Dereglările transmiterii

trans-sinaptice
Țurcan Cristian, S1809
 Sinapsele reprezintă conexiuni specializate,
prin care se transmit influenţe excitante sau
inhibitoare de la neuron la neuron sau la altă
celulă.
Sinapsa interneuronală este locul de contact
funcţional între doi neuroni, prin intermediul
căreia, influxul nervos de la neuronul presinaptic
induce excitaţia sau inhibiţia neuronului
postsinaptic. Venite prin fibrele presinaptice,
impulsurile nervoase iniţiază răspunsurile
propagate, apoi prin celula postsinaptică,
transmiterea nefiind o simplă săritură a
potenţialului de acţiune de la neuronul
presinaptic la cel postsinaptic, ci un proces mult
mai complex. Membrana postsinaptică este, de
regulă, sensibilă numai la agenţi chimici .
 Structura sinapsei

Sinapsa neuroefectoare, ca joncţiune funcţională între un neuron efector

şi celulele organelor aneurale executoare (joncţiune neuro-musculară sau
neuro-glandulară), constă din două componente: un versant presinaptic, care
conduce impulsul nervos, şi un versant postsinaptic, care îl primeşte.
Butonul sinaptic este aplicat pe membrana neuronului postsinaptic, nu există
un contact fizic între cele două membrane, ultimele fiind separate printr-un
spaţiu - fanta sinaptică, ce conţine o reţea filamentoasă intersinaptică şi lichid
extracelular. Aceasta asigură adezivitatea celor două membrane, sugerând în
acelaşi timp prezenţa unui sistem canalicular de legătură între teritoriul pre- şi
postsinaptic.