Producţia de pepeni galbeni şi verzi, mult solicitaţi de toate

categoriile de vârstă ale populaţiei datorită proprietăţilor

organoleptice de excepţie, au o perioadă scurtă de apariţie
cuprinsă într-un ciclu anual calendaristic doar pe parcursul a cca.
3 luni de vară (iulie – septembrie).
Pentru prelungirea perioadei de consum, pepenii se pot
păstra un timp relativ scurt (2 – 3 luni în funcţie de soi la pepenii
galbeni şi doar 10 – 30 zile la pepenii verzi). Pentru acelaşi motiv
pepenii atât cei galbeni cât şi cei verzi se cultivă atât în sere în
sistem forţat, cât şi în solarii şi adăposturi joase în sistem protejat.
În România cultura protejată a fost puţin răspândită, în ultimii ani
cultivatorii particulari extinzând din ce în ce mai mult cultura în
adăposturi joase în sistem protejat.
 Tehnologia de valorificare a pepenilor galbeni

Fructele pepenelui galben sunt apreciate pentru gustul,

aroma şi parfumul lor deosebit, dar şi pentru valoarea lor
alimentară, superioară castraveţilor şi dovleceilor. Au un conţinut
ridicat în zahăr 4,5-14%, săruri minerale (Ca, K, P, Fe), proteine 0,5
g/100 g, vitamina C (50-60 mg/100 g), vitaminele B1, B2, B6,
caroten, cei care au miezul portocaliu.
Se consumă în stare proaspătă la coacerea fiziologică sau în
salate de fructe, dulceţuri, sucuri, marmelade, în cofetărie (fructe
glasate). Valoarea energetică a fructelor este variabilă în funcţie
de conţinutul în zahăr.
 La noi în ţară sunt cultivate mai mult soiurile Turkestan, Ica,

Ogen, Cantalup, Titus, Comoara Ungariei şi Măsliniu de iarnă, din

grupa pepenilor cantalupi. Sunt cultivate de asemenea numeroase

populaţii locale din grupa pepenilor galbeni propriu-zişi.

Pentru păstrare se pretează numai anumite soiuri semitârzii şi

târzii care îşi menţin calitatea o perioadă mai îndelungată de timp

datorită particularităţii lor de maturare după recoltare. Pepenii galbeni

având o mare valoare economică, se vor valorifica prin sortări repetate

în toate etapele fluxului tehnologic, fiind eliminate acele exemplare care

nu au perspectiva unei bune păstrări.

 Condiţii de calitate

Pepenii galbeni se valorifică în două clase de calitate:

calitatea I şi a II-a.
Aceştia trebuie să fie întregi, curaţi, cu aspectul, forma
şi culoarea cojii, precum şi cu culoarea, aroma şi gustul
pulpei, specifice soiului.
Pentru păstrare se aleg numai exemplarele de
calitatea I care trebuie să nu prezinte defecte de formă şi
culoare, să fie fără crăpături şi cu zona de contact cu solul
uşor decolorată.
 Recoltarea pepenilor galbeni se face diferenţiat în

funcţie de destinaţia producţiei care poate fi pentru consum

imediat sau pentru păstrare de scurtă sau de lungă durată.

Pentru păstrarea de scurtă durată pepenii galbeni se

recoltează atunci când culoarea lor se schimbă şi au

mărimea şi aroma caracteristice. Indici suplimentari care

arată maturarea pepenilor galbeni se referă la îngălbenirea

frunzei celei mai apropiate de peduncul, urmată de apariţia

unei crăpături inelare în jurul pedunculului.

 Pentru valorificare în două săptămâni recoltarea se
face înaintea coacerii depline, cu crăpătura inelară
neformată, fructele continuându-şi astfel evoluţia fără a
creşte procentul de substanţă uscată solubilă. În funcţie de
temperatura exterioară, în 3 - 4 zile care preced maturitatea
de consum, fructele dobândesc o calitate deosebită, dar le
scade rezistenţa la manipulare, transport şi depozitare
(maturitate deplină).

