OAMENII,, SOCIETATEA ȘI LUMEA IDEILOR

ECONOMIE RURALĂ – ECONOMIE URBANĂ ÎN

ROMÂNIA
 România și modelul sovietic

La sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial s-a ajuns la

împărțirea sferelor de influență între Marile Puteri Aliate ( SUA,
Marea Britanie și URSS).
În Polonia, Cehoslovacia, Ungaria, Bulgaria, România,
Iugoslavia, Albania, estul Germaniei s-au instalat regimuri de
„democrație populară”, numite apoi socialiste.
P e plan politic, în România din 1948 s-a impus modelul
sovietic:
partid unic;
îngustarea până la anihilare a drepturilor cetățenești;
arestarea și urmărirea oponenților;
crearea unui puternic aparat represiv;
cultul personalității.
Divizarea Europei după încheierea celui de-al
Doilea Război Mondial
 R omânia și modelul sovietic

Pe plan economic, consecințele au fost evidente:

 lichidarea treptată a proprietății de stat;
 trecerea la economia centralizată și planificată.
Tratatul de pace de la Paris din 10 februarie 1947 cuprindea
pentru statul român unele prevederi dezavantajoase:
 pierderi teritoriale;
 prezența armatei sovietice;
 plata către URSS a unei despăgubiri de 300 de milioane de dolari.
România și celelalte țări din sud-estul Europei nu au putut
beneficia de Planul Marshall, lansat de SUA, în 1947, deoarece
acesta a fost respins de Moscova.
URSS, urmând să integreze economic și politico-militar țările-
satelit, a inițiat în 1949 Consiliul de Ajutor Economic Reciproc,
respectiv Tratatul de la Varșovia(1955).
Steagul Consiliului de Ajutor
Economic Reciproc
Tratatul de la Varşovia
 România și modelul sovietic

România s-a transformat într-o țară industrial -agrară. Au

fost construite numeroase combinate industriale și
magazine, România producând tractoare, automobile, nave,
avioane, instalații de foraj, îngrășăminte chimice etc.
În condițiile crizei energetice mondiale și a deciziei lui
Nicolae Ceaușescu de a achita rapid întreaga datorie externă,
economia națională a cunoscut un rapid proces de degradare.
În timp ce principalele state occidentale treceau în era
postindustrială, România- ca și celelalte țări socialiste- a
rămas la faza industriei clasice, bazată pe cărbune și oțel.
 Declarația guvernului român cu prilejul
semnării Tratatului de pace de la Paris, 1947
(...) Unele dintre obligațiile impuse României sunt
excesive și altele nedrepte. Executarea lor va spori
însă sarcinile împovărătoare care apasă viața
poporului nostru și va agrava situația economică a
României, atât de puternic zdruncinată prin faptele
și urmările războiului. Guvernul român nu se poate
opri de a-și exprima regretul că, fără a fi ținut
seama de importanta contribuție militară și
economică a României la războiul în contra
Germaniei hitleriste și a sateliților ei, tratatul de
pace creează țării noastre o situație excepțional de
rea pentru viitoarea ei dezvoltare.”
 Țările membre ale Consiliului de
Ajutor Economic și Reciproc
1949 Bulgaria, Cehoslovacia, Polonia,
România, Ungaria, URSS

1951 Republica Democrată Germană

1962 Mongolia

1972 Cuba

1978 Vietnam
 Economia rurală
În perioada postbelică, economia rurală a fost marcată
de decizia Plenarei Comitetului Central al Partidului
Muncitoresc Român din 3-5 martie 1949, care viza
transformarea socialistă a agriculturii, prin trecerea
de facto a acestei ramuri economice sub controlul
statului.
Pe baza modelului sovietic, s-a trecut la lichidarea
proprietăților individuale și s-au înființat Gospodării
Agricole Colective (GAC) și Gospodării Agricole de Stat
(GAS), care ulterior și-au luat numele de Cooperative
Agricole de Producție (CAP), respectiv Întreprinderi
Agricole de Stat(IAS).
Planul alcătuit de Moscova privind
comunizarea României
D. Micile gospodării țărănești trebuie desființate
pentru a-i lipsi pe țăranii mici proprietari de
pământ de mașini și vite. Aceasta va deschide calea
spre absorbirea lor în sistemul colectivist.
 Economia rurală
Autoritățile de stat indicau tipurile de cultură și fixau
prețurile bunurilor agricole. Țăranii cooperatori aveau voie
să-și păstreze loturi de pământ de până la 0,15 hectare.
Colectivizarea s-a făcut prin măsuri de propagandă și
coerciție. Rezistența țărănimii a îmbrăcat forme diverse, de la
refuzul de a se înscrie în „colectiv”, la fuga de acasă și până la
răscoale ( Ilfov, Ialomița, Vlașca, Dâmbovița, Botoșani,
Suceava,Bihor, Vrancea, Galați, Arad ș.a.). Potrivit datelor
oficiale peste 80.000 de țărani au fost arestați, 30.000 dintre
ei fiind judecați în procese publice.
În martie 1959, printr-un decret al Marii Adunări Naționale,
a fost desființată chiaburimea, „lichidându-se exploatarea
omului de către om la orașe și sate”.
Procesul de colectivizare a agriculturii în
România
Imagine propagandistică
 Economia rurală
În aprilie 1962, liderul comunist, Gheorghe
Ghiorghiu-Dej, anunța încheierea procesului de
colectivizare.
Economia rurală a cunoscut transformări în diverse
planuri: satul și-a schimbat înfățișarea atât din punct de
vedere material ( construcții noi, drumuri, autobuze,
electrificare etc.), cât și spiritual, prin pierderea dorinței
țăranilor de a lucra pământul. Din cauza veniturilor mici,
o bună parte a țărănimii s-a angajat în diverse
întreprinderi din orașe, acest fenomen al migrației având
consecințe negative asupra mediului tradițional
țărănesc.
Populația României după mediul de
locuire (%)
Mediul Anul 1948 Anul 1989

