OREIONUL

Etiologie
Paramixovirus, virus cu ARN
Poate fi izolat din salivă, sânge, LCR, lapte matern
Epidemiologie:
-boală cu caracter endemic şi izbucniri epidemice
-Nu sub un an datorită imunităţii de la mamă
-40% sunt forme asimptomatice de boală

1. Sursă:- infectaţi simptomatici sau asimptomatici

nu există purtători sănătoşi
2. Cale: - respiratorie (de obicei direct prin pic. Pflugge)
3. Contagiune: (-) 6d din incubaţie + 10d din perioada de stare
indice de contagiune de 40% (însă multe sunt forme asimpt.)
4. Receptivitate: generală
Patogenie
pătrundere multiplicare în viremie glande salivare
aeriană mucoasa Continuă
respiratorie multiplicarea

angină febră, Determinări

secundare
alterarea stării
generale

Tropism pentru ţesuturile care derivă din ectoderm (glande, SNC)

! Traversează placenta –
risc de avort spontan sau moarte in utero
risc teratogen (20%)–m.a.–fibroelastoză endocardică primară
CLINIC
1. Incubaţia – 2-4 spt
2. Debut – brusc – febră, frisoane
cefalee, curbatură
odinodisfagie

3. Stare
a. Afectare parotidiană
b. Afectare submandibulare, sublinguale
c. Afectare testiculară
d. Afectare pancreatică
e. Afectarea SNC
f. Alte manifestări
a. Afectarea parotidiană:
trismus

tumefacţie iniţial unilaterală, ulterior bilaterală

ştergerea şanţului retromandibular
tumefacţie elastică, sensibilă la palpare, fără modificări tegumentare
mucoasă jugală edemaţiată, hiperemiată, cu canal Stenon reliefat
b. Afectarea submandibularelor sau sublingualelor

10% din cazuri ca unică manifestare

de obicei asociată parotiditei

Diagnostic diferenţial

unilaterală, foarte dureroasă

consistenţă lemnoasă
1. Parotidita septică: inflamaţia tegumentului supraiacent
puroi prin Stenon
Biologic- sindrom inflamator important
 Colică parotidiană
2. Litiază salivară Necesită sialografie

3. Tumoră de parotidă Tumefacţie lemnoasă

Nedureroasă
Unilaterală

4. Parotidită cronică din infecţia HIV

5. Parotidite toxice – uremie
- toxici exogeni:iod, bismut, mercur
6. Parotidite recidivante: Virale: ECHO, Coxsackie
Streptococ viridans
Alergice: LES, eritem polimorf, Sjogren
Insuflaţia parotidiană la suflători

7. Afecţiuni Adenite
de Adenoflegmon
vecinătate: Furuncul de canal auditiv
Osteită
Mastoidită
c. Orhita urliană
apare la pacienţi după pubertate
de obicei manifestare secundară, rareori primară
Clinic – reinstalarea febrei
tumefierea testiculului + roşeaţă, durere
de obicei unilaterală
risc de azoospermie – 1-2%, doar în afectarea bilaterală

Diagnostic diferenţial

1. Orhiepididimita bacteriană (gonococ, stafilococ)

2. Orhita virală
3. Orhita chlamydiană
4. Epididimite cronice: TBC, lues, bruceloză
5. Tumori testiculare
6. Hernie inghinoscrotală
7. Varicocel
d. Afectarea pancreatică (80% din cazuri)
De obicei fără expresie clinică
Dureri “în bară” în etajul abdominal superior
Scade tranzitoriu toleranţa la glucide

e. Afectarea SNC (75-80%) – de multe ori inaparent

Meningita urliană
Meningită cu LCR clar
Apare de obicei ca manifestare secundară
Se pare că e mai frecventă la bărbaţi
Aspect de meningită virală
Se vindecă fără sechele

Encefalita urliană
precoce (concomitent cu parotidita) sau tardivă
invazie neuronală virală cu demielinizări
deseori cu afectare cerebeloasă
convulsii
pot rămâne sechele
 Alte manifestări neurologice
Nevrită optică
Surditate
Ataxie cerebeloasă
Pareză facială
Mielită transversă
Guillan-Barre
Hidrocefalie internă

f. Alte manifestări
Ooforita
Mastita
Tiroidita
Dacrioadenita
Miocardita
Artrita
Purpură trombocitopenică
 DIAGNOSTIC

EPIDEMIOLOGIC

CLINIC

PARACLINIC

Teste nespecifice: leucocite N sau (cu excepţia orhitei)

Teste ELISA – IgM virus urlian – infecţie acută

IgG virus urlian – imunizare postinfecţie

 TRATAMENT

1. Parotidita

Simptomatice, eventual AINS

2. Orhita
Repaus la pat

Suspensor

Pungă cu gheaţă
Cortizon

3. Meningita
Manitol

Dexametazonă

simptomatice
 PROFILAXIE

Izolare
Vaccinare cu vaccin cu virus viu atenuat
ROR – la un an şi la 7 ani rapel
Ig specifice administrate im la bărbatul cu parotidită au
redus incidenţa determinărilor secundare