Prin întârzierea recoltării cu alte 3 - 4 zile se ajunge la

supramaturare, având loc pierderea suculenţei, pulpa devine
fibroasă şi sporeşte perisabilitatea în timpul transportului.
 Pentru valorificare, în urma păstrării îndelungate (2 – 3
luni) a soiurilor târzii, momentul optim de recoltare este faza
de pârgă având în vedere faptul că trebuie să se asigure
maturarea fructelor într-o perioadă de timp cât mai lungă.
Recoltarea se execută manual în timpul dimineţii după ce s-a
ridicat roua, atât timp cât fructele sunt reci (până pe la ora
10). Important este ca vrejii să nu fie deranjaţi în timpul
recoltării. Aceasta constă în tăierea cu cuţitul a pedunculilor
la cca. 2 cm faţă de punctul de inserţie al acestuia pe fruct,
făcându-se treceri succesive la intervale de 3 – 4 zile.
Recoltarea pepenilor galbeni cu utilizarea platformelor de recoltare-ambalare
Recoltarea manuală a pepenior galbeni cu încărcare directă în mijlocele de transport
Hală pentru sortarea şi ambalarea pepenilor galbeni
 Transportul pepenilor galbeni din câmp se face în

ambalaje din lemn sau din plastic, aranjaţi pe unul sau două

rânduri. La depozit transportul şi manipularea ambalajelor

pline trebuie astfel făcută încât să nu se vatăme fructele. De

asemenea, viteza de deplasare a mijloacelor de transport nu

trebuie să depăşească 50 km/oră iar în interiorul acestora

ambalajele trebuie obligatoriu ancorate ţinând cont de faptul

că pepenii galbeni sunt sensibili la lovire şi zdruncinare

puternică.
 Păstrarea pepenilor galbeni în depozite frigorifice cu
atmosferă normală

După transportul la depozit se face verificarea bucată cu

bucată a pepenilor galbeni, oprindu-se pentru păstrare numai
acele exemplare aflate în faza de pârgă, sănătoşi şi nevătămaţi.
Ambalarea se face în lăzi de carton, de lemn tipul V aşezate pe
un singur rând şi în lăzi din plastic model III şi IV sau din lemn
tipurile P şi D, aşezate pe două rânduri.
Paletizarea lăzilor cu pepeni se face în funcţie de tipul lor pe
palete simple sau cu montanţi; după sistemul în coloană pentru
lăzile model II şi tipul V sau ţesut pentru lăzile model III şi IV sau
tip D şi P.
 Aşezarea paletelor în celulele de păstrare se face pe un
rând sau două, între ele lăsându-se spaţii suficient de mari pentru
a se putea efectua controlul şi verificarea calităţii pepenilor din
fiecare ambalaj şi eventual scoaterea lor din orice loc şi în orice
moment, atunci când au ajuns la maturitatea de consum şi trebuie
valorificate.
În timpul păstrării temperatura optimă este de 00...+20 C, iar
umiditatea relativă a aerului de 85 – 90%, cu menţiunea că de trei
ori pe zi se face verificarea dacă aceşti parametrii se menţin la
valorile optime de păstrare. De asemenea, zilnic se face controlul
stării de sănătate eliminându-se din lot acei pepeni la care se
constată apariţia unei boli, aceştia valorificându-se imediat.
Ambalaje folosite în vederea
păstrării în depozite
 Păstrarea pepenilor galbeni are o durată maximă de
două luni pentru soiul Galben de toamnă şi de trei luni pentru
soiul Măsliniu de iarnă, acestea fiind luate ca exemple de
soiuri care se pretează pentru păstrare.

Pe durata păstrării pepenii îşi îmbunătăţesc însuşirile

organoleptice.

Pepenii infestaţi cu unele boli au un gust amar sau acru

ori miros de mucegaiuri. Reducerea de cca. două ori a ratei
de apariţie a bolilor se poate face prin îmbăierea pepenilor
într-o soluţie de Rovral sau Sumilex cu concentraţie de 0,2%.
 Păstrarea pepenilor galbeni se poate face şi în depozite
frigorifice în atmosferă modificată, prin modificarea conţinutului de CO2.
Metoda este mai puţin sigură decât în cazul în care se face o ventilare
corespunzătoare care să elimine etilena produsă din abundenţă de
pepeni.