Rural 53,2 46,8

Urban 23,4 76,6

 Economia rurală
În condițiile mecanizării lucrărilor agricole,
ale utilizării insectofungicidelor, îngrășămintelor
chimice etc., producția agricolă a crescut
comparativ cu perioada interbelică, dar a
continuat să rămână mult în urma celei
înregistrate în statele dezvoltate ale Europei. Este
semnificativ faptul că, în 1989, cooperativele
agricole de producție aveau datorii de 117 miliarde
de lei, ceea ce demonstra pauperizarea economiei
rurale.
Situația financiară a cooperativelor
agricole de producție (1989)
Datorii CAP 117 miliarde lei

Datorii/ membru CAP 50.000 lei

Venit/membru CAP 10.000 lei

 Economia rurală
După Revoluția din decembrie 1989, economia rurală a
cunoscut schimbări fundamentale. Astfel, pe baza legii
fondului funciar, din 1991, s-a trecut la restituirea către foștii
proprietari a terenurilor agricole și a pădurilor. În același
timp însă, au apărut probleme noi:
 dispute privind proprietatea;
 insuficiența inventarului agricol și a fondurilor pentru
investiții;
 forța de muncă îmbătrânită;
 preponderența loturilor mici de până la două hectare.
Rezultatul a fost deteriorarea situației materiale a țărănimii,
scăderea drastică a producției agricole, România devenind un
importator masiv de produse agroalimentare.
 Economia urbană
După al Doilea Război Mondial, economia urbană a fost
marcată de câteva măsuri „recomandate” de Moscova :
naționalizarea principalelor mijloace de producție, începută
prin legea din 1948 și continuată în anii următori, care a avut
drept consecință distrugerea proprietății private și
generalizarea proprietății de stat, introducerea centralismului
economic și accentuarea industrializării.
În primii ani, industrializarea- considerată motorul
creșterii economice a României- s-a realizat preponderent pe
cale extensivă, prin mărirea personalului și a investițiilor.
România colabora cu celelalte țări socialiste în cadrul
Consiliului de Ajutor Economic Reciproc, organism aflat sub
tutela Moscovei.
Femeie emancipata, construieste
socialismul!
 Economia urbană
Dup 1962, România s-a opus planului sovietic privind „integrarea
economică a țărilor socialiste membre CAER”, fapt ce i-a atras măsuri
punitive din partea URSS, cum ar fi diminuarea importurilor de
combustibil și gaz metan etc.
Din 1962-1964, România și-a multiplicat relațiile cu statele
occidentale dezvoltate, reușind să-și retehnologizeze o bună parte a
industriei. După 1980 aceste relații s-au diminuat; în anii trecerii pe
scară largă la informatizarea proceselor de producție, România a
rămas la vechile structuri, ceea ce însemna o serioasă rămânere în
urmă.
În 1989 economia românească avea un nivel de dezvoltare de 65 de
ori mai mare comparativ cu 1938. Dar, comparabil cu țările Europei
vestice, în România se înregistra o productivitate de câteva ori mai
mică și consumuri de energie și materii prime de câteva ori mai mari
pe unitatea de produs.
 Economia urbană
În deceniul al nouălea, pe fondul unor dificultăți și
contradicții globale majore , economia avea o eficiență
redusă, folosind un inventar tehnic învechit, fizic și moral.
S-a practicat un export masiv, îndeosebi în țările
occidentale , urmărindu-se obținerea unor fonduri valutare
pentru achitarea datoriei externe.
După anul 1989 s-a produs un proces de dezindustrializare;
liderii politicii de guvernământ au apreciat că industria
românească era „un morman de fiare vechi”, drept care s-a
trecut la dezasamblarea mașinilor și utilajelor, la lichidarea
marilor întreprinderi. Au apărut grave probleme sociale și s-a
înregistrat o gravă diminuare a nivelului de trai al majorității
populației României
Cum a şters dezindustrializarea oraşe
întregi din România
 Dicționar
PLANUL MARSHALL= plan de refacere economică a statelor
europene devastate de cel de-al Doilea Război Mondial,
propus de SUA în 1947, prin secretarul de stat George
Marshall;
CAER= organizație constituită în scopul încurajării
schimburilor economice din țările socialiste (1949-1991);
CENTRALISM ECONOMIC= sistem de decizie a unei
autorități centrale în economie;
CHIABUR= țăran înstărit;
COLECTIVIZARE= acțiunea de a cooperativiza agricultura
după principii socialiste;
 Dicționar
MIC-BURGHEZ = 1) deținătorul unei poziții sociale
intermediare între burghezie și proletariat, care își
întemeiază activitatea pe mica producție de mărfuri; 2)
pentru regimul comunist, persoană cu vederi înguste;
NAȚIONALIZARE= acțiunea de a trece în proprietatea
statului unele întreprinderi, zăcăminte etc. aflate în
proprietate particulară;
PLAN CINCINAL= instrumentul principal de realizare a
conducerii planificate a economiei și a societății.