Clasa: a XI-a A

Tema: Sistemul osos- structură şi funcţii

Tipul lecţiei: asimilare de cunoştinţe

Competenţe derivate:
- descrierea unităţilor structurale şi funcţionale ale ţesutului osos
- descrierea procesului de osteogeneză
- reactualizarea componentelor scheletului
- identificarea funcţiilor scheletului
- recunoaşterea oaselor principale ale scheletului uman, cu ajutorul
imaginilor
- stabilirea modului de funcţionare al pârghiilor osoase şi articulaţiilor
- precizarea principalelor afecţiuni ale scheletului şi ţesutului osos
Scheletul
oasele + articulaţiile

 În corp sunt 206 de oase

 Oasele sunt alcătuite din mai
multe ţesuturi,principalul fiind:

Ţesutul conjunctiv dur, cu o structură

organică de colagen impregnată cu
hidroxiapatită- Ca10(PO4)6(OH)2 .
 Osteonul – unitate structurală şi funcţională a ţesutului osos compact

- lamele osoase dispuse concentric in jurul unor canale subţiri,

- canale Havers (ce conţin capilare sanguine, terminaţii nervoase
si ţesut conjunctiv lax in cantitate redusă).
- celule osoase

Structura osului
matur
Imagini elecronomicroscopice ale ţesutului osos
Structura osului:
 periost – acoperă la
exterior osul
– Strat celular de creştere si
reparare
 ţesut osos compact – în
diafiză, strat foarte dur cu:
– celule osoase, vase de
sânge, oseina impregnată
cu calciu şi fosfor
 ţesut osos spongios – la
capetele oaselor (epifize)
– sunt multe spaţii mici –
areole – densitatea osului
fiind mai mică
 cavitatea medulară – zonă
în mijlocul diafizei oaselor
lungi- conţine măduvă
osoasă galbenă
 Măduva oaselor

 Măduva roşie – produce

celule ale sângelui şi factori
de coagulare
- se găseşte în humerus,
femur, stern, coaste,
vertebre,oasele coxale
- produce 2 milioane de
celule noi (globule roşii)
pe secundă
 Măduva galbenă (depozit de
lipide)
- se găseşte în foarte multe
oase
Caracteristicile unui os lung:

Epifizele: capetele oaselor

Diafiza: porţiunea osului care
înconjoară cavitatea medulară.
Formarea oaselor – osteogeneza
1. Osificarea de membrana
2. Osificarea de cartilaj
osteoblaste
 scheletul iniţial înainte de naştere este
cartilaginos sau membranos, apoi este înlocuit
de ţesut osos de către osteoblastele active.
 la naştere sunt 300 de oase care ulterior
fuzionează până la 206

 celulele conjunctive osoase: acţionează

constructiv şi distructiv asupra ţesutului osos:
a) osteoblaste - celule tinere care secretă
substanţa preosoasă - oseina
b) osteocite - celule ovale, cu prelungiri
(înconjurate de substanţa preosoasă), se osteocite
găsesc în cavităţi numite osteoplaste
c) Osteoclaste - celule gigante, multinucleate
cu funcţia de distrugere si limitare a
formarii ţesutului osos, are un bogat
echipament enzimatic

osteoclaste
 Cartilajele articulare
- acoperă capetele în mişcare ale oaselor şi reduce fricţiunea prin lichidul sinovial lubrifiant
- învelesc capetele terminale ale oaselor şi permit mişcarea uşoară a oaselor.
Cartilaj de creştere:
- zona cartilaginoasă la nivelul diafizelor care permite creşterea în lungime.

Structura histologică a cartilagiilor

 Funcţiile scheletului
 SUPORT: formează un cadru
rezistent care suportă şi ancorează
organe ale corpului.

 PROTECŢIE: formează în jurul

unor organe (encefal, măduvă, inimă)
adevărate cutii de protecţie.

 MIŞCARE: permite muşchilor

inserţie şi de aceea oasele au rol de
pârghii în mişcare.

Funcţiile ţesutului osos:

1. ţesutul osos, caracterizat printr-un bogat conţinut în săruri minerale, conferă
echilibru fosfocalcic
2. prin măduva roşie, oasele generează o mare parte a elementelor figurate din
sânge, funcţie hematogenă
3. funcţie antitoxică
Componentele scheletului

 Scheletul capului
- neurocraniu
- viscerocraniu
 Scheletul trunchiului
– cu rol de suport
– include coloana vertebrală , coastele şi sternul

 Scheletul membrelor
– membrele superioare si inferioare
 Articulaţiile

 Ansamblu elementelor ce
unesc între ele două sau
mai multe extremităţi
osoase
 Ligamentele – ţin capetele
oaselor în articulaţie
 Tipuri de articulaţii:
– sinartroze: fixe , imobile
– amfiartroze: mobilitate
redusă
– diartroze : grade diferite
de mobilitate
 Afecţiuni ale scheletului şi ţesutului osos
Fracturile
 Reprezintă ruperea, fragmentarea unor structuri osoase
 Pot fi închise sau deschise
 Refacerea ţesutului osos se realizează pe seama
periostului:
– în primele zile se formează un ţesut membranos
endoconjuctival, calus
– se refac vasele de sânge şi ţesutul conjuntiv
membranos se întăreşte prin activitatea osteoblastelor
– regenerarea şi vindecarea durează 1-2 luni
 Disfuncţii determinate de vârstă
Artrita:
Osteoartrita - 90% din populaţia de peste 40
de ani,
inflamarea cronică a cartilagiilor
articulare
apare odată cu înaintarea în vârstă
şi pot fi patologice datorită:
• schimbărilor legate de vârstă
• scăderea fluxului sanguin prin ţesutul osos
• traume
Dezechilibre în formarea si menţinerea structurii oaselor
Rahitismul
•Maladie la copii determinată de lipsa vitaminei D
•Calciul nu se fixează în oase
•Oasele devin moi si fragile
•Oasele se deformează şi apar diferite modificări ale scheletului

Osteomalacia
•Specifică adultului datorită lipsei vitaminei D.
•Calciul nu se depune în oase si acestea devin fragile, deformabile.

Osteoporoza
•resorbţia osoasă este mai intensă decât depunerile de calciu
•scăderea concentraţiei de hormoni: estrogeni , testosteron.
Cauze:
• sedentarismul
• dezechilibre în metabolismul calciului şi fosforului , alimentaţie necorespunzătoare
• dezechilibre în metabolismul vitaminei D
• pierderea masei musculare
 Osteoporoza
Creşte riscul fracturilor:
• compresie şi fracturi ale vertebrelor
• fracturi de şold

Influenţe în evoluţia procesului are:

• calciul, vitamina D, hormonii estrogeni, androgeni,
exerciţiile fizice
• raportul dintre hormonii calcitonină şi parathormon