La ora actuală au fost create linii transgenice de pepeni galbeni

care se păstrează la temperatură normală timp de 14 – 21 zile, astfel că
recoltarea se poate face la un grad de maturare mai avansat, având
astfel un conţinut mai ridicat de glucide. Responsabilă este o genă
antisens care blochează acţiunea ACC-oxidazei, o enzimă implicată în
etapa finală de sinteză a etilenei.
Ambalarea pepenilor galbeni în vederea livrării
 Sistarea păstrării pepenilor se face având în vedere
starea lor de sănătate şi de cerinţele de pe piaţă. Sistarea se
face pe loturi care să poată fi valorificate în maximum 24 – 36
ore.

Pierderile din timpul păstrării sunt mari, ele cifrându-se

la circa 20 – 25%, iar dintre acestea 70 – 75 % sunt
reprezentate de cele prin stricare datorită bolilor specifice de
depozit.
 TEHNOLOGIA DE VALORIFICARE A PEPENILOR VERZI

Fructele pepenelui verde se consumă la maturitatea

fiziologică în stare proaspătă, fiind foarte apreciate de
consumatori datorită gustului echilibrat, dulce, fin şi plăcut,
ponderea între fructele consumate în stare proaspătă fiind
însemnată. Se mai consumă şi sub formă de dulceaţă, iar în
cofetării serveşte ca materie primă pentru prepararea de
sucuri, dulceţuri, fructe zaharisite, jeleuri, etc. Fructele tinere,
mici, ajunse toamna în faza de pârgă, se folosesc la
prepararea murăturilor asortate.
Are o capacitate mare de păstrare în stare proaspătă,
de circa 30 zile şi o bună rezistenţă la transport, putând fi
transportaţi la distanţe mari pe calea ferată, în zonele nordice
unde cultura lor nu poate fi practicată.
 Prezintă un conţinut ridicat în zaharuri de 7-11%, 89-94% apă şi

au o valoare energetică de 26-29 cal/100 g s.p. Fructele conţin de

asemenea la 100 g substanţă proaspătă şi 0,2 g lipide, 0,5 g proteine,

vitaminele A, B1, B2, B5, B6, C, H, PP, 12 mg fosfor, 2,5 mg potasiu,

0,2 mg fier şi 7 mg calciu.

Pepenii verzi au şi valoare terapeutică, sucul lor fiind puternic

diuretic, astfel că, sunt indicaţi pentru cură bolnavilor de rinichi,

deoarece pot dizolva calculii renali

 Soiuri cultivate

Soiurile numeroase de pepeni verzi care se cultivă în

ţara noastră, sunt grupate în 4 grupe de precocitate:
soiuri timpurii: Timpuriu de Canada, Sugar baby;
soiuri semitimpurii: Dochiţa, Crimson Sweet;
soiuri semitârzii: De Dăbuleni, Dulce de Dăbuleni,
De Miniş, Dr. Mauch;
soiuri târzii: Lovrin 432, Favorit, Charleston Gray
şi Clausiţa.
 Condiţii de calitate

Pepenii verzi se valorifică în două clase de calitate: calitatea I şi

calitatea a II-a.
Fructele trebuie să îndeplinească următoarele condiţii generale
de calitate: să fie tari, întregi, curaţi, necrăpaţi, cu forma, aspectul şi
culoarea cojii precum şi culoarea şi gustul pulpei caracteristice soiului,
iar lungimea codiţei să nu fie mai mare de 5 cm.
Fructele pepenilor verzi de calitatea I trebuie să nu aibă defecte
de formă şi culoare a cojii, să fie lipsiţi de vătămări mecanice şi de urme
ale unor boli şi dăunători, iar zona de contact cu solul să fie uşor
decolorată. Pentru calitatea a II-a fructele pot să aibă mici defecte de
formă şi culoare a cojii, uşoare vătămări mecanice sau urme de boli şi
dăunători, dar care să nu afecteze pulpa.
Pentru păstrare se recomandă numai fructele de pepeni verzi
provenite din soiurile târzii (Charleston Gray, Dr. Mauch, Lovrin 532,
Favorit, Clauşiţa, etc), mature deoarece pepenii verzi după recoltare nu
mai evoluează din punct de vedere al gradului de coacere.
 Recoltarea se face la maturitatea de consum, aceasta fiind
considerată şi momentul optim. Recunoaşterea sau aprecierea acestui
moment se face după unele particularităţi fiziologice şi cunoştinţe
practice şi anume: uscarea cârcelului de la baza codiţei, căderea
perişorilor de pe codiţă, desprinderea uşoară a fructului de pe vrej,
coaja capătă un luciu caracteristic şi poate fi uşor zgâriată, prin lovire cu
degetele se aude un sunet înfundat, gros (zgomot înfundat de butoi
plin), zona de contact cu solul se albeşte sau se îngălbeneşte iar la
apăsare fructul pârâie. Nu este recomandat însă apăsarea sau
strângerea pepenilor între mâini, întrucât se produce o vătămare a
pulpei care afectează negativ calitatea fructului copt.
 Recoltarea este indicată a se face mai ales dimineaţa pe răcoare

