere.
Simptome fizice bizare l-au însoţit toată viaţa.
Otita de 12 ani recidivează la 20 şi 30.
Picioarele sunt acoperite de ulceraţii. Cauza
morţii va fi nu nebunia ci o boală de inimă
învechită. Dar înspăimântătoare cu adevărat sunt
simptomele psihice care au precedat boala
mintală: “Pe un scaun, gârbovit, cu capul în
pământ părea propria sa umbră ... Ce privire
stinsă! Părea că tot trupul doare ca o rană uriasă.
Cu buzele în amara frământare, măcina încet
firele mustaţei, ochii nu mai priveau nimic.
Legăna necontenit, încet şi greu grumazul ... şi
privirea lui, ochii aceia cu expresia unei mute
dezamăgiri, a unui cal de rasă care şi-a frânt
picioarele şi aştepta să moară ... “
“Când l-am văzut atunci, nu-l mai
recunoscui pe poetul de odinioară ... El
era micşorat, scăzut sufleteşte ... Intra şi
stătea în mijlocul cunoscuţilor într-un
mutism complet, într-o absenţă totală de
inteligenţă şi voinţă.” ... Închis în
repetate rânduri, forţat, pentru
tulburarea liniştii publice ... După un şir
de sincope inima îi cedează.
 Autopsia revelează un adevărat
“om al durerii”: “inima în stare
gravă, în acelaşi stadiu şi ţesuturile
ficatului şi splina. Alcoolismul şi
supradozele de mercur au fost cauzele
principale. Creierul, în greutate de
1490 g ... Emisfera stângă era mai
dezvoltată decât dreapta ...”
 Uitat la soare, pe
fereastră, creierul s-a
alterat şi “a trebuit să fie
aruncat în lada cu
rămăşite, frunze şi
ingrediente ...”
 Vorbeşte-
ncet
Vorbeşte-ncet, urmează înainte
Cu glasul tău, izvor de mângâiere,
Căci vorba ta-i ca lamura de miere
Şi înţelesul ei e prea cuminte.
Să pot să te privesc încet – n-aş cere
Nimica alta, scumpe înger sfinte,
Când ochii tăi îmi spun fără cuvinte
Ş-arată milă, dragoste, durere.
Tu, idol scump şi dulcea mea lumină,
Rămâi în braţul meu întotdeauna
Căci numai ţie al meu suflet se închină.
Vorbeşte-ncet, priveşte-mă întruna...
De chipul tău viaţa mea e plină:
Pot fi minuni, ca tine nu-i niciuna.
Vorbeşte-ncet
Vorbeşte-ncet, urmează înainte
Cu glasul tău, izvor de mângâiere,
Căci vorba ta-i ca lamura de miere
Şi înţelesul ei e prea cuminte.

Să pot să te privesc încet – n-aş cere

Nimica alta, scumpe înger sfinte,
Când ochii tăi îmi spun fără cuvinte
Ş-arată milă, dragoste, durere.

Tu, idol scump şi dulcea mea lumină,

Rămâi în braţul meu întotdeauna
Căci numai ţie al meu suflet se închină.

Vorbeşte-ncet, priveşte-mă întruna...

De chipul tău viaţa mea e plină:
Pot fi minuni, ca tine nu-i niciuna.
Mihai
Eminescu
 Încercaţi să daţi o definiţie a
dragostei, a stării pe care spiritul
fiecărui om o are când este
îndrăgostit.
Poezia e adresată unui
“TU”, prezent. Cine este
acest “TU”?
Caracterizaţi în 3
maxim 4 cuvinte pe cel
care se roagă în poezie.
De ce o simplă adresare
persoanei iubite capată
valoare de rugăciune?
Ce cuvânt apare cu cea
mai mare frecvenţă în text
şi este laitmotiv al poeziei?
Daţi sinonime pentru cuvântul “încet”.
De ce totul trebuie să se desfăşoare încet?
Cum comunică “dincolo de cuvinte” cele
două prezenţe din text?
Căutaţi secvenţele în care, prin dragoste,
trupul dobândeşte puteri aparte.
Temă pentru acasă
Realizaţi în maxim 15 rânduri cea
mai frumoasă declaraţie de dragoste.
 Material realizat de
prof. Monica-Ancuța MIHEȚ
Școala Gimnazială Vălișoara