Curs 8

Influenţa sistemului mass-

media asupra politicienilor
(I)
 Influență reciprocă
Politicienii încearcă să influenţeze şi să
manipuleze jurnaliştii pentru a-şi putea
atinge scopurile
dar
există şi o influenţă majoră a sistemului mass-
media asupra oamenilor politici –

Mass-media modifică semnificativ

comportamentul politicienilor
 Funcții ale mass-media
Mass-media exercită mai multe funcţii:

transmite mesaje politice – creând, prin selecţie şi

ierahizare, o agendă a priorităţilor

comentează mesaje politice – simplificând,

traducând sau interpretând discursul politic

lansează oameni politici – având contribuția

esențială la apariția și consacrarea acestora
 Presa schimbă comportamentul
Prin aceste aceste acţiuni şi ipostaze, presa îi obligă pe
oamenii politici să-şi adapteze:
 acţiunile
 vorbele
 modul de transmitere a mesajelor
conform exigenţelor comunicării moderne în masă,
modificându-le, în acest fel, în mod semnificativ,
comportamentul

NB: Mass-media schimbă

comportamentul tuturor
oamenilor
 Adaptarea
Oamenii politici au capacitatea de a înţelege şi a utiliza în
mod specific fiecare suport media caracteristicile fiecăruia
Exemple
 F.D. Roosevelt a ştiut foarte bine să folosească radioul;
 R. Reagan, fost actor, se simţea excelent în lumina
reflectoarelor, interpretând texte pe care alţii le citeau;
 B. Clinton şi Tony Blair au ştiut să folosească la maxim
atuurile televiziunii; (B. Clinton a utilizat şi internetul)
 B. Obama s-a folosit de facebook
 D. Trump – twitter
 Adaptarea
 Petre Roman - a utilizat televiziunea - fotogenie
 Ion Iliescu – discurs ambivalent în orice mediu
 Nicolae Văcăroiu și Victor Ciorbea – lipsiți de fotogenie
– apăreau rar în emisiuni TV dedicate
 Traian Băsescu – s-a folosit din plin
de TV, de dezbateri, conflicte, dispute, a
folosit internetul ca armă electorală
redutabilă, apariții melodramatice
 K. Iohannis – rețele sociale, tăcerea,
apariții TV sporadice, discursuri scrise,
fără interviuri
 V. Dăncilă–citire texte, apariții asistate
 Canale de comunicare
„Teledemocraţie” – un ansamblu de canale de
comunicare directă care leagă candidaţii de
electori, fără a mai fi nevoie de interfaţa oferită
de presă – obligația adaptării
Email-ul, chat-ul, blog-ul
Rețelele sociale – twitter, facebook,
Instagram, youtube etc.
 Personalizarea puterii politice
Publicul - numeros, eterogen, străin de subtilităţile
lumii politice

Jurnaliştii pun în centrul de interes oamenii,

dimensiunea umană a omului politic

Dezbaterile, conflictele, negocierile - despre

doctrine, ideologii, pentru interese sau proceduri
(parlamentare, guvernamentale sau de partid) sunt greu
de înţeles atunci când sunt prezentate ca (şi) conflicte
strict politice
 Reducția
Pentru simplificare şi uşoară înţelegere:
 Jurnaliștii înlocuiesc conflictele de idei cu cele
personale
 opun lideri cu expunere mediatică bună
 reduc relaţiile contradictorii la opoziţii binare
de tip bine – rău
În acest fel, campania electorală, între doi sau mai
mulţi candidaţi, devine mai clară, mai ușor de
înțeles şi mai uşor de urmărit

Conflictele de idei (ideologii, programe, proiecte)

sunt înlocuite de conflictele între persoane
 Bătălie în doi
O interpelare devine o bătălie în doi
O criză (politică, instituțională, de sistem, de
partid etc.) – devine scandal între doi oameni
Băsescu – Ponta,
Ponta – Antonescu,
Obama – Putin, Trump- Merkel,
Iohannis –Dragnea, )
Mediatizarea persoanei atrage extinderea și
focalizarea asupra vieţii private a acestuia:
locuinţă, viaţă de familie, hobby- uri,
 Bătălie în doi
Informaţii non politice, fără valoare, dar
mediatizate pentru că stârnesc curiozitatea
umană, duc interesul într-zonă periferică
Exemple: Bush jucând golf,
Hollande amant,
Tăriceanu motociclist,
Ponta pilot, Băsescu la petreceri,
Trump și twitter-ul - detalii ce se transformă în
mărci ale personajului
 Riscuri
Aceste obiceiuri ale presei influenţează
personajul politic, care va căpăta apucături şi
strategii de „vedetă”, va organiza evenimente
specifice, surprize, mondenităţi,
ce sporesc popularitatea
Popularizarea de acest tip (ieftin)
creează riscul deconectării şi decontextualizării,