uneori şi seara dacă ziua a fost răcoroasă şi înnourată. Se efectuează

manual la interval de 2 – 3 zile, rupând sau tăind codiţa cu cuţitul de la

locul de inserţie pe vrej sau puţin sub aceasta, nederanjând vrejii. Până

la transportarea din câmp a grămezilor de pepeni verzi sau a

ambalajelor pline, staţionarea se face la umbră.

Sortarea se face concomitent cu recoltarea sau după aceasta,

cu scopul eliminării exemplarelor care nu corespund valorificării

imediate sau păstrării.

 Transportul pepenilor verzi se face de obicei în vrac, dar şi în
containere cu capacitatea de o tonă. Ei sunt sensibili la vătămări
mecanice mai ales dacă se manipulează şi se transportă în vrac. Se
folosesc pentru transport vehicule auto dar şi vagoane CFR acoperite
pentru transport marfă. Podeaua şi pereţii acestor vehicule trebuie
protejate cu paie sau frunze uscate sau cu talaş în strat gros de 10 – 15
cm, iar pepenii se protejează cu prelate sau rogojini.
Folosirea lăzilor paletă sau a lăzilor grătar este mai puţin
frecventă, dar dacă se folosesc aceste lăzi pepenii nu se suprapun pe
mai mult de 2 – 3 rânduri, mai ales dacă se intenţionează păstrarea lor
pentru o perioadă mai îndelungată.
 Depozitarea – păstrarea temporară pentru o perioadă de 2 – 3
săptămâni se face în depozite frigorifice sau în alte spaţii mai răcoroase
şi dacă este respectată tehnologia specifică nu apar probleme
deosebite.
Pentru păstrare se recomandă fructele soiurilor tardive din culturi
sănătoase, libere de boli şi dăunători, în special de antracnoză şi care
se maturează înaintea de căderea primelor brume. Fructele soiurilor
tardive au coaja groasă, o activitate respiratorie mai puţin intensă, prin
comparaţie cu cele ale soiurilor timpurii.
Nu se recomandă pentru păstrare pepenii proveniţi din primele şi
ultimele recoltări întrucât acestea au o perisabilitate sporită.
 Temperatură optimă de păstrare este cuprinsă între

+4,5...+10 0C iar umiditatea relativă a aerului este optimă la valorile de

80 – 85%. La temperatura de +1,5 0C are loc o depreciere foarte rapidă

a fructelor.

Durata de păstrare este scurtă cuprinsă între 10 – 30 zile.

La o temperatură de recoltare de +20...+25 0C specifică de altfel

perioadei respective, durata de păstrare nu depăşeşte 10 zile şi se

înregistrează înrăutăţiri calitative ale miezului.

 La sfârşitul perioadei de păstrare, o dată cu
scoaterea pepenilor, se face şi presortarea lor, îndepărtându-
se exemplarele necorespunzătoare.
Valorificarea pepenilor se face fie întregi, fie jumătăţi,
sferturi sau felii. Livrarea pentru consum a pepenilor verzi
păstraţi în depozite se face în maxim două zile.
Ambalarea pepenilor verzi
Pepeni verzi în formă cubică pregătiţi pentru livrare (Japonia)