OASELE și ARTICULAȚIILE

sunt 206 în organismul uman

osul este cel mai dur țesut conjunctiv
oasele au rol de suport, protecție
sunt un depozit de calciu și fosfați, iar la nevoie eliberează calciu și fosfați în circulație
formeaza celulele sanguine (hematopoieză) la nivelul măduvei hematogene
OSUL = celule + sunstanță fundamentală densă și mineralizată + fibre de colagen

CLASIFICAREA OASELOR
După formă:
PLATE - 2 plăci os compact + os spongios la mijloc
- oasele din zona encefalului + torace = oasele cutiei craniene, scapula, coaste, stern, pelvis
LUNGI - ax = diafiza, 2 capete = epifize
- oasele membrelor și ale degetelor
SCURTE - formă cuboidală și suportă greutăți
- carpiene, tarsiene
NEREGULATE - vertebrele - rectangulare + prelungiri (contraforturi / aripi)
- prelungirile au puncte de ancorare pentru tendoane și ligamente
- oase wormiene - la nivelul suturilor craniene
- oase sesamoide - patela/ rotula (în articulații, învelite de tendon)
După localizare:
SCHELET AXIAL - coloana, cap, torace
SCHELET PERIFERIC - membrele + oase de legare membre de trunchi = centurile scapulara/
pelvina

ȚESUTUL OSOS:
pentru a-și îndeplini funcția osul = dur, rigid, dar suficient de flexibil pentru a se îndoi puțin
duritate + rigiditate date de substanțe sintetizate de osteoblaste
componente principale = fosfat de Ca + mici cantități de hidroxid de Ca și carbonat de Ca + fibre
fosfat de Ca - reprezentant principal hidroxiapatita (sub formă de cristale) => DURITATE
fibre de colagen alcătuiesc matricea și înglobează cristalele de hidroxiapatita => FLEXIBILITATE
HEMATOPOIEZA - formarea celulelor sanguine în măduva roșie a osului spongios
- în vertebre, stern, capete humerus și femur

STRUCTURA OASELOR LUNGI

porțiune dreaptă os = DIAFIZA
capetele osului = EPIFIZE
între diafiză și epifize = metafiză , există o zonă de cartilaj de creștere = placă epifizară (numai
cât osul este în perioada de creștere în lungime, după cartilajul dispare și este înlocuit de ț osos)
!!! Osul crește în lungime pe seama depunerii de cartilaj la nivelul plăcii epifizare

EPIFIZELE sunt acoperite la capete de un strat subțire de cartilaj hialin = CARTILAJ ARTICULAR
=> oasele din articulație se mișcă fără frecare
DIAFIZA + zonele fără cartilaj articular sunt acoperite de ț conjunctiv = PERIOST

EPIFIZELE - la exterior - os compact

- la interior - os scongios => rețea de trabecule (travee) + spații cu măduva roșie
DIAFIZA - la interior - cavitate medulară cu măduvă galbenă, căptușită de ENDOST = membrana
ce conține - celule formatoare de os = OSTEOBLASTE
- celule ce remodelează osul = OSTEOCLASTE
STRUCTURA HISTOLOGICĂ
osul format dintr-o serie de inele concentrice intercalate de țesut osos organizate în OSTEOANE
un OSTEON are - un canal central cu nervi + vase sanguine
- în jurul canalului central se găsesc lamelele osoase = inelele osteonului
- lamelele conțin niște lacune = spații în care se găsesc osteocite
- lamelele/ inelele sunt străbătute de canale perforante - contecteaza între ele
canalele centrale și celulele osoase (osteocitele)
- lacunele sunt unite între ele prin canaliculi
între osteoane se află lamele interstițiale = OSTEOANE INCOMPLETE
OSTEOBLASTELE = celule osoase tinere și foarte active => produc colagenul + hidroxiapatita
- prezente la nivelul periostului -> înglobate în os => OSTEOCITE
OSTEOCITE = cel mature care hrănesc osul + îndepărtează produșii reziduali

FORMAREA OSULUI = OSIFICARE

În a 6-a săptămână a dezvoltării embrionare apar:
- tije rectilinii (drepte) de cartilaj hialin care au forma oaselor lungi
- membrane de țesut conjunctiv fibros cu insule de cartilaj hialin din care vor => oasele plate

OSIFICAREA INTRAMEMBRANOASĂ:
în oasele plate ale craniului
osteoblastele migrează în membrane => formează CENTRE de OSIFICARE
ostoblastele secretă matrice osoasă = colagen + fosfat de Ca + carbonat de Ca
=> centrele de osificare înconjurate repede de os
zonele osificate se extind -> se unesc între ele => formare trabecule os songios
în spațiile dintre trabecule apare MĂDUVA OSOASĂ ROȘIE HEMATOGENĂ
osteobsasete depun și un strat de os compact la nivelul periostului
OSIFICAREA ENCONDRALĂ
în oasele lungi, formare de os compact = os lamelar, dens, cu osteoane
în tijele cartilaginoase apar vase sanguine
osteoblastele se dezvoltă în membrana care înconjoară tija
osteoblastele depun os compact împrejurul tijei
=> osificarea continua la suprafață, dar nu și în profunzime
=> în interior rămâne o cavitate cu măduvă osoasă

