DELIMITĂRI CONCEPTUALE

Zonele umede au fost definite ca fiind întinderile de

bălţi, mlaştini, ape naturale sau artificiale, permanente sau
temporare, unde apa este stătătoare sau curgătoare, dulce
sau sărată, inclusiv întinderi de apă marină a căror
adâncime la reflux nu depăşeşte şase metri.
Deşi zonele umede acoperă doar 1% din suprafaţa
planetei, ele sunt responsabile într-o proporţie foarte mare
de schimburile bio-geo-chimice dintre uscat, atmosferă şi
sistemele hidrologice, la scară regională şi globală.
 Convenţia asupra zonelor umede de importanţă
internaţională, în special ca habitat al păsărilor acvatice,
semnată la Ramsar, în Iran, în 1971, a stabilit data de 2 februarie
ca Zi Mondială a Zonelor Umede, documentul fiind ratificat de
România prin Legea 5/1991.
Pe lista Uniunii Internaţionale pentru Conservarea
Naturii, publicată la 29 ianuarie 2014, sunt înscrise 2.177 de
zone umede în lume (zone Ramsar), însumând o suprafaţă totală
de 208.518.409 hectare.
În România, sunt declarate 19 sit-uri Ramsar, ce apar pe
listele IUCN, totalizând 1.156.448 hectare, între acestea,
numărându-se: Delta Dunării, Insula Mică a Brăilei, Lunca
Mureşului, Lacul Techirghiol şi Complexul Piscicol Dumbrăviţa
(jud. Braşov). 
 Ziua Mondială a Zonelor Umede se sărbătoreşte pe 2
februarie, în fiecare an, pentru a sublinia necesitatea de a
menţine caracterul ecologic al zonelor umede.
În anul 2016, marcarea evenimentului ecologic Ziua
Mondială a Zonelor Umede s-a realizat sub egida devizei:
,,Zonele umede pentru viitorul nostru!”, iar tema aleasă
pentru acest an a fost ,,Mijloace de existenţă durabile”.
şi importanţa unei planificări "înţelepte", spre a putea
avea o utilizare durabilă.
 Rolul ecologic al zonelor umede
● purifică şi menţin cursul apelor;
● asigură culturile de orez şi oferă peştele;
●acţionează ca un burete natural împotriva
inundaţiilor şi a secetei;
● protejează zonele de coastă;
● abundă de biodiversitate şi sunt un mijloc
vital de stocare a carbonului.
Din păcate, aceste beneficii nu sunt cunoscute.
Adesea privite ca zone părăsite, 64% din zonele
umede au dispărut din 1900.
Noi dorim să vă spunem o
scurtă poveste despre ….
Tinovul Mohoş
 Ce este Tinovul Mohoş?

Tinovul Mohoş, în
traducere din limba
maghiară „Lacul cu
muşchi”, este o mlaştină
formată în unul din cele
două cratere vulcanice
din Munţii Harghitei.
 Cum a luat naştere tinovul Mohoş?

Craterul unde se află acum tinovul a erupt

primul, iar ulterior acesta s-a umplut cu apă. În
momentul în care a erupt şi cel de-al doilea
crater (unde s-a format Lacul Sfânta Ana),
cenuşa a ajuns în Lacul Mohoş.
În timp, zona s-a acoperit cu muşchi de
turbă, iar din lac au rămas doar câteva ochiuri
de apă.
 Cum ajungi la Tinovul Mohoş?
Din Ploieşti până aici se fac aproximativ 3 ore (195 km) pe ruta:
Ploieşti – Braşov(DN1) – Chichiş(DN11) – Sfântu Gheorghe –
Comuna Bixad(DN12) – Tinovul Mohoş (DJ113/113A).

Program de vizitare
Intrarea în rezervaţie se face zilnic la ore fixe: 10, 12, 14, 16, 18,
numai însoţiţi de un ghid.
Biletul de intrare este 5 lei, iar taxa pentru parcare este 10 lei.
Întreaga plimbare nu va dura mai mult de 45 de minute..
• Tinovul Mohoș se află
pe suprafaţa judeţului
Covasna la 1050 metri
altitudine şi a fost
declarat rezervaţie
floristică datorită
multitudinii de specii
de plante rare
existente aici, printre
care şi Roua
cerului, singura plantă
carnivoră din
România .
Suprafaţa tinovului este de aproximativ 40 hectare, iar vizitatorii
vor putea să admire flori de o frumuseţe deosebită şi foarte rare,
poate unice, dar şi alte plante: mesteacănul pufos, merişorul de
munte, brădişorul, trestia de câmp,specii de rogoz etc.

Merişorul de munte

Brădişorul

Specii de rogoz
 Drumul către Tinovul Mohoş
La intrarea în pădure ghidul îi informează pe turişti că
vizitarea tinovului se face mergând pe un podeţ de lemn, pentru
protejarea turiştilor şi bineînţeles a rezervaţiei.
Vegetaţia se schimbă radical, imediat ce sunt parcurşi câţiva
metri, brazii impunători care întâmpină turiştii la intrare sunt
înlocuiţi de pini subţirei iar covorul auriu de iarbă se transformă
într-unul format din muşchi, merişor de munte, rozmarin şi
bumbăcăriţă.
Aici cresc şi niste plante halucinogene care arată ca
nişte afine (dar care au şi efect laxativ), denumite nebunele. Tot
aici se găsesc roua cerului, o plantă carnivoră şi ruginare,
care este de 10 ori mai otrăvitoare decât mătrăguna. 
Toată vegetaţia de aici pare „intrată la apă” deoarce
fiind vorba de o mlaştină oligotrofă, solul este unul sărac în
substanţe nutritive şi minerale.
Fauna este reprezentată de numeroase specii de păsări,
reptile, amfibieni, dar şi de lupi, râşi sau urşi!
 Din cele câteva ochiuri de apă care mai există în
rezervaţie, în circuitul turistic sunt incluse doar două.
Suficient de straniu, este faptul că primul ochi de apă pe
care turiştii îl întâlnesc se apropie tare mult de un negru
albăstrui!
Drumul către al doilea ochi de apă se parcurge
mergând tot pe nişte plăcuţe de lemn care se afundă în
stratul gros şi umed de muşchi.
Primul ochi de apă din rezervaţia Tinovul Mohoş
Al doilea ochi de apă din rezervaţia Tinovul Mohoş
 Întoarcerea către locul de
unde începe vizitarea rezervaţiei
se face pe un alt drum forestier.
La plecare, ghidul îi
informează pe turişti că
rezervaţia trece printr-un proces
continuu de transformare, iar
peste 100 de ani există mari
şanse ca ochiurile de apă să fie
în întregime acoperite de
vegetaţie.
Aşa că, va invit să vizitaţi
cât mai curând Tinovul Mohoş,
această minune a naturii!
Acestea au fost doar câteva informaţii despre un colţ
minunat al naturii .

Sper că v-a plăcut prezentarea de astăzi.

Vă mulţumesc pentru atenţia acordată şi răbdare!

Mădălina Crăciun