„a ascunde dimensiunile structurale, conduce la

ignorarea istoriei şi la negarea relaţiilor de putere”
(AM Gingras)
 Spectacularizarea fenomenelor politice
Prin centrarea în jurul personalităţilor politice - viaţa
politică se transformă într-o scenă, căpătând valenţe
spectaculare
Devin spectacole, din nevoi mediatice:
 conflictele
 înfruntările
 dezbaterile
Uneori se transformă în circ, prinde dramatizare,
teatralizare şi ritualizare a acţiunilor politice
Ex: Baronii, Mazăre, Ancheta Nana, Elena Udrea,
Irinuca, S. Ghiță,Kovesi, Binomul, gafele lui Dăncilă etc.
 Spectacularizarea acțiunilor politice
Momente privilegiate:
 congresele partidelor,
 întrunirile la nivel înalt
 mitingurile
 defilările, paradele,
 vizitele,
 dezbaterile,
 ceremonii şi festivităţi
Fenomenul politic capătă uşor formă de divertisment,
iar presa de întâmpinare capătă accente tabloide.

În presă: în loc de dezbateri, vor fi talk show-uri, în loc

de anchete, vor fi reportaje de atmosferă, în loc de
interviuri de idei, vor fi interviuri portret etc.
 Exemple
Somnul din Parlament
La ce se uită deputații pe internet
Elena Udrea și rochiile, poșetele, pantofii săi etc.
Eba și aventurile ei politice
Antonescu somnoros,
Băsescu afemeiat
Ponta mincinos
Iohannis mut
Kovesi, Coldea –amanți?
Dăncilă agramată, gafe repetate

Căţelul lui G. Bush a fost pomenit de mai multe ori în programele de ştiri
importante decât secretarii de stat ai Educaţiei, Energiei, Agriculturii
 Lumea „cucu-bau”
Televiziunea a creat o viziune simplicată asupra
vieţii politice:

„este o lume fără multă coerenţă sau sens; o

lume în care fiecare eveniment intră în scenă şi
dispare repede, pentru a face loc altui
eveniment; o lume care nu cere şi nici nu ne
permite să acţionăm; o lume care seamănă cu
jocul copiilor de-a «cucu-bau» şi care, asemenea
acestui joc, îşi este suficientă, nu are legătură cu
ceea ce este în afara ei şi este extraordinar de
distractivă” (R. Cayrol)
 Luptă între specialiști
Confruntările televizate devin întreceri între
consilieri şi specialişti care stabilesc toate
detaliile (prim planuri., unghiuri,
îmbrăcăminte, grimase, mişcarea mîinilor,
decorul, etc.), dezbaterea devenind o amplă
punere în scenă, cu accent pe denigrarea
adversarului, decât pe o campanie pozitivă

Cetăţeanul, în aceste condiţii, devine spectator

neimplicat în show-ul politic
 În comunicarea politică
„se încearcă emoţionarea instantanee şi fabricarea
de evenimente; în felul acesta este eliminată
complexitatea faptelor reale; retorica presei devine
acum o estetică a seducerii: dispozitivele
campaniilor electorale sunt în întregime
întemeiate pe elemente vizuale (drapele, sigle,
jocuri de culori) şi sonore (muzică de ambianţă,
sloganuri scandate) şi pe gestică teatrală a
candidaţilor, care trebuie să atragă şi să reţină
atenţia alegătorilor şi care favorizează o cultură a
sentimentelor” (R. Riefel)
 Efecte
Cu tot acest efort spectacular, oamenii nu
sunt întotdeauna foarte uşor de păcălit,
chiar dacă sunt prizonieri ai televiziunii.

În formarea unei opinii strict politice,

mass-media nu este singurul factor
determinant
 Teme
1. Descrieți situații de spectacularizare a scenei
politice din România
2. Identificați forme de distragere a atenției prin
introducerea de teme secundare în comunicarea
politică din România