!!! În timpul formării cavității osul continuă să se îngroașe și să se alungească prin alungirea tijei
cartilaginoase la capete
!!! După pubertate zona de cartilaj se îngustează => formare placă epifizară => se va osifica în timp
=> se oprește creșterea osului în lungime (proces controlat hormonal)

REMODELAREA OSOASĂ
!!! Sfârșitul creșterii oaselor NU înseamnă și încheierea activității osoase
remodelarea este proces controlat de interacțiunea ostoblaste-osteoclaste
OSTEOCLASTELE secretă substanțe ce dizolvă osul => furnizare Ca și PO4 către organism
-> utilizate în contracția musculară sau în metabolismul celular
activitate ostoblaste-osteoclaste în echilibru, dar poate fi afectată de hormoni (inclusiv de
hormonii sexuali)
la persoanele tinere mai accentuată activitatea osteoblastelor
la vârstnici mai accentuată activitatea osteoclastelor => resorbție osoasă mai pronunțată =>
osteoporoza (cu pierderile de Ca oasele devin mai fragile => se rup mai ușor)
prevenție osteoporoză - aport alimentar mai crescut de Ca
- activitatea fizică => provoacă stres mecanic => stimulare osteoblaste
 ARTICULAȚIILE

sunt locuri de întâlnire a 2 sau mai multe oase

artrologie = ramura anatomiei care studiază articulațiile

În funcție de gradul de mișcare pe care îl permit:

1. SINARTROZE = articulații aproape sau total imobile

compuse din 2 capete osoase adiacente
oasele separate de țesut fibros (în cantitate redusă) sau de cartilaj subțire (uneori)
Exemple:
suturile craniene între osul frontal - cele 2 oase parietale - osul occipital ( și parietalele între ele) -
imobile
gomfoza - la locul de implantare al dintelui în alveolă - imobila
sindesmoza - diafizele a 2 oase lungi adiacente unite printr-o membrană interosoasă
- diafiza radiusului cu diafiza ulnei => mișcare minimă - aproapre imobilă

2. AMFIARTROZE = articulații semimobile / cu mobilitate limitată

2 capete osoase adiacente separate de o cantitate mare de cartilaj
Exemple:
între corpurile a 2 vertebre - cartilaj sub formă de disc intervertebral
- discurile sunt compuse din fibrocartilaj care înconjoară miezul gelatinos
- discurile absorb șocurile și egalizează dintre oase în timpul mișcărilor
- au o flexibilitate discretă => permit mișcare limitată - aplecări înainte sau lateral
între oasele pubiene - simfiza pubiană - mobilitate foarte limitată
între osul sacru și cel iliac - articulația sacro-iliacă

3. DIARTROZE = articulații deplin mobile, permit mișcări libere

2 capete osoase cuprinse într-o cavitate sinovială => sunt articulații sinoviale
fiecare os este acoperit de un cartilaj articular
suprafețele articulare ale oaselor conectate una de cealaltă => mișcări ample
cele 2 capete osoase învelite de capsula fibroasă => cavitate sinovială la interior
capsula fibroasă tapetată la interior de o membrană sinovială
membrana sinovială NU acoperă suprafețele articulare ale oaselor
membrana sinovială -> secretă lichidul sinovial -> vâscos și lubrifiant
unele diartorze au burse (bursă) = saci închiși plini cu lichid, căptușite de membrane sinoviale
care continuă memb sinoviale ale cavităților articulare
- bursele sunt situate între piele și proeminențele osoase subiacente
- facilitează alunecarea tendoanelor pe oase
- ex. la nivelul patelei

!!! În anumite cazuri cavitatea articulară poate fi divizată parțial sau total de discuri cartilaginoase
Ex: articulația genunchiului are 2 discuri cartilagionase sub formă de semilună = MENISCURI

!!! În unele articulații capsula fibroasă se organizează în fascicule groase => LIGAMENTE

!!! Articulațiile sunt stabilizate de mușchii atașați oaselor

Ex. articulația umărului - capătul proximal al humerusului menținut de mușchii inserați pe el
MIȘCĂRILE ARTICULARE

în diartroze mișcările au loc sub acțiunea mușchilor scheletici

un capăt al mușchiului atașat de o parte imobilă, fixă a articulației
celălalt capăt al mușchiului atașat de partea mobilă și opusă
contracția mușchiului => tracțiunea părții mobile => mișcarea

FLEXIA - mișcare ce reduce unghiul dintre 2 oase - îndoirea

EXTENSIA - mișcare ce crește unghiul dintre 2 oase - întinderea

ABDUCȚIA - îndepărtarea membrului de linia mediană a corpului - ridicarea brațului la orizontală

ADDUCȚIA - apropierea membrului de linia mediană a corpului - revenire braț înapoi la verticală

ROTAȚIA = mișcarea unei părți a corpului în jurul axei sale

ROTAȚIE MEDIALĂ - are loc spre linia mediană a corpului
ROTAȚIE LATERALĂ - are loc dinspre linia mediană a corpului
PRONAȚIA = rotația antebrațului => palma privește posterior
SUPINAȚIA = rotația antebrațului => palma privește spre anterior (poziție anatomică)

EVERSIA = rotirea tălpii piciorului spre exterior

INVERSIA = rotirea tălpii piciorului spre interior

FLEXIA DORSALĂ = ridicarea labei piciorului către tibie

FLEXIA PLANTARĂ = îndoirea labei piciorului spre înapoi

ELEVAȚIA = mișcare de ridicare (ridicarea umerilor)

DEPRESIA = mișcare de coborâre

RETRACȚIA = mișcare înapoi a unei părți a corpului (ex bărbia)

PROTRACȚIA = miscarea de împingere spre înainte (opusă retracției)
ȚESUTUL MUSCULAR

este unul dintre cele 4 țesuturi de bază

are capacitatea de a se contracta și a efectua lucru mecanic
unitatea structurală = celula musculară = FIBRA MUSCULARĂ - formă alungită

MUȘCHII STRIAȚI SCHELETICI:

sunt sub control voluntar
inserați pe oase => unitate mușchi-os asigură mișcările corpului
fibre alungite, cilindrice, cu capete rotunjiite, foarte lungi
o fibră = un set de zeci sau sute de celule fuzionate
un nr mare de fibre = mușchiul (organ)
mulți nuclei periferici / fibră
cei mai rapizi dpdv al vitezei de contracție
cea mai mică capacitate de a râmâne contractați

MUSCHIUL STRIAT CARDIAC:

control involuntar
mușchiul inimii - pompează sângele
fibrele sunt alungite, cilindrice, ramificate
fibrele cardiace au conexiuni speciale = joncțiuni de tip "gap" (din discurile intercalare)
proteinele contractile au o organizare complexă față de mușchiul neted
un nucleu central / fibră
viteză de contracție și capacitate de a rămâne cntractați - intermediară

MUSCHII NETEZI:
este nestriat și sub control involuntar
masă de celule contractile, alungite, fusiforme, cu capete ascuțite
un nucleu central / fibră
în peretele tubului digestiv, uterului, tractului respirator și al vaselor de sânge sau al ductelor
cei mai lenți dpdv al vitezei de contracție
cea mai mare capacitate de a râmâne contractați
MUȘCHIUL STRIAT SCHELETIC

exercita forță asupra oaselor

contracția celulelor musculare = mecanism ACTIV, apare doar în urma stimulării
relaxarea celulelor musculare = mecanism PASIV
!!! Pentru realizarea locomoției (a mișcării) este nevoie de 2 GRUPURI MUSCULARE ANTAGONISE care
să realizeze mișcări opuse - exemplu mușchii flexori și extensori

STRUCTURA ȚESUTULUI
celulele musculare separate și învelite în straturi de ț conjunctiv =>
ENDOMISIUM - învelește fiecare fibră musculară
PERIMISIUM - învelește fasciculele musculare = pachet de fibre
EPIMISIUM - învelește întregul mușchi
FASCIA - învelește întregul mușchi, situată peste epimisilum (mai la exterior)
- fascia superficială (strat extern al fasciei) conține ț adipos la persoanele obeze
GASTER (CORP) = porțiunea mușchiului care conține fibrele musculare
TENDONUL = continuarea endo-, peri-, epimisium + fascia dincolo de corpul mușchiului
atașează mușchiul de os

STRUCTURA CELULEI/ FIBREI MUSCULARE

fibrele (celulele) sunt organizate în fascicule
o fibră conține un set de 4-20 filamente filiforme = MIOFIBRILE
o miofibrilă are 1-2 microni lațime și 100 microni lungime
miofibrilele sunt conținute în SARCOPLASMĂ = citoplasma celulei musculare
în sarcoplasmă se găsesc și MITOCONDRII => fabrică ATP pentru contracția miofibrilelor

!!! UNITATEA FUNCȚIONALĂ a mușchiului striat = unități mici de organizare a miofibrilelor de-a lungul
axului longitudinal = SARCOMERUL (aprox 2 microni lungime)

Aspectul striat dat de distribuția repetitivă a sarcomerelor, mai exact dat de repetiția benzilor A și I
Aspectul microscopic al sarcomerului - 2 tipuri de miofilamente dispuse în paralel

filamente groase formate din MIOZINĂ (proteină)

filamente subțiri formate din ACTINĂ (proteină)
banda I = bandă largă și clară, formată doar din actină
jumătăți de benzi I sunt dispuse la periferia unui sarcomer
linia Z = zona de ancorare și întrepătrundere a filamentelor de actina din 2 sarcomere adiacente
împarte în 2 jumătăți egale banda I
banda A = banda largă și densă de la mijlocul sarcomerului
suprapunerea filamentelor de miozină, printre care se găsesc și filamente de actină
zona H = împarte în 2 jumătăți egale banda A
conține doar filamente de miozină

În contracție 2 seturi de filamente de actină sunt trase unul spre celălalt și de-a lungul filamentelor
opuse